Captiolul 1 - Mantiile


Shinobii aia din Suna chiar credeau ca imi pot face fata? Ha, cine se cred ? Numai gura e de ei, acum sunt la mila Domnului, sau a mea.
"Nu, te rugam, crutane vietiile.Te imploram!" Unul din shinobi, ma implora in genunchi sa nu-l ucid. Pff, ce tragedie. Ii dau raspunsul pe un ton rece si lipsit de compasiune

"Lumea ninja, nu este un loc in care sa implori a trai, mai degraba sa implori pentru putere. Asa ca..." In mai putin de doua secunde i-am decapitat pe toti, cu sabia.

Oamenii de nimic, lipsiti de valoare. Ce tragedie. Imi indrept privirea catre padure. Ma intreb cat de mult mai au de gand sa stea ascunsi acolo. De cand m-am intors din Suna, m-am simtit urmarita. Si-au ascuns foarte bine chakra cat timp am fost in conflict cu acei shinobi si acum au lasat-o ceva mai vizibila, mai mult ca sigur pentru a o simti, banuiesc ca au nevoie de o invitatie speciala baietii ca altfel nu se poate.
"Deja devine patetic. Aratati-va!" Spun autoritar.

Doua umbre vin dinspre padure , una mai inalta si masiva ca cealalta. Sunt dezamagita ca trebuie sa-mi fac "prietenii" asa murdara, plina de sange, macar arat ca un adevarat ninja. Parul negru tinut in coada, bandana inscriptionata cu Satul Frunza este taiata cu o linie, aflandu-se pe frunte, maieul si fusta neagra sunt patate de sange.Tragic.

Imi maresc putin ochii la cele doua "umbre". Ziua asta devine din ce in ce mai interesanta. Mai intai, ma duc in Suna, sa beau putin sake ca omul, insa ma intalnesc cu ANBU, trecem printr-o frumoasa batalie, Suna se aliaza. De cand? Dracu stie. Alerg jumatate de tara, desigur, alergatul nu poate fii mai frumos de cat cu cateva opriri, injuraturi, pumni, sange si kunaie. Scap de Anbu, ramane Suna, scap si de ei. Au ramas aliatii pana in mormant. Zambesc un pic la gandul asta. Si acum ma intalnesc cu Uchiha Itachi si partenerul lui de credinta H. Kisame. Ce chestie. Sa ma ingrijorez oare? Nu e ca si cand m-am intalnit cu bunicul si bunica la picnic.
"Mantiile astea imi sunt cunoscute. Insa de as stii de unde". Se pare ca au nevoie si de o invitatie sa vorbeasca. Ce e in neregula cu oamenii astia? Imi pastrez expresia fetei fara emotie.
"Uchiha, Kisame. Scurt si la obiect. Ce vreti? Stiu ca ma urmarti de cand m-am intors din Suna." Zic brutal. Sper ca nu am atins vreun punct sensibil. Nu am auzit lucruri de bine despre genjust-ul lui Itachi, si nici sabia lui Kisame.
Kisame schiteaza un zambet in coltul gurii. Insa vocea lui Itachi ma face sa imi concentrez atentia asupra lui.
"Cher, liderul organizatii noastre a fost interesat de tine, te-am urmarit un timp sa iti studiem puterile, sa vedem daca ai fii demna de Akatsuki. " Akatsuki, normal. Organzatia aia ciudata plina de ninja fugari, periculosi si puternici. Mi se parea cunoscuta mantia. Acum un an, daca nu ma insel am pierdut in fata unui membru de-al lor. Unul blond cu guri in palme. Doua zile nu am parasit patul." Ma incrunt la amintirea aceea jignitoare. "Si acum ma vor pe mine in Akatsuki? Sa ma simt onorata sau speriata?"
" Ai de ales, mori sau ni te alaturi." Spune Itachi indiferent, de parca ar fi un lucru de zi cu zi.
"Cate optiuni, ma intreb pe care sa o aleg.Una mai avantajoasa ca cealalt.Hmm asta chiar e greu." Spun ironica, incruntandu-ma.
Kisame rade, Itachi fiind Itachi isi activeaza Sharingan-ul .
"Kunoichi, nu am timp de glume. Mori sau ni te alaturi."
Sa fii un Akatsuki inseamna sa fii puternic, deci sunt puternica, insa raman fara banii. Ceva de "munca" nu mi-ar strica.
"Accept. Nu ca as fii avut de ales." Spun, privind-ul pe Itachi.
"Hn"
"Ai facut alegerea corecta, fetito." Fetita? Cine se crede el sa imi zica mie "fetito" ? Pestele naibii.

Captiolul 2 - Rabdare





Drumul catre baza a durat doua zile, doua afuriste de zile plictisitoare in care niciunul din noi nu a vorbit. Nu ca m-as fii asteptat de la Uchiha la o discutie. Ei sunt prea perfecti pentru a purta o discutie cu specimenele ca noi. Intrarea in baza nu stiu care este din cauza ca m-au legat la ochii.

Ne indreptam catre biroul liderului, banuiesc. Coridoarele sunt lungi, intunecate. Imi da o senzatie sumbra de moarte. Locul asta e ca un labirint fara solutie. O impresie ciudata am cum ca ne-am invartit in cerc.

Nu au incredere in mine, cum ar putea pana la urma? Ninja se aliaza si tradeaza pentru a supravietui. Si regula asta nu se aplica numai la noi shinobi, la intreaga omenire. Avem un instinct animalic, am face orice numai noi sa fim bine.

Kisame si Itachi sunt cu doi, trei pasii in spatele meu, comportandu-se de parca as fii o prizoniera. Drumul asta pare a nu se mai termina. Oftez spre disperarea mea, intorcandu-ma catre cei doi criminali. Nu pareau sa le fie frica de ceva, plictisiti de-a dreptul as putea spune. Ii studiez pret de cateva secunde. Nimic. Nici-o emotie..

"Cat mai avem?Si unde mai exact ne indreptam?" Intreb controlandu-mi emotiile.Nu pot pricepe de sunt atat de panicata, stresata.

Itachi nu ezita a nu-mi arunca o privire dispretuitoare. Si un raspuns pe masura.
"Hm. Rabdarea este o virtute, un avantaj kunoichi. Daca esti atat de curioasa, cinsprezece minute." Jur ca daca nu ar fii avut Sharingan-ul, as fii maturat cu el coridoarele astea si asa sunt cam prafuite.

"Inteleg." Spun tragand de mine sa nu-mi las emotile negative la suparafata. "Calma, Cher, calma. E un Uchiha. Sti cum sunt ei."

Dupa fix cinsprezece minute, un drum care parea infinit si o tacere mormantala, ne aflam in fata unei usii mari din lemn impartita in doua, vopsita cu un visiniu aprins. Un aer rece imi inunda corpul, simturile. Ce-i locul asta?

In spatele usii simt mai multe persoane prezente, una din ele fiind al dracului de familiara. Blondul ala nenorcit. Ii aud vorbind, discutand o problema se pare.
Imi intorc capul catre Itachi in semn de intrebare, primesc un apropat din cap si bat de doua ori in usa. Pentru un moment am auzit cum se prefacuse aceea galagie infernala intr-o liniste de rai.

"Intra." Ordona o vocea autoritara, grava. "Si credeam ca Itachi e infricosator.Viata mereu ne surprinde." Imi curat gatul, apasand clanta, las usa sa se deschide in voie. Camera era pre-dominata de intuneric insa am putut distinge si simti cele doua persoane . Am pasit cu calm, expresia "alba" ca intotdeauna, privind in jur, o pereche de ochii ma trimiteau intr-o stare de depresie, unii violetii in spirala. "Ce? Ochii in spirala? Rinnegan!Kami, cu cine am de-a face? O singura greseala si sunt moarta.Sensei nu m-a pregatit pentru asa ceva!"

"Cher ma bucur ca ai ales sa ni te alaturi." "Nu ca as fii avut de ales " Imi strang pumnul la acest gand.

Capitolul 3- Zambet?







Dupa trei zile

Soarele stralucea grandios pe bolta cereasca insotit de cativa norisori jucausi. Pasarele cantau de zori, balade ce numai ele le stiau. Totul era ca in paradis, numai fete zambitoare colo si colo . Nu.
Soarele nu stralucea din pricina "cavernei" in care ne aflam si sigurele "cantari" pe care le puteai auzi erau injuraturile si tipetele lui Hidan .

"Oiii!! T*rfa! O sa te sacrific lui Jashin pentru blasfemia care ai adus-o religie mele. Ateista proasta!" Urla Hidan de se cutremurau peretii.

"Hidan scumpule, nu cred ca ai destul potential sa ma atingi nici cu un singur deget, sa numai vorbim de sacrificare. " Imi spun calma replica, schitand un zambet in coltul gurii, stiind ca i-am dus nervii la extrem.

"T*rfaaa! Cum indrazn-!"

"Hidan! Termina, te porti ca un copil. O face special, nu vezi? Si Cher, lasa-l in pace. Nu merita." O voce grava se aude din stanga mea .

"Oii! Kakuzu, de ce ii tii partea? Nu e corect!" Se revolta Hidan. Insa nimeni numai spune o vorba, liniste. Da, liniste. De cand asteptam asta, zilele astea au fost stresante, zgomotoase si al naibii de ciudate.

Itachi. Ma face tare curioasa in privinta lui, de la prima intalnire pe care am avut-o , langa aceea padure, m-a facut sa ridic semne de intrebare. Privirea lui rece, analitica imi da fiori pe sina spinarii. Noaptea simt o prezenta ciudata in camera, ma simt urmarita. Si in dus.

"Ce dracu'? Perversi.Sau eu..?"

Imi alung indecentele ganduri cu Uchiha, analizand situatia din jurul meu. Se pare ca toti membri sunt prezentii la extragerea bijuurilor. Nibi, asa se numeste cel pe care il extragem. O asa irosire de chakra, si Kami cat nu suport sa astept. A trecut o zi de cand facem asta, jumatate din chakra mi s-a dus fara doar si poate. De indata ce terminam o sa ma pun pat , sa-mi recapat puterile .

Imi indrept privirea in fata, catre a doua mana. In timpul extragerilor, sunt doua maini si fiecare din noi se aseaza pe cate un deget, in semi cerc . Stupid, nu? Pe al doilea "deget", sta Sasori? Asta ii era numele? Am auzit ca tipul fusese o papusa incompleta , dar in timpul unei batalii contra la doua kunoichii din Suna si Konoha, acum cateva sapatamanii cand erau in capturarea lui Shukaku, a fost omorat si reinviat de Pain, liderul nostru. Chiar atat de urat e sau o fii doar o papusa? Am uitat sa specific ca manipuleaza papusile si oamenii ? Probabil asta a fost si scopul pentru care l-a reinviat, ca daca ar fii fost unul ca Hidan, l-ar fii lasat sa manance ciorile din el dar ma indoiesc ca s-ar fii atins ele de corpul ala infect. Zambesc la glumita conceputa.

"Ne, Sasori, nu?" Intreb pe maestrul papusar. Batranul isi intoarce capul intalnindu-mi privirea. Arata tare ciudat, mic, umflat, arata ca un gandac. Ce dracu?

"Da." Vine si raspunsul lui. Nu-i prea sociabil sa inteleg.

"Am auzit ca ai fost invins de doua kunoichii." Jur ca am putut sa-i observ schimbarea brusca a expresiei fetei, era iritat. Toate privirile erau centrate asupra noastra. Am atins un punct sensibil, nu? O Kami.

"Unde vrei sa ajungi ?" Tonul lui era unul tare nervos .

"Nicarieri defapt. Vroiam doar sa stiu daca e adevarat, pentru ca mi s-a parut penibil ca un barbat sa fie invins de o fata." Spun zambitoare.

"Iti doresti sa mori, obraznicatura?" L-am suparat, perfect. Ar trebuii sa imi tin parerile personale , personale.

"Nu chiar, e frumos dupa moarte?" Daca privirea ar putea ucide.... de la prima intrebare chiar.

Nu mi-a raspuns. Inteligent.

Patru ore, au parut o eternitate infernala. Si in iad m-as fii distrat mai bine, sincer. Ma uit la Itachi, imi transmite o aura de liniste, panica si calm. Il privesc cu ura, dar nu mi-a facut nimic totusi "Ba mi-a facut, s-a purtat urat cu mine. E de ajuns. Nimeni nu se poarta urat cu Cher ! Da , dar asta nu e un motiv de ura. Sau e."

Pe masura ce gandurile treceau de la o extremitate la alta , mimica fetei se schimba si ea in concordanta cu mintea mea. Atunci, am vazut ceva ce nu credeam ca am sa intalnesc. Uchiha ma analiza brutal, ca dupa cateva secunde sa zambeasca in coltul gurii. "Kami, e adevarat ceea ce vad? Imi zambeste? Sau se gandeste la mine si zambeste? "
Nu a durat mult miracolul ca Itachi s-a intors la vechea postura.

De ce presimt ca o sa se intample ceva? Si nu de bine?




P.S: Astept urmatoarele comentarii insa fetelor vreau ceva critica , sau o parerea mai dezvolatat :D Mersi.