Capitolul 1

Ceata se revarsa asupra padurii cuprinse de negura si tristete. Umbrele stejarilor, erau fantomatice, reflexile lor dansand asupra neguri pamantului. Tacerea mortuala se revarsa asemenea unui izvor peste padure. Suspine de durere si disperare contopeau padurea, intr-un tumut misterios. Lumina razelor de luna, se cotopea cu intunericul obscur, dand o nuanta sumbra peisajului terestru. Intunericul contopea lumina, lasand noaptea sa isi faca intrarea. Briza rece, si toamnatica rascolea frunzele copacilor intr-un act violent. La marginea padurii, razele lunii se revarsau asemenea picurilor de ploaie, intr-o contopire plina de stralucire si culoare, ce se revarsa in lacul de gheata. Arbori desii inconjurau asemenea unui gard spinos, acel loc mistic, plin de energie magica. O fiinta plina de energie patrunse in luminis. Sub picoarele ei, bucatelele de frunze toamnatice inghetau in zloata. Insa ea, nu simtea frigul, nu simtea racoarea, emanata de natura. Suvitele ei de cires, cadeau pe spatele ei gol, invaluindui-l in caldura. Corpul ei firav era gol, parul fiind singurul care il acoperea. Isi lasa incet corpul sa cada pe pamant, langa lacul tainic. Lumina si stralucirea emanau din el, dandu-I o aura mistica, supranaturala. Ochii ei asemenea a doua smaralde analizau linistea si frumusetea acelui ,,paradis,, . Mana sa catifelata, precum petalele de trandafir, atingeau acel lichid, cald. Era parca hipnotizata de frumusetea pe care o emana aceeasta parte mistica. Isi lasa corpul incet spre lichidul cald, pana cand se contopise cu el, si cu razele de luna. Corpul ei apartinea apei, care ii invaluia trupul pur, asemenea unui material, stufos. Parul i se lipea de trupul sublim, scluptat dumnezeieste. Se scalda in rasfrangerea razelor de lumina, si a lacului tainic. In ochii ei se reflectau rasfrangerile de lumina, pe cand parul ei era lipit de spatele gol, fiindu-i ude toate suvitele. Isi mangaia corpul, cu atingeri senzuale, pe cand scoase un schicot mic si cristalin. Avea placerea de a se scalda sub razele lunii.

Pe drumul laturalnic, care ducea spre oaza aceea a placeri, o silueta intunecata, inainta alene. Pasii lui era silentiosi asemenea unei feline, pe cand trupul ii era luminat de rasfrangerile de lumina. Coroanele intunecate ale copacilor, se plecau incet in fata trupului sau elegant, pe cand privirea hipnotica, ii era atintita, spre aceea rasfrangere de lumina care se putea observa venind dinspre oaza. Firea lui diamica, si decizile spontane si periculoase pe care le lua deobicei, il facura sa se indemne spre acel loc. Cu fiecare pas, curioziatatea i se intenisfica. Ajunse in fata lacului hipnotic. Nu vedea nimic special, doar aceea fasie de apa, care stralucea in razele luni. Se lasa incet pe vine, admirand aceea intindere mistica. Analiza atent aura, ce invaluia acel loc, sublim, care il facea sa se simta puternic, sa se simta in forta. Chipul sau se relecta in intinderea albastra. Ochii sai erau precum doua perle asfintite, si parul sau era asemenea penei corbului, avand o nuanta argintie. Acel loc in relaxa, avea in el o forta magica, care il facea sa se simta bine, si ii dadea putere, forta, aura negativa. Brusc, ceva ii distrase atentia. Apa incepea sa se turbule, ceea ce ii intuneca gandirea. Deodata in fata sa, aparu o fata. Trupul ii era gol, ceea ce ii scotea in evidenta formele bine facute. Parul ei era de o culoare neobisnuita, asemenea petalelor de cires, pe cand ochii sai erau asemenea smaraldelor, insa exprimau tristete. Un gand interzis, ii trecu prin minte, pe cand o analiza, atentia ei fiind captivata de micile valuri care se creeasera in jurul trupul ei. Nu ii observase prezenta lui hipnotica, ceea ce il facu sa zambeasca. Dintr-o singura miscare, mana lui ii captiva barbia, presandu-si degetele de obraji ei trandafiri. Ii analiza chipul fetei, plin de spaima, si surprindere. Incerca sa se retraga, din stransoarea sa violenta, insa el nu ceda. Ii apropie incet chipul de al sau, pe cand ea se impotrivea, fara folos. Si in urmatorul moment…