In casa familiei Uchiha era o liniste cutremuratoare. Era ca si cum casa ar fi fost parasita. Se pare ca era ora pranzului, si Sasuke inca pierdea timpul stand in pat. Mikoto deja pregatise masa, iar sotul ei era plecat la servici, incercand inca sa caute faptasii ce i-au dorit moartea tanarului Sasuke.
Femeia se pendula de colo in colo prin toata bucataria incercand sa gaseasca un cutit cu care sa taie cateva felii de paine. Cauta aproape prin toata bucataria si cand sa-si pierda si ultima speranta, il gasii sub dulapul cu farfurii. Aceasta se apleca usor pentru a lua cutitul, dar isi retrase brusc mana cand il observa plin de sange. Fiind socata de cele gasite, Mikoto isi suna sotul, gandindu-se ca poate si acest cutit ar putea fi o proba concreta legata de toate cele intamplate in acea seara macabra.
Fugaku, cum primi telefonul de la sotia sa, si pornii acasa, luandu-si cu el doi dintre cei mai buni anchetatori din tara. Acestia urcara grabiti in masina, gonind cu viteza pe soselele marelui oras, tinand seama si de ceilalti soferi ce se aflau in calea lor.
Ajunsi in fata casei, cei trei au coborat cat mai repede posibil, si s-au indreptat catre intrare. Mikoto statea inca socata pe un scaun, schitand un mic zambet la aparitia barbatilor, apoi le arata unde este cutitul.
Anchetatorii au luat cu grija proba, iar mai apoi au inceput sa caute prin toata bucataria in speranta ca vor mai gasii si altceva ce i-ar putea conduce catre faptasi.
Din nefericire, acestia nu gasira absolut nimic ce le-ar putea folosii in descoperirea vinovatilor. Se pare ca faptasii stiau destul de bine sa ucida fara a lasa multe urme, ceea ce le dadea un mare avantaj. Fugaku se hotari sa-l cheme pe Sasuke pentru a-i pune cateva intrebari legate de atac. Era absolut sigur ca tanarul tinea ceva ascuns, ceva ce ar putea fi chiar raspunsul la ceea ce cautau ei de fapt.
Sasuke cobori plictisit pana in bucatarie, nestiind de ce a fost chemat. Acesta ramase pe loc cand vazu ca in incapere se aflau si doi anchetatori. Tanarul inghitii in sec, apoi se asezase pe un scaun intreband:
- Tata, ce cauta ei aici? Intreba-se brunetul confuz si totodata uimit de prezenta politistilor.
- Ei sunt aici pentru a-ti pune cateva intrebari legate de atacul de acum doua zile. Raspunse barbatul pe un ton grav.
Dupa raspunsul clar primit de la tatal sau, Sasuke isi indrepta privirea putin confuza catre cei doi barbati. Acestia incepura sa-i adreseze tanarului tot felul de intrebari, una mai ciudata ca cealalta, brunetul neputand decat sa le raspunda, dar ultima intrebare pe care i-o pusera il lasa putin pe ganduri.
- Nu pot sa va raspund la aceasta intrebare. Spuse Sasuke putin trist.
- Daca cumva incerci sa minti in legatura cu suspectii sa stii ca poti fi acuzat de complicitate! Se rasti unul dintre anchetatori la brunet.
- Bine. Cei care m-au atacat au fost.....

Cam atat pentru astazi Nu am reusit sa scriu mai mult deoarece trebuie sa plec in oras. Sper ca va placut!

Hei se pare ca sunt primaaa
Imi cer mii de scuze ca nu am postat si la celalalt next,dar am avut multe pe cap in ultimul timp mai ales ca ma mai gandesc sa fac un fic.
Capitolul imi place foarte mult si pot spune ca imi place la nebunie noul Itachi.Prevad deja un cuplu pe aici si totusi ma intreb daca Sasuke va spune adevarul.

- Daca cumva incerci sa minti in legatura cu suspectii sa stii ca poti fi acuzat de complicitate! Se rasti unul dintre anchetatori la brunet.
- Bine. Cei care m-au atacat au fost..... Nu pot sa va spun! Raspunse Sasuke punandu-si mainile pe fata.
- Uite, fiule. Trebuie sa cooperezi cu anchetatorii deoarece ei iti vor numai binele, intelegi? I se adresa Mikoto brunetului.
- Nu! Lasati-ma in pace, voi si cu politie cu tot! M-am saturat sa ma interogati doar pentru a afla adevarul! Aveti probe, folositi-le! Spuse Sasuke iesind afara.
Anchetatorii se uitau uimiti unul la celalalt, nemaivazand pana acum o astfel de atitudine. Totusi, doreau sa afle de ce Sasuke nu vrea sa le spuna cine au fost atacatorii. Poate ca si el avea o oarecare legatura cu ei.
Mikoto ramase inlemnita dupa acea faza, iar Fugaku putin surprins. Chiar daca nu le venea sa creada, brunetul se schimbase destul in ultimele doua zile. In mintea lor se derulau fel de fel de intrebari fara raspunsuri, la care nu le putea raspunde decat fiul lor cel mic, Sasuke.


******

Afara, brunetul statea ganditor pe o banca. Se saturase de propria viata. Poate ca acum ii se parea mai bine la manastire sau chiar pe strada. Era curios totusi, sa afle cum ajunsese el la manastire alaturi de Madara. Calugarul ii povesti intr-o zi ceea ce s-a intamplat dar parca nu prea ii venea sa creada.



"Un copilas de doar sase ani statea intins la soare, in poienita din apropierea unei manastiri, pe care el o numea casa. La un moment dat, din spatele sau se aude o voce calduroasa:
- Sasuke, ai grija sa nu racesti. De ce nu ti-ai luat o perinuta pe care sa stai? Il intreba un barbat cu zambetul pe buze
- Pai si asa m-am asezat la soare unde este cald, asa ca nu voi raci atat de repede. Ii raspunse copilul cu un zambet cald. Apropo, taticule? Eu cum am ajuns aici? Intreba baietelul curios.
Barbatul isi pleca capul la pamant si statu cateva minute pe ganduri. Trebuia sa-i raspunda brunetului, deoarece si el avea dreptul sa stie adevarul, asa ca, cu mici ezitari, Madara ii raspune:
- Mama ta, Mikoto, nu a putut avea grija de tine, asa ca te-a lasat aici, la manastire, sperand ca vei ajunge un baiat credincios. Eu am cerut permisiunea de a te lua cu mine si de a te invata tot ce am invatat si eu candva de la tatal meu, si iata-ne acum impreuna. Ii raspunse barbatul cu putine ezitari.
- Da? Pai atunci ma bucur ca am ajuns aici! Imi place mult sa-mi petrec timpul alaturi de tine, tati! Spuse baietelul sarindu-i in brate omului pe care-l numea tata."


De ce i-ar fi facut Mikoto una ca asta. Oare nu l-a iubit cu adevarat sau care este adevaratul motiv? Sasuke era hotarat sa afle adevarul de la propria mama cu orice pret. Nu mai conta ca era un adevar care ar putea durea, el acum dorea doar sa stie adevaratul motiv pentru care l-a lasat la manastire.
Isi aminti ca in urma cu cinci ani, gasise in subsolul manastirii un pandantiv, pe care il purta si in ziua de astazi. Pe atunci nu avea nici cea mai vaga idee ce ar putea fi acel lantisor, dar acum stia ca este ceva pretios. Sasuke scoase din buzunar pandantivul si il privi cu mare atentie. Pe el scria "9 iunie 1862". Brunetul fugi imediat in camera sa si pornise calculatorul. Gasi pe internet un document legat de acest pandantiv in care scria:

" La data de 9 iunie 1862, George Farticlan a descoperit un pandantiv misterios in urma expeditiei de la Castelul lui Dracula. Se pare ca acel pandantiv emana o energie puternica, care l-a vindecat pe Farticlan de paralizie.
Dupa aceasta descoperire, oamenii de stiinta au incercat sa afle mai multe detalii despre pandantiv, cum ar fi locul de provenienta sau stapanul sau de drept. Acestia au crezut la inceput ca pandantivul i-ar fi apartinut chiar contelui Dracula, despre care nimeni nu mai stie absolut nimic din anul 1862. Acesta parca disparuse de pe fata pamantului cu trei luni inainte de a fi descoperit pandantivul. "

"Un alt document referitor la Pandantivul lui Dracula a fost publicat in urma cu cincizeci de ani, in care scria ca cel mai probabil, Contele Dracula ar fi aruncat pandantivul in prapastia liliecilor de unde ar fi provenit el, acesta urmand sa fie gasit in data de 9 iunie 1862 langa sicriul contelui."

Tanarului i se pareau foarte ciudate aceste articole despre pandantiv. Daca el a fost gasit in 1862 in castelul contelui Dracula, atunci ce cauta in subsolul manastirii? Nimic din toata aceasta poveste nu avea nici un sens, dar trebuia aflata cu orice pret.


Cam atat pentru saptamana asta Sper ca va placut Multumesc de comentarii

Pe un coridor lung si putin luminat, o silueta se vedea alergand. Acea silueta intra grabita intr-o camera incepand sa gafaie din cauza unei noi vesti pe care de abia ce o aflase. Era foarte importanta, asa ca se decise sa o impartaseasca si cu ceilalti.
- Itachi, am aflat unde e pandantivul! Se pare ca micutul Sasuke l-a gasit acum cinci ani in subsolul manastirii unde a locuit.
- Serios? Si zici ca l-a gsit? Intreba brunetul ironic. Atunci il vom lua de la el cu orice pret, nu-i asa, baieti?
- Evident. Nu vom lasa ca pandantivul sa zaca pe maini gresite, mai ales daca in momentul acesta se afla la Sasuke. Raspunse Hidan zambind sadic.

Intr-un colt al incaperii se afla si Alexandra care asculta curioasa discutia baietilor. Nu intelegea despre ce pandantiv e vorba, plus ca nu avea nici ce-a mai mica idee de cine ar fi Sasuke. Aceasta se apropiase incet de fratele ei, si cu un glas stins il intreba despre ce vorbesc si ce este asa de important la acel pandantiv. Blondul dadu din cap in semn negativ, fiind putin amuzat de intrebarea pe care i-a adresat-o surioara sa, apoi oftand usor ii raspunse calm:
- Nu e treaba ta, Ale. Astea sunt chestii private de ale baietilor.
- Da? Daca sunt atat de private, atunci de ce le vorbiti de fata cu mine? Intreba aceasta putin iritata de raspunsul fratelui sau. Atata timp cat nu vorbiti de fete, droguri sau baruri, nu inseamna ca e un subiect atat de privat, asa ca va rog sa ma lamuriti si pe mine. Spuse aceasta punandu-si mainile in san, asteptand un raspuns.

Baietii erau surprinsi de atitudinea blondei. Deidara era putin nervos, deoarece Alexandra nu i-a vorbit niciodata asa mai ales de fata cu cei mai buni prieteni ai sai, asa ca acesta pleca bosumflat din incapere. Hidan incepu sa rada de gestul prietenului sau, spunandu-i apoi Alexandrei ca nu e o chestie chiar asa privata, pe care ea sa nu aiba voie sa o afle.
- Uite, papusa. Pandantivul acela chiar i-a apartinut Contelui Dracula. Nimeni nu stie adevarata poveste a sa, dar cei din Akatsuki o stiu. Spuse acesta facandu-i cu ochiul fetei.
- Si ce vrei sa fac ca sa mi-o spui si mie? Intrebase tanara ironica? Vreun sarut sau preferi altceva?
- Daca chiar insisti, papusa...
Apoi Hidan se ridica de pe canapea si o saruta pasional pe blonda, aceasta ramanand putin socata de gestul baiatului. Ea glumea cand s-a referit la acel sarut, dar se pare ca el nu prea a inghitit gluma. Dupa putin timp acesta rupse sarutul, spunandu-i fetei ca patul sau este mereu liber, mai ales daca este vorba de ea.
Itachi era putin iritat de ceea ce facuse Hidan, dar incerca sa ramana calm, nespunand absolut nimic. Vazand ca Hidan isi terminase "treaba", acesta ii spuse Alexandrei ca acel pandantiv chiar poseda o forta inimaginabila si foarte greu de controlat, pe care doar Contele o putea tine sub control. Fata ramasese putin in ceata. Acum dorea sa afle si mai multe lucruri despre acel pandantiv, asa ca se aseza pe canapea langa brunet si astepta ca povestea sa continue:

- Adevarul este ca acel pandantiv a fost aruncat la un moment dat in prapastia Liliecilor de catre Dracula, deoarece acesta facuse prea mult bine oamenilor din jur. Contele nu dorea ca puterea pandantivului sa ajute in continuare oamenii, asa ca l-a aruncat in acea prapastie crezand ca-l va distruge odata pentru totdeauna. Dar cand vampirul sa intre inapoi in castel, acea forta secreta il lovise puternic pe conte, acesta disparand odata pentru todeauna. Apoi, dupa trei luni de la acea intamplare, pandantivul fu gasit de acel cercetator pe data de 9 iunie 1862 exact langa sicriul vampirului de care nu se mai stia absolut nimic.
- Woow! Asta a sunat mai mult a lectie de istorie. Raspunse blonda cu zambetul pe buze. Dar povestea chiar e adevarata? Dracula chiar a existat sau a fost doar o legenda?
- Nu a existat, ci inca exista. Daca a disparut atunci, asta nu inseamna ca nu mai traieste. Spuse Itachi cu oarecare mister in glas. Nimeni nu poate sti adevarul, decat el insasi.
Dupa spusele misterioase ale brunetului, Hidan incepu sa ranjeasca, privind-o pe tanara ce inca ramasese uimita de acea poveste. Itachi isi daduse o palma peste cap si ii spuse prietenului sau sa termine cu prostiile. Hidan ofta zgomotos apoi se ridica facandu-i din nou cu ochiul Alexandrei care deja se satura pana peste cap de gesturile baiatului.



Capitolele urmatoare vor fi destul de scurte, caci le-am scris acum ceva timp Sper ca va placut si astept pareri sincere ^^

Hai ma chiar acum cand incepe sa fie din ce in ce mai interesant te-ai oprit din postat.
Imi place ca ai bagat si aceea poveste cu Dracula pentru ca pe mine ma fascineaza tot ce are legatura cu acesta sau cu vampirii.
Sper ca acum ca a venit vacanta sa postezi si celelalte capitole.

In momentul in care trecu pe langa Alexandra, Hidan ii dadu o palma peste fund apoi iesi ranjind din incapere. Blonda era putin nervoasa, dar stia ca acesta nu avea mai mult in cap asa ca il lasa in pace pentru moment. Se pare ca de cand se hotari sa locuiasca alaturi de fratele sau, lucrurile deveneau din ce in ce mai interesante, chiar daca trebuia sa suporte un pervers nesimtit.
Itachi se ridica si el de pe canapea cu gandul sa mearga in bucatarie pentru a-si lua ceva de mancare. Vazandu-se singura, tanara isi aduse laptop-ul si incepu sa caute informatii cu privire la pandantivul lui Dracula. Erau atatea variante pe internet, care erau foarte diferite in comparatie una cu cealalta. din ceea ce scria acolo, nu prea ii venea sa creada ceva, dar povestea pe care i-o spuse brunetul parea chiar reala. Oare el de unde o stia? Satula de atatea povesti false, Alexandra inchise laptop-ul si pleca din incapere.


*****

In bucatarie, Itachi statea linistit si putin ganditor. Simtind ca nu este singur in incapere, acesta se intoarse brusc si il prinse de mana pe faptas, care era nimeni alta decat Alexandra. Tanara se inrosi repede la fata, dar se si sperie putin atunci cand brunetul o prinse de mana. Blonda incerca sa spuna ceva, dar se pare ca acele sunete nu aveau de gand sa iasa la iveala.
- Crezi ca ma speri asa usor, Ale? Daca ai vrea sa ma iei prin surprindere, ai avea nevoie de mult mai mult. Spuse Itachi cu un zambet dulce pe buze.
- Zici ca am nevoie de mai mult? Intreba aceasta calma. Dar de asta ce zici?
Si spunand asta, tanara il saruta pe brunet, reusind astfel sa-l ia putin prin surprindere. Blonda se simtea atat de bine in bratele lui Itachi. Se simtea protejata si in siguranta.
Dar acest moment dulce nu dura la nesfarsit, caci irascibilul de Deidara sosise si el in bucatarie pentru a-si face un sandwitch. Acesta tusii fals pentru a le atrage atentia celor doi, apoi spuse:
- Sper ca nu v-am deranjat, nu? Intrebase acesta putin vinovat.
- Nu, nu ne-ai deranjat. Raspunse calma Alexandra. Evident ca ai facut-o! Spuse mai apoi aceasta putin suparata.
- Bine, plec inapoi in camera mea... Spuse tanarul plictisit si putin amuzat de situatie.
Dupa ce blondul pleca, tanara se inrosi mult mai tare dandu-si seama de ceea ce facuse. Aceasta isi ceru scuze, dar Itachi nu le accepta spunand ca si el a vrut sa faca asta de ceva vreme.
Observand ca ceasul arata deja ora noua seara, cei doi se hotarara sa mearga in camerele lor, asteptand ziua de maine. Urmatoarea zi va fi plina de si mai multe intamplari si mistere, iar pentru asta, toata lumea avea nevoie de un somn linistit.

Ehh... Capitol scurt, ce v-am spus Daca primesc un comm il postez tot astazi si pe urmatorul ^.^

Da nu ai glumit cand ai zis ca e scurt capitolul asta.Ma asteptam sa fie ceva mai lung,dar e bun si asta.
In sfarsit am vazut si eu un sarut intre ei doi ceea mi-a placut foarte foarte mult si faza cu Deidara geniala.
Foarte frumos capitol chiar daca este scurt.

P.S:Uite acum ai un comm deci te rog eu sa pui nextul ala

Lumina emanata de razele calduroase ale soarelui se juca libera cu frunzele copacillor si cu firele de iarba de un verde crud, anuntand o zi frumoasa. Adierea usoara a vantului mai imbuna putin oamenii, intru cat la meteo se anuntasera canicula. Dupa linistea ce impanzea tot Tokyo-ul, iti puteai da seama ca este deabia ora sase.
Cativa tineri nu mai aveau somn, asa ca statea in living pe canapea si discutau ceva destul de important. La un moment dat, un baiat blond se gandeste sa schimbe subiectul, intru cat pe el nu il prea interesau filmele Horror:
-Ce ar fi sa schimbam subiectul? Ce spuneti sa vorbim despre... Apoi ramase putin pe ganduri. Dupa cateva secunde acesta continua. Stiu! Haideti sa vorbim despre mancare!
- Daca o sa mai aud ceva despre mancare, cred ca o sa vomit. Spuse Sasori plecand grabit spre baie.
- Eu zic sa vorbim despre Deidara cand era mic. Interveni si Alexandra in discutie avand pe fata un zambet mai viclean.
- Mie mi-ar placea. Raspunse Hidan incepand sa rada, gandindu-se deja la cum arata blondul in copilarie.

Deidara se ridica putin suparat de subiectul pe care surioara sa dorea sa-l abordeze. De ce trebuia neaparat sa vorbeasca despre el? Mai bine ar fi discutat despre pandantiv, intru cat aveau nevoie de toate informatiile necesare pentru a putea gasii ceea ce cautau ei cu adevarat, pe printul Intunericului.
Itachi vazand ca blondul s-a suparat, ii spuse ca nur vorbi despre el, ci ca a fost doar o gluma a Alexandrei pentru al enerva. La auzul acestor vorbe, Deidara se bucura si se asezase din nou pe canapea. Gandinu-se toata noaptea la o anumita intrebare, blondul se decise sa le-o adreseze prietenilor sai, apoi cu oarecare curiozitate in glas spuse:
- Eu chiar nu inteleg ceva, baieti. De unde stiti voi atat de multe despre pandantiv? Ca pe internet nu da informatii atat de clare.
Aceasta intrebare ii lasa putin surprinsi pe Hidan si Itachi. Oare chiar ar trebui sa ii spuna si lui purul adevar? Chiar daca nu le prea convenea, Hidan se decise totusi, sa spuna sursa de la care a aflat toate aceste lucruri despre pandantiv.
- Cum sa-ti spun ca sa intelegi? Sti si tu ca noi il cautam defapt pe printul Intunericului, asa-i? Cu acel pandantiv il vom gasii mult mai usor. Raspunse acesta.
- Da, dar mie tot nu mi-ai raspuns la intrebare, Hidan! Spuse blondul putin curios, dandu-si seama ca cei doi chiar stiu multe despre pandantiv.
- Eu si cu Itachi am trait in anul in care a fost gasit pandantivul. Defapt, mai pe limba ta, eu sunt un fel de moarte, iar Itachi este insusi Dracula. Raspunse tanarul cu un oarecare mister in voce.
Deidara impietrii. Credea ca Hidan isi bate joc de el. Daca asta era adevarul, atunci lui de ce nu i l-au spus pana acum? Afland asta, era curios sa afle lucruri si despre printul Intunericului.


Si asta e destul de scurt, dar sper ca v-a placut :) Next-ul incerc sa-l aduc maine ^.^

Nu mi-a venit sa cred cand am aflat ca Itachi este insusi Dracula.La Hidan ma asteptam ca el sa fie Moartea,dar la Itachi nu.
Chiar m-ai suprins cu asta si ma faci din ce in ce mai curioasa.
Apropo imi cer scuze ca nu am postat pana acum,dar ieri nu prea am intrat pe pc mai toata ziua si azi am zis ca mai vin si pe aici.
Eu zic sa vi repejor cu nextul ala si sa nu ma mai ti atat in suspans.

Deidara ramase in aceeasi pozitie pret de cateva secunde. Nu ii venea sa creada ca baietii au ascuns asta timp de o suta cincizeci de ani. Ceea ce il amuza era faptul ca nu isi imagina niciodata o moarte la fel de proasta ca si Hidan. Acesta incepuse sa chicoteasca din pricina acestui gand, blonda intrebandu-l daca se simte bine.
- Da, Ale. Sunt foarte bine. Raspunse acesta inca razand.
- Daca esti atat de bine pe cat ne spui noua, atunci de ce razi de unul singur? Intreba Itachi.
- M-am gandit ca Hidan este o moarte mult cam proasta pentru o slujba ca aia. Daca ii place sa poarte halate, asta e viata. Spuse Deidara incepand si mai tare sa rada.

Hidan se enerva putin la auzul motivului, brunetul regreta faptul ca i-a pus o asemenea intrebare, iar Alexandra se duse spre fratele ei si ii dadu un pumn in fata pentru a-si reveni. Deidara cazu pe canapea si ii spuse surorii sale ca se va linistii. Acum ca blondul isi termina portia de ras, Ale se gandea si ea la spusele lui Hidan. Necrezandu-l pe tanar, aceasta se apropie de Itachi si il intraba in soapta:
- Este adevarat ce a zis Hidan? Spuse fata cu oarecare ezitare in glas.
- Da. Este foarte adevarat, Ale. Stiu ca la felul cum a spus-o, parea ca glumeste, dar chiar este adevarat. De ce?
- Pai, mie mi se parea ca minte. Raspunse tanara zambind dulce. La cate prostii a facut pana acum, nici nu mai am vreun motiv sa-l cred. Spuse aceasta privind suparata catre Hidan, care nici nu era atent la ce se intampla in jur.

Ca de obicei, Deidara strica totul, spunand ca trebuie sa-l gaseasca pe Sasuke si sa ia pandantivul de la el. In momente ca astea, nu prea aveau cum sa-l ia, intru cat politistii erau mai mereu prin preajma tanarului, asa ca ar fi fost o provocare mult prea mare pentru ei. Tot ce mai aveau acum de facut era sa gaseasca un plan perfect pe care sa-l puna in aplicare cat mai repede posibil.
Hidan isi tot dadea cu parerea, dar nimeni nu ii acceptara propunerile care ori aveau legatura cu vreo fata, ori cu o noua crima. Ale se gandi ca ar putea sa incerce sa scape de politisti macar pentru cateva minute, in care unul dintre baieti putea sa fure pandantivul.


Cam asta a fost pentru zilele astea. Scuze ca e asa scurt dar am musafiri si nu am mai putut scrie :) Nu cred ca voi reusii sa pun next-ul saptamana asta, dar incerc. Pana atunci, Craciun fericit si la multi ani

Mi-a placut mult si chiar devine din ce in ce mai interesant.Imi pare rau ca nu mai poti posta saptamana asta nextul,dar este perioada sarbatorilor cand vin rudele in vizita si nu prea ai timp deci te cred si nu ma supar.
Chiar daca suspansul asta ma omoara voi astepta pana vei avea timp sa postezi si apropo tare rau faza cu Hidan si cu Deidara.

Tinerii pornira in recuperarea pandantivului pe care il doreau cu orice pret. S-ar fi luptat chiar si cu pazitorii cerului numai sa-l vada in proprile maini. Cei trei adolescenti ajunsera in parcul in care isi petrecea Sasuke majoritatea timpului sau liber.
Alexandra se indrepta spre brunet cu un zambet viclean , apoi incerca sa-i vorbeasca:
- Pot sta si eu aici? Intreba aceasta prefacandu-se rusinoasa.
- Desigur. Raspunse tanarul neschitand niciun zambet la vederea blondei.

Tanara il privea putin uimita pe Sasuke, intru cat ea nu banuia niciodata ca acesta ar semana atat de mult cu Itachi. Intr-un fel i se parea destul de dragut, dar stia ca ea nu era aici pentru a agata baieti, ci pentru a pune mana pe pandantiv. Mintea fetei era inundata de o multime de ganduri, care o faceau sa se piarda in visare. Privea calea catre portile Raiului unde, poate ca va ajunge si ea intr-o buna zi. Un vanticel caldut de primavara ii invita parul de aur la dans, acesta incepand parca sa se miste pe ritmurile soarelui. Soneria telefonului o trezi la realitate, iar aceasta putin speriata isi scoase repede telefonul din buzunar si raspunse:
- Ale, daca ai de gand sa adormi pe banca aia, sa ne anunti si pe noi. Ii spuse Itachi putin amuzat.
- Itachi are dreptate! Ia pandantivul si fugi! Se auzi si vocea lui Hidan in difuzorul telefonului.
Fata inchise telefonul oftand, apoi dupa ce si-l puse la loc sigur, se intoarse catre adolescent si fara niciun avertisment ii smulse de la gat pandantivul luand-o la fuga prin parc. In graba ei de a scapa de Sasuke, aceasta uita unde se aflau baietii, dar la un moment dat cineva o trase in spatele unui tufis.
Tanara fiind speriata, tipa dar cineva ii puse mana la gura, nemaiputand sa scoata niciun sunet.

Blonda respira sacadat din cauza sperieturii pe care o trase, dar ce era mai rau, era faptul ca nu stia cine o imobiliza. Fata tot incerca sa tipe, dar vazand ca nu reuseste, incepu sa se zbata. La un moment dat aceasta fu eliberata si cand simti ca nu se mai afla in acea stransoare, se intoarse cu gandul de a lovi acea persoana misterioasa. Nu putea vedea prea multe, deoarece tufisul dadea exact intr-o padure mare si intunecata, asa ca fata isi folosi forta pentru a scapa. In momentul in care aceasta incerca sa loveasca, fu oprita cu cea mai mare usurinta. Vazand ca nu poate sa lupte, aceasta se hotara sa fuga in padure pentru a scapa. Nu alerga nici jumatate de metru, ca deja fu din nou prinsa de doua brate puternice. Aceasta incepu sa planga, dar acea persoana ii spuse putin enervata:
- Ale, calmeaza-te odata, ca nu-ti fa cnimic! Spuse brunetul.
- Itachi? Ce... Ce cauti tu aici? Intreba aceasta plangand.
- Dupa ce ai luat pandantivul ai inceput sa alergi spre padure, iar Hidan mi-a spus sa vin sa te caut, iar cand te-am gasit tu ai inceput sa strigi crezand ca iti voi face ceva rau. Ii raspunse tanarul luand-o in brate pe fata.

Dupa ce blonda reusi sa se calmeze, cei doi au plecat spre parc, dar cineva aparu in spate si spuse cu o voce stranie " Bau!" Itachi si Alexandra se speriara putin, iar in urmatorul moment faptasul se prapadea pe jos de ras. Brunetul se apropie de acea persoana si il luase de guler spunand:
- Hidane, sa te ia dracu! Daca mai faci asta o singura data te las fara mostenitori! Striga Itachi nervos.
- Calmeaza-te frate, ca n-am vrut sa va sperii. Acum lasa-ma te rog frumos jos ca nu suport inaltimile. Spuse Hidan putin speriat.


Am reusit sa aduc astazi next-ul desi am foarte multa treaba pe acasa Sper ca v-a placut si ca nu v-am dezamagit, mai ales ca acest capitol este scurt

POVESTEA E GROZAVA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
iar pentru tine

Se pare ca in seara asta am destul de multe de facut si de citit,dar imi fac timp sa iti spun ca mi-a placut la nebunie ficul.Am o singur lucru pe care sa ti-l spun,acela ca ai grabit cam mult actiunea ceea ce nu arata prea bine si mie una nu imi place.
In rest totul mi se pare ok si in plus nu pot spune eu mai mult de atat ca nu sunt critic,dar oricum iti multumesc ca ai facut tot ce ai putut sa ne aduci nextul azi.

Itachi il lasa jos pe tanarul cu par cenusiu oftand. Hidan vazandu-se eliberat respira adanc de vreo doua ori, apoi isi aranja gulerul de la jacheta intreband:
- Ale, ai luat pandantivul de la Miss fata de pruna? Spuse acesta cu seriozitate in glas.
- Da, l-am luat. Ii raspunse aceasta incepand sa rada din cauza poreclei date de Hidan lui Sasuke.
Hidan ii spuse sa il dea, iar fata il scoase din buzunar inmanandu-il. Tanarul il privea atat de atent, incat iti dadea senzatia ca nu l-ar mai fi vazut vreodata. Apoi, fiind putin neindemanatic, il scapa pe jos. In acel moment se auzi din padure o melodie stranie cantata la orga. Totul se lumina deodata, iar cand lumina revenii la normal, cei trei tineri erau cazuti pe jos intr-o cu totul alta lume. Hidan zacea inconstient pe pamantul rece, iar Itachi se ridica putin nedumerit, indreptandu-se spre blonda pentru a o ajuta sa se ridice. Fata se ridica cu greu, intru cat fu putin afectata de acea cazatura, apoi privi mirata in jur.


Totul era atat de diferit. Fata de lumea oamenilor, aici vantul sufla rece, iar soarele nici nu se observa printre norii negrii ce vesteau ploaia. Crengile copacilor nu erau imbracate de vesmantul verde de frunze, iar pamantul era uscat si fara nici o urma de iarba. Pe cer puteai vedea numai spectacolul fulgerelor, nu si cel al pasarilor ce in lumea oamenilor cantau vesele cantari de primavara, iar din departari se auzeau sunete foarte ciudate, de parca ar fi fost intr-o lumea a fantomelor. Intreg tinutul era acoperit de o pacla deasa, ce te oprea sa vezi la mai mult de cinci metrii distanta. Norii plumburii, lasara libere miliarde de picaturi de apa. Ploua atat de tare incat cei trei tineri fura udati pana la piele.
Blonda era inca uimita de acel peisaj diabolic. Spera ca totul sa fie doar un vis urat, iar nimic din ce se intamplase in acea zi sa nu fie decat o iluzie provocata de subconstientul ei, dar asta nu era posibil, cici totul din jur i se parea atat de real, incat s-ar minti singura daca ar crede ca nu e asa. Itachi se duse sa-l ajute pe Hidan sa se ridice, dar ofta cand isi dadu seama ca acesta era inconstient din cauza cazaturii puternice, asa ca il tara pana la cel mai apropiat copac, pentru a nu fii udat de ploaie. Brunetul il lasa langa tulpina copacului pe tanar, si cand se ridica auzi un tipat foarte puternic venind dintr-o padure intunecoasa. Acesta constata ca acela era tipatul blondei, asa ca il lasa pe Hidan acolo si porni in graba spre padure, sperand ca tanara sa nu fi patit nimic.
In scurt timp o gasi pe fata plangand langa o piatra. Se vedea foarte clar ca aceasta fu speriata de ceva, dar de ce anume? De dupa un copac aparu un varcolac mare si negru. Ochii sai de un albastru pur sclipeau in lumina fulgerelor, iar coltii sai mari era pregatiti sa sfasie pe oricine ii iesea in cale.


Fara nici-o avertizare, varcolacul se napusti asupra tinerei incercand sa o ucida. Aceasta tipa cat de tare putu si isi puse mainile la ochi asteptandu-si moartea, dar cand auzi o lovitura isi luase mainile de la ochi si ramase impietrita. In fata sa se afla nimeni altul decat Itachi, care aparu la timp si o salva. Dar tanarul arata cu totul si cu totul diferit. Parul sau negru ca abanosul era acum desfacut, el ajungandu-i pana la omoplati. Dar asta nu era totul, acesta avea acum o suvita de un alb pur ca cel al zapezii, iar ochii sai de onix erau acum de un rosu sangeriu insemnand astfel ca era nervos. Se pare ca aceasta era adevarata forma a lui Itachi, cea de vampir. Varcolacul se ridica cu greu de jos, fiind foarte afectat de acea lovitura puternica, apoi se indrepta spre tanar cu o viteza uluitoare incercand sa-l loveasca si el. Itachi se feri de atacul varcolacului, apoi in mana sa aparuse o sabie de un negru stralucitor cu care strapunse acea creatura lasand-o sa zaca intr-o balta de sange.
Brunetul arunca apoi sabia langa acel varcolac, si se indrepta spre tanara. Se simtea usurat vazand ca aceasta nu patii nimic, dar totusi ii era frica, ca nu cumva si Hidan s apateasca la fel. Itachi o lua in brate pe Alexandra si ii spuse sa nu mai plece niciodata singura intr-un loc ca acesta. Fata aproba fericita strangandu-l in brate pe brunet, apoi ii spuse ca ar trebuie sa mearga dupa Hidan. Cei doi pornira inapoi, spre locatia lui Hidan, sperand ca acesta s anu fi patit absolut nimic. Cand ajunsera acolo, tanarul se trezise deja si era gata sa plece in cautarea celor doi prieteni ai sai. Acesta se bucura enorm sa-i revada pe Alexandra si Itachi incat le sari in brate.



*****


Seara isi facu destul de repede aparitia, iar norii negrii anuntau o ploaie foarte violenta si rece. Peste intreg tinutul se lasa o liniste de nedescris. Numai vantul cutreiera padurile si vaile provocand un sunet straniu. Itachi le propuse prietenilor sai sa ramana peste noapte la castel. Acel castel se afla pe un munte, ceea ce ii dadea un aspect si mai infricosator, dar cei doi acceptara pana la urma, neavand de ales.
Ajunsi in castel, Itachi le prezenta fiecaruia cate o camera, iar in scurt timp cu totii mersera la culcare asteptand cu emotii ziua de maine.




Acesta a fost capitolul pentru astazi Trebuie sa mai scriu inca un capitol care il voi posta pe alt forum, unde ficul meu este deja la capitolul 30 si ceva, dar pana voi aduce si aici nextul, sper ca v-a placut ^.^

Un pic cam intarziata,dar uite-ma ca am venit.
Capitolul acesta este frumos chiar nu am ce zice si chiar imi place ca ai inceput sa pui mai multa descriere,dar incearca sa descrii mai mult si actiunile nu numai peisajul si ai putea sa incerci sa transformi aceea vorbire indirecta care nu prea arata bine aici in vorbire directa.
Ei bine cam atat am avut de spus si imi cer scuze ca nu am venit mai devreme,dar asa e acum la inceput de an.

Da se pare ca esti ocupata cu scoala asta nu gluma de ai facut un next asa de mic.Tot scoala asta e de vina pentru absenta mea si pentru faptul ca nu am mai comentat acest capitol pana acum,dar e vina profilor si a scolii.
Revenind la capitol se pare ca aceasta noapte nu a fost chiar atat de urata pe cat parea la inceput.Si in legatura cu aceea descriere nu e nici o problema din partea mea pentru ca si asa astfel de descriere nu prea imi plac.

Cei doi tineri se imbracasera, intru cat nu mai puteau sta in pat, caci, in orice moment ar putea veni Hidan punand tot felul de intrebari ce nu si-au avea locul. Coborasera incet scarile si intrara in bucataria unde aveau sa ia o mica gustare. Hidan se afla deja in bucatarie aranjand farfuriile. Se pare ca se facuse bucatar in aceasta dimineata. Hidan ii salutara pe cei doi tineri, apoi cu toti se asezara la masa pentru a manca.
-Hidan, mancarea este de-a dreptul delicioasa! Spuse cu uimire Alexandra. Nu credeam ca te pricepi la gatit.
- Da, am folosit una dintre retetele mamei, si multumita ei am si invatat sa gatesc cate ceva in cazuri de urgenta. Raspunse tanarul cu gura pana la urechi.
Dupa ce farfuriile fura golite, blonda le spuse baietilor ca iese putin pana afara pentru a lua o gura de aer proaspat. Tinerii aprobara ideea fetei, ei ramanand in bucatarie pentru a strange masa.
Alexandra mergea incet pe coridoarele castelului, incercand sa gaseasca iesirea. Dupa cateva minute bune de cautat, aceasta zareste o usa mare pe sub care trecea usor cate o briza de aer tomnatic. Aceasta deschise usa si pasi afara din castel cu grija, stiind ce pericole pandesc la tot pasul. Era constienta ca in aceasta lume se afla numai creaturi, dar era si mai constienta de problemele pe care le-ar avea daca s-ar intalni cu una dintre ele.
Mergand, blonda ajunse in gradina castelului si se opri brusc. Tufe mari de trandafiri rosii inconjurau o fantana arteziana mare, facand-o sa para venita din povesti. Parfumul imbietor al trandafirilor ii gadilau simturile si o duceau cu gandul la o lume de basm, sclipirea apei ce aluneca usor prin fantana ii spunea cat de frumoasa este viata traita la maxim, iar vantul rece o facea sa se simta si mai bine, ajungand parca intr-o lume unde grijile si problemele erau date trecutului. Fata rupse un trandafir rosu ca sangele proaspat si si-l asezase in parul ca spicele de grau in lumina jucausa a soarelui, apoi porni pe o carare pe care o observase cu putin timp in urma.


***


Mergea deja de minute bune, vazand castelul cum se indeparteaza de ea, parca simtiind mirosul de sange ce innabusea aerul rece de toamna. Ii era teama ca nu cumva sa se fi ratacit si se gandea mereu la acel miros puternic de sange ce impanzea intreaga zona. Ajunsese intr-o padure intunecata unde nu puteai vedea la mai mult de doi metri distanta. Aproape de sol se afla o ceata densa ce te impiedica sa vezi pe unde calci, iar crengile uscate ale copacilor se loveau usor una de alta provocand tot felul de sunete stranii ce o faceau pe Alexandra sa se simta tot mai in nesiguranta.
La un moment dat, tinerei i se paru ca este urmarita, asa ca incepu sa mearga din ce in ce mai repede pana cand ajunse sa alerge. Fugea speriata, nestiind incotro merge si unde va ajunge, incercand sa scape de acea senzatie sinistra. Blonda fugea din ce in ce mai tare privind in spate spre presupusii urmaritori care se apropiau, dar cazu brunsc pe jos cand trupul ei firav se lovi puternic de o alta persoana. Tanara isi ridica capul din pamant si cu putina teama isi deschise ochii, care, acum erau atintiti asupra unei persoane. Acea "umbra" misterioasa o prinse pe fata de gat si o ridica la nivelul sau spunandu-i:


Iar acum, SUSPANS Sper ca va placut acest capitol Next-ul incerc sa-l aduc zilele astea, dar nu promit nimic ^^ Scuzati eventualele greseli, dar m-am grabit putin

Iti ador ficul! Doamne la fiecare capitol am stat cu sufletul la gura . Imi place la nebunie felul cum descrii si imi place enorm ideea ta. Ma intreb ce se va intampla cu Sasuke si cum vor decurge lucrurile. Faci o treaba minunata. Cel mai mult m-a surprins faptul ca Itachi este insusi Dracula. Spor la sris si multe idei. Astept cu nerabdare nextul

Ce bine ca a reusit sa fuga. Sper ca totul va fi bine. A fost un capitol foarte frumos, pacat ca a fost asa de scurt . Abia astept nextul

O viata pacatoasa

Chapter 23.

Alerga disperata incercand sa se departeze de acea persoana care ii facuse rau. Intra adanc in padure alergand din ce in ce mai repede sperand ca va reusi sa ajunga inapoi la castel. Trecea ca o umbra printre trunchiurile groase ale copacilor batrani, rupand din cand in cand cate-o creanga si lasand-o sa cada pe pamantul rece si tare. Dupa scurt timp, tanara ajunse intr-o vale ce parea mai degraba a desert. Pamantul avea niste crapaturi adanci, insemnand faptul ca nu mai plouase de ceva vreme pe acolo, iar copacii mai aveau doar cateva ramuri care erau si ele gata sa se prabuseasca. In departare se zareau culmile inalte ale unor munti, iar vantul ce candva sufla rece, acum batea cu o putere incredibila aruncand cu baucati de pamant si praf dintr-o parte in cealalta.

Blonda se opri langa un bolovan imens pentru a-si trage putin sufletul, rugandu-se ca acea persoana sa nu fi pornit in cautarea ei. Inima fetei incepu sa bata din ce in ce mai tare, simtind din nou acel miros patrunzator de sange. Era absolut sigura ca nu va scapa cu viata atunci cand acel tip va ajunge la ea, asa ca se aseza langa piatra, asteptand cu teama momentul mortii sale.


***


- Itachi, unde s-a dus Ale? Intreba Hidan.
- A spus ca merge sa ia o gura de aer, dar sunt absolut sigur ca s-a ratacit. Raspunse brunetul calm. Dar daca a gasit acea carare din gradina? Sper ca nu a ajuns prea departe!Spuse tanarul cu oarecare teama in glas. Hidan, trebuie sa mergem dupa ea, pana nu e prea tarziu!
Cei doi tineri pornira in graba in cautarea Alexandrei, sperand ca aceasta sa nu fi intrat in bucluc. Mirosul de sange ce plutea in aer ii facura pe cei doi sa alerge din ce in ce mai repede, dar la un moment dat, Itachi se opri brusc. Hidan se opri intrebandu-se ce s-a intamplat, dar pana sa ii puna brunetului vreo intrebare acesta spuse:
- S-a intors... Spuse Itachi inclestandu-si pumnul nervos, privind cu ura in departare.


***


Din departare se zarea o silueta apropiindu-se de tanara Alexandra. In scurt timp, aceasta ajunse langa tanara si o prinse de gat, ridicand-o in picioare. In acel moment, mirosul de sange deveni din ce in ce mai dens, iar blonda inghiti in sec, observand ca nu mai are nicio sansa de scapare, apoi ca un ultim gest, isi inchise ochii si isi astepta sfarsitul, simtind cum muschii barbatului se incoardasera, fiind gata de o ultima lovitura.



Sper ca v-a placut si scuzati ca este atat de scurt, dar urmatoarele capitole asa vor fi

A fost un capitol frumos. Voiam mai mult . Sper ca Itachi si Hidan sa ajunga la Alexandra. Abia astept nextul

Nu imi vine sa cred ca am pierdut cam 3 capitole daca am numarat eu bine.Scoala asta cat ma face pe mine sa pierd din timpul liber.
Ca de obicei mi-ai placut la nebunie,dar de data asta parca au fost chiar mai interesante si captivante ca pana acum.
Chiar as vrea sa aflu cine este aceea "umbra" mai ales ca dupa cate mi-am dat seama are ceva legatura cu Itachi si Hidan.
Si ca tot mi-am adus aminte Sasuke ce viata mai duce?Nu am mai auzit nimic de el si chiar ma intreb el oare mai traieste?Sper ca voi auzi cat de curand ceva si despre el.