O viata pacatoasa

Subiect: Re: O viata pacatoasa Mier 13 Feb 2013, 18:17

O viata pacatoasa

Chapter 24.

Tanara isi inchise ochii sperand ca acea persoana este doar o simpla iluzie, dar ii deschise rapid, auzind un sunet provocat de o izbitura puternica intr-un munte. Vazandu-l pe acel monstru cum zacea intr-o balta de sange incercand sa se ridice ii crease o placere de nedescris. Acum i se parea ceva normal ca si el sa sufere exact cum a suferit si ea atunci cand a fost lovita si aruncata cat colo fara nici urma de ezitare. Acel barbat se ridica cu greu, ducandu-si o mana la gura pentru a-si sterge sangele ce nu inceta sa curga, apoi intr-o secunda ajunse in spatele blondei si ii puse un cutit de argint la gat spunand:
- Daca va apropiati, fata moare!

In acel moment, tanara nu stia la ce se referea cand a spus asta, dar mai apoi isi dadu seama ca cineva a salvat-o atunci de acel pumn ce urma sa o loveasca in plin.
- Nu va mai ascunde-ti! Striga nervos acel barbat, apropiind cutitul de gatul fetei.
- Las-o in pace, Matt. Se auzi o voce din spatele unei stanci. De cate suflete mai ai nevoie pentru a-ti termina planul?
- Inca de cateva, Itachi. Si le voi obtine! Raspunse Matt incepand sa rada sinistru. Nu pot sa cred ca nu v-am simtit prezenta. Se pare ca voi doi ati devenit mult mai puternici de la ultima noastra intalnire. Spuse barbatul cu serioazitate in glas privind atent stanca de unde se auzise acea voce. Iesiti la lumina demonilor! Striga si mai tare barbatul, atingand cu lama cutitului pielea fina a blondei.

Din umbra acelei stanci iesira Hidan si Itachi, ambii avand o privire demonica. Cei doi tineri isi aratara adevarata forma, adica cea de vampir. Hidan ascunsese acest secret timp de sute de ani, dar acum era mai mult ca sigur ca trebuia sa-si arate adevaratele puteri. Neputand astepta, acesta se avanta cu toata forta asupra lui Matt incercand sa o elibereze pe Alexandra. Invoca o sabie argintie si il strapunse pe barbat. Hidan se enerva vazand ca acea persoana mizerabila disparu cu tot cu blonda, probabil ascunzandu-se pentru putin timp, dar de fapt, Matt o lasara pe Alexandra in spatele unei stanci si il atacara pe Hidan cu acel cutit de argint, facandu-i o rana serioasa la umar.
Tanara incerca sa se calmeze, dar se sperie cumplit atunci cand il vazu pe Matt aruncandu-se asupra ei gata sa o ucida. Fata tipase cat o tineau plamanii dar nu simti nici o durere. Isi ridicara privirea si ramasera socata. Itachi reusi la timp sa opreasca acea lovitura, chiar daca cutitul il nimerise exact in zona inimii. Matt avea inca mana pe acel cutit, dar ramase si el socat cand brunetul il prinse de mana si il azvarli cat colo.

Cam asta a fost tot pentru ziua de astazi happy

Voi incerca sa aduc maine next-ul, dar nu promit absolut nimic. In rest, scuzati greselile si sper ca v-a placut ;;)

Sasuke va aparea in peisaj putin mai incolo, dar pana atunci mai sunt cateva capitole happy2

Subiect: Re: O viata pacatoasa Mier 13 Feb 2013, 20:09

O Doamne o Doamnee! oh my god !!!

. Sper ca Itachi si Alexandra sa fie bine! Un capitol foarte frumos, care m-a tinut cu sufletul la gura. Abia astept nextul in love

Subiect: Re: O viata pacatoasa Joi 14 Feb 2013, 08:35

O viata pacatoasa

Chapter 25.

Matt se ridica cu greu, fiind foarte afectat de lovitura primita, apoi alerga spre Itachi cu intentia de-al lovi cu toata puterea sa. Isi avanta pumnul fara sa se gandeasca la consecinte, dar brunetul se feri si il lovi cu piciorul in stomac pe barbat, facandu-l sa urle de durere. Alexandra privea ingrozita scenele parca desprinse dintr-un film de groaza. Stia ca nu va fi in siguranta daca ramane sa priveasca lupta, asa ca se hotara sa plece cat mai repede si sa se intoarca la castel, lasandu-i pe baieti sa se ocupe de Matt. Asa ca, tanara se intoarse usor si cand facu un pas, un cutit de argint trecu exact prin fata ochilor sai, socul paralizand-o pentru cateva momente. Cu coada ochiului fata il privea cu ura pe acel Matt, care nu se lasa pana nu o va vedea moarta.

Dar ea nu stia de ce el doreste sa o ucida si nici ce cauta el defapt. Ii stia doar numele, si urma in curand sa-i afle si abilitatile pe parcursul luptei, dar trebuia sa plece de acolo, stiind ca doar ii va incurca pe baieti in lupta contra acelui maniac nemernic, asa ca, incepu sa fuga sperand ca nu a vazut-o nimeni, dar Matt incepu sa alerge dupa ea, incercand sa o prinda. La un moment dat, blonda calca pe o piatra si se dezechilibra, cazand pe pamantul rece. Il vedea pe Matt apropiindu-se de ea tot mai mult, vedea cum setea lui de a ucide-o crestea cu fiecare pas pe care il facea, dar stia ca prietenii ei nu o vor lasa in mainile acelui ciudat si ca o vor salva, asa ca se hotara sa nu se lase ucida de acel tip. Se ridica cu greu de pe pamantul tare si continua sa alerge pana cand Matt o lovise puternic peste spate facand-o sa tipe de durere, lasand-o sa cada din nou pe solul uscat.

- Ale! Striga Itachi, alergand spre ea. Esti bine? O intreba acesta luand-o usor in brate.
- Ce moment! Nu credeam ca te vei indragosti vreodata de o vrajitoare. Spuse Matt ironic, apropiindu-se de cei doi.
- Daca mai faci un singur pas, te omor, ai inteles!? Spuse Itachi devenind vizibil nervos.
Matt nu-l baga in seama pe Itachi si cand facu un pas, fu taiat pe din doua. Itachi tinea in mana o sabie neagra si respira greoi datorita nervilor provocati de acel vanator de suflete. Brunetul arunca pe jos sabia plina de sange si dupa ce se asigura ca Matt este cu adevarat mort, se apropie incet de blonda, care se pare ca ramase socata.

- Itachi, eu sunt o... vrajitoare? Intreba aceasta uitandu-se in gol.
- Da. Ii raspunse tanarul. Parintii tai nu au vrut ca tu sa sti asta, dar se pare ca ai aflat intr-un final.
- Si Deidara? Intreba aceasta privindu-l pe brunet asezandu-se langa ea.
- Si el a fost un vrajitor, dar a renuntat la puterile sale doar ca sa te protejeze pe tine de magia neagra, care, daca ar ajunge pe maini gresite, ar putea distruge intreaga galaxie.
- Si nu am vrea una ca asta, asa-i? Intreba Hidan apropiindu-se de cei doi. Se pare ca vanatorul de suflete s-a dus. Spuse acesta privind cadavrul lui Matt. Pentru un varcolac nu se pricepe prea bine sa lupte. Zise tanarul lovind cu piciorul corpul fara viata al vanatorului, aruncandu-l langa o stanca.
- Ar fi bine sa ne intoarcem la castel. Spuse Itachi calm, ridicandu-se in picioare.
- Ai dreptate. Dar ce vom face cu corpul lui? Intreba Alexandra putin curioasa.
- Il vom arde. Ii raspunse scurt Hidan. Acum hai sa mergem!

Sper ca v-a placut si scuzati eventualele greseli dar nu ma simt prea bine

Subiect: Re: O viata pacatoasa Joi 14 Feb 2013, 14:36

Ce capitol frumos in love

. Alexandra este o vrajitoare. Devine din ce in ce mai interesant. Bine ca au scapat de vanatorul ala. Spor la scris si multe idei. Faci o treaba minunata. Astept cu nerabdare nextul kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Joi 14 Feb 2013, 17:12

O viata pacatoasa

Chapter 26.

Trei siluete se vedeau mergand prin pustietatea nenteleasa a stancilor. Pamantul uscat era purtat departe de vantul rece ce zburda liber in intreg taramul. Racoarea dupa-amiezelor de toamna tarzie incepea sa fie simtita si de corpurile celor trei tineri ce mergeau deja de vreo doua ore, simtindu-se din ce in ce mai obositi. Doua brate subtiri erau incrucisate in jurul unui corp firav, incercand sa-l incalzeasca, miscandu-se usor pe pielea fina, facand acea persoana sa tresara atunci cand aerul rece reusea sa sparga bariera creata de acele brate, ajungand astfel la corpul usor caldut al unei tinere ce respira greoi din cauza oboselii. Rapusa intr-un final de frigul de afara, aceasta cazu, genunchii sai goi lovind cu putere pamantul uscat facandu-l sa se crape usor. Blonda se sprijini in maini, incercand sa se ridice, dar cand sa se prabuseasca din nou, doua brate puternice o prinsera, oprind astfel corpul fetei sa cada.

- Te simti bine, Ale? Intreba Itachi vizibil ingrijorat. Daca vrei ne oprim putin. Ii spuse brunetul calm.
- Nu, sunt bine. Trebuie sa ajungem la castel, Itachi. Raspunse Alexandra, privindu-l serioasa pe tanar. Nu vreau sa fiu o piedica pentru voi, baieti, dar daca trebuie neaparat sa ajungem, voi rezista pana la castel, promit. Spuse blonda zambind fortat.
- Daca nu mai poti merge, te duc eu in spate, asa ca, urca. Spuse Itachi serios.
Tanara se urca putin rusinata in spatele baiatului, lasandu-se prada oboselii ce-i cuprinse intreg trupul, dupa scurt timp adormind. Cei doi tineri pornira din nou la drum, incercand sa se grabeasca, intru cat blonda avea nevoie urgenta de odihna, iar corpul lui Matt trebuia ars cat mai repede. Nu trecu mult timp, caci tinerii deja intrasera in teritoriul copacilor ce alcatuiau cea mai intunecata si cea mai periculoasa padure din intreg taramul creaturilor. Vantul ce sufla un aer din ce in ce mai rece de toamna misca crengile copacilor facandu-le sa scoata niste sunete de-a dreptul infricosatoare, ce pareau chiar dintr-un film de groaza.

Cei doi mergeau din ce in ce mai repede, ajungand intr-un tarziu sa alerge. Nu mai aveau decat zece kilometrii pana la castel, dar deodata un miros puternic de sange invalui din nou intreg tinutul, facandu-i pe cei doi baieti sa se opreasca pentru un moment. In spatele unor tufisuri se ascundeau cinci persoane, fiecare asteptand oportunitatea de a ataca. Muschii le erau incordati, iar pupilele dilatate, astfel incat puteau vedea tot ce misca. Erau concentrati, asteptand pana ce ultima lor picatura de sange va fi pregatita de atac. Itachi o lasa pe blonda jos, asezand-o langa un copac, apoi isi indrepta privirea spre niste tufise, ochii sai exprimand doar ura si setea necontrolata de sange pe care o avea in acel moment. In mai putin de o secunda acesta aparu in spatele celor ce se ascundeau dupa tufisurile pe care le privii pret de o clipa, luand de gat doua dintre persoanele ascunse acolo.

- Voi nu va saturati niciodata, asa-i? Intreba brunetul, strangand din ce in ce mai tare de gat acele persoane. Daca l-am omorat pe Matt era evident ca voi veti veni sa terminati ce el a inceput. Credeati ca ne veti lua prin surprindere? Ei bine, se pare ca planul vostru nu a functionat prea bine. Spuse Itachi privindu-i cu scarba pe cei ce ii urmareau pe el si Hidan de ceva vreme.
- Daca stiati ca va urmarim de ce nu ati facut nimic sa ne opriti? Intreba unul dintre ei, tremurand de frica.
- Nu aveam nevoie de inca o lupta, mai ales ca ne grabim, asa ca, mai bine ati pleca! Striga Hidan catre acel tufis in care fusesera ascunsi cei cinci mai bine de jumatate de ora. Daca sunteti vanatori de suflete, ce vreti de la Ale? Intreba tanarul confuz si tot odata serios.
- Avem nevoie de un suflet ca al ei. Nimic nu se compara cu sufletul unei vrajitoare tinere si frumoase precum este ea, si daca il vom obtine, il vom putea readuce la viata pe Soul. Raspunse unul dintre ei, zambind smechereste.
- Soul este periculos si stiti si voi asta! Nu va vom lasa in viata acum ca stim ce aveti de gand sa faceti! Acel vrajitor era pe cale sa distruga intreg taramul, folosindu-se de cele mai puternice vraji negre, ceea ce nu am permite sa se intample din nou! Spuse Hidan, fiind enervat de raspunsul pe care-l primi de la acel vanator de suflete.

Profitand de faptul ca blonda ramase singura langa acel copac, unul dintre vanatori se repezi asupra ei, punandu-i un pistol la tampla. Simtind acea arma rece ce-i atingea tampla, tanara se trezi. Incepu sa se agite atunci cand observa ca un necunoscut ii dorea moartea. Se zbatea, incercand sa scape din stransoarea puternica a bratelor acelui vanator de suflete, dar fara nici o speranta, caci el era mult mai puternic decat ea. Vazand ca blonda incearca sa se opuna, o lovi cu pistolul peste fata, lasandu-i o urma vizibila, apoi ameninta ca o va ucide daca nu vine cu el. Alexandra il lovi pe vanator cu umarul in gura, spargandu-i buza superioara, apoi se ridica speriata incercand sa plece de langa acel monstru. Barbatul o prinse de par, tragand-o cu toata puterea spre el, fata tipand de durere, apoi ii dadu o palma peste fata, trantind-o pe tanara la pamant. Vanatorul zambi satisfacut, iar cand isi ridica privirea de la biata fata, il vazu in fata sa pe Itachi mai furios ca niciodata. Nu reusi nici macar sa clipeasca, caci se trezi cu un pumn primit de la brunet, apoi lesina inconstient, lovindu-se cu capul de un copac. Cu ultimele sale cuvinte reusi sa mai spuna:
- Vei regreta ca ai facut asta, Uchiha, ai sa vezi tu. Apoi isi dadu ultima suflare.

Sper ca va placut si scuzati eventualele greseli, dar m-am grabit putintel well? awesome right?

Capitol necorectat ^^

Subiect: Re: O viata pacatoasa Joi 14 Feb 2013, 17:30

Ce repede ai adus nextul. love

. Saraca Alexandra . Ea le pateste pe toate, iar acum oamenii lui Matt vor sufletul ei. crying

. Bine ca este mereu Itachi acolo ca sa o ajute. Abia astept nextul in love

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 16 Feb 2013, 12:34

Nu imi vine sa cred ca eu iar am pierdut cateva capitole.
Tot ce pot spune e ca este senzational si chiar ma face din ce in ce mai curioasa fiecare capitol.
Chiar sunt curioasa daca vor reusi la un moment dat sa o prinda pe Alexandra si chiar ma intreb de ce vor sa il readuca pe acel Soul.
Ma bucur ca va reveni prin peisaj si Sasuke si abia astept sa vad ce se va mai intampla in continuare.

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 16 Feb 2013, 13:31

O viata pacatoasa

Chapter 27.

Alexandra privea socata cadavrul barbatului ce acum cateva clipe incerca sa o ucida, dar Itachi avea aceea privire ce nu exprima niciun sentiment. Brunetul isi intoarse privirea spre tanara, care era inca speriata de cele vazute, apropiindu-se usor de ea. Cand ajunse destul de aproape, o privi in ochi, daruindu-i un zambet cald. Fata tinerei se lumina, caci pentru un moment crezu ca Itachi o va ucide exact cum facuse si cu acel vanator de suflete, dar de fapt, el dorea doar sa se asigure ca ea este bine, apoi scoase o sabie neagra si isi indrepta din nou privirea spre vanatorii de suflete ramasi inca in viata. Cu o viteza uluitoare acesta disparu pentru o clipa, vanatorii privind speriati in toate partile, cautandu-l pe vampir. Unul mai tupeist spuse razand:

- Cred ca a fugit! Macar gandeste, nu ca fata asta blonda! Spuse acesta razand, apoi cand se intoarse cu fata spre tanara, fu injunghiat in stomac chiar de vampir. Vanatorul facu ochii cat cepele, incercand sa-si dea seama ce s-a intamplat, iar cand constientiza cu adevarat ce-a fost, fu sfasita cu usurinta de sabia brunetului. Ceilalti trei vanatori priveau infricosati scena de groaza ce tocmai li se arata. Erau de-a dreptul ingroziti de ceea ce le putea face cu adevarat Itachi, asa ca, decisera ca ar fi mai bine sa plece. Hidan se afla deja in spatele celor trei, asa ca acestia nu mai aveau pe unde sa scape. Unul dintre ei, fiind putin mai curajos le spuse tinerilor:
- Crutati-ne vietile, va rog! Striga acesta, cazand in genunchi. Promit ca nu vom mai calca pe acest pamant cat vom mai avea de trait,dar lasati-ne in viata! Striga acesta, strangand cu putere din ochi, incercand sa-si ascunda teama pe care i-o provocase brunetul.

Hidan isi scoase coasa si cu una din lamele ei rosii, ii ridica usor barbia vanatorului ce implora mila. Tanarul rase usor, apoi fara nici ce-a mai mica remuscare, isi avanta coasa spre gatul vanatorului, dar strigatul Alexandrei il facu sa se opreasca:
- Nu face una ca asta! Te implor, Hidan. Spuse blonda, plangand. Spre deosebire de voi doi, ei nu pot trai vesnic, cerand indurare pentru a-si pastra vietile, deci te rog, nu face una ca asta.
Hidan isi pleca capul, lasand coasa rece sa cada pe pamantul ce acum cateva clipe fu uscat, dar care acum incepea sa se ude din cauza picaturilor mari de ploaie ce-l loveau cu cruzime, adapandu-l. Itachi se transforma din nou in forma sa umana, aruncandu-si sabia langa coasa prietenului sau, Hidan, spunand:
- Ai dreptate. Spre deosebire de noi, care nu dan niciun ban pe viata noastra, acesti oameni nevinovati o fac, chiar daca stiu ca este un mare risc sa vanezi sufletele creaturilor. Spuse brunetul privind trist spre cerul ce acum varsa lacrimi amare pentru acei vanatori ce pierisera. Baieti, puteti pleca, dar aveti grija, caci pe aici pandesc tot felul de pericole.

- Dar, cum ramane cu ei? Intreba un vanator, referindu-se la cei doi colegi pe care-i pierdu-se.
- Vor putea pleca odata cu voi. Spuse Itachi invaluind trupurile fara viata intr-o energie albastra. Dupa cateva secunde, cei doi vanatori ce acum cateva minute zaceau morti la pamant, se ridicara cu usurinta apropiindu-se de restul colegilor sai, disparand odata cu ei, inapoi in lumea oamenilor.

Deci, cam asta a fost capitolul mult asteptat in love

Sper ca v-a placut si astept pareri sincere hi!

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 16 Feb 2013, 13:43

Ce capitol minunat in love

. Ma bucur ca au scapat de vanatori si de toate problemele. Dar totusi ma gandesc daca au facut bine ca i-a lasat in viata. Cu fiecare capitol reusesti sa ma uimesti. Abia astept nextul kiss

pup

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 23 Feb 2013, 15:34

O viata pacatoasa

Chapter 28.

Tanara privea cum corpurile vanatorilor deveneau incet, incet translucide, ca mai apoi ele sa dispara intr-o ceata subtire, ce dadea disparitiei un aer mult mai infricosator si sumbru. Blonda incepu sa respire sacadat, imaginea incetosandui-se incet, picioarele nu mai puteau sa sustina greutatea corpului ei, ca intr-un final fata sa cada ca lesinata pe pamantul umed. Nu isi putea incorda muschii, iar o durere intepatoare ii strapungea tampla, facand-o sa geama de durere. Ochii ii erau intre-deschisi, neputand distinde decat cateva culori, iar toate amintirile cu ea si Deidara cand erau mici, navalira dintr-o data, facand-o sa nu mai gadeasca lucid. Cu un efort inimaginabil, tanara isi duse mainile la nivelul capului, strangandu-le in jurul lui, incercand sa opreasca durerea insuportabila pe care o avea in acel moment. Itachi si Hidan nu o vazura pe Alexandra intr-o stare ca asta niciodata, si fiind ingrijorati se dusera langa tanara. Hidan era atat de confuz incat nici nu stia ce s-a intamplat cu blonda, iar Itachi incerca sa o calmeze. Fata ii putea auzii pe cei doi tineri, dar nu si vedea, caci incercarea sa de a-si deschide ochii nu facura de cat sa-i provoace mai multa durere.
Din acel moment, in mintea fetei incepeau sa se deruleze tot felul de imagini din ce in ce mai sadice, ce ii creau tinerei o stare de neliniste. In fata ochiilor sai aparu dintr-o data o silueta intunecata ce ii striga numele, parca ademenid-o intr-un abis din care nu va mai putea scapa niciodata, apoi simtii cum intreg corpul ii ardea, provocandu-i dureri din ce in ce mai insuportabile. Din instinct, blonda isi privi mainile, si ramase socata cand le vazu pline de sange. Aceasta imagine o facu pe fata si tipe cat o tineau plamanii, punandu-si mainile pe fata, ce acum era brazdata de mici cristale reci ce nu incetau sa mai curga, facundu-i astfel suferinta si mai mare.

Itachi si Hidan se vedeau depasiti de situatie, neincetandu-si totusi incercarile de-a o face pe tanara sa se trezeasca din acea durere cumplita, ce o facea sa sufere enorm. Tanara tipa din ce in ce mai tare, parand ca in acel moment s-ar confrunta cu propria constiinta, pierzand intr-un final. Durerile fetei devenira insuportabile, iar acele imagini sadice nu incetau sa se deruleze, terorizand-o si mai tare.
- Nu putem sa-i facem nimic, acum. Spuse Hidan devnind din ce in ce mai agitat. Aici nu avem nimic cu ce am putea-o ajuta, dar la castel da, asa ca ar trebui sa o ducem de-ndata acolo.
- Ai dreptate. Il aproba Itachi. " Nu stiu ce m-as face daca i s-ar intampla ceva rau. Nu suport sa o vad suferind, dar acum chiar nu avem ce face." Isi spuse brunetul in gand.
Cand Hidan se apropie de Alexandra pentru a o ridica, acesta simtii o durere puternica in zona spatelui, apoi se prabusii inconstient intr-o balta de sange. Itachi nu se misca, simtind o aura destul de intunecata, ce se apropia cu o viteza incredibila. Un miros foarte patrunzator se imprastie in mai putin de cateva secunde in intreaga padure, creeand nesiguranta si teama. Tanarul inchise pentru un moment ochii, iar cand ii deschise spuse:

- Stiu ca esti aici, asa ca nu te mai ascunde.
- Destept baiat. Spuse o persoana razand usor. Nu ma mir ca ti-ai dat seama de prezenta mea, dar ma mir cum prietenul tau a lasat garda jos? Intreba acea silueta iesind din umbra unui copac.
- Ce vrei, Madara? Nu te-ai saturat sa chinui oamenii nevinovati? Intreba brunetul ridicandu-se in picioare.
- Hmm... Nu ma asteptam vreodata ca o asa intrebare sa fie pusa chiar de tine. De parca tu nu ai ucis vreodata! Poate obligatia sau altceva te-au facut sa recurgi la asemeea gesturi. Am dreptate sau nu?
- Eu nu am omorat pe nimeni din obligatie! Am facut-o.... Spuse Itachi ganditor.
- Atunci de ce ai facut-o? Intreba din nou Madara, incercand sa-l enerveze pe brunet.
- Am ucis... pentru ca asta ma facea sa simt ca traiesc. Imi placea la nebunie sa vad acei oameni suferind si implorand suferinta. Simteam ca doar asa traiam cu adevarat, dar acum, mi-am dat seama ca ceea ce te face fericit sunt momentele pe care le petreci cu prietenii, mai ales cand stii ca cineva, acolo, chiar tine la tine. Raspunse Itachi cu oarecare retinere in glas.
- Nu credeam ca asemenea lucruri marunte vor reusii sa te schimbe pe tine, dar oriunde exista speranta, asa-i? Spuse Madara incepand sa rada cand rostise ultimele cuvinte. Acum am venit aici sa-mi insusesc ceea ce imi apartine, asa ca, nu-mi sta in cale sau va trebui sa te distrug pentru a putea trece mai departe! Spuse barbatul privirea devenindu-i serioasa si tot odata rece si nepasatoare. Acea micuta vrajitoare vine cu mine, iar de tine am nevoie pentru altceva, asa ca mai bine mi te alaturi de buna voie, sau va trebui sa te oblig sa o faci, folosind chiar si cele mai drastice metode. Deci, ce alegi, Itachi? Intreba Madara ironic, asteptand raspunsul tanarului.

Acesta a fost capitolul happy2

Nu stiu daca este suficient de lung, dar m-am straduit sa iasa bine dap !

Sper ca va placut si astept pareri sincere ^^

Subiect: Re: O viata pacatoasa Dum 24 Feb 2013, 13:31

Saraca Alexandra crying

. Cand am crezut ca au scapat de probleme a venit Madara. Ma intreb daca Itachi o sa-i faca fata de unul singur. Doamne sper ca totul sa iasa bine si sa reuseasca sa o duca pe Alexandra repede la castel. Ma bucur ca Itachi si-a dat seama ca este mai bine sa ai prieteni si ca este rau sa ucizi. Poate asa se va intelege si cu Sasuke in love

. In concluzie a fost un capitol foarte frumos si abia astept nextul. Sa ma anunti te rog. pup kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Dum 24 Feb 2013, 14:02

O viata pacatoasa

Chapter 29.

Madara astepta raspunsul tanarului. Se gandea ce modalitati va putea folosii pentru a-l convinge pe Itachi sa-l ajute, caci stia ca de unul singur nu isi putea indeplinii intregul plan. Itachi statu putin pe ganduri, incercand sa gaseasca o alternativa, apoi il intreba pe barbat:
- Cu Hidan cum ramane, Madara? Intreba tanarul serios.
- Buna intrebare, Itachi, chiar foarte buna. Spuse acesta incepand sa rada. Pe el presupun ca-l voi folosii pe post de jucarie pentru şacali, sau cine stie, poate chiar el va fii gustarea lor. Spuse acesta privindu-l ironic pe brunet.
- Eu nu glumeam, Madara. Ii raspunse Itachi pe un ton sinistru. Daca Hidan nu face parte din planul tau, atunci nu are rost sa-l chinui, caci stii prea bine ca el nu poate fii ucis. Sau iti este teama ca el s-ar putea sa iti strice planurile? Intreba tanarul in badjocora. La auzul spuselor lui Itachi, Madara se incrunta, apoi rase usor.

- Chiar crezi ca cineva ca el ma va putea oprii pe mine? Nu fii ridicol, Itachi! Stii prea bine ca el nu e suficient de puternic sa ma opreasca de unul singur, asa ca nu are niciun rost sa-ti mai bati capul cu el. Spuse barbatul incercand sa para serios, desi nu prea ii reusii.
-Singur poate ca nu, dar cu ajutorul celorlalti poate ca va reusii. Raspunse Itachi ironic. Stii ce, m-am gandit, daca te ajut sa-ti indeplinesti asa zisul scop, tu nu le vei face absolut nimic prietenilor mei, iar daca se intampla sa-i ranesti, eu voi devenii cel mai intunecat coşmar al tau. Spuse Itachi, devenind brusc serios.
- Joci dur, baiete, dar nici eu nu ma las mai prejos. Zise Madara razand usor, proptindu-se cu spatele de un copac, umbra sa acoperindu-i chipul. Asa sa fie! Tu ma ajuti, iar eu nu iti voi ucide prietenii. Raspunse acesta cu un glas sumbru. Acum, ia-o pe micuta vrajitoare si haide sa mergem! Spuse Madara pe un ton poruncitor.

Brunetul aproba porunca data de barbat, apoi se apropie de tanara, luand-o in brate. Madara ii facu semn ca e momentul sa plece spre viitoarea lor casa. Inainte de-a pleca, Itachi se uita trist la prietenul sau de-o viata, Hidan, amintindu-si fiecare moment petrecut alaturi de el. Isi amintea in special momentele in care au ras impreuna, zilele in care sperau ca ca soarele sa nu mai apuna, momentele in care il apara pe Hidan de copii care incercau sa-i fure jucariile, toate clipee petrecute alaturi de cel mai bun prieten si le amintea de parca s-ar fii intamplac ieri.
- Haide, Itachi! Trebuie sa plecam! Striga Madara, fiind gata de plecare.
- Imediat! Ii raspunse tanarul, intorcandu-se spre barbat. " Imi pare rau, Hidan, dar raul trebuie oprit cu orice pret." Isi spuse in gand, pornind la drum alaturi de Madara.

****

Dupa cinci ore de mers fara orpire, ajunsera la ascunzatoarea marelui Uchiha Madara. Nu era o peştera, cum se astepta Itachi, ci din potriva, era un castel destul de mare, care fura bine ascuns intre muntii cei mai periculosi din din taramul creaturilor. Brunetul privii mirat castelul cateva clipe, apoi il urma pe barbat, caci acesta intrase deja in curtea imensei "locuinte". Totul parea desprins dintr-un film de groaza, pana si sunetul vantului şuiera mult mai puternic in aceasta zona, mişcand crengile uscate ale copacilor ce inconjurau catelul de mai bine de un miliard de ani. Itachi intra in castel, urmarind fiecare pas pe care-l facea Madara, privind-o din cand in cand si pe vrajitoarea ce se afla inca in bratele sale.

Barbatul ii prezenta tanarului camera in care va dormii o lunga periodata de timp, apoi ii spuse unde se afla si camera micutei vrajitoare, asa cum se obijnui deja Madara sa-i spuna. Itachi o duse pe blonda in camera indicata de barbat, punand-o uşor pe patul cu baldachin, lasand-o sa se odihneasca, apoi iesii incet din camera pentru a vedea si restul castelului. Cand acesta deschise usa, aceasta lovii o persoana, facand-o sa-si piarda echilibrul, ca ami apoi sa cada pe podeaua rece. Brunetul observand ca lovii din greseala pe cineva cu usa, iesii repede din camera, si ajuta persoana aflata pe podeaua rece sa se ridice. Acea persoana era o tanara in varsta de douazeci de ani, cu parul negru ce ii stralucea la lumina tortelor si ochii negrii. Aceasta se ridica de pe jos, fiind putin ruşinata de ceea ce se intamplase, apoi ii spuse tanarului:
- Buna. Tu trebuie sa fii Itachi, asa-i? Stapanul mi-a povestit multe despre tine. Spuse fata zambind cald. Eu sunt Yume, incantata! Stpanul Madara mi-a spus sa te anunt ca trebuie sa mergi sa vorbesti cu el, caci are ceva important sa-ti spuna. Urmeaza-ma.

Itachi nu spuse nimic, ci o urma pe tanara, gandindu-se la ceea ce probabil ca-i va spune Madara. Pana acum locul nu i se parea neprimitor, ci din potriva, castelul era aranjat cu mult gust, mobilerul neocupand intreg castelul. Camerele erau spatioase si primitoare, chiar daca erau decorate dupa stilul vechi, iar "angajatii" erau oameni de treba. Dupa ce mersera vreo zece minute, Yume se oprii in fata unei usi mari, apoi batu usor in ea, spunand:
- Stapanul e gata sa te primeasca.

Am sosit si eu cu urmatorul capitol happy2

Sper ca v-a placut si ca nu v-am dezamagit ;;)

Stiu ca am folosit cam mult dialog, si ca unele propozitii nu prea au sens, dar ma voi revansa eu, cat de curand ^^ Scuzati eventualele greseli kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Dum 24 Feb 2013, 14:47

Nu pot sa cred ca Itachi l-a urmat pe Madara la castelul lui. Chiar o sa lucreze impreuna ? A fost un capitol grozav ce m-a tinut cu sufletul la gura. Devine din ce in ce mai interesant si abia astept sa vad cum decurg lucrurile. Sper doar ca totul sa se termine cu bine. Faci o treaba minunata si astept next. Pup kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 09 Mar 2013, 08:31

O viata pacatoasa

Chapter 30.

In adancul intunecat al padurii ce ascunde pana in ziua de astazi sangele pierdut in multe batalii de cei slabi, se afla un tanar, ce era intins pe iarba umeda si rece a diminetii de toamna. Respiratia rece si umeda a vantului ii mangaia usor fata, incercand sa-l trezeasca, iar crengile uscate ale copacilor dansau libere in bataia vantului. O frunza cazu pe fruntea tanarului, trezindu-l. Acesta se ridica brusc in capul oaselor si spuse:
- Itachi, Ale! Apoi privi in jurul sau, cautandu-si cu privirea prietenii, ridicandu-se de pe iarba, incercand sa-i gaseasca pe cei doi. Pentru un moment acesta crezuse ca totul este doar o gluma ieftina, dar dupa mai multe cercetari prin imprejurimi, acesta isi dadu seama ca ramase singur. Sari pe o creanga a unui copac si privii in departare, crezand ca asa ii va putea gasii, dar nu vazu decat pustiul taram al creaturilor care se intindea in fata sa, apoi ofta zgomotos, punandu-si mainile pe fata incercand sa se calmeze. Mai privi odata in departare dupa care:

- Itachi! Nu te mai prostii! Arata-te odata! Striga acesta fara a primi vreun raspuns la cererea lui disperata. Itachi, de ce m-ai lasat singur aici? Striga cat il tineau puterile. Credeam ca suntem prieteni! Spuse acesta cu o voce tremurata, cazand in genunchi, privind cerul ce se innora, semn ca va incepe sa ploua.
Dupa ce tanarul isi reveni in simtiri, se hotara sa-si gaseasca prietenii, chiar daca trebuia sa apeleze la persoana pe care o displacea cel mai mult, asa ca acesta deschise un portal ce ducea catre lumea oamenilor si pasii in el, ajungand in doar cateva secunde in locul dorit. Privea in jur oamenii ce incercau sa se adaposteasca de lacrimile reci ale cerului. Ploua si era frig afara, dar lui nici ca i-ar fi pasat de faptul ca el era doar intr-un tricou plin de sange si intr-o pereche de jeansi. Privea parca in gol monotonia cu care oamenii de rand isi desfasurau activitatile zilnice, cum radeau chiar si atunci cand cerul plangea, cum adolescentii indragostiti alergau prin ploaie nepasandu-le ca maine este o noua zi, dar mai ales privea cum toti oamenii aveau un prieten alaturi, acea persoana care te face sa te simti special indiferent de cat esti de diferit. Chiar daca nu arata asta, in sinea lui plangea. Plangea pentru simplul motiv ca isi dorea sa nu fie singur intr-o lume atat de mare, in care nimanui nu-i mai pasa de adevaratele sentimente si nici de faptul ca printr-un simplu cuvand te-ar putea ranii.

Hidan inghitii in sec, apoi incepu sa alerge din ce in ce mai repede, incercand sa ajunga la destinatia pe care si-o fixase in minte. In sinea lui tot planul era deja gandit, intreaga discutie ii iesise bine, desii stia ca poate acea persoana nu va accepta propunerea pe care i-ar face-o. Nu voia sa se gandeasca si la alternativa asta, se gandea doar la prietenul sau de o viata, la Itachi.
Tanarul traversa strazile nemaipasandu-i de injuraturile pe care i le adresau soferii, nemai pasandu-i de faptul ca intr-o fractiune de secunda acesta ar putea fi lovit in plin de o masina, in acel moment lui ii pasa doar de prietenii lui si nimeni si nimic in lumea asta nu-l putea oprii sa-i gaseasca. Nu se simtea deloc stanjenit de privirile mirate ale oamenilor ce-l urmareau, atintindu-si ochii spre tricoul sau plin cu sange, nu il interesau barfele ce vor fii spuse mai departe de grupurile de fete ce se introceau din cluburi, nu-i pasa nici macar de propria viata, gandindu-se doar la prietenii lui.

***

Itachi nu spuse nimic, ci o urma pe tanara, gandindu-se la ceea ce probabil ca-i va spune Madra. Pana acum locul nu i se parea neprimitor, ci din potriva, castelul era aranjat cu mult gust, mobilerul neocupand intreg castelul. Camerele erau spatioase si primitoare, chiar daca erau decorate dupa stilul vechi, iar "angajatii" erau oameni de treba. Dupa ce mersera vreo zece minute, Yume se oprii in fata unei usi mari, apoi batu usor in ea, spunand:
- Stapanul e gata sa te primeasca.
Brunetul aproba, intrand intr-o camera mare, ce parea a fi locul de odihna al marelui Uchiha Madara. Madara era asezat pe un tron poleit cu aur, avand la dispozitie absolut tot ce isi dorea. Barbatul isi sprijini capul in maini spunand pe un ton grav:
- Se pare ca ai cunoscut-o deja pe credincioasa mea ucenica, Yume. Si? Nu-i asa ca arata bine? Intreba Madara pe un ton ironic.

- Pentru ce m-ai chemat? Intreba tanarul evitand raspunsul la intrebarea pusa de barbat.
- Am vrut doar sa vad daca iti place castelul meu. Stiu ca este destul de mic si neincapator, dar sper ca te vei acomoda pe aici cat mai repede. Raspunse Madara calm, cu oarecare mister in glas. Apropo, vreau sa fiu instintat atunci cand micuta vrajitoare se va trezi, asa ca las treaba asta in seama ta, Itachi. Spuse acesta ridicandu-se de pe tron, privind pe o fereastra. Se pare ca prietenul tau s-a trezit deja. Si nu numai asta mi-a acaparat atentia, ci si faptul ca a plecat din taramul creaturilor. Eh, cine stie, poate ca s-a speriat vazandu-se singur intr-un loc atat de periculos si a fugit cu codita intre picioare. Zise barbatul incepand sa rada.
- Poate. Spuse Itachi privind in gol.
- Foarte bine. Esti liber, dar mai mergi odata pana in camera micutei vajitoare pentru a te asigura ca s-a trezit sau nu. Ordona Madara disparand in intuneric.
Tanarul mai ramasese cateva secunde in incaperea uriasa, apoi disparu. In nici doua secunde brunetul se afla deja in fata camerei vrajitoarei. Acesta deschise usa si intra, observand-o pe tanara ce statea in fata ferestrei mari, privind cum ploua. Blonda era total absorbita de tristetea de dincolo de fereastra, incat nici nu-si dadu seama ca tanarul ajunse in spatele ei. Acesta isi infasura bratele puternice in jurul taliei fetei, trangand-o mai aproape de el, sarutandu-i usor gatul. Alexandra se intoarse cu fata spre brunet, punandu-si mainile dupa gatul tanarului, apropiindu-si buzele de ale lui, apoi spuse:
- Itachi, tu niciodata nu te saturi de sperieturi? Vad ca iti place viata traita la maxim, asa ca de ce sa nu ne distram si noi putin? Intreba aceasta, apropiindu-se din ce in ce mai mult de brunet.

Uite ca am venit si cu next-ul ;;)

Nu stiu daca am greseli, caci am corectat capitolul de vreo doua ori, cat despre lungimea lui, mie mi se pare ok well? awesome right?

Sper ca va placut si astept pareri a hug

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 09 Mar 2013, 11:50

Capitolul este mai lung. Yey! well? awesome right?

. A fost grozav. Sper ca Hidan va intelege de ce a plecat Itachi si l-a lasat acolo, dar mai ales sper ca cei trei sa scape odata din mainile lui Madara. Abia astept sa vad cui o sa-i ceara ajutorul prietenul lui Itachi si am o banuiala. Este grozav in love

. M-a surprins faptul ca, desi Ale si Itachi erau in castelul lui Madara pentru a-l urma ei vor sa se distreze lough

. A fost un capitol minunat. Abia astept nextulll, poate il postezi chiar astazi. Chiar nu mai am rabdare. Sa ma anunti, te rog, cand pui nextul. kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 09 Mar 2013, 18:57

O viata pacatoasa

Chapter 31.

Tanarul mai ramasese cateva secunde in incaperea uriasa, apoi disparu. In nici doua secunde brunetul se afla deja in fata camerei vrajitoarei. Acesta deschise usa si intra, observand-o pe tanara ce statea in fata ferestrei mari, privind cum ploua. Blonda era total absorbita de tristetea de dincolo de fereastra, incat nici nu-si dadu seama ca tanarul ajunse in spatele ei. Acesta isi infasura bratele puternice in jurul taliei fetei, trangand-o mai aproape de el, sarutandu-i usor gatul. Alexandra se intoarse cu fata spre brunet, punandu-si mainile dupa gatul tanarului, apropiindu-si buzele de ale lui, apoi spuse:

- Itachi, tu niciodata nu te saturi de sperieturi? Vad ca iti place viata traita la maxim, asa ca de ce sa nu ne distram si noi putin? Intreba aceasta, apropiindu-se din ce in ce mai mult de brunet. Tanara il saruta pasional pe vampir adancind sarutul, dar micuta lor distractie nu dura mult, intru cat usa se deschise si pe ea isi facu aparitia nimeni altul decat Madara. Acesta intra indiferent in camera, asezandu-se pe un scaun de langa usa, apoi isi potrivi glasul si spuse:
- Se pare ca te-ai trezit, micuta vrajitoare. Zise acesta privind plictisit catre fereastra. Sa stii ca am planuri mari cu tine, scumpete, asa ca sper sa te faci comoda pe aici caci vei sta ceva vreme in micutul meu castel.
Itachi il privea cu dispret pe barbatul ce tocmai intra in incapere, gandindu-se ca Madara nu o vrea pe vrajitoare doar pentru planurile sale, ci ca vrea sa se si distreze putin cu ea, inainte sa o alunge dupa ce si-a indeplinit "misiunea".

Alexandra privea surprinsa chipul barbatului, iar gandurile ii zburau departe. Ii era teama sa scoata vreun cuvant in fata celui mai batran Uchiha, dar nici nu-i placea sa taca si sa-nghita, asa ca, aceasta se aseza pe marginea patului si ii spuse cu glas tremurat barbatului:
- Nu stiu ce ai de gand sa faci cu mine si nici cu intreaga lume, dar daca imi vei distruge ceea ce iubesc cel mai mult, va fi vai s-amar de tine.Tu nu stii ce e adevaratul sentiment al iubirii, tu nu stii cum e sa-ti simti inima ca vrea sa-ti sara din piept in cele mai frumoase momente ale vietii, dar cel mai mult, tu nu stii ce este prietenia adevarata! Tu traiesti doar pentru tine, te iubesti doar pe tine si incerci sa creezi din acest pamant un loc mai bun distrugandu-l? Eu nu cred ca distrugerea lui iti va aduce prea multa bucurie, caci mereu va exista cineva care va incerca sa te opreasca! Gandeste-te inainte sa-ti pui planul in aplicare, inainte ca rasa umana sa dispara doar din cauza egoismului tau, ca din cauza ta multi oameni nevinovati vor pieri nestiind ce i-a lovit. Chiar vrei sa ai atatea suflete pe constiinta sau tie chiar nu-ti pasa ce catastrofa vei provoca? Spuse aceasta cu lacrimi in ochi strigand catre Madara.

- Ce discurs emotionant... Trebuia sa plang? Intreba acesta pe un ton badjocoritor. Desi ai o viziune clara asupra omenirii, tu nu stii prin cate am trecut eu si mai ales nu stii cat am suferit incercand sa-mi traiesc viata. Asa ca nu ai ce sa comentezi in fata mea, micuta vrajitoare! Spuse acesta ridicandu-se brusc si plesnidu-i fetei o palma de-i inrosii obrazul.
- Ajunge, Madara! Daca te mai atingi in vreun fel de ea, te omor fara sa mai stau pe ganduri! S-a inteles? Spuse Itachi luandu-l de gat pe barbat. Sa nu te mai prind ca o atingi in vreun fel ca aici iti vei gasi sfarsitul!
Madara se simtii nevoit sa se retraga, vazand ca l-a infuriat cam tare pe brunet, asa ca reusi sa scape din stransoarea lui Itachi si disparu fara a mai scoate vreun cuvant.

****

Dupa o cursa infernala prin imensul Tokyo, Hidan ajunse la destinatia propusa. Batu la o usa din lemn negru si astepta ca aceasta sa se deschida. Dupa putin timp, usa se deschise si in spatele ei se putea observa privirea uimita a unui adolescent de doar cincisprezece ani, caruia incepuse sa-i tremure mana pe clanta doar la vederea lui Hidan. Tanarul fiind deja enervat de gestul persoanei care ii deschise usa, spuse:
- Nu ai de gand sa ma primesti innauntru, Sasuke? Sau te-a socat aparitia mea? Intreba acesta pe-un ton glumet.

- C... Ce cauti aici? Daca ai venit sa ma ucizi, atunci sa stii ca o sa sun la politie si nu vei mai scapa ca data trecuta. Raspunse tanarul inca speriat.
- Nu am venit sa te omor. Am lucruri mai bune de facut acum dcat sa ucid un mucos ce mai are putin si face pe el. Am venit sa-ti cer ajutorul. Spuse Hidan cu jumatate de gura intorcandu-si privirea intr-o parte.
- Ajutorul meu? Intreba Sasuke ramanand uimit de spusele tipului. Nu prea stiu cum te-as putea ajuta, dar intra.
Zis si facut. Hidan intra linistit cu mainile in buzunar, asezandu-se pe canapeaua din living. Sasuke veni si el in incapere, asezandu-se pe un fotoliu, asteptand ca Hidan sa vorbeasca.

Cam acesta a fost next-ul ^^ Urmatorul capitol il voi pune saptamana viitoare daca am timp happy2

Sper ca va placut si astept pareri ^^

Subiect: Re: O viata pacatoasa Sam 09 Mar 2013, 19:49

Nu pot sa cred ca Madara, i-a intrerupt pe Ale si Itachi fix atunci, cand voiau si ei sa se relaxeze. Facandu-mi o imagine din acest lucru, ma amuz umpic lough

. Ce nesimtit poate fi Madara, Itachi trebuia sa-l ia la bataie pentru palma care i-a dat-o lui Ale angry

. Si exact cum am crezut, Hidan s-a dus la Sasuke! Doamne a fost un capitol grozav in love

! Abia astept sa avd cum va reactiona Sasuke cand va afla, si ce planuri are Madara cu Ale. Abia astept nextul, sa ma anunti, te voi anunta si eu cand pun nexturile. Pupici si spor la scris. Esti geniala in love

Subiect: Re: O viata pacatoasa Dum 10 Mar 2013, 12:15

O viata pacatoasa

Chapter 32.

- Nu ai de gand sa ma primesti innauntru, Sasuke? Sau te-a socat aparitia mea? Intreba acesta pe-un ton glumet.
- C... Ce cauti aici? Daca ai venit sa ma ucizi, atunci sa stii ca o sa sun la politie si nu vei mai scapa ca data trecuta. Raspunse tanarul inca speriat.
- Nu am venit sa te omor. Am lucruri mai bune de facut acum decat sa ucid un mucos ce mai are putin si face pe el. Am venit sa-ti cer ajutorul. Spuse Hidan cu jumatate de gura intorcandu-si privirea intr-o parte.
- Ajutorul meu? Intreba Sasuke ramanand uimit de spusele tipului. Nu prea stiu cum te-as putea ajuta, dar intra.

Zis si facut. Hidan intra linistit cu mainile in buzunar, asezandu-se pe canapeaua din living. Sasuke veni si el in incapere, asezandu-se pe un fotoliu, asteptand ca Hidan sa vorbeasca. Tanarul se uita putin ganditor la brunet, apoi cu o oarecare plictiseala ii spuse:
- Inca nu pot sa cred ca te voi intreba asa ceva, dar vrei sa ma insotesti la salvarea lumii? Intreba Hidan privind paharul cu apa minerala de pe masuta de cafea.
Adolescentul se uita usor uimit la Hidan, crezand ca acesta glumeste. Nestiind ce sa raspunda, Sasuke isi tot mototolea un colt al tricoului fiind stresat. Vazand ca baiatul nu ii raspunse, Hidan se ridica de pe canapea si il lua pe brunet de tricou spunand:
- Pustiule, tu crezi ca eu glumesc?! Iti spun ca daca asa ar fi fost o gluma nu mai veneam aici, mai ales sa-ti cer tie ajutorul, asa ca mai bine ai raspunde, ca de nu te iau la bataie! Spuse tanarul fiind enervat de atitudinea baiatului.

- Bine... Te ajut, doar da-mi drumu'. Raspunse Sasuke putin speriat, incercand sa afiseze un zambet micut.
Hidan il lasa jos pe brunet si se aseza din nou pe canapea putin ganditor, apoi cu o oarecare sila , perturba din nou linistea care invaluia incaperea cu o intrebare cat se poate de idioata:
- Auzi, pustiule, scuze ca intreb dar pot sa iti folosesc toaleta, asa-i? Zise tanarul, privind in alta parte numai nu spre Sasuke.
Brunetul aproba amuzat de situatie spunand ca merge pana in bucatarie pentru a aduce putina mancare, iar Hidan pleca spre toaleta.

~ Dupa jumatate de ora ~

- Foarte bine, Sasuke! Sa salvam lumea! Striga Hidan pe un ton autoritar. Sper ca ai o vointa de fier pustiule, caci aici nu e de joaca.
Sasuke il privea pe Hidan intr-un mod ciudat, comparandu-l cu un fost coleg de clasa care mereu dorea sa fie in centrul atentiei. Brunetul ridica din umeri fiind amuzat de comportamentul tanarului, apoi ii spuse ca este gata de plecare.

Cei doi pornira la drum, dar Hidan ii spuse adolescentului ca mai trebuie sa faca o oprire inainte sa ajunga in lumea creaturilor pentru a-l infrunta pe Madara. Sasuke aproba, apoi tanarul facand niste semne cu mana crea un portal. Brunetul privea acel portal ca pe ceva magic cum numai in filmele cu Harry Potter intalnise, apoi facandu-si putin curaj trecu prin portal la fel facand si Hidan. Cei doi ajunsera intr-un cartier al Tokyo-ului putin mai intunecat si sumbru pe care Itachi si Hidan il frecventau destul de des. Tanarul o lua inainte fiind urmat de Sasuke care privea cu uimire blocurile inalte si strazile pustii ce formau acest cartier fantoma. Neobservand ca Hidan se oprii, brunetul continua sa mearga, intrand intr-un fel de transa. Vazand ca Sasuke nu se mai alfa in spatele sau, Hidan se uita alarmat in jur cautandu-l cu privirea pe adolescentul de numai cincisprezece ani, ce putea cadea prada foarte usor vagabonzilor din acel cartier.

Hidan incepu sa alerge cercetand cu atentie fiecare coltisor al strazilor. Dupa putin timp, acesta il observa pe Sasuke care statea pe o banca incercand sa-si fereasca fata de vantul rece de toamna. Tanarul rasufla usurat, apoi il striga pe brunet, spunandu-i ca trebuie sa se grabeasca. Adolescentul se ridica de pe banca rece din metal parca inlemnind la vedere unei fete foarte cunoscute. Acea persoana era nimeni alta decat.....

Pfiu... $rainbow :\$ Am adus si eu nextul, care nu e cine stie ce de lung sau captivant, dar sper ca v-a placut dance 2

Am adus acest capitol acum caci nu voi avea prea mult timp sa scriu saptamna viitoare, dar voi incerca sa aduc cat mai repede nextul caterinca

Subiect: Re: O viata pacatoasa Dum 10 Mar 2013, 12:42

" Sasuke, vrei sa ma insotesti la salvarea lumii? " rolling on the floor

Ce m-a amuzat asta. Saracu Sasuke, era in soc lough

. Mi-a placut foarte mult acest capitol si ma bucura ca Sasuke a fost de acord sa mearga cu Hidan, chiar daca la inceput i-a facut atatea. Of, de ce nu ai mai continuat? Vreau sa stiu cine e acea persoana, chiar nu am nici o idee, banuiala doamneee sad

O sa ma dau cu capul de pereti pana anuci nextul nervi!

. Mersi ca m-ai anuntat pupici kiss

Subiect: Re: O viata pacatoasa Vin 22 Mar 2013, 18:22

Dupa ce am lipsit atat de mult uite ca am revenit si eu pe aici recuperand capitolele pe care le-am pierdut si care mi-au placut la nebunie.
Pot spune clar ca povestea a evoluat mult si ca este din ce in ce mai interesanta starnindu-mi curiozitatea cu fiecare capitol.
Faza cu Hidan si toaleta a fost super lough

Chiar sunt foarte curioasa sa aflu cine este aceea persoana cunoscuta lui Sasuke,dar banuiesc ca este cineva din trecut

Subiect: Re: O viata pacatoasa Vin 12 Apr 2013, 20:58

O viata pacatoasa

Chapter 33.

Hidan incepu sa alerge cercetand cu atentie fiecare coltisor al strazilor. Dupa putin timp, acesta il observa pe Sasuke care statea pe o banca incercand sa-si fereasca fata de vantul rece de toamna. Tanarul rasufla usurat, apoi il striga pe brunet, spunandu-i ca trebuie sa se grabeasca. Adolescentul se ridica de pe banca rece din metal parca inlemnind la vederea unei fete foarte cunoscute. Acea persoana era nimeni alta decat tanara cu parul roz pe care o vazuse cu destul timp in urma. Prin fata ochilor sai trecu brusc o umbra care o prinse pe fata ce statea pe o banca pe partea cealalta a strazii si disparu de acolo cat ai clipii, fara ca cineva sa mai poata interveni pentru a o salva.
Hidan ii spuse adolescentului ca trebuie sa plece, dar Sasuke insista sa mearga sa o salveze pe tanara cu parul roz. enervat de comportamentul copilaresc al brunetului, Hidan ii dadu lui Sasuke o palma, adolescentul cazand imediat pe betonul rece privindu-l speriat pe tanar.

- Ti-am spus ca nu am timp de prostiile tale, Sasuke! Spuse Hidan uitandu-se nervos la brunet. Bine ca acum ti-ai gasit sa faci pe Superman si sa vrei sa o salvezi pe amarata aia cu par roz. Acum ridica-te de pe jos, pana nu-ti mai intorc una de chiar nu vei mai putea sa te ridici de acolo. Zise acesta intorcand-se si pornind inainte, fiind sigur ca Sasuke il va urma.
Brunetul se ridica scuturandu-si pantalonii, apoi porni,injurandu-l in gandul sau pe Hidan aproape tot drumul. Baiatul se opri brusc cand il observa pe tanar ca facu un semn cu mana, apoi privi nedumerit in jur, observand cum din peretele ce se afla in fata celor doi se formeaza o crapatura, mai apoi o usa care se deschise lasand lumina sa patrunda in spatele acesteia. Sasuke astepta ca Hidan sa faca urmatorul pas, dar vazand ca acesta nu reactioneaza isi intoarse privirea spre tanar si ii spuse:

- Si acum ce facem? Asteptam sa apara printul pe cal alb sa ne arate drumul in continuare sau mergem singuri? Zise Sasuke pe un ton badjocoritor.
- Tu ce crezi? Intreba Hidan, privindu-l pe brunet.
- Pai... Spuse adolescentul inainte sa se infricoseze de ceea ce vazuse. Acesta se sperie atat de tare incat incepu sa alerge din ce in ce mai repede sperand ca ceea ce vazuse era doar propria sa imaginatie.

****

Intr-o camera intunecata in care multe vieti fura curmate brusc se afla Madara care astepta o anumita persoana. Avea nevoie de cat mai multe raspunsuri la intrebari pe care numai el le stia, caci nu le pusese niciodata nimanui. Usa de piatra care proteja incaperea sinistra de privirile curiosilor se deschise, pe ea intrand un batran misterios, care parea a avea in jur de 96 de ani. Madara se intoarse cu fata catre acel batran, apoi iesind din umbra spuse:
- Presupun ca nu stii de ce te aflii aici, nu-i asa, Kail? Intreba Madara.

- Nu ne-am vazut de mult timp, Madara. Sincer sa fiu credeam ca deja esti oale si ulcele, caci am auzit cu multi ani in urma ca ai fost ucis. Zise batranul apropindu-se de barbat. Sper ca ti-a iesit din cap ideea cu distrusul omenirii, nu-i asa? Sau exact de asta m-ai chemat aici?
- Raspunsul este simplu dragul meu Kail, dar va trebui sa-mi raspunzi la cateva intrebari mai intai, ca mai apoi sa poti afla despre intentile mele. Ii spuse Madara aparand in spatele batranului, legandu-l la maini cu niste catusi din care nici cea mai puternica creatura nu putea scapa, catusele lui Merlin. Vaznadu-se prins, Kail incepu sa se zbata, dar Madara il lovi puternic in spate, Kail cazand in genunchi incepand sa tuseasca sange.
- Se pare ca tot o jig**ie ai ramas, Madara! Oricat de multi ani ar trece, tu nu te vei schimba niciodata! Striga batranul.

- Poate... dar macar eu nu am imbatranit ca si tine. Si asta i-o datorez nimanui altul decat lui Sasuke, care m-a hranit ani de zile cu energia sa. Asa am reusit sa-i distrug complet forma de creatura pe care o avea, acesta ramanand intr-un final un simplu muritor ca si tine. Cand l-am luat in grija m-am asigurat ca va purta mereu bratara pe care i-o dadusem, dar cand nu mai avea ce energie sa-mi daruiasca l-am izgonit, luandu-i si bratara. Raspunse Madara razand malefic. Acum scuza-ma dragul meu prieten, dar am nevoie de si mai multa putere si trebuie sao primesc cat mai curand altfel cine stie ce s-ar putea intampla cu mine, spuse acesta deschizand usa dorind sa plece, cand deodata Kail spuse:

- Nu se poate! Nu vei avea suficienta putere nici daca vei secatui doi varcolaci puternici, doar daca... Zise acesta.
- Exact. Am nevoie de o cantitate imensa de putere pe care o voi obtine cat de curand. Asa ca, mai bine ai lasa intrebarile si ai astepta aici in liniste pana ma voi intoarce cu persoana respectiva. Spuse Madara disparand.

Stiu ca nu am mai adus nextul de ceva timp, dar acum este aici Sper ca v-a placut si ca nu v-am dezamagit
Scuzati eventualele greseli dar m-am grabit putintel

Subiect: Re: O viata pacatoasa Vin 12 Apr 2013, 21:21

Adevarul este ca am asteptat putin cam mult, dar sincer a meritat toata aceasta asteptare.
Nu mi-as fi imaginat niciodata ca si Sasuke face parte din aceasta lume supranaturala si daca stau bine si ma gandesc chiar nu mi-am dat seama ca Madara fusese insa acel calugar care avusese grija de Sasuke cand a fost mic.

Fan-fic blocat din cauza inactivitatii. Ultimul post dateaza din 12 aprilie, noi aflandu-ne in 1 iulie.
Daca doresti sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.