Uite ca a venit si acest next pe care l-am asteptat cu atata nerabdare.
Chiar nu am ce sa spun altceva decat ca este foarte interesant si ca imi place la nebunie.Mie de obicei imi plac ficurile si filmele in care e vorba de mult sange si de crime.Cam ciudat,dar asta e.
Ca de obicei ai facut un capitol minunat si te rog eu sa nu ne tii prea mult in suspans.

Suuuper nextu.
Debea astept sa vad ce o sa se intample cu "echipa".
Sa ma anunti si pe mine te rog cand il pui.
Spor a scris!!!
Te-am pupacit!!!

Capitolul 8


Pe usa au intrat Itachi, Sasuke, Naruto si Neji. I-am privit speriata, simtind cum inima imi va sari din piept.

- Sakura, s-a intamplat ceva? A intrebat Naruto alarmat. M-am intors spre cadavru dar acesta disparuse. Nici o urma de sange, nimic. De parca nu ar fi fost acolo. Am inceput sa ma balbai, nestiind ce sa spun. Cum putea sa dispara asa, fara motiv? Sunt sigura ca nu a fost o simpla inchipuire, ci realitate. Cadavrul era real, era chiar acolo! Atentia mi-a fost distrasa de Naruto care mi-a spus ca am sange pe mana. Sange pe mana? Ochii mei s-au marit, intorcandu-se spre lichidul rosu ce inca mai curgea pe mana mea. Sa le spun? M-ar crede nebuna, este imposibil ca un cadavru sa dispara atat de repede. Nu am fost atenta cateva secunde si a disparut! Poate chiar am innebunit. Dar sangele de pe mana? Ei bine, poate m-am taiat cumva prin lucrurile de aici.

Le-am spus baietilor ca sunt in regula si doar m-am speriat de umbra mea. Au devenit suspiciosi dar macar nu au inceput sa puna alte intrebari. M-am spalat pe maini, observand cu stupoare ca nu am fost ranita. Dar nu m-am preocupat sa imi umplu mintea cu tot felul de lucruri de genul acesta. Daca m-as gandi mai mult, cu siguranta mi-ar exploda creierul. Am suspinat, privind oglinda. Nu-mi vine sa cred ca suntem aici. In casa dirigintelui nostru nebun, tacanit, retardat si efectiv ii umblam prin lucruri. Stai, ar trebui sa plecam. Este ora 11 noaptea si petrecerea aia se va termina in curand, deci trebuie sa plecam. M-am sters pe maini si am iesit din baie coborand la parter, unde i-am vazut pe ceilalti. Erau cu adevarat infricosati.

- Sakura! Ce ne facem?! Madara tocmai acum parcheaza masina, suntem morti. Trebuie sa ne ascundem sau sa sarim pe geam. Itachi! Nu exista o alta iesire? Pana si Itachi era speriat. Clatina grabit din cap si ne facu semn sa-l urmam. Toti am inceput sa fugim dupa el - spirit de turma. A deschis o usa si am intrat inauntru.

- Bun. Madara nu va intra aici fiindca a fost si inca mai este camera noastra. Ocazitional venim aici impreuna cu parintii si ramanem peste noapte. Asteptam sa se culce Madara sau sarim pe geam dupa ce suntem siguri ca zona este libera. Sasuke a preluat cuvantul, redandu-ne buna dispozitie partial. Deci asteptam ca Madara sa se culce si dupa o zbughim afara pe usa sau pe fereastra. Cat de greu poate sa fie?

Am auzit usa de la intrare trantindu-se si o voce de femeie. Un val de furie m-a acaparat. Madara a venit cu o femeie. De ce sunt nervoasa? Este viata lui si poate are si el dorinte. Pana la urma este barbat. Nu am niciun motiv sa fiu geloasa si uite cum devin irascibila. Am inceput sa ma plimb prin camera obosita, nervoasa si cu moralul la pamant. Din nou. Nu suport sa fiu geloasa fara motiv! De ce? De ce sa fiu geloasa pe o femeie care isi petrece noaptea cu dirigul meu?! Este absurd! Foarte absurd! Vag, am inceput sa auzim gemete. Toti ne-am uitat unul la altul stupefiati. Naruto chiar a izbucnit intr-un ras silentios, aproape tavalindu-se pe jos. Pe langa el Itachi ne-a spus ca putem pleca. Am rasuflat usurata incercand sa ignor "minunatele" zgomote pe care le aud.

Itachi a deschis usa incet si am iesit cu totii in sir indian pasind atenti. Am deschis usa si am iesit afara, urmata de ceilalti. Am astepat ca Itachi sa inchida usa si am inceput sa fugim cu cea mai mare viteza spre padure.

- Gata, am scapat. Acum ne vom preface ca nimic nu s-a mai intamplat si ca nu am vazut sau auzit nimic. A mormait Sasuke accentuand ultimele cuvinte. Cu siguranta si el este jenat pentru ce s-a intamplat. Adica, cine nu ar fi jenat? Si eu ma intrebam de ce are o reputatie atat de proasta Madar printre nepotii sai. Fiindca este un afemeiat idiot si nesimtit! Mda, nici macar nu stiam ca suntem acolo. Sau stia? Am oftat din nou, intorcandu-ma spre casa cat ceilalti discutau unele detalii. Am privit ingrozita cumo fata goala statea lipita de geam, plina de sange. M-am dat in spate speriata, ascunzandu-ma dupa un copac. Fata a cazut pe pamant, geamul fiind umplut de sangele ei. Nu se poate, este imposibil! Acea fata era cea pe care am vazut-o mai devreme in conac!

Ce dracu se intampla aici!?

Scuzati lipsa de inspiratie sau vocabularul meu de clasa I dar sunt obosita si abia acum am prins sa mai intru si eu pe net. Sper sa va placa si astept comm-uri!

Dupa tot acest timp a trebuit sa citesc o parte din capitolul precedent pentru a gasi in mintea mea actiunea ficului.
Pot spune ca este foarte interesant totul si chiar sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla mai departe la scoala si mai ales cum va evolua povestea asta.

Helaaauuu!!...Scuzeee ca acum ajung si eu pe aici dar chiar imi place ficul tau!!! OaU O_O Madara nenorocit mic ce esti!! Cum poti sa faci asa ceva?? si faza cu gemetele(stanjenitooaree).Am eu o mica banuiala despre trecutul Sakurei dar o sa aflu pe parcurs. Imi place si tine-o tot asa!!! Miruu te pupaceste si plzzz adu nextuu'(te rog sa ma anunti si pe mn cand il pui)

Heyy am trecut și eu pe aici si este SUPER BETON!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Aș vrea să pui nextul căt mai repede!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
TE PWP ȘI SPOR LA SCRIS!!!!!!

Vai draga nu ma lasa cu ochii in soare! Imi place la nebunie ficul mai ales ca e cu Madara O///O. Ai inspiratie iar toata faza cu casa si cadavrul m-a facut sa am fiori pana la urma. :) deci in concluzie noi vrem next! Myiu Phantomhive.

hai cu next-ul mai repede! Mor de nerabdare sa vad ce se mai intampla!!!

Am descoperit fic-ul abia astazi,dar l-am citit pe tot si este geniaaaal!
Cand am citit "MADAsaku" mi-am spus ca trebuie sa il citesc neaparat.
Nu stiu cum si de unde te inspiri,dar descrii foarte frumos si fic-ul este minunat.
Sper sa postezi cat mai repede next-ul.

Doamne mor dupa ficul tau ! Abia acum am ajun si eu pe la el si abia astept nextul ! Spor la scris !

Imi cer scuze pentru indelungata mea absenta, dar am avut multe probleme de familie! Diseara cel tarziu pun nexul! ^^

Imi pare atat de rau ca am intarziat cu nextul! Nici eu nu stiu ce m-a apucat dar am avut multe probleme de familie si sanatate. Dar, tot ce conteaza acum este ca sunt aici cu nextul si cu noi forte si inspiratie [Please don't kill me o.o]!





Am inchis usa in urma mea, sprijinindu-ma de lemnul rece. Mi-am acoperit gura cu o mana, inabusind un scancet chinuit. Dirigintele nostru este un criminal. A  ucis si probabil va ucide si in viitor. Daca totusi ne-a vazut? Daca va veni dupa noi?! Mi-am muscat puternic buza, incercand sa impiedic lacrimile. Nu, trebuie sa ma calmez. Am devenit putin isterica din cauza stresului si al frigului, nu se va intampla nimic rau. Dupa cum a spus si Sasuke, trebuie doar sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic si totul va fi bine.
Totul va fi bine pe naiba! Sasuke a spus asta, dar Madara nu l-ar ucide pe el sau pe Itachi, doar sunt rude! Mi-am inchis ochii incercand sa-mi prind respiratia subreda. La naiba, ma doare gatul din cauza aerului rece. Stropii de ploaie si tunetele ma inspaimanta si mai mult. Gata Sakura, esti o fata curajoasa. Sau daca nu esti, atunci trebuie sa incepi din momentul asta sa fii sau cel mai probabil iti vei pierde mintile. M-am ridicat, cu greu ajungand in camera mea la caldura. Cu mana tremurand-o mi-am sters lacrimile calde de pe obraji, cautand cu privirea prin camera. Atat de multa linistie, atat de... infricosator. Imi este frica din cauza intamplarilor astea. Imi este prea frica, cum o sa ma duc la scoala in halul asta!? Gandurile au inceput sa curga haotic prin mintea mea. Mi-am acoperit fata cu mainile, asezandu-ma langa pat. Inebunesc, inebunesc, inebunesc! Nu pot gasi nici macar forta sa ma ridic, sa ma duc la baie si sa fac un dus si dupa sa ma culc! De ce nu pot uita chipul acelei fete, de ce nu pot... de ce nu pot sa dau totul uitarii?
Fiindca nu pot. Acea fata era eleva la scoala noastra, nu am vazut-o prea bine dar imi este cunoscuta. Imi este foarte cunoscuta, ba chiar pot spune cu mana pe inima ca mi-a fost o persoana apropiata. Dar nu-mi pot da seama cine.

M-am trezit cand aerul rece a devenit insuportabil. Cu greu am reusit sa-mi deschid ochii si sa arunc o privire in jur. La naiba, ma simt de parca am baut un bar intreg aseara. Simt cum tot corpul este injunghiat de mii de cutite si ma ia cu friguri. Mi-am trecut mana prin parul incalcit si murdar, ridicandu-ma de pe podeaua incomoda si asezandu-ma pe pat.
- Sakura draga, o sa intarzii la scoala! Mama, de ce ma torturezi atat de mult?! Am inchis ochii pentru cateva clipe. Vreau sa dorm mai mult, vreau sa stau in pat. Dar nu pot, nu cand stiu ca tezele incep sa se apropie si materia devine grea. Cu un efort supraomenesc m-am tarat pana la baie dand tot jos de pe mine, intrand in dus. Apa fierbinte si mirosul placut al balsamului cu iasomie au reusit sa-mi mai relaxeze muschii incordati. Vag am auzit usa de la dormitor deschizandu-se, dupa cateva minute persoana iesind din camera. Ce a urmat a fost tipic celorlalte dimineti, in ciuda durerilor mele. Mi-am uscat parul, m-am imbracat in uniforma lasata de mama pe pat si mi-am pregatit in graba orarul. Mi-am pus mana pe frunte, ard. Dar trebuie sa merg azi la scoala, trebuie sa aflu ce se va intampla. Motivul pentru care vreau neaparat sa merg azi la scoala este.... vreau sa vad reactia domnului diriginte. Stiu ca imi voi da seama dupa cum se comporta daca a aflat sau nu. Mi-am prins parul intr-o coada apoi mi-am luat paltonul pe mine.
- Mama, am plecat! Nu ma astepta in seara asta, s-ar putea sa mai raman la Hinata! Am tipat stiind ca probabil mama face curat pe la etaj, dupa iesind in aerul rece a unei dimineti de 1 noiembrie. Am tras aer adanc in piept, aducandu-mi imediat de arsura imensa din gat. De ce Doamne iarta-ma nu am ramas astazi acasa?! Am inceput sa pasesc calma pe aleea acoperita de frunze vechi, luate de vant in permanenta, bucurandu-ma de peisajul sumbru, melancolic si atat de linistit. Atat de... calm, de placut. Aerul rece poate creea o placere atat de mare in anumite circumstante. Dupa mult timp ma simt impacata si bucuroasa. Ce-o fi o fi, bucurandu-ma de natura intr-un astfel de mod imi da curajul de a-mi unfrunta temerile. L-am auzit pe Naruto strigandu-ma, dar am preferat sa nu ma intorc.
- Hei, Sakura-chan! Te simti bine? Vreau sa spun, esti palida si tremuri. Am zambit usor, vrand sa-l calmez.
- Sunt bine Naruto, doar putin obosita. Hei, ce-i asta? Am spus vazand un afis pe care scria mare "Disparuta" si mai jos "Daca ati vazut aceasta tanara, sunati la urmatorul numar de telefon". Am luat afisul de pe zid, privind cu atentie chipul fetei. Nu, nu se poate. Nu ea! Dintre toate fetele din liceu, numai pe ea a gasit-o!? De ce ea?! De ce nu am putut sa o ajut!? De ce, de ce nu pot fi mai curajoasa?
- Naruto, priveste. I-am intins afisul, privind cum expersia lui se schimba in una plina de durere si tristete. Acum stiu care era acea persoana foarte apropiata pe care o recunoscusem in conacul nenorocitului ala. Ino... Ino este moarta.


Buun... asta este capitolul, sper sa va placa si va rog sa ma iertati pentru tampenia pe care am scris-o mai sus, dar am cam ruginit in ultimul timp.

Nici nu stii cat ma bucur ca ai revenit si mai ales ca nu ai renuntat la acest fic pe care il ador. Trebuie sa recunosc ca m-a surprins mesajul tau si ca a trebuit sa recitesc putin din penultimul capitol postat, dar mi-am adus aminte repede de actiune.
Acum partea cea mai importanta este, de ce te-ai oprit tocmai acum cand totul era atat de interesant. Si sa nu mai numesti capitolul tampenie ca nu stiu ce-ti fac  . Un astfel de capitol nu poate fi numit tampenie. Stiu foarte bine cum e sa ai probleme in familie, deci te inteleg si sper sa aduci rapid nextul.

Nu am citit in viata mea un fic ca acesta   Imi place foarte mult felul tau de a scrie si pot spune ca ceea ce m-a adus pe mine aici a fost titlul ficului, care m-a atras sa-l citesc  
Sunt tare curioasa in legatura cu reactia lui Madara   
Deci... pe mine m-ai facut foarte curioasa, asa ca astept nextul
Sper ca ma poti anunta si pe mine cand il vei posta, nu? 
Spor la scris si la idei!

In sfarsiiiit. Imi place cum evolueaza lucrurile si cum ne lasi sa descoperim fiecare detaliu incepul cu incetul, fapt care ma bucura, caci actiunea nu este grabita, iar descrierea ta ma ajuta sa imi imaginez totul. Sunt totusi curioasa cum vei contura relatia dintre Sakura si Madara si ce il va face pe el sa vrea sa o pastreze vie si sa n-o omoare. Stau si ma gandesc daca e tipul sadic, caruia ii place sa o chinuie, chit ca o omoara sau nu, sau daca, fiind fata pe care vrea s-o tina in viata, o sa fie tandru cu ea. I just can't wait for those moments. (D) Asadar, acetea fiind spuse, iti urez spor la scris in continuare si abia astept nextul. :)

P.S.: Nu era nevoie sa postezi un nou mesaj, il puteai edita pe cel de dianinte, evitand in asa fel double postul.

Draga mea, da-mi voie sa-ti spun ca esti un geniu inascut.
Din primul capitol mi-ai trezit interesul pentru creeatia ta, pot spune ca acest fic deja mi-a intrat la suflet.
Imi place foarte mult modul tau de a scrie, cum descrii, cu atata usurinta, bravo, ai talent si stiu ca vei ajunge departe :* Chiar ma bucur ca am apasat pe acest fic, titlul este foarte frumos :)
Acuumm... in legatura cu actiunea, Doamne mi-a placut absolut totul. Cum a inceput, intamplarile ce au avut loc, picante si infricosatoare plus foarte mult suspans, am citit cu sufletul la gura nestiind ce va urma dupa. M-ai suprins placut la fiecare capitol, iar acum in ultimul, m-a uimit moartea lui Ino.
Imi place acest Madara, Doamne si inca cat! Vreau sa-i aflu misterul, sa vad daca are mila pentru ceva, sa stiu daca poate fi tandru cu cineva, crede-ma cred ca sunt mai curioasa ca Sakura sa aflu cine este, de ce, cum? :X:X
Astept cu nerabdare nextul si inca o data, te felicit pentru creeatia ta, este superba.
Daca ai putea sa ma anunti de next ar fi minunat.
Te puup si spor la scris in continuare >:D<

Buna lume, am revenit cu nextul! Gandindu-ma ca afara este canicula si eu ma plictisesc stand aici, in fata laptop-ului, m-am hotarat sa pun urmatorul capitol! Sper sa va placa si astept pareri!

Capitolul 11

- Doamne Sakura! A soptit indurerat Naruto, luptand in tacere cu lacrimile chinuitoare. Ino este moarta, cea mai buna prietena a mea a disparut. S-a dus, acum mi-au mai ramas doar amintirile. Doare, doare atat de mult cand ma gandesc ca puteam face ceva si totusi am preferat sa stau si sa privesc. Cine este acest Madara Uchiha? De ce ucide?! De ce si-a ucis propia eleva?! Am scapat o expiratie puternica, incercand sa-mi recapat calmul. Ce as putea sa fac in momentul asta? Nu mai vreau sa il mai vad pe ciudatul ala, nu mai vreau sa stau in locul asta! Dar nu pot sa-mi abandonez prietenii, nu pot sa stau si sa privesc. Cum naiba am ajuns in situatia asta? Totul a inceput ca si o gluma, dar s-a terminat ca si tragedie.
- Naruto! Naruto, daca ne-a vazut? Daca totusi ne-a vazut!? Daca va veni dupa noi, ce vom face? L-am apucat de maneca, privindu-l speriata. Dar el nu a spus nimic, a continuat sa se holbeze la acel afis. Secundele au inceput sa treaca chinuitor de greu, pe acea strada goala acoperita de frunze, auzind cum vantul suiera in urechile mele manios.
- Asta nu se va intampla, Sakura. Daca ne-ar fi vazut nu crezi ca pana acum am fi fost morti? Stie foarte bine ca il putem denunta la politie! Am oftat puternic, dar am decis ca este mai bine sa tac. Politia nu ne-ar crede, nu in aceasta situatie. Daca Madara-sensei stie ca noi am fost acolo, nu se ingrijoreaza. Pana la urma noi am intrat in casa lui, am fi trasi la raspundere pentru asta si desigur ca politia nu ar crede nimic! Desi dirigintele are o reputatie destul de ciudata din cauza duritatii sale fata de elevi, este respectat in societate si este vazut ca un om cinstit.

Ne-am continuat in tacere drumul spre scoala, concentrandu-ma pe sunetul tocurilor pe asfaltul rece. Am impaturit afisul cu grija punandu-l in rucsac, dupa mi-am bagat cu grija mainile in buzunare. Este atat de frig, ma simt amortita. Durerea care disparuse pentru un timp a revenit, devenind si mai intensa. Naruto a inceput sa vorbeasca, explicandu-mi ca este mai bine sa pastram secret faptul ca Ino a fost fata ucisa aseara. L-am aprobat, are dreptate. Are atat de multa dreptate in privinta asta, daca ceilalti ar afla ca a fost Ino cu siguranta ar merge la politie. Mi-am ridicat privirea spre cerul innorat. Atat de multe nuante de gri, atat de frumos. Sunt confuza, de ce mi se intampla astea? De ce viata trebuie sa fie atat de complicata? Am tresarit cand o mana mare, calda a aparut pe umarul meu. M-am intors speriata, vazandu-l pe Madara-sensei. Am incremenit, acei ochi rosii, acel par tepos, dar cel mai mult m-a speriat privirea. Privirea rece, plina de ura, de rautate dar totodata calda. S-a aplecat peste mine, vazandu-i buzele miscandu-se, desi nu aud nimic. Nu aud absolut nimic, totul este in ceata. Mi-e frica, vreau ca lucrurile astea sa se termine.
- Sakura-chan? Am tresarit violent cand am auzit voci in jurul meu. Prea multa lumina, Doamne stingeti odata lumina asta! Mi-am acoperit ochii cu bratul drept, dar ceva tare a inceput sa apese pe obrazul meu. Cand am deschis ochii, am fost intampinata de o asistenta care statea langa pat in picioare.
- Domnisoara, esti bine? Ai lesinat in strada si prietenul tau te-a adus aici acum 3 ore. Mi-am plimbat ochii in jurul incaperii, observand ca este infirmeria scolii. Mi-am pierdut constiinta, zici? Am o perfuzie la mana care inca este aproape plina, deci presupun ca nu plec aici prea devreme. Mi-am intors privirea spre geam, privind cum impunatoarea salcie din curtea scolii se apleaca din cauza vantului puternic. Mereu am iubit toamna, mereu am adorat acest anotimp. Te duce intr-o stare de amorteala, de melancolie. Te simti linistit, fara griji si pentru prima data dupa o perioada lunga de timp te poti uita pe fereastra spunand " Afara este atat de frig, dar totodata imi da un sentiment placut aceasta singuratate". Am oftat adanc, inghitind in sec. Familia mea stie de asta? Clasa mea, dirigintele? Naruto m-a adus aici, am dreptate? Precum un soc, amintirile au inceput sa curga din nou prin mintea mea. Expresia lui Naruto cand a aflat de moartea lui Ino, discutia noastra, drumul linistit si plin de tristete spre scoala. Madara-sensei, a fost reala acea intalnire? Am visat sau am avut o iluzie? Chiar el a fost acolo? De ce nu-mi pot da seama ce a spus?

Timpul a inceput sa curga in tacere. Auzeam vag in fundal  cum asistenta se plimba prin incapere, auzeam ticaiturile ceasului de pe perete contopindu-se cu vijelia de afara. Am continuat sa privesc tavanul alb, fara impuritati de care nu ma puteam desprinde. Atat de pur, atat de placut. Cum poate sa fie un simplu lucru atat de linistitor. Imi aduce aminte de bunica, imi aduce aminte de acel par carunt si de acei ochi verzui mereu plini de caldura. Bunico, de ce m-ai parasit? De ce mi-ai spus "Adio" si ai plecat? Nu tu spuneai ca niciodata nu trebuie sa spui "Adio"? De ce trebuie sa fie atat de dureorasa pierderea unei persoane dragi, de ce nu putem spune pur si simplu "Gata, asta este: S-a dus, noi trebuie sa ne continuam viata". Nu, noi continuam sa jelim acea persoana, sa-i ducem dorul in continuare. Viata poate fi atat de cruda, o durere placuta. Fara aceasta durere am fi incompleti, poate din acest motiv este placuta? Nu stiu, nu-mi pot da seama. Prea multe ganduri care trec prin mintea mea in acest moment. Atat de multe amintiri, atat de multe momente fericite alaturi de bunica. Atat de cald si totusi atat de frig. Caldura fizica nu poate inlocui raceala sufleteasca. Oare asta poate fi motivul pentru care sunt in aceasta stare? Imi este prea dor de bunica? In ultimii doi ani nu i-am dus dorul foarte mult desi am tinut la ea. In acest moment simt golul din mine lasat de decesul ei. Un gol care nu poate fi umplut vreodata. Ne dam seama cat tinem la o persoana abia dupa ce aceasta dispare. Inainte spunem ca nici macar nu ne pasa de ea, dar dupa ii ducem dorul extrem de mult. De ce sunt oamenii niste fiinte atat de egoiste, rele si fara suflet? De ce sunt eu asa? Am inchis ochii, ramanand asa pentru o perioada lunga. Nu stiu cat timp a trecut, nu imi pot da seama. O ora? Doua? Trei? Poate chiar si mai mult, dar nu asta conteaza. Multe lucruri nu conteaza, eu nu contez. Tot ce conteaza este ca si eu am o parte din vina in decesul lui Ino.
- Deci, cum se simte eleva mea? Am auzit usa inchizandu-se in urma acelei persoane. O voce atat de cunoscuta, dar nu vreau sa-mi dau seama cine este. Prefer sa nu aflu, nu cand banuiesc cine este.
- A adormit intr-un sfarsit. Ii voi schimba perfuzia cu vitamine si peste 2 ore parintii ei o vor putea lua acasa. Dupa au urmat cateva minute de tacere, pana un geamat scurt m-a facut sa trag adanc aer in piept.
- Te astept la mine diseara, la ora 9. Usa s-a deschis si inchis. Imi este mila de saraca fata, este destul de amabila. As putea sa impiedic cumva asta? Nu, nu ma pot baga in viata ei. Nu m-ar crede, pana la urma sunt doar un copil. Si pana la urma de ce imi pasa? De ce sa imi pese? Am simtit cum perfuzia este schimbata cu alta, dar am tinut in continuare ochii inchisi. Sunt prea obosita sa-i deschid, prea satula de toate lucrurile astea. Mi-am trecut o mana prin par, incepand sa ma relaxez. Somnifere nenorocite...


M-am trezit la auzul unor voci. Mama si tata vorbeau cu asistenta. O femeie frumoasa, probabil in varsta de 23 de ani, bruneta cu ochii caprui statea in fata parintilor mei explicandu-le ce am patit. Din cate am inteles, am prins o raceala zdaravana, am amigdalitele umflate si febra. Exact cum banuiam. Parintii mei au venit langa mine intrebandu-ma daca ma simt bine. Le-am zambit usor, spunandu-le ca ma simt bine si nu au de ce sa se ingrijoreze.
- Bine, atunci noi te lasam sa te schimbi. Dupa ce termini vii la cancelarie, bine? Te vom astepta acolo. Tatal meu a zambit iesind impreuna cu mama si asistenta, care a spus ca trebuie sa discute cu directoarea. M-am ridicat clatinandu-ma putin pe picioare, dar am reusit sa ma schimb repede in uniforma. In timp ce ma apropiam de geam, puteam auzi si mai puternic furtuna de afara. Mi-am lipit mana de geamul rece, stergandu-l, o dara rece de apa prelingandu-se pana pe pervaz. Atat de frumos, atat de special. De cate ori am vazut peisajul asta? De cate mii de ori l-am vazut? Am oftat puternic, intorcandu-ma spre biroul plin cu acte. Fara sa-mi dau seama, din instinct poate, am inceput sa scriu cu litere mari pe o hartie "Nu te duce sau vei muri", dupa care am iesit afara din infirmerie. Aerul mai racoros pe hol m-a facut sa stranut in timp ce ma indreptam spre cancelarie.


- Am inteles. Puteti sa o tineti acasa maine daca nu se simte bine, o sa o invoiesc. L-am auzit pe diriginte vorbind in timp ce stateam in masina privind pe geam nepasatoare. Mama mi-a pus o patura pe umeri si din curiozitate mi-am intors privirea spre cealalta parte a masinii. Dirigintele statea langa masina in picioare, ud fleasca luandu-si "La revedere" de la parintii mei. In ploaia asta rece, infernala semana cu un demon. Un adevarat demon ce era pe cala sa isi devoreze prada. Atat de infricosator, atat de infiorator si periculos.

Acea persoana de care nu poti fugi.



Buun! M-a lovit inspiratia asa ca am decis sa adaug mai multa descriere in acest capitol! Va multumesc tuturor, habar nu aveti cat de mult ma bucur ca imi citit ficul. Pur si simplu mi-a venit sa plang cand v-am citit toate comentariile. Sunt bucuroasa sa stiu ca ma sustineti si va place ce scriu, desi nu este mare lucru. Ii multumesc lui Choco, Alexandrei, Limoncello', *Black Flame*, lui Raluca0108, lui Nekko Sama ♥, Anetei Blanche si celorlalte persoane care au comentat sau imi citesc ficul! Nu am putut sa ii enumar pe toti dar va apreciez cu adevarat si va multumesc din tot sufletul! ;_;

P.S: Scuze Choco in legatura cu doublepostul, chiar nu vroiam. ^^" Eram putin obosita si chioara de somn asa ca nu am mai bagat de seama. Chiar imi pare rau!

Hellau. Uite inca un capitol interesant. Dupa cum am mai spus, sunt tare curioasa care va fi atitudinea lui Madara fata de eleva sa, Sakura, mai ales ca lucrurile incep sa se complice si relatiile sale amoroase devin tot mai dese si inevitabile. Ma gandesc ca Sakura ar putea fi intr-atat de nebuna incat sa se mai duca pe-acolo, dar nu sunt sigura daca o va face acum, ca s-o salveze pe respectiva asistenta, sau se va duce mai incolo, din pura curiozitate. Oricum ar fi, suspansul ma omoara si ai face bine sa ma lamuresti pe viitor asupra acestor aspecte, ca-s tare curioasa. (D) Imi place cum scrii, ai un stil cursiv si povestea decurge lent, nu-mi pare grabita. Interesant este cum combini acele momente de monolog interior cu restul fara a ma face sa ma plictisesc, caci nu sunt adepta acestul fel de a scrie. Spor la scris in continuare si sa ai parte numai de idei frumoase. Te pup.

Dumnezeule, a venit nextul!  
Daca ai stii cat de mult iubesc felul tau de a scrie   M-am simtit ca si cum as fi fost si eu acolo, in fic, mai ales la sfarsit, parca eram in masina alaturi de Sakura privindu-l pe Madara ca si cum ar fi fost un demon  
Oficial, eu sunt fana numarul 1   
Iti multumesc ca m-ai anuntat, chiar m-am simtit bine cand am vazut ca ai postat urmatorul capitol  
Spor la scris si la idei, draga mea!    
Blacky te pupaceste!

Buna! Cat ma bucur ca ai pus atat de rapid nextul.
Imi este sincer imposibil sa renunt din a mai citi ficul tau pentru ca pur si simplu, imi place mult cum descrii totul si mai este si cu unul din cuplurile mele preferate. Sunt putine ficuri cu Madasaku si acesta este cel mai bun dintre toate.
Iti multumesc ca m-ai anuntat si sper ca de data asta sa nu mai intervina nimic si sa poti continua cu scrisul.

Mersi ca m-ai anuntat:X
Ce bine ca ai adus nextul asa repede, cand am vazut mesajul de la tine am fost foarte incantata. Scuze ca vin acum cu o parere, dar nu am vazut mesajul:D
Buuunn, revenim la capitol.
Mi-a placut atat de mult, nici nu stiu ce as mai putea sa-ti zic, de scris specific din nou ca este grozav, imi place foarte mult modul tau de-a te exprima, felul cum combini ideile si modurile de expunere, este minunat.
Se pare ca Madara a adus-o pe Sakura la spital, Doamne presupun ca si-a dat seama ca a fost urmarit de catre elevii sai. Ma intreb ce va face Sakura acum, dupa ce a auzit acel dialog dintre Madara si asistenta, cum vor decurge lucrurile, cum se va comporta Madara... O.o atatea intrebari, atat de multee:X:x dar astept sa ne luminezi tu :X
Si repet: imi place la nebunie comportamentul domnului profesor:> l-ai conturat foarte bine.
Te astept cu nextul, nu uita sa ma anunti te rog.