Buna! Probabil va intrebati: "Ce naiba a apucat-o de pune doua nexturi in aceeasi zi?" Well... asta ma intreb si eu. Ce naiba m-a apucat?
Am inspiratie si nimic nu ma va impiedica sa tastez acest next, so sper sa va placa si astept pareri!

Anunt important: Ma gandesc de ceva timp la un sezon 2. Stati calmi, inca nu termin cu sezonul 1 fiindca voi face cel putin 20 de capitole la acesta. Dar ma gandesc si la un sezon 2, la o continuare. Doresc sa va spuneti parerea in privat sau aici la comm-uri, nu ma deranjeaza! ^^


Capitolul 12


- Va rog gasca, nu ma lasati la greu! I-am implorat la propiu, vazandu-le privirile nesigure. Este seara si nu am degand sa stau si sa astept cand stiu ca acea femeie este in pericol. De-asta mi-am chemat gasca dar se pare ca ei stau pe dubii.
- Bine, bine! Venim cu tine, dar daca el este acasa, vom ramane afara! Am zambit din toata inima la Naruto, vrand sa-l i-au in brate si sa-i ciupesc obrajorii, dar m-am abtinut. Oricum, nu cred ca m-ar fi refuzat pana la urma, stiind ca voi merge singura la casa unui criminal. Naruto a inceput sa faca un plan, consultandu-se cu Sasuke si Itachi. Ne-am hotarat sa ramanem afara in fata ferestrei lui si daca vedem ceva suspect sa sunam de pe numar ascuns la politie.
- Ne intalnim aici peste 2 ore! Nu vreau sa intarzie nimeni! Ne-a vorbit serios Itachi, privindu-ne pe fiecare in parte. Noi, speriati de moarte am aprobat si fiecare a luat-o pe drumul sau. Maine este sambata, nu vor fi probleme daca intarziem sau racim. Mi-am convins cu greu parintii sa ma lase sa "ies" cu ei, dar le-am dovedit ca ma simt mai bine si ca ma voi descurca. Inca o data ma intreb: De ce fac asta? De ce nu pot sa am precum alte persoane un suflet de caine? De ce Doamne? Am oftat exasperata trecandu-mi o mana prin parul moale, atintindu-mi privirea intr-un punct fix de pe cer. Inca ma mai intreb ce a spus Madara atunci. Incerc in continuare sa-mi dau seama dar nu reusesc. Am incercat sa mimez cuvintele, sa ghicesc macar cateva cuvinte dar nu am reusit. La naiba, de ce nu am putut auzi ce a spus!? Dar daca a fost doar un vis, de ce ma straduiesc atat de mult sa aflu ce a spus? Daca a fost imaginatia mea, atunci ar trebui sa las balta incercarea asta. Si totusi simt ca acel mesaj este important, ca poate schimba ceva. Doamne Skura, nu este intr-un film S.F!

Mi-am dat cateva palme usoare, simtind stropii de ploaie lovindu-se de asfaltul inghetat. In curand va veni iarna, tezele se apropie. Timpul trece, peste cativa ani voi fi nevoita sa ma despart de prietenii mei. Nu-mi plac lucrurile astea, nu vreau sa cresc. As dori sa raman pentru vecie copil, sa ma pot bucura pentru Eternitate de adolescenta cu prietenii mei. Dar asta nu este posibil. Cum nu este posibil sa te intorci in trecut sau sa mergi in viitor. Am apasat pe manerul rece intrand in caldura caminului.
-Sakura draga, cina este gata! Am zambit usor dandu-mi paltonul jos, agatandu-l in cuier. Mi-am aranjat tinuta, un plover negru cu jeansi albastru inchis si am intrat in bucatarie. Nu, nu se poate sa fie el! Ce cauta el aici!? Am tras adanc si violent aer in piept, inghitind in sec. M-am straduit sa zambesc, vazandu-l pe tatal meu cum se ridica.
-Sakura, l-am invitat pe Domnul Uchiha la cina in seara asta ca sa ii aratam cat de recunoscatori ii suntem ca te-a dus la infirmerie. Este un drum destul de lung pana la scoala, si mai lung pana la spital. Oh, deci asta era. Gata Sakura, esti o fetita puternica. Nu conteaza ca dirigintele tau nebun, psihopat, ciudat, retardat si sever va lua cina cu familia ta in seara asta! Totul este perfect normal, se intampla.
- Domnule, nu este nicio problema. Sincer nu as fi acceptat invitatia fiindca asteptam niste oaspeti, dar nu va faceti griji. I-am avertizat ca nu voi fi acasa. A zambit privindu-ma fix. Stie, el stie. A aflat. Stia de la inceput ca noi am fost acolo, ca l-am vazut. Am tresarit violent oftand tacuta, dar m-am asezat la masa. Nu vreau ca mama si tata sa banuiasca ceva, daca ei ar afla cu siguranta totul s-ar duce de rapa. Absolut totul, de la prietenia mea cu gasca pana la relatia noastra parinti-fiica bazata pe incredere. Cina a fost linistita, ba chiar mult prea linistita. Mama si tata au glumit cu Madara-sensei si totul a decurs bine. Am rasuflat usurata cand Madara-sensei si-a luat "La revedere" de la noi si a complimentat mancarurile mamei mele, ea rosind usor. Dupa Madara-sensei mi-a aruncat o privire amenintatoare. Am inghitit in sec inventand o scuza, urcand la etaj.

Mi-am sunat fiecare prieten implicat in asta, explicandu-le ca se anuleaza tot. Spre uimirea mea niciunul nu a fost suparat, ci usurati. Dar toata usurarea a disparut cand le-am spus ca el stie. Cu totii suntem confuzi acum, indiferent de locul in care ne aflam. Ne-a vazut cand a plecat la petrecere? Ne-a auzit cand a intrat in casa sau ne-a observat prezenta la sfarsit, cand noi stateam la marginea padurii? Lucrurile au luat o intorsatura groaznica in prea putin timp. Totusi am decis sa nu ma pripesc. Poate doar a spus adevarul cum ca are musafiri? Dar acea fata? Ei bine, sunt sigura ca macar ei i-am salvat viata. Am rasuflat usurata, intrand in baie. Stai, lumina nu era aprinsa cand am plecat eu. Mi-am intors privirea spre oglinda, dar socul m-a facut sa scap tot ce aveam in mana. De ce eu?! De ce eu patesc asta!? Am iesit din baie si totodata din dormitor strigandu-mi parintii, care au aparut alarmati langa mine din camera lor. Le-am spus ca este ceva in baie, nemaiputand sa-mi controlez lacrimile. I-am auzit pe amandoi intrand in ambele incaperi, apoi pe mama tipand. Are motive sa tipe. Pe oglinda este scris cu litere mari, cu sange "Esti frumoasa".
^^
Scuze ca am grabit la final actiunea dar ma doare capul si nu mai pot continua. Sper sa v-a placut si... astept comm-uri!^^

Cand am vazut mesajul tau am ramas gen  
Ma bucur sincer ca ai adus nextul si totul a fost total neprevazut, mai ales finalul care mi-a placut la nebunie. Deja cred ca stiu cine este autorul acelei opere, dar nu prea inteleg de ce a scris tocmai asta.
As scrie mai multe, dar este deja destul de tarziu si la ora asta nu prea mai pot gandi asa de bine, plus ca deja imi este somn.

Iuhu!!! A sosit nextul  
Sper ca Madara nu a aflat de "vizita" elevilor sai, caci eu nu stiu ce le-ar putea face   
Si finalul, presupun ca stiu cine a fost faptasul   
Oricum, iti multumesc ca m-ai anuntat, draga mea!  
Spor la scris si la idei!

O da, o da, o da, da, da! Vaaaai, cat de genial a fost capitolul asta! Mi-a placut la nebunie cum totul a luat acea intorsatura si cum Madara chiar a venit in casa ei si a stat de vorba cu parintii ei. Nici nu ma mira faptul ca el stie, pare vreun fel de geniu malefic care trebuie sa alfe tot. Sau poate vreun conte stravechi care are spioni si tot stie ce se intampla. In fine. La faptul ca a venit sa ia cina in familia ei nu m-am gandit, sincer, insa era inevitabil sa nu se intample ceva cat a stat acolo, dovada fiind si frumosul compliment scris pe oglinda. Sakura, Sakura, in ce te-ai bagat de data asta? Iti multumesc pentru anunt si iti urez spor la scris in continuare. Abia astept nextul si continuarea acestei minunate povesti. <3

Oh, Doamne! :X:X Deci Madara a venit la cina. Am ramas gen :O
A fost atat de superb capitolul asta si foarte plin de surprize.
Mi-a placut la nebunie ultima parte cand Madara i-a scris pe oglinda cu sange : Esti frumosa. Asta a fost grozav. Chiar ma intreb ce va face Sakura acum impreuna cu gasca ei, adica si-a dat seama ca Madar stie! Bineinteles, eram sigura ca el trebuia sa afle intr-un fel, dar felul cum a spuso ca rozalia sa-si dea seama a fost super. Mi-l si imaginam asa zambin malefic si si... aaa:X:X
Ce mai, mi-a placut foarte mult si astept nextul, te rog sa ma anunti.
Te puup :*

Buna!!Ai un fic interesant ,sincer nu ma prea dau in vant dupa MadaSaku ...dar,dar,dar...e un fic cu vampiri...si ....nah! Ma mira faptul k o priveste ba cald,ba rece,ba amenintator,ba obsesiv!Maine,poimaine o priveste plictisit si decide ca distractie sa o omoare      Cum spuneam e interesant si te rog sa ma anunti si pe mine la next!    

Multumesc foarte mult pentru ca m-ai ajutat!    Apreciez fiindca nu pot renunta la primul meu fic.
Am revenit inapoi si probabil mi-am mai schimbat tehnica de scris, dar abia astept sa ma apuc de urmatorul capitol!

Itachi: Cum am spus în mesaj, cu multă plăcere. Dar nu mai posta aici, faci spam. Decât capitolele pot avea postări personale, mulţumirile se introduc tot acolo, odată cu un capitol, ca o paranteză.

Capitolul 13

Ma asez pe patul meu, bucurandu-ma de caldura asternuturilor pufoase. Omule, a fost o zi atat de stresanta. Niciodata nu m-am bucurat mai mult de weekend mai ales cand stiu ca nu voi mai vedea fata dirigintelui. Dupa ce am sters mesajul de pe oglinda, am inceput sa ma gandesc la evenimentele petrecute. Cine a intrat in camera mea? Cine este si ce vrea? Nu poate fi Madara-sensei, ar fi absurd.
Dar desi incerc sa-mi pastrez calmul si sa privesc totul logic, simt cum ceva din mine moare. Simt cum inebunesc doar stand aici si privind tavanul asta alb si sentimentul ca sunt urmarita ma face sa devin paranoica. Nu conteaza daca trag draperiile, daca dau drumul la muzica sau daca vorbesc cu prietenii mei. Inca simt acel ceva acolo undeva, urmarindu-mi fiecare miscare si privind prin mine, prin sufletul meu. Si poate deveni extrem de iritant dupa un timp. Pana la urma, nu ma poate omori. Am dreptate? Gemand usor in dezaprobare ma intorc pe o parte. Butonez telefonul nervoasa si verific daca vreunul din gasca mea mai este pe messenger dar probabil toti s-au culcat. Pana la urma nu este normal sa fii treaz la ora 2 noaptea. Oftez si ma dau batuta, lasand telefonul sa cada pe podea.  Simt ca am obosit din cauza evenimentelor din ultimele zile. Oricat de mult as incerca, nu pot sa ma ridic inapoi dupa lovitura asta puternica. Nu cand am aflat ca el stie. Ce ne va face? Probabil ne va ucide cum a facut si cu Ino, minunata blonda careia inca ii mai duc lipsa. Poate va incerca sa ne desparta si sa ne vaneze unul cate unul, sa se bucure de disperarea noastra. Nu m-as astepta la ceva mai mult de la acest om.
Ignorandu-mi gandurile, nimeni nu poate decide ce ne va face. Poate ca ne va lasa in pace, poate ca se va razbuna. Cine stie? Vom trai si vom afla.

Imediat ce m-am trezit, o durere iritanta a pus stapanire din nou pe gatul meu. Incidentul cu umbra misterioasa de pe balcon inca nu mi-a disparut din minte. Daca ma gandesc mai bine, acel scenariu imi readuce aminte despre „Romeo si Julieta” dar in fine. Cine sunt eu ca sa ma gandesc la scenarii amoroase cu un personaj dintr-un vis? Daca meditez asupra faptului, nu pot spune ca a fost chiar un vis. Sangele a existat, urmele de colti care au disparut subit si cantitatea mare de sange lipsa. Concluzia finala: ori inebunesc, ori am ajuns sa ma ranesc singura in somn. Zambesc ironic cand leg evenimentele unul de altul. Umbra misterioasa, crima dirigintelui, faptul ca el stie ca l-am vazut, venirea lui la cina si mesajul de pe oglinda. Incearca sa se razbune filtrand cu mine?
Probabil ca nu. Ma ridic de pe pat si ma intind puternic, facandu-mi siesta obisnuita. O zi intreaga numai pentru mine, pe care o voi petrece dandu-i detalii si explicatii lui Naruto care la randul lui, evident va scrie intamplarile pe un site si va incerca sa afle raspunsuri. Fredonez in placere cand aerul cald al feonului imi inunda fata. Dupa un dus fierbinte si cateva ore bune de odihna pot sa vad viata cu alti ochi. Iar acum imi dau seama cat de mult am dramatizat aseara inainte sa ma culc. Nu am dramatizat ci am realizat adevarul crunt, dar prefer sa-mi vad viata precum o comedie cruda. Ascultand muzica lui M Jackson cobor la parter unde ii vad pe parintii mei. Dar imediat imi dau seama ca ceva nu este in regula. O atomesfera sumbra circula prin aer care ma face sa ma simt tensionata pentru un motiv anume. Iar privirile lor nu prevestesc nimic bun.
Ma apropii de cei doi si ma asez pe canapea privindu-i. Mama aproape ca plange iar tata... tata este mohorat. Imi este frica sa-i intreb ce s-a intamplat dar o fac. Trebuie sa stiu ce s-a intamplat cu ei.
-Sakura draga. O mai stii pe asistenta draguta de la spital? Imediat mi-a cazut cu tronc. Si eu care credeam ca i-am salvat viata. Si asa mi-am dat seama. Sunt doar un copil, cum pot salva eu vieti? Cum pot opri un criminal cu un alibi perfect sa mai omoare? Cine m-ar crede? Dar daca as inceta sa fac asta mi-as pierde increderea. In plus, nu vreau sa-i dau satisfactie acelui monstru, nu vreau sa-l fac sa creada ca ma afecteaza cu ceva modul in care incearca sa ma intimideze. Cum am prezis, tata mi-a spus ca asistenta a fost gasita in casa moarta. Sfasiata in bucati, sange peste tot. Imediat dupa ce mi-a dat aceste detalii am inceput sa tremur. O ameteala ciudata a pus stapanire pe capul meu. Si cand ma gandesc ca acea fata as fi putut sa fiu eu ma trec fiorii. Daca a facut-o numai sa ne arate cat de usor ucide?
Nu pot sa-mi dau seama ce vrea sau de ce face asta. Pur placere? Este instabil mintal? Poate razbunare? Sunt sanse sa nu aflu niciodata. Dar dupa spusele tatalui meu imi pot da seama de un singur lucru: cu siguranta este o fire razbunatoare. Si de aici reiese faptul ca va veni dupa noi. Vine dupa noi. Vrea sa ne vaneze precum un lup isi vaneaza prada. Iar asta ma face sa ma simt neajutorata fiindca altfel nu s-ar fi deranjat sa o ucida chiar la ea acasa si sa-mi lase un mesaj in baie.
Cu siguranta trebuie sa vorbesc cu colegii mei. Poate chiar sa ne facem un plan, o strategie, orice. Itachi si Sasuke isi stiu foarte bine unchiul, ei ne-ar putea ajuta sa-l imbunam. Cine stie? Poate ne iarta. Oh, dulce sarcasm.

Stiu ca nu este foarte lung dar a trecut ceva timp si incerc sa-mi reintru in ritm. Sper sa va placa capitolul astept pareri si comentarii!

Hei ... pai, cu ce sa incep ?
De la primul capitol m-ai intrigat . Felul cum descrii sentimentele personajelor este unic . Ideea cuplului "MadaSaku" mi se pare putin cam dubioasa ,dar nu stiu de ce imi place al naibii de mult   . Ficul este exact pe placul meu : crime , supernatural si un personaj masculin misterios si putin ciudatel . Sper ca nu ai renuntat la acest fic extraordinardeminunat si ca vei posta curand nextul .... daca se poate sa ma anunti si pe mine  .

Rusinica :)
Ce naspa de mine ca nu am ajuns aici mai devreme. Rusine, mare mare. Ai un fic de toată frumusețea, ce pot sa comentez? N-am. Scrii super, și mă bucur ca ai redeschis creația și ai hotărât sa o continui. E super ca nu te dai batuta. Bravo!
Aștept next, și dacă se poate sa mă anunți și pe mine... merci!