Demonique Angel

Subiect: Demonique Angel Lun 03 Sept 2012, 16:55

"Demonique Angel" este cel de al doilea fic al meu. M-am gandit ceva timp daca sa il postez sau nu, dar pana la urma m-am hotarat sa o fac. Nu este cine stie ce, dar probabil este mai reusit decat cel din urma. Daca ar fi sa il incadrez intr-un gen, ar fi probabil drama si psihologic, dar totodata va promit ca voi incerca sa fac si niste parti comice, desi nu stiu exact in ce masura ma pricep la asa ceva.

In fine, ficul prezinta povestea Sakurei Haruno, copilul nelegitim al unui mare om de afaceri, tinut in umbra si ascuns de privirile oamenilor, dar care, prin anumite imprejurari ajunge la fel de saraca ca si niste obisnuitit "vagabonzi" si ajunge sa locuiasca impreuna cu ei si sa suporte izolarea la care acestia o supuneau.

Demonique Angel

Capitolul 1: Povestea ingerului cazut

***

Povestile obisnuite incep cu "A fost odata..." si se termina cu "...Si au trait fericiti pana la adanci bartraneti". Dar povestea aceasta nu este un basm, pentru ca nu are inceput si nici sfarsit. Este povestea unui inger cazut din ceruri, caruia i-au fost smulse aripile, incat nu mai poate zbura. Coboara din ce in ce mai jos, din Rai, pana in lumea oamenilor si de acolo si mai jos, pana in Iad. Odata ajunsa acolo, nefiind nici inger- dar nici demon- este respinsa de acestia si incepe sa coboare mult mai jos si mult mai rapid decat o facuse inainte. Trupul sau este acum murdar, desi in interiorul acestuia inca zace o inima curata, de inger, ce nu isi are insa locul printre demonii ce o batjocoresc tocmai din cauza sufletului si comportamentului sau, nepotrivite unui adevarat demon. Atunci ingerul este nevoit sa devina demon, sa guste din ura si invidie si sa se apere de una singura. Si continua asa vreme indelungata, pana ce intalneste un alt demon, de o importanta semnificativa printre ceilalti, care- dupa ce ii asculta povestea- se decide sa o ia sub protectia lui. Iar ingerul acum devenit demon, sub ocrotirea marelui rau, coboara impreuna cu el atat de jos incat singura solutie ce le ramane este moartea. In acel moment, ceva se trezeste in acel diavol si decide sa ajute ingerul sa isi recupereze aripile, iar ingerul, ca semn al recunostinntei sale doreste sa il ia cu ea pe demon in ceruri....

***

Niciodata nu mi-am dorit mai mult decat o viata obisnuita. Sa ma nasc intr-o famillie modesta si fara sperante prea mari, sa merg la gradinita, la scoala, sa imi fac prieteni si sa intru la un liceu mediocru unde sa petrec cei mai frumosi ani, apoi sa merg la o facultate, sa imi intemeiez o familie si sa am o slujba total diferita de ceea ce am studiat. Dar probabil ca mi sa luat sansa- cel putin a unei familii obisnuite- inca dinainte sa ma nasc. Tatal meu a fost in tinerete fiul fostului guvernator si si-a deschis de tanar o afacere care a prosperat in decursul anilor ce au urmat. Pe toata durata infloritoarei lui cariere a avut nenumarate amante si probabil toti atatia copii din flori de care nu a stiut niciodata nimic. Apoi, la cativa ani dupa s-a casatorit cu o alta femeie bogata, cu care a avut in cele din urma doi copii si pe care, desi o iubea, a inselat-o. Ea niciodata nu a stiut de aceasta tradare, tatal meu s-a asigurat de asta.

Am stiut intodeauna ca nu m-a iubit, nici pe mine si nici pe mama mea, al carei chip nici macar nu mi-l amintesc. Eu eram mica in momentul in care ea s-a decis ca trebuie sa plece dintre noi si atunci, ramanand singura, tatal meu m-a trimis la parinti sai, unde am locuit o perioata indelungata de timp si unde am cele mai frumoase amintiri. Ii iubeam pe amandoi, pe bunica si bunicul, pentru ca intodeauna au stiut sa imi arate ca si ei ma iubesc de asemenea, chiar daca nu sunt fiica nurori lor, ci a unei tinere dansatoare cu care tata a avut doar o aventura si nimic mai mult. Ei m-au invatat tot ce stiu si lor le datorez ce sunt acum. Am crescut intr-o casa aproape luxoasa si am avut alaturi de mine niste persoane minunate, dar cu toate astea ce duceam eu nu era nici pe departe viata unui om bogat, nici macar viata unui om normal. Si asta pentru ca, desi eram aproape "bogata", nu am avut niciodata permisiunea de a iesi din casa, de a merge la scoala sau de a imi face prieteni. Aveam profesori particulari ce imi predau pianul si limbile straine si altii care ma meditau la stintele exacte. Dar probabil ca nici asta nu e atat de rau pe cat o fac eu sa sune.

In primii ani ai copilariei mele credeam ca toti copii sunt tratati exact la fel si ca felul in care traiesc este unul cat se poate de obisnuit. Abia cativa ani mai tarziu mi-am dat seama ca eu eram diferita de ceilalti copii si am inceput sa ma intreb: De ce? Care e cauza? Oare tata ma iubeste atat de mult? Dar el, dimpotriva, ma ura pentru ca ii puteam distruge in orice clipa viata linistita si, din cauza asta niciodata nu venea in vizita si nici nu se interesa de mine. E adevarat ca el imi platea cursurile particulare si medicamentele de care aveam destul de des nevoie, fiind foarte bolnavicioasa, dar asta nu inseamna neaparat ca ma iubeste cum credeam eu, ci ca vrea sa ma faca sa tac. Tin minte ca de fiecare data cand venea in vizita cu familia lui legitima, ei intodeauna ma inchideau intr-o camera intunecata pe care o incuiau apoi cu cheia si imi faceau semn sa fac liniste pe toata durata vizitei. Eram inexistenta pentru oricine in afara casei, si, oricum, oricine afla de mine era amenintat si platit pentru a nu spune nimic. De fapt, chiar si cand a trebuit sa imi fac actele de identitate, in dreptul numelui de familie nu aparea Haname, ci Haruno, iar in locul tatalui fusese platit un gradinar sa apara drept tatal meu.

Si nu cred ca m-ar fi deranjat sa duc in continuare aceasta existenta, dar moartea bunicilor mei a venit ca un soc din care nu mi-am revenit mult timp. Cele mai importante persoane din viata mea de pana atunci murisera si eu, fiind destul de mare pentru a intelege ca nu mai am nici un sprijin adevarat si nimeni care sa ma iubeasca cu adevarat, am simtit efectiv ca si cum imi fuge pamantul de su picioare. Si oricate viziuni "apocaliptice" imi facusem pana atunci, cum ca o sa merg la orfelinat sau ceva de genul, mintea mea refuza sa conceapa ce avea sa se intample in continuare. Nici in cele mai negre ganduri nu imi imaginam ca o sa ajung sa locuiesc in casa cu tatal meu si cu nevasta lui. Nu suna atat de rau, stiu... Doar ca in ochi tuturor din acea casa apaream drept o biata "orfana adoptata" si nimeni nu imi dadea de cele mai multe ori nici macar o farama de atentie. Si nici macar asta nu m-ar fi deranjat atat de tare, eram obisnuita ca lumea sa ma ignore, dar ei de fiecare data cand ma priveau, puteam citi in ochii lor ca un acord tacut: "Ar trebui sa fi recunoscatoare".

Intr-un fel, eram, si chiar daca nu as fi fost nu mi-as fi permis sa o arat. Era doar placerea lor bolnava de a ma injosi si umili. Si desi ii dispretuiam si de multe ori, noaptea, ma intindeam pe podeaua rece cu privirea atintita spre geam, un fel de melancolie, de dorinta de a ma culca si de a ramane acolo intinsa pentru totdeauna. Ma trezeam coplesita de un adanc sentiment de regret: de ce m-am trezit? Dar asta era tot. Niciodata nu as fi facut ceva pentru ai rani pe vreunul dintre ei, nici macar pe tatal care mi-a distrus copilaria, dar cand s-a intamplat, toata vina a fost pusa asupra mea. In noaptea despre care vorbesc, tatal meu era plecat intr-o delegatie straina, iar eu ramasesem acasa impreuna cu familia lui. Atunci, un puternic incendiu a izbucnit din senin, iar flacarile au cuprins imediat intreaga casa. Din toti oamenii ce se aflau acolo, eu am fost singura care a supravietuit, avand cea mai mica camera de la parter, am reusit sa ma arunc pe fereastra. Toti ceilalti au murit. Iar atunci, cand tata s-a intors si a auzit despre tot ce s-a intamplat, m-a acuzat ca i-am ucis familia si m-a dat afara, fara haine, fara bani, fara nimic....

Subiect: Re: Demonique Angel Lun 03 Sept 2012, 17:23

Buna
Am ajuns si eu aici
Ma bucur ca ai decis sa postezi acest fic.
Inceputul este uluitor,iar micutul rezumat e ca un indiciu dar totusi misterios.
Vreau sa vad ce face Sakura fara ajutor,sa vad cum poti sa te descurci in astfel de situatii si sa vad cum evolueaza povestea.
Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol!!!
Spor la scris si la tastat

Fic blocat pentru inactivitate (3 Sept- 3 Noi)