Capitolul 6
... plangeam de zile intregi, ultima luna a mea fusese mizerabila, m-am distrus, m-am autodistrus. Nu mananc nimic de cel putin 5 zile sau nu, poate chiar 6 zile, 6 zile intregi nemancate, aproape nedormite. Cand mai atipesc un pic visez lucruri oribile , sange curgand din pereti, cadavre insangerate in intuneric , voci ce par a rade de mine, de neputinta mea de a face ceva, de a fi facut ceva... ma trezesc brusc intre aceeasi pereti albi si goi plangand ...
Plang ... plang ... izvoare intregi curg pe obrajii mei,nu ma pot opri, durerea e apasatoare, imi taie respiratia, ma sufoca si ma paralizeaza fizic. Plang ... plang incontrolabil, sunt singura pe lume ... povestea mea e una trista, ramasa de mica doar cu mama mea viata a fost dificila.
Mama nu a putut fi mereu alaturi de mine asa cum asi fi vrut in special in ultimul an, nu am avut pe cineva mereu care sa ma sprijine, ea saraca m-a iubit insa cele doua slujbe ale sale o terminau si psihic si fizic. Cand ajungea acasa tarziu nu dorea decat sa manance repede si apoi sa se duca la culcare caci era ostenita. Abia apucam sa stau de vorba cu ea iar tata, tatal meu murise cand eu aveam abia patru ani. Duminica rar mai aveam timp sa mai stau pe langa mama mea caci avea doar o slujba care o solicita duminica si aceea era de dimineata. Bunici? Aveam doi doar din partea tatalui meu insa din pacate nu prea ma "recunosteau" ca nepoata lor iar parintii mamei mele au murit si ei cu mult timp in urma.
Sunt o fata de numai 16 ani, viata mie un calvar de suferinta si durere. Iar acum dupa putin timp , mama a cedat nervos, a trecut la semafor pe rosu in mijlocul traficului si un sofer grabit a trecut peste ea. Asa ca eu ... plang ... plang de dorul ei, plang de dorul tatalui meu , plang din cauza singuratatii mele. Pana si prietenul meu cel mai drag, cel de care m-am indragostit m-a parasit. Sunt distrusa ...
Am auzit de un psiholog bun in oras si cred ca voi merge sa ma ajute cumva, inainte de a iesi mananc totusi ceva, ma spal pe fata si pornesc. Imi pune intrebari despre viata mea , despre intamplarile ce cred eu ca m-au marcat, despre familia mea , despre visele mele. Pana si pe el il ingrozesc toate lucrurile astea. Iese putin din acea incapere si se intoarce cu ceva in mana. Era un fel de lant ce avea agatat la terminali un ceva stralucitor, incepe sa il plimbe prin fata ochilor si incet incet simt cum adorm auzindu-i vocea calma:
- "Relaxeaza-te, asa , asa ... Inchide ochii incet , asa asaa aa "...
******
Urcam incetisor dealul , Sasuke ma tinea de mana si conducea prin acea mica padurice, era frumos, acolo, totul era verde. Incet incet zarim un capat al paduricei si iesim la un loc deschis, era un loc inconjurat de pomi, in centru era o mica umflatura a pamantului, acoperit cu iarba verde ca un covor de plus, ici colo cateva flori, in cealalta margine era un parau mic ce curgea usor la vale dintr-o stanca iar mai inspre centru un copacel dragut ce avea forma de inghetata la cornet.
- Vezi tu locul asta Sakura? Aici dispar eu uneori impreuna cu Naruto.
- Intradevar n-asi ghici ca exista un petic de rai si la noi desi sunt de ceva vreme aici.
Mai sus se zarea o patura, ma ia din nou de mana si ...
******
Ma trezesc usor trezita de vocea psihologului, ma uit usor imprejur iar acesta dupa cateva clipe ma intreaba:
- Te simti mai bine? Cum ai dormit? Vise urate ai avut?
Eu realizez in ciuda faptului ca eram la pamant cu tot , realizez ca a am fost hipnotizata dar am dormit atat de bine si am visat ceva ce nu mai visasem de aproape un an de cand viata mea s-a inrautatit. Uitasem complet de visul acela.
******
Cateva fosneturi, cateva voci iar eu simteam ca incep sa ma trezesc, durerile parca au mai trecut, am deschis ochii si vedeam incetosat. Aud niste voci, voci ce pareau sa vorbeasca despre mine.
- Baiatul are rani foarte grave adang in organism, nu cred ca v-a reusi, e slabit ...
Cuvintele astea m-au terminat. Nu era deajuns ca am stat cateva zile in coma, defapt am stat in jur de doua saptamani, insa acum aflu ca am sanse minime de supravietuire. Curajul imi pierea tot mai mult cu cat ii auzeam vorbindu-ma de rau.
- Scoteti-ma afara , va rog.
- Oh nu baiatule, esti intr-o stare foarte grava.
- Scoteti-ma va rog, vreau sa o vad pe Sakura a mea, ajutati-ma sa pot sa ajung pana la ea! Va implor! Simt ca daca nu ii mai vad o data chipul angelic, ochii verzi, sa ii ating pielea catifelata si parul roz o sa fac ceva nebunesc acum in starea in care ma aflu.!
- Sasuke, e o fata afara ce a venit aici si tot insista sa o lasam sa intre si ea sa fie alaturi de tine dar ea a spus ca o cheama Nirvana. Baiatule inseamna ca nu e fata despre care ne vorbesti, ea e bruneta cu suvite rosii si ochi caprui. Daca este o alta fata din afara spitalului cu atat mai mult nu putem ....
- Ce?! Poftim?! Cum adica nu era Sakura, eu acum doua zile ma plimbam cu ea si apoi am avut accidentul; insa fusesem intrerupt de doctor
- Nu , ai fost in coma de aproape doua saptamani; Ma uitam la doctor cum vorbea, spunea lucruri, lucruri incredibile. Stau si ma gandesc, ma gandesc, incerc sa ma concentrez, Sakura? Oare?
- Doamne!! ; tip cat pot, doctorii speriati se pregatesc sa ma anestezieze din nou. Eu realizez acum, Sakura e fata pe care am visat-o cat timp am fost in coma, dar de unde aceasta fata? Nirvana, draga mea , ea era prietena mea de aici insa de ce simteam ca Sakura era aleasa inimii mele? Simteam ca o iubesc! Intr-un final doctorii ma scot , asa in perfuzii cum eram , prietena mea ma vede, sta in fata si se uita cum trec pe langa ea, i-am aruncat o "ultima" privire. Ajuns intr-o camera, m-au lasat singur. Ma uitam la tavan, vedeam chipul acelei fete cu par roz si ochi de smarald. Vroiam sa fiu langa ea, sa o tin in brate, simteam cum ma doare inima de dorul ei. Pun mana pe perfuzii si le scot afara si am ramas asa cam o ora sau doua gandindu-ma la ea. Simteam ca mi se inchid ochii, respiram mai greu, tot mai greu, imi pierdeam puterile insa nu imi pasa, eu ma gandeam cu calm la Sakura. Ma stingeam , incet incet de dorul ei , de dorul dragei mele, respir incet, intrerupt si cu ochii inchisi vad , vad ceva frumos ...
******
Viata grea impinge oamenii la extreme iar eu aveam o asemenea viata, cam nemancata , ne dormita stateam eu zile intregi, nici macar psihologul nu m-a putut ajuta decat cu un lucru, avusesem un vis , un vis frumos ce credeam ca l-am uitat. De 3 zile nu dorm si nu mananc, nu beau si nu fac nimic decat sa stau in propria camera. Imi era dor de mama , de tatal meu , de familia mea vroiam sa fie cu mine insa nu aveam cum, iar in vis era acel baiat ce m-a fermecat, acel baiat ce ma iubea, adormeam si parca il vedeam ... cu ochii impaienjeniti, cu ultimele puteri ma ridic, acopar geamurile, inchid usa si raman intr-un intuneric absolut in camera. Imi iau adio de la lume, ma rog sa ii mai revad pe parintii mei o data si cu respiratia tremuranda, oboseala si dureri in trup adorm. Cu ultimele forte aud doar niste oameni batand la usa principala, incercand sa intre sa vada de situatia mea, vecini si-au facut cu siguranta griji.
- Deschide! Sakura, esti bine!? Deschide usa; se auzea incet si tot mai incet caci somnul cel mult asteptat, cel de veci era calea prin am curma suferintele...
******
- Sakura?! ; raman socata! Eram brusc trasa de Sasuke catre copac.
- Uita-te in jur Sakura, o priveliste minunata; Ma asez jos pe iarba si privim satul si soarele cum apune , era o priveliste de vis. Sasuke s-a asezat langa mine si s-a pus cu capul pe picioarele mele privind si el spectacolul ce ni se infatisa. De la un timp ma privea doar pe mine, imi era atat de drag. Dupa un timp nu ma mai impotrivesc si stau si il privesc si eu pe el, ne uitam unu in ochii celuilalt iar sasuke se ridica usor, se apropie de fata mea, se apropie de buzele mele... incet incet, ii simteam respiratia, caldura fetei... se apropia usor si o soapta scosese:
- " Sakura, eu te iubesc! " si sfarsise printr-un sarut lung cuprinzandu-mi buzele cu totul.
Acesta este sfarsitul ficului meu dragii mei... eu sper ca vi-a placut