apitolul 1- Accidentul
*Sakura P.o.V*


Mana lui puternica o strangea pe a mea nedorind sa-i dea drumul,degetul sau mare mangaind usor piele mea fina,trimitand un val de electicitate pe sira spinarii mele.5 ani de cand suntem impreuna si tot nu ma pot obijnui cu el,cu perfectiunea sa,cu fiecare atingere a sa si fiecare soapta la miez de noapte. Mi-am lasat capul sa cada pe umarul sau,inhalandu-i aroma,innebunita, de parfum barbatesc.Era exact ca si cum ai atinge Nirvana tot ceea ce tinea de el.
Drumul spre mare era destul de aglomerat,dar Sasuke era un sofer excelent,o alta calitate de a sa.Am preferat sa trag un pui de somn imbratisand bratul sau puternic. Ochii mei se inchideau usor,lasandu-ma trasa in lumea minunata a viselor.Dar ceva ma izbeste la realitate...la propriu.
Am deschis ochii simtind impactul produs de masinile noastre. Pernele moi de aer se activasera si imi presau usor fata.Impactul a fost puternic si corpul meu s-a lasat presat de cioburile aspre. Picaturi reci curgeau pe pielea zdrentuita a masinii.M-am uitat la Sasuke inainte sa inchid ochii,poate definitiv. Capul sau era inundat de sange. Fata sa perfecta purta acum cicatricile unui razboi. Am lasat sa-mi alunece o lacrima. Ce se intamplase? N-am mai vazut sau auzit nimic...Decat am adormit inconstienta...

*2 ore mai tarziu*
*My P.O.V.*

Zgomotul sirenelor inundase autostrada. Incet,incet...sangele lor se prelingea si pe cer acoperind apusul. Soferul celuilalt autoturism isi freca enervat tamplele asteptand verdictul. Defapt,nimeni nu stia ce se intamplase sau ce o sa se intample. Poate nici fortele supreme nu stiau. Aparatul licarea slab. Cei doi supravietuisera,dar baiatul poate avea sa moara. Ochii fetei se deschisera brusc,in soc,asteptand parca de o eternitate sa se trezeasca din acest cosmar. Respira greoi si simtea povara de a ramane singura ca ii apasa pe piept. Doctorii o tineau legata de pat aproape de cel pe care il iubea si totusi atat de departe. Ce avea sa se intample? Nimeni nu stia. Lacrimile nu isi aveau rostul. Era prea slabita ca sa faca orice...Orice inafara de a spera.
-Este in viata! urla doctorul fericit.
-Domnul Uchiha traieste si da semne ca se va vindeca! E un miracol. De la impactul...
Fata nu mai putea auzi nimic. A rasuflat usurata.Nu se astepta sa vada moartea cu ochii nu chiar azi... A luat in considerare sfatul medicilor si s-a odihnit. Poate ca ziua de maine avea sa fie mai frumoasa,mai normala,si cosmarul asta avea sa se termine numaidecat.
Dar ce nu stia era ca nimic nu avea sa mai fie cum a fost,Ca a fi in viata nu insemna a fi bine,sau ca el nu o va mai iubi tot pe ea...si probabil nu stia ca adevarata drama abea acum incepea.

multumesc de comm...e primul fic pe care il postez :*. ma bucur ca iti place, chiar aveam emotii ca n.o sa.i placa nimanui :))) si o sa te anunt cand pun urmatorul

Interesant.....Imi place mult....
Sa ma anunti de next
Spor la scris si la ideeei, multa bafta in continuareeee....
* *

Nextul :)
Multumesc de comm-uri,ma bucur ca am si eu doi cititori! Vreau sa va stiu parerea despre acest capitol,deoarece vreau sa stiu daca merita sa-l continui sau nu. Sper sa va placa acest capitol... so Enjoy!:)
Capitolul 2- Necunoscutul

*Sakura P.O.V.*

M-am trezit in cearsafurile reci de spital. Corpul ma durea si deabea puteam zari ceva prin ochii impaienjeniti,decat albul tavanului si soarele ce.i dadea umbre si lumini. 'Sasuke.'Am sarit din pat,ignorand durerea.Ziua de ieri...Nu a fost un simplu vis.Si leziunile imi puteau dovedii asta. Era pe patul de langa. Fata lui era imbibata in parul negru ce se intindea si pe perna.
-Sasuke! am zis destul de tare,dar vocea mi.a iesit ca un murmurat.
-Doarme,in spuse asistenta pe care chiar nu o observasem,zambind suav
-Este in regula? am intrebat,acelasi tremurat se simtea in vocea mea.
Zambetul ei pieri.Inima incepea sa o ia razna,urcandu-mi pana in gat,dorind sa iasa afara
-A suferit cateva rani destul de grave in zona capului. In stadiul actual,nu are decat membrele superioare fracturate si cateva coaste,dar...
Facu o pauza in care isi musca limba.
Ce? Ce s-a intamplat? Imi auzeam pulsul in aparat.Nu stiam de ce dar nu indrazneam sa intreb.
-Logodnicul dumneavoastra a suferit de pierderi de memorie grave si este posibil sa nu-si mai recapete memoria niciodata,imi spuse inexpresiv.
Tavanul incepu sa se invarte si am avut nevoie de toata forta ca sa nu lesin,desi coatele mele cedasera in urma presiunii. Sasuke...nu mai stia cine sunt si probabil nu-si va mai aduce aminte niciodata de toate lucrurile frumoase petrecute impreuna,nimic!! Nu mai stia...nu mai stia nimic,nu va mai stii.... Cuvintele astea se jucau in mintea mea ca un vartej de litere.
-Imi pare rau. Nu avem ce face! O sa va las sa va odihniti acum.Suntem fericiti ca a supravietuit si ca nu a fost ranit atat de grav!
Glumea nu? Faptul ca nu-si mai amintea de mine nu era grav. Asistenta pleca lasandu-ma singura cu gandurile mele ce se repetau constant. Mi-am trantint apul pe perna incepand sa plang.Toata suferinta mea se amplifica in timp ce realizam gravitatea situatiei. Cum de mi s-a intamplat tocmai mie asta!?

*14 zile mai tarziu*
*Sasuke P.o.v.*

Azi trebuia sa fiu externat din spitalul asta j*gos.Defapt,nici nu stiam sigur unde ar trebui sa ma duc acum. Dintr-un anume motiv nu-mi aminteam unde locuiam,cine eram,sau cum am ajuns aici.Era ca si cand azi m-as fi nascut,si azi ar fi fost prima mea zi pe pamant.O gramada de intrebari imi stateau pe limba.Cine era femeia cu parul roz care spunea baliverne gen:"Sasuke,te iubesc!","Sasuke,vorbeste-mi!" si dupa izbucna in lacrimi cand tacerea mea era singurul raspuns ce ii se dadea? Nu aveam de gand sa vorbesc cu nebunii,nici nu o cunosteam si ea imi cere sa o iubesc! Imi cerea imposibilul. Si cine mai era si doctorul care incerca sa-mi explice ca mi-am pierdut memoria intr-un accident si faptul ca nu o sa mi-o mai recapat niciodata? Nu intelegeam nimic si totusi am inceput sa-l cred,desi la inceput mi-era ambiguu totul. Ar trebui sa aflu adevarul despre mine! Nu mai stiu nimic despre cine sunt,ce iubesc,ce vreau. Stiu doar cum arat,desi nu ma pot recunoaste deloc.As vrea sa cunosc lumea si sa cunosc ce-mi place si ce nu,sa o iau de la capat. Nu pot sa merg cu femeia roza,nu puteam sa fac ceva decat pentru ca asa trebuie,si nu pentru ca asa simt...sau cred ca simt.Putea sa ma minta,putea sa zica ca suntem logoditi, ca suntem fericiti impreuna cand defapt eram decat 2 anonimi.Si eu...eu nu o iubeam! Dar ce iubeam?
Umblu ca un necunoscut intr-o lume confuza,respir tacere si o imprastii peste tot,sunt ca un nebun ce cauta un leac si oare cine imi va mangaia suferinta
-Sasuke? aceeasi voce suava.
-Da,am zis involuntar
-Aici este casa noastra,stii...aici obijnuiam sa venim mereu dupa munca si sa stam de vorba pe canapea,urmarind un film,si...si tu imi ziceai ca ma iubesti si era totul ca un vis..
-Domnisoara! am intrerupt-o eu nepoliticos
-Sakura,zi-mi Sakura.
-Imi pare rau dar eu nu pot sta aici,am zis incercand sa nu o privesc,eram confuz si simteam nevoia ca trebuia sa aflu asta singur...trebuia sa aflu adevarul despre mine si chiar de va fi greu o voi face! Si daca intradevar asa era,chiar ne iubeam,probabil destinul ne va aduce inapoi!
Am lasat-o acolo,plecand nestiind unde,doar mergand purtat de vant

Si oare destinul chiar ii va aduce inapoi?

Imi place super mult ficul tau :X... Un capitol dragut si frumos ... doar ca e putin cam scur :(( ... Oricum ,sa revenim la poveste... Sasuke, Sasuke, Sasuke.... fata aia te iubeste si tu nu o vezi :( ... Eh...iti vei aminti tu cine este ea si ce reprezinta pt tine :) :X ... Scumpa, sper sa pui next-ul repede, repejor :)) ...si daca se poate sa ma anunti si pe mine :D :o3
Te-am pupat draguta <3

hey hey hey scumpa
Am trecut si eu pe la ficul tau si recunosc imi place moooolt de tot
Vreau next si te rog din inimioara anunta-ma si pe mine printr-un PM

S.L.S Te pupaceste

Mai multa dexfiere? Da, are. Pai... astept sa vad cand vor bi obligati sa se reintalneasca. Chiar astept sa vad ce se va intampla.

Foarte frumos!
Te rog,pune nextu repede!!
Vreau sa vad ce se mai intampla cu cei doi...

Am primit mai putine comentarii de data asta :( :o3. Sa inteleg ca nu va mai place?(
O sa postez capitolul urmator. Sper sa fie reusit ;;)

Capitolul 4- Nepasarea

"Nepasarea te arde,te macina si te loveste mai rau ca un pumn. O atingere atat de cruda,si totusi,o atingere pe care nu o simti,cu care te minti singur ca ar fi acolo!"

*Sasuke P.O.V.*
Peste un an


M-am grabit sa plec spre locul de munca de la "Story". Lucram mai nou ca reporter la o revista de barfe,cu toate ca am realizat ca uram barfele!! Sincer nu stiu de ce m-am angajat aici...Poate speram sa aflu mai multe despre trecutul meu.
Am intrat in cladirea luxoasa cu 20 de etaje. Mi-am facut loc printre spiritele agitate de la sectiunea fashion,unde Fabianni critica din nou gustul 'prost' in materie de accesorizare a tanerelor debutante. Mi-am incretit nasul observandu-le privirile atintite asupra mea. Mereu femeile trebuia sa se opreasca din treaba lor pentru a ma urmari cu privirile flamande ca si cand as fi nu stiu ce inger decazut,ajuns pe pamant. Insa eu le tratam cu indiferenta,ca si cand pentru mine ar exista altcineva... Insa nu puteam face conexiunile! Nu realizam cine!? Mi-am frecat tamplele enervat realizand cat de incapabil puteam fi in momentul de fata.
-Domnule Uchiha! se auzi vocea mieroasa a patroanei. Va pot deranja un moment? intreba arcuindu-si 'delicat' sprancenele,privindu-ma pe sub genele din care se scurgea rimelul mov.
-Da,am zis nepasator.
-O sa lucrati luna asta la un proiect cu o femeie. Veti incerca sa aflati cat mai multe despre Rihanna,stiu ca o sa te descurci de minune! imi spuse incercand iar esuand sa flirteze cu mine.
-In fine...am zis plictisit,trecandu-mi mana prin parul negru ca smoala.
Isi musca buza inferioara analizandu-ma din cap pana in picioare. M-am abtinut cu greu sa nu-mi dau ochii peste cap. Ma gandesc poate este ceva in neregula cu mine,poate imi placeau barbatii... Gandul asta ma scarbi usor. Este imposibil!Sau...NU! Este imposibil.
M-am asezat usor in scaunul de birou asezandu-mi colile la locul lor,cand o foita alba impaturita imi cazu din carnetelul pe care l-am gasit acum cateva zile in buzunarul de la sacou. Am luat foita si am despaturit-o citind literele mijite pe ea:

"Vibreaza nelinistea in care traiesti,vibreaza cu fiecare particula din tine,cand te simti nesemnificativ si primesti doar aceea cruda nepasare ca un bilet de adio.Te vad pe tine in tot si toate si iti simt acum toata fiinta ta ca pe un post scriptum iar acel bilet de adio mi se evapora in noi inceputuri fara sfarsit,floarea mea de cires."

Am citit si recitit cuvintele acelea si incercand sa le inteleg profunzimea.Eu scrisesem asta? Fara doar si poate era scrisul meu! Mi-am trantit capul pe masa.De ce era viata mea asa complicata? Nu puteam si eu sa-i scriu numele fetei,nu puteam sa fiu mai explicit si mai mult de toate,puteam eu sa scriu asa ceva? Poate copiasem un citat de undeva...Da asta trebuia sa fie! Sau poate...dragostea chiar suceste minti. Am ras in sinea mea. Era ceva!Simteam ca raspunsurile stateau toate in fata mea doar ca nu puteam ajunge la ele. Am oftat enervat la culme de incapacitatea mea.
-Domnule Uchiha! zise patroana facandu-si loc printre usile de lemn,reusind sa nu-si strice ghearele de felina
-Da! am raspuns,nerealizand ca a sunat un pic taios
-A sosit domnisoara.
Am putut observa acreala din glas si scarba in care a zis "domnisoara"
Am dat din cap ignorand-o. Pe usa a intrat....

"Ridica-te din mizerie si sterge-te de praful nepasarii,paseste sigur in infernul realitatii,realitate pe care noi toti o ignoram!"

Prima!
Asa deci sunt sigura ca este Sakura ca dar nu Karin (numai gandul ma face sa vars )
Deci avea biletelul ala cu el de un an si abia acum l-a gasit?
Cred ca soarta (sau tu ) se joaca cu vietile lor
Imi place citatul de la final , sau ma rog ce o fi
Cea mai amuzanta faza
,,Ma gandesc poate este ceva in neregula cu mine,poate imi placeau barbatii... Gandul asta ma scarbi usor. Este imposibil!Sau...NU! Este imposibil.''
Mie una chair imi palce ficul tau , pana si titlul ma atrage . Am auzit undeva ca defapt vizualizarile conteaza nu comentarile ca sa-ti dai seama daca ficul este citit
Te pwp

hehe mersi muuult * defapt nici eu nu stiu cine o sa intre :))) si hmm... ce sa zic... nu se scotocea prin buzunare.:))))) din nou mersi si sper sa iti placa in continuare ;) pupici:*:*

Wow ... Ce mult am lipsit ! :(( ... Dar sa stii ca iti ador fic-ul :X
E superb si sper sa pui next-ul curand si daca se poate sa ma anunti si pe mine :D :o3
Te-am pupat iubita .... Paaa >:D<

scuze scuze...am fost destul de busy cu fizica fizica si iarasi fizica :))))) o sa tin cont de sfat:))) si o sa vad daca o sa o bat pe anonima sau nu. Ma bucur ca va placut. Pupici:**

buna...am trecut si eu pe la fic-ul tau..si ce pot spune...imi place foarte muuult...sa ma anunti cand pui next please te pupacesc duuulce

Deci...tu dexul meu cel iubit si scump .Bosss`ul meu la chimie esti geniala...intru` totul.Nu te supara pe mine ca sti ca eu sunt cea intarziata ( i.am luat locul lui "Miss Emmy" )Asa sa continuam...Esti rea...ma lasi in suspans!Cum mai! Lasa ca aflu eu cine intra pe usa.
Sti deja parerea mea despre operele tale care sunt genialeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Si nu ma certa pentru ' ... ' se pare ca e molipsitor.Aaaa si vreau: NEXTUL (asta imi place mult la fel de mult ca tine ).