Steaua Impiedicatului

Subiect: Steaua Impiedicatului Lun 24 Sept 2012, 22:38

Bine, stiu ca mai am alte trei alte ficuri, dar ideea asta chiar ma framanta si o prietena ma bate la cap de cateva zile sa o scriu. Sper sa nu va suparati pe mine ca nu am mai pus nextul la celelalte ficuri, dar voi pune cat de curand nextul si acolo. Deci, lectura placuta.

Steaua Impiedicatului

Capitolul I.
Pentru cand marea nu va mai fi albastra

Ai sa te uiti la mare
Peste un timp cand ma vei fii uitat
Si o lacrima va curge pe al tau obraz
Iti vei aminti ca aici pentru prima dat
Eu iubire pura si vesnica ti-am jurat

***

La "Steaua Impiedicatului", hanul de la marginea orasului, langa ocean, se aduna toti marinarii ce ajung aici din toate colturile lumii. Unii vin pentru mancare si somn, altii pentru povestile de circula aici de ani buni, iar alti probabil doar pentru a o vedea pe fiica hangitei ce serveste la mese. Nu conteaza de ce, hanul este intodeauna plin de orice fel de oameni cu povesti si personalitati diferite, lucru ce coloreaza atmosfera si da o nota vie si amuzanta.
Exista si oamenii nelipsiti de la han, cum ar fi un batran ce vine totdeauna si comanda nelipsitaul ceai de smochine, pe care nu il bea nimeni altcineva. Nimeni nu stie povestea lui, dar a devenit o prezenta atat de obisnuita incat nu i se acorda cea mai mica atentie. Pe langa el, Yadoya, hangita-sefa, o femeie cu un caracter puternic si domnant si fiica sa Shiori, cea care servea la mese, sunt probabil singurele persoane care i-au acordat vreodata atentie batranului.

In seara acee a ajuns noul echipaj de marinari ce debarcase in dimineata aceea in port pe vasul Sola, au cautat gazduire, cum era de asteptat, la hanul "Steaua Impiedicatului". Erau un grup de vreo trei persoane initial, toti tineri si la primul lor voiaj, dar poate prea tineri petu a merge impreuna cu seniorii sa petreaca seara alaturi de frumoasele dame de companie din acel oras; pentru ei, mai trebuiau sa treaca cativa ani. Cei trei barbati, cu totii inalti si chipesi s-au aropiat de bar mergand usor clatinat si avand o miscare a mainilor exagerat de mare, aproape ridicola. Si-au tras trei scaune langa batranul oaspete si si-au incovoiat picioarele lungi sprijinindu-se de bar si sunand dupa hangita. Batranul, cu ochii sai albasti si mici, i-a privit pe cei trei si pe chipul sau s-a schitat un zambet nostalgic. Tinerilor nu le-a scapat acel gest, incat in cateva momente s-au apropiat la unison de barbat si si-au ingreptat privirile agere catre el.

Primul, cel mai in varsta, avea un par blond si ravasit si la cat de inalt era, camasa marinareasca incheiata pana in gat cu esarfa il facea sa para destul de ridicol. Acesta, de asemenea, avea cea mai mare experienta si poate venise cu cei doi doar pentru a ii supraveghea dar, in definitiv, a deschis gura sa il salute pe batran. Restul, cu privirile sclipitoare si pline de entuziasm si-au marit ochii ciocolatii cu gene lungi si au zambit.
Shiori, cu parul sau scurt si aramiu s-a apropiat de marinari tinand in maini tava cu ceai de smochine ce imprastia imprejur un miros puternic si parfumat ce ramanea in urma. Sprintena si radiind a tinerete si exuberanta, in sortuletul sau alb nisipiu, a fost prima frumusete sclipitoare pe care baietii o vazusera vreodata de cand erau marinari, dar probabil ca aveau sa mai vada, oricum, multe de aum inainte. Vazand tinta privirilor insistente ale oaspetilor sai, hangita a scos un marait puternic dupa care a plescait de doua ori din buze si le-a cerut comanda. Baietii, treziti brusc din visare, isi indreptara privirile catre hangita si, simtind parfumul puternic al ceaiului de smochine, comandara trei cesti mari si zambira privindu-l pe batran.

Ridicara cu miscari stangace cestile de ceai si trasera in piept aburul cald al ceaiului. Il sorbira usor, cu miscari greoaie, dar imediat chipurile lor se distorsionasera si pusera cestile pe bar cu un zgomot surd.
- Nene, intreba unul din ei, chiar bei asta?
Batranul zambi. Isi duse incet mana la frunte si se freca ganditor.
- Ia spuneti, baietii, va plac povestile? ii intreba acesta cu un glas adanc si cald.
Cei trei incepura sa rada dandu-si capetele pe spate, dupa care isi atintira privirile usor batjocoritoare catre barbat.
- Doar povestile marinaresti, lua cuvantul cel mai in varsta. Stii tu, Nene, asa ceva?
- Poate nu e o poveste marinareasca, dar e o poveste de pe vremea cand si eu colindam marile la fel ca voi, marinarii mai tineri. Desi nu e o poveste despre mine, credeti-ma ca ati vrea sa o auziti.

Tinerii marinari isi marira ochii scaparatori si stralucind a intrigare, comandara un rom si isi sprijinira la unison barbia in maini. Shiori, cu privirea sa negricioasa, isi trase un scaunde la o masa din apropiere si isi sterse mainile oprindu-si privirea jucausa catre batran. toti ceilalti marinari din han, urmarind-o cu privirea, ajunsera sa ciuleasca si ei, de asemenea, urechile la vorbele batranului.
Dar intorcandu-se din bucatarie, hangia ii privi pe toti cu un ochi sfidator. Era usor contrariata de atmosfera linistita si atenta ce se asternuse in han, incat nici muzica nu mai canta, dar si de privirile, in continuare insistnte, ale oaspetilor indreptate catre fiica sa. Atunci, cu un glas aspru si rastit, se apropie de bar si striga tuturor.
- Gata pentru seara aceasta! Cine vrea sa asculte povesti, ne vedem maine seara! Va multumim ca ati ales hanul "Steaua Impiedicatului"

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Lun 24 Sept 2012, 23:23

Pai...ce sa zic ;;)

. Ideea ta nu am mai intalnito . I like it! Te roog:o3 scrie cap. mai lungii :o3 !
Ahh...anunta-ma si pe mine de Next sunt curioasa sa vad ce poveste le va zice batranul celor 3...desi banuiesc eu ceva:-?
Te pupiii in love

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Mier 10 Oct 2012, 21:36

Steaua impiedicatului

Capitolul II
Spargerea Valurilor

***

Pasii batranului se auzeau obositi pe asfaltul cald si uscat, iar bastonul sau de lemn scotea un zgomot surd ce se auzea ca un ecou slab. Mersul sau era usor clatinat, iar chipul sau ars de soare adapostea niste ochi de un albastru ca seninul ce in lumina lunii contrastau puternic cu barba rasa, de un blond cenusiu si sters. Isi indrepta usor privirea catre portul din vale in care stateau aliniate, ca intr-un cimitir, corabiile monstruase ce isi revarsau umbrele in mare. De acolo sus, de pe dig, se auzea clar zbuciumul valurilor si, in final, spargerea lor pe stancile umede si acoperite de alge. Dincolo, dinspre oras se auzeau zumzate de glasuri si sunete fine de instrumente, iar luminile ajungeau slab in locul unde statea el in momentul respectiv.
Trase aerul sarat in piept rasufland usurat, dupa care plescai usor din limba si zambi. Scoase apoi o mana aspra si subtire de sub pelerina rece si zdrentuita, apucand usor clanta de lemn, auzind clopotelul de la intrare odata ce usa din lemn lovi carligul atarnand din tavan. La vederea sa, cei trei marinari tresarira brusc si il sorbira din priviri cu intrigare iar Shiori, cu tava in brate, alerga catre bucatarie si aduse o cana de ceai de smochine fierbinte si parfumat.

Brusc orchestra si glasurile brutale ale marinarilor se oprira, in timp ce ochii tuturor se atintira spre batranul ce inainta leganandu-se printre mese, sorbind din priviri cana de ceai si scaunul inalt si cu piele scorojita de langa bar. Se aseja incet, batraneste, apucand cana de toarta si ducand-o la gura si zambind strengareste pe sub mustata indreptandu-si privirea catre hangita ce se indrepta spre el cu un aer ceva mai senin decat cu o seara in urma.

- Bum venit la "Steaua Impiedicatului", spuse aceasta usor indiferenta, dupa care se apleca spre urechea sa. Baietii astia te asteapta de cateva ore.

Batranul marinar zambii usor dupa care le facu un semn usor cu capul celor trei sa se apropie. Acestia, cu inimile batand puternic, apucara la repezeala niste pahare si pasira rapid catre bar cu Shiori in urma lor. Isi trasera cu totii scaune in jurul batranului si, marindu-si ochii il sorbira din privri exaltati.Acesta isi ridica usor sprancenele si isi freca barba aspra rotindu-si privirea prin han. Era bine, toti ochii erau indreptati catre el.

- Ei bine, Nene, ne-ai promis o poveste. Priveste, tot hanul vrea sa o auda, isi stapani cu greu agitatia unul dintre marinari.

- V-am promis nu e asa? raspunse acesta zambind. In regula, va voi spune o poveste.

«Povestea mea incepe in urma cu cincizeci de ani , cand vasul de origine germana, Queen Mary a acostat in portul acesta, pe vremea cand orasul nu era oras si cladirea St. Honor era proaspat construita si o casa pentru cele mai frumoase dame de companie din regiunea asta. Briza se simtea ca o adiere calda si sarata, si de ascultai mai bine printre cantecele aspre ale pescarusilor ce dispareau in valuri pentru a reaparea jalnice si tanguitoare din neant, puteai auzi soarele cum se ridica din ape si chiar cum acestea fierb sub atingerea sa brutala. Vasul, unul din cele mai mari si mai celebre de pe atunci si-a aruncat ancora ruginita si veche, in timp ce oraseni, chiar si la orele aceea din dimineata, se adunasera, curiosi sa vada Regina. Pe 31, la finele lui August, intreagul port statea ascuns sub umbra vaporului, in timp ce orasul stralucea sub primele raze ale ultimului soare de vara, bland si nostalgic.

Dar si puntea, in grandoarea sa inerta, avea un luciu sticlos pe care apa stralucea incet degradandu-se. Marinarii misunau ca furnicile si cuvinte ca "babord", "motor" si "aliura" se distigeau din invalmaseala de nume si termeni si prpozitii. Daca nu erau cei doi ucenici, ai fi putut crede ca nimeni nu sta degeaba. In cabina principala din spate, la masa de lemn scorojit din dreptul ferestrei, cei doi discutau linistiti, fara sa fie deranjati de vreunul din membrii echipajului peste care, de altfel, nu erau cu mult mai sus.

- Si ce zici, Conte, am auzit un zvon cum ca in orasul asta sunt cele mai frumoase dame de companie. rase unul dintre ei privindu-si amicul.

Contele, un tanar in jur de douazeci si trei de ani, pufni usor indiferent. Atrasese pana atunci cu chipul sau ca de marmura, de o perfectiune stangace, nu numai femei stricate si oarecare, ci chiar fiice de guvernatori si burghezi, dar niciuna nu fusese destul de buna pentru a-l face sa o iubeasca. De aceea, intreg echipajul si chiar si amiralul, il numeau Conte, considerand ca probabil doar o Contesa ar fi destul de buna pentru sufletul sau capricios. Celalalt insa, desi tanar si cu niste ochii de azur ce fermecau, nu avea nici atat de mult succes si nici atat de multe pretentii de la o femeie, fie ea stricata sau cersetoare, si de obicei se indragostea de orice femeie frumoasa pe care o intalnea.

Contele, pe numele sau real Sasuke Uchiha era, intr-un fel, la primul sau voyaj, desi fiind orfan si crescand cu vasul Queen Mary, vazuse mai multe locuri chiar si decat uni dintre cei mai in varsta marinari. Avea o atractie abstracta pentru verzuiul stralucitor al marii, pentru felul cum aceasta il invaluia cu aburii sai sarati si il legana pe valuri ca o buna mama. Si, desi crescand pe mare, avea o piele moale si nefiresc de alba, ce dadea o nuanta atat de intensa parului de un negru albastrui. Acesta, privind pierdut catre mare, auzea vag zumzetul agitat al orasului si o exrsie de nepasare i se asternute firesc pe chip. Pentru el nu era cu nimic mai deosebit; si cum putea fi cand vazuse orase precum New York, Sydney sau Roma? Simtea o usoara iritare datorita faptului ca nu mai naviga si se bucura ca oprirea nu avea sa dureze decat doua zile.

Celalalt, dimpotriva, era entuziasmat si astepta cu nerabdare permisiunea amiralului sa poata cobora de pe punte sa viziteze orasul si, binenteles, damele de companie din St. Honor. Si desi stia ca amicul sau nu avea de gand sa paraseasca puntea, tinea neaparat sa il duca sa le viziteze pe doamne si, cine stie, sa si distreze cu vre-una mai aleasa. Desi simtea mirosul de apa de colnie si vedea unghiile lungi si ascutite vopsite in rosu tipator pe niste maini, de cele mai multe ori negricioase si calde, isi imagina usoarele matasuri ce le acopereau si probabil buzele si parul, date abundent cu ruj si vopsea, ce lasau urme ca o cicatrice pentru ca urmatoarea sa vada monopolul ce era pus pe capul sau. si asta era ceea ce acumulase din trecut, oare aveau sa fie mai rasarite aici?
Un ciocanit scurt in usa ii facu sa isi ridice simultan capetele:

- Sasuke Uchiha, Uzumaki Naruto, Capitanul va chema la posturi.

Cei doi, inalti ca niste brazi, se ridicara de pe scaunele micute si se indreptara cu pasi mari facandu-si loc prin multime catre cabina capitanului. Ajungand acolo, Sasuke scoase mana din buzunar si deschise usa ce scoase un mic scartait, dupa care se sprijini de ea si il fixa cu privirea sa neagra pe Capitan. Acesta, stand in spatele biroului larg, isi mangaie usor barba dupa care isi aseza palaria si se ridica in picioare spunandu-le raspicat:

- Motorul principal a prins apa. A trebuit sa amanam toate voyajele pe care le avem in urmatoarele luni, cat dureza reparatia. Deci, bucurativa de oras, pentru ca veti ramane o vreme aici. Dar, am o rugaminte: Fara dame de companie pe punte. Da, Uzumaki?

Blondul rase usor stangaci si incepu sa isi ravaseasca parul de la cefa, cu o satisfactie adanca si placuta, pe care insa ii era frica sa o exprime din cauza Contelui. Acesta, cu o crispare profunda intiparita pe chip, saluta si iesi rapid indreptandu-se spre puntea principala de unde, din fericire, inca se putea vedea marea. Trase aerul sarat in piept si deschise ochii larg, incercand sa o cuprinda pe tota pentru a se asigura ca nu e un vis si ca nu va disparea cand va inchide ochii.

Vizitator

Buna *hug*
Imi pare rau de intarziere :o3
Ce pot spune? *hmm* M-a fermecat. Ideea este interesanta si nu am mai intalnit-o pana acum <3 Ceva nou pentru mine si imi place :x
Saracutul Naruto :( Cum poate rezista el fara dame de companie? *hmm* Supravietuieste el ^^
Uii Sas`ke <3 Sper sa is gaseasca sufletul pereche cat mai repede :x
Nu-mi spune ca Sakura este una din acele dame de companie ><
M-ai facut foarte curioasa :) Vreau next-ul repedeee!! *goo* Spor la scris si multa imaginatie! >:D< Sper ca me vei anunta cand vei posta urmatorul capitol ^^

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Joi 11 Oct 2012, 11:02

Hei.
Ti-am citit ficul inca de cand ai postat primul capitol dar .. uhh, lenea :))
Asa, povestea este absolut grozava. Ideea este cat de poate de originala pentru mine. Corabii, marinari, alea, alea, cat imi place :x
Abia astept sa apara si Sasuka. Sunt curioasa sa vad ce se intampla Steaua Impiedicatului 894269

Ficul asta este un real succes. Descrii foarte bine si nu te pierzi in detalii. Povestesti foarte bine si ai un vocabular bogat. Da deci, iti iubesc ficul :X
Ma intreb .. batranul ala nu poate sa fie Naruto? :)) Ai spus are ochii albastri .. Eiii, in fine...
Astept urmatorul capitol. Spor la scris si la idei!^^ Anunta-ma te rog. Steaua Impiedicatului 208323

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Dum 14 Oct 2012, 19:51

Steaua Impiedicatului

Capitolul III
Bun ramas sfarsit de vara.

***

- Conte, ma asculti? Ce spuneam? Ah, da! Asta-Seara, domnul meu, avem permisiunea de a vizita orasul. Si vreau ca tu, prietene, sa ma insotesti.

- Da... raspunse acesta cu obrazul sprijinit in maini, privind spre mare.

Nu stia unde il va duce si nici nu ii pasa, atata timp cat avea sa ajunga devreme pe vas pentru a ajuta a doua zi la reparatii. Capianul sustinea ca mai multi oameni vor pune mai repede pe picioare motorul, si in lipsa de altceva, se agata de presupunerea asta. Desi, in subconstientul sau, era mai mult ca sigur unde era prietenul sau atat de nerabdator sa il duca; si chiar de presupunerea asta se temea cel mai mult. Vazuse atat de multe dame de companie la viata sa, incat fiecare noua aparitie, niciuna cu adevarat frumoasa, il lasa complet rece. Toate aveau, pentru el, aceleasi vorbe lingusitoare si acelasi glas pitigaiat ce izvora din buzele vulgare, in timp ce mainile cu unghii lungi si rosii ca de vrajitoare asteptau cu nerabdare sa te stranga si sa te acopere cu vrejele lor si cu mirosul, vesnicul miros, de apa de colonie. Imbracate cu toate in aceleasi rochii din matase de proasta caliate intodeauna tipatoare si cu un decolteu vulgar si de prost gust, de la simpla lor existenta pana la felul in care se apropiau cu toate de tine crezand ca te fac sa te simti bine si ca, mai tarziu, isi vor castiga banii si laudele pentru asta, toate erau doar niste stricate si nimic mai mult.

Brunetul asculta absent vorbele amicului sau, privindu-l diret in ochi, dar fara sa auda un singur cuvant din ce acesta spunea. Atentia sa era acum indreptata catre oras, ale carui lumini incepura sa straluceasca in intunericul difuz al serii si sa asculte muzica ce se amesteca duios cu spargerea valurilor. Vazand asta, blondul batu brusc cu palma in masa, si vazand ca Sasuke nu reactioneaza, mai batu odata, de data aceasta rasturnand paharul de vin peste uniforma sa marinareasca. Acesta, trezit brusc din visare, tresarii si se ridica in picioare incepand adune lichidul ce se scurgea, asemeni sangelui, pretutindeni. Naruto, cu ochii mari si usor inspaimantati, se ridica de pe scaun facand cativa pasi in fata si strigand dupa femeia de serviciu cu un glas sters, in care ingrijorarea luase locul entuziasmului. Dar, spre uimirea sa, la venirea cameristei, Sasuke pleca simplu in cabina sa, fara sa ii spuna vreun cuvant sau macar sa ii arunce vre-o privire taioasa.

Corpul sau intrase intr-o stare profunda de inertie, incat varsarea paharului de vin peste camasa sa nu il mai afecta cu nimic. Isi simtea corpul greu si avea o dorinta puternica de a se intinde in pat si de a uita de tot; de Naruto, de St. Honor cu damele sale, si de intreg orasul. Ajuns in cabina, isi descheie camasa lasand la iveala stralucirea pieptului sau rece si nefiresc de alb, tragandu-si astfel camasa de satin si legand-o putin mai jos de gat, in asa fel incat sa nu il jeneze. Se lasa usor in fata si isi acoperi fruntea cu palma sa mare si rece, scotand un oftat adanc. Apoi, cu privirea inca indreptata in podea, deschise incet usa si pasi catre mica cabina din spatele vasului, cu fereastra sa ce dadea catre mare si masa de lemn scorojit, acum murdara de vin. Acolo, mirosind puternic a parfum si stralucind, din nou, a entuziasm, il astepta amicul sau, in ciuda faptului ca varsase vinul pe el ,cu doar cateva momente mai devreme.

Cu permisiunea capitanului, acestia doi au coborat impreuna de pe punte, in timp ce marele turn cu ceas din St. Honor batea ora noua jumatate. Intreg orasul era ascuns sub paloare serii, iar ramasitele luminii sangerii ale ultimului soare de mare se retrageau incetul cu incetul in adancuri. Si, odata cu lasarea serii, glasurile mariarilor se contopeau cu rasuflul orasului intr-o mare de zgomote neintelese. Cu ochii indreptati catre cerul instelat ce se oglindea in negrul lor intens, Sasuke pasea absent alaturi de prietenul sau pe strazile orasului pe care, desi nu stia de ce, il ura. Pe aceleasi strazi pe care oamenii se intorceau vrajiti sa ii priveasca, si pe aceleasi drumuri pe care predomina cu cat se apropiau mai mult, parfumul apei de colonie, specific bordelului din turnul cu ceas, St. Honor.

- Cred ca iti poti da seama cat sunt de nerabdator, nu e asa, Sasuke? ii spuse Naruto visator,, cautand cu privirea insetata turnul cu ceas.

Sasuke, dimpotriva, incerca sa priveasca in orice directie, numai spre el nu. Avea senzatia ca va putea prelungi cat mai mult plimbarea, sau macar ca prietenul sau sa greseasca drumul, astfel incat sa nu mai ajunga niciodata acolo. Dar, spre marea sa tristere, turnul St. Honor isi revarsa, chiar in fata lor, umbra impunatoare. Mai mult tarat, deschise impreuna cu prietenul sau usa sculptata in lemn si o lumina puternica, de parca deschisera portile Raiului, ii invalui impreuna cu parfumul obisnuit si sufocant de apa de colonie. Si, odata cu inchiderea acestora, s-a auzit un glas ascutit strigand pe un ton inalt: "Madame Arete". Apoi, usa masiva din spatel camerei de deschise, si pe ea isi facu aparitia o femeie intre doua varste, probabil matroana, imbracata intr-o rochie din voal de un albastru electric si tipator, ce lasa la vedere niste maini albe si foarte aspre, si un chip uscat si foarte pudrat probabil in incercarea de a ascunde aceasta uscaciune, cu buze subtiri si incredibil de rosii, si niste ochi mici si galbui, cu gene scurte. Gura ei subtire se arcui intr-un zambet smecher, dupa care batu din palme si douasprezece fete isi facura aparitia, aliniate in spatele sau.

- Bun venit in St. Honor, domnii mei! Casa celor mai frumoase femei din tinut! Fetele mele va vor tine companie, bineinteles in schimbul unei sume de bani, suma in functie de care o veti primi pe una din ele. Deci...cat sunteti gata sa oferiti pentru o noapte de neuitat?

Naruto se cauta rapid prin buzunare, pe chipul sau aparand apoi brusc o lumina linistitoare, semn ca gasise toti bani de care avea nevoie, ba chiar destui cat sa petreaca cu doua fete. Sasuke, urmandu-i gestul, se cauta plictisit prin buzunarele hainei si chipul sau capata aceelasi lumina, la el insa semnificand ca nu gasise nimic si ca putea pleca.

- Atunci pe mine ma scuzati! Spuse cu un glas senin si linistit, indreptandu-se catre iesire.

Naruto, cu o miscare rapida ii apuca incheietura mainii si il trase aproape de el.

- Tu sa nu pleci. Am destui bani incat sa primim amandoi doua fete de calitate medie. Asa ca ramai aici, si nici sa nu te gandesti sa dispari!

- Prietene, din partea mea pot avea si femeia de cea mai proasta calitate, pe care te rog respectuos sa o platesti pentru mine.

Naruto il privi o clipa surprins, dar ii urma dorinta stiind ca altfel acesta ar pleca numaidecat. Deci, in consecinta, acesta plati cea mai scumpa si cea mai ieftina dama, dupa care asteptara impreuna ca acestea sa apara si sa se poata retrage cu ele in separeu. Prima femeie, cea scumpa, aparu din spatele matroanei, intr-o rochie rosie din satin, prin care formele usor rotunjite ale trupului se distingeau cu siguranta, cu o piele rozalie si niste maini cu degete lungi si unghii, de asemenea, la fel de lungi. Chipul sau, rotunjor, avea niste obraji albi exact cum erau in perioada aceea la moda, iar ochii cu gene lungi de un caramiziu stralucitor se ridicara si se contopira cu cei ai blondului. Pasi aparent sfios catre el si, fiind destul de inalta, il apuca de brat si plecara impreuna, iar singurul cuvant pe care Sasuke il mai auzi fusese "Yuka", in timp ce capul blondin al fetei disparea in spatele usii.

Apoi, matroana batu din nou din palme, iar pe usa din dreapta isi facu aparitia razand usor indiferent cea dea doua fata, ce ieftina. Era micuta de inaltime si cu un corp mai subtire decat al celeilalte, acoperit in intregime intr-o rochie din voal verzui, asemanatoare marii, ce contrasta puternic cu pielea de un alb stralucitor si punea in evidenta ochii sai mari ce se intrezareau verzi si si hipnotizanti printre suvitele de par rozalii ce ii cadeau pe fruntea inalta. Primul gand l lui Sasuke fusese ca fata, caci nu parea nici pe departe femeie, era cea mai ieftina dama de companie datorita faptului ca nu semana nici unpic cu celelalte; spre deosebire de ele, parul sau curgea in cascade pe spatele firav si nu avea nici o urma de vopsea in ciuda culorii neobisnuite, obrajii sai erau rumeni, iar mainile nu aveau nici pe departe unghiile lungi ale celorlalte. Si, in afara de asta, mirosea a lavanda. Aceasta se apropie cu pasi marunti de el, schitand acelasi zambet indiferent si ridcandu-si capul pentru a-i vedea mai ien chipul.
Sasuke ii intinse mana, dar aceasta refuza sa i-o apuce si merse alaturi de el ridiandu-si rochia subtire, in care tremura.

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Lun 15 Oct 2012, 23:24

Buna, am trecut mai devreme pe aici, insa nu am avut timp sa iti las com, imi pare rau. rusinos

Cat ma bucur ca ai venit cu un nou fic, este exact genul tau.
Imi place foarte mult, ste o idee geniala asa cum m-am obisnuit sa fie din partea ta si descrierea este subluima, pana la cel mai mic amanunt. happy

Ador ficul si de-abia astept sa vad ce se va mai intampla si in continuare.
Bafta la tastat si multa inspiratie, anunta-ma si pe mine de next. kiss

Angelus sine alas

Subiect: Re: Steaua Impiedicatului Mar 25 Dec 2012, 21:34

Fic blocat din cauza inactivităţii. (15 Oct-15 Dec)