Era prima zi de scoala. Chiar daca cu colegii nu ma cunosteam, fiind venita recent, ne-am imprietenit rapid.
Ora de biologie. Test. Ca de obicei, eu am stat in primul rand ca ceilalti sa poata copia mai usor crezand ca nu sunt vazuti de profesoara daca stau in spatele meu. Dar se inselau amarnic.
Unul, doi , trei au iesit afara cu un mare 2 dupa ce au fost prinsi copiind. Nici macar sa copieze ''discret'' nu stiu...

Mi-am intors usor capul sa vad cine a fost dat afara si cine a mai ramas cand l-am vazut. Statea in ultimul rand scriind fara intrerupere.
Nu am putut sa il vad prea bine dar in schimb i-am vazut ochii... negrii !
Din instinct am vrut sa ma ridic si sa ma duc la el pana ce m-am trezit si mi-am adus aminte ca am un test de dat.
Insa cum biologia este materia mea preferata si, pot spune, cea mai usoara dintre toate (in afara de pauza bineinteles) am terminat testul intr-un timp record si fara nicio greseala. Inca un zece de adaugat la colectia mea de note bune.

Iata ca lectia a luat sfarsit si cu totii ne-am ridicat din banca iesind pe coridor si vazandu-ne de drum. Unii plangeau, altii zambeau, altii injurau printre dinti, dar el nu schita nicio miscare de parca era stana de piatra.
Nu ma puteam abtine sa nu ii arunc priviri furise. De ce? Nustiu... Poate ca simplul fapt ca era asa de misterios ma facea foarte curioasa in privinta lui. Vroiam sa ma duc pur si simplu la el si sa ii spun ca vreau sa il cunosc... sa-l intreb de ce asa dar... nu stiu..nu am curajul. Din cauza seriozitatii ma facea sa ma indepartez fizic de persoana lui. Nu imi puteam imagina cum poate sa stea asa de serios... mai ales dupa un test asa de important.

Clopotelul a sunat. A urmat ora de matematica, chimie, geografie si in sfarsit liberi !
Mi-am luat gheozdanul pe umar si am pornit cu pasi mici spre iesirea din scoala. Mergeam cu capul plecat cufundata in ganduri si nu mi-am dat seama cand cineva a dat peste mine dezechilibrandu-ma si toate lucrurile din gheozdan pe jos.
Am injurat (in gand) si am inceput sa imi aduc cartile si caietele imprastiate pe podea.
M-am ridicat incet si am iesit in curtea scolii unde m-a izbit un val de caldura. Inca putin si vine vara !
In timp ce ma uitam prin curte la fiecare elev in parte l-am vazut pe el. Statea pur si simplu la umbra unui copac si asculta muzica in casti.
Am tras aer in piept si m-am dus la el. O sa reusesc, nu o sa reusesc, asta e, macar am incercat.
-Buna, eu sunt Sakura, sunt... colega ta de clasa, fata cea noua...
Chiar daca replica mea a fost de r***t conversatia a inceput sa prinda radacini.
In cateva zile am ajuns sa fim chiar cei mai buni prieteni. Ne petreceam tot timpul impreuna iar cand eram separati vorbeam pe net sau pe telefon.
Am crezut ca e o simpla relatie de prietenie, cel putin asta e parerea mea, a exteriorului meu dar nustiu ce spune si interiorul.

Intr-o zi cand nu mi-a mai raspuns 3 ore la mesaj mi-am dat seama ca simt ceva mai mult pentru el decat o simpla prietenie. Eram cu adevarat indragostita de el si chiar din prima clipa in care l-am vazut dar nu mi-am dat seama...
Desi stiam ca el are prietena si au o relatie frumoasa eu am continuat sa sper... Eu il iubeam, el o iubea pe ea asa ca nu am indraznit sa ma bag peste relatia lor de 2 ani doar pentru un mic sentiment. Insa cu timpul acest sentiment a inceput sa creasca, si sa creasca tot mai mult pana cand nu am mai suportat si i-am spus tot ce simt.

Insa el nu a reactionat, nu prin cuvinte. M-a sarutat chiar acolo, pe holul scolii. Bine macar ca inca nu se sunase de iesire si nu era nimeni pe hol.
Aceasta reactie m-a luat prin surprindere incat nici nu am inchis ochii. Mi-am scapt gheozdanul pe jos si nu mi-a mai pasat de nimic altceva. Nici de relatia lui, nici de profesorii ce ne-ar fi putut vedea, de nimeni si de nimic. Eram in culmea fericirii. De cate nopti visasem acest sarut si in sfarsit... se inatmpla !
Si s-a inamplat mereu, in fiecare zi. Chiar am crezut ca aveam o relatie. Mi-a promis ca o sa se desparta de Kora si ca vom trai impreuna fericiti pana la adanci batraneti. Tocmai de-asta m-am culcat cu el...

Chiar am crezut ca facusem bine, ca nu voi avea una dintre acele povesti triste ale adolescentelor ce cad in plasa oricarui baiat. Chiar credeam ca am facut bine ce am facut, dar un copil de 16 ani nu gandeste atunci cand e orbit de dragoste.

Au trecut, zile, saptamani, luni iar relatia noastra decurgea minunat. Mergeam in parcuri, la restaurant, am fost chiar si la munte impreuna. Ne-am simtit grozav impreuna. Hotarasem sa nu il mai intreb nimic de Kora sa nu il agasez cu intrebarile mele. Chiar daca mai erau nopti in care ma gandeam la ce s-a inatmplat cu ea. Oare chiar a acceptat asa de usor despartirea? Totusi credeam ca Sasuke si Kora se iubeau foarte mult... nu cred ca ar renunta ea asa de usor la sufletul ei pereche.

In ziua in care implinisem 3 luni impreuna am primit vestea. Primisem un mesaj pe telefon de la necunoscut in care mi se spunea ca Kira va avea un copil cu Sasuke asa ca sa nu il mai deranjez. Dupa citirea mesajului numai imi amintesc prea multe pentru ca lesinasem. Si am stat asa inconstienta pana seara tarziu cu lacrimi prelingandumi-se pe obraji apoi pe cearceaful alb imaculat de pe pat.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Eram o proasta. Un copil prost, doar un copil nestiutor ! Totusi nici acum, la aproape 18 nu cred ca m-am schimbat prea mult. Oricum, intamplarea aia nefericita m-a facut sa devin mai curajoasa. M-a schimbat radical din timida care eram, intr-o adevarata femeie.
La toamna voi intra in anul 1 la facultatea de medicina si voi ajunge cel mai bun medic din Tokio. Pot sa garantez !

Sa revenim insa la ziua de azi:
Sunt trezita de razele calde ale soarelui de vara. Ma frec la ochi si ma ridic in capul oaselor. Ceasul arata ora 10 si jumatate. Ce mult am dormit !
Imi pun pe mine o rochita roz deschis, ca si parul meu de asemenea si o pereche de balerini crem. Imi prind parul intr-o coada de cal si imi imbrac genele cu un strat lejer de rimel ca ochii mei verzi sa para mai mari si mai feminini, desi sunt mari si fara rimel.
Astfel ''gatita'' cobor scarile si ajung in bucatarie. O incapere mare de culoare galbena cu o masa mare in mijloc.
-Buna dimineata Lili ! ii spun surorii mele mai mici care era deja la masa mancand un bol cu lapte si fulgi de porumb.
Lili seamana destul de mult cu mine, cu exceptia ochilor care sunt negrii si parul maroniu spre blond. Ochii ei imi amintesc de...
-Buina dimineata ! imi raspunde cu un zambet pe fata si ma asez la masa in mana cu un mar si un baton cu cereale.

Am inceput sa discutam despre ''cai verzi pe pereti'' cand prietenii au chemat-o pe surioara mea afara. Astfel am ramas singura in ditamai casoaia.
Am urcat scarile inapoi spre camera mea unde m-am trantit in pat. Am deschis telefonul mobil. Un mesaj?
Deschid mesajul si mi se inmoaie picioarele...
''Te vreau inapoi !''


Okey. Stiu ca probabil primul capitol este putin plictisitor si nu prea original dar mai multa actiune va fi in capitolele urmatoare. Sper totusi sa va placa !
V-am pupat !