[center]

---

Hei,este primul meu fic,desi obisnuiesc sa scriu,niciodata nu am scris ceva legat de cei doi.Sper sa va placa si sa aseptati continuarea.Tinand cont ca e prmul meu fic as dori sa ma criticati cat de cat si sa primesc sfaturi.Lectura placuta!.

---

Capitolul 1.
Afara ploua mai tare decat mi-as fi inchipuit.Geamul statea sa se sparga sub presiunea si loviturile picaturilor de ploaie.Inca nu se luminase de ziua asa ca pe strazi nu era tipenie de om,cu atat mai putin in aceasta periferie jalnica.Imi turnasem o ceasca de cafea care statea acum aburinda pe masa asteptand sa o beau.Era prea dimineata,ma trezisem prea devreme in ciuda faptului ca inca nu eram pregatita sa infrunt aglomeratia de pe strazi.Sorbeam din ceasca de cafea linistindu-ma.Eram prea tanara pentru a consuma si a avea nevoie de un energizant precum cafeaua,dar chiar si asa reprezenta totusi o necesitate pentru mine.

---

M-am grabit sa ma strecor intr-o pereche de blugi si intr-un tricou.Nu aveam de gand sa intarzii la ore iar.Ma priveam in oglinda invechita din casa mea ponosita pe care reusisem sa mi-o cumpar cu banii ramasi dupa moartea parintilor mei.Cateva suvite roze imi incadrau fata intr-un oval perfect.Eram palida,eram fara vlaga,in ochii verzi citindumi-se nesiguranta.Trecusera 5 ani de cand ai mei au plecat,ma obisnuisem cu ideea de a locui singura de la 15 ani, cand cel care avea grija de mine fusese si el omorat.Acum la 17 ani ma simteam matura si gata sa infrunt orice obstacol,dar adevarul e ca undeva in mine simteam dezgustul pentru ce eram si pentru ce nu puteam sa fiu.Stiam ca inauntrul meu sunt un copil care are nevoie de protectie,vroiam sa fiu protejata sa fiu ajutata,chiar daca orgoliul urla in mine.

---

Inchizand usa si gandindu-ma ca oricum daca cineva ar fi vrut sa intre ar fi putut sa o faca la fel de simplu ca ,,buna ziua,, la cat de prapadita era usa,cobor scarile intunecoate si lipicioase din fata casei mele si las aerul dur de dimineata sa-mi rascoleasca gandurile,parul,mintea,ochii,chipul.

---

-Ai de gand sa alergi pina la liceu,pentru ca daca ma stai putin o sa fie nevoie.

---

Statea rezemat de un stalp de pe marginea strazii,cu o mana in buzunar si cu cealalta tinandu-si tigara.Parul lui negru era ravasit de vant,iar ochii lui priveau fumul pe care il expira.Stiam ca venise momentul,dar eram absorbita de maretia,de eleganta cu care acesta exercita fiecare miscare.Arunca tigara neterminata si veni spre mine,scotand un pistol cu care imi atinse umarul.

---

-Urca...

---

Imi dadu un imbold spre un jeep albastru-inchis si ne indreptaram spre el.Nu intelegeam necesitatea pistolului din moment ce eu nu reactionasem in nici un fel.Ma uitam la casa mea, la fereastra pe care privisem in dimineata asta,la scarile pe care le coborasem,stiind ca nu aveam sa le mai vad vreodata.Avea sa-mi fie dor de ele,dar masina porni si in curand imaginea mi se scurse prin fata ochilor.Ochii mi se umplura de lacrimi,incercam sa le stapanesc dar era in zadar.Masina se opri brusc.Am stat asa cateva minute,eu continuand sa vars lacrimi.Nu ma uitam la el,dar am auzit cand a trintit portiera si a deschiso pe e mea,infingandu-si mana in parul meu roz si tragandu-ma afara in genunchi.

---

-N-am de gand sa ascult smiorcaielile unei fetite de 17 ani.Uite ce e in planurile mele nu e prevazut ca tu sa plingi mereu.Daca vrei sa o duci bine o sa asculti si o sa fii cuminte.Ai inteles?

---

-D..d..Da..

---

O trase mai tare de par.

---

-Vorbeste!..

---

-Da,am inteles.

---

-Asa,acum urca.

---

Am urcat in masina,dar restul drumului nu stiu ce sa intamplat pentru ca am fost legata la ochi.Am simtit cum cotim la dreapta si apoiel m-a tras de mana afara.Am intrat pe o usa ,apoi am putut sa vad din nou.Camera era inalta lasand sa se vada in fata noastra scarile incapatoare.Pe ferestrele inalte intra soarele creind o atmosfera vaga,stearsa.

---

-Domnisoara,imi permiteti?

---

Un domn aparu linga mine,luandui locul brunetului care intre timp pleca fara sa il observ.M-am luat dupa acesta pina ce am terminat de urcat scarile,apoi pe un hol larg aparura doua fete imbracate obscen.Radeau si ma priveau dispretuitor.Am fost introdusa intr-o camera inalta si usa fusese inchisa in urma mea.Patul era mare,de doua persoane,in fata lui fiind o oglinda pe tot peretele.Pe peretele nordic se afla un dulap ,iar linga acesta era usa ce ducea catre baie.Fereastra mare avea perdele visinii,iar din aceasta puteai ajunge in balcon.Totul era prea mult si simteam ca voi plati un pret mare pentru toate astea.Ma lasasem purtata aici stiind ce avea sa urmeze.Cand tatal meu mi-a spus acum cativa ani ca voi afla cine este acel Sasuke nu am crezut,dar acum eram pe deplin convinsa ca nu aveam cum sa scap de asta.

---

M-am lasat in pat pentru doua minute cu gandul ca voi face un dus,dar am atipit,find trezita de zgomotul linistit de la usa mea....

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna.(Lucian blaga)

Capitolul 2
Usa se deschise formand un scartait usor.O silueta zvelta se strecura inauntru.Parea a fi o fata ce nu avea mai mult de 10 anisori,purta o rochita alba pina la genunchi de unde plecau ciorapeii albi care se sfarseau in niste pantofiori negri lacuiti.Parul intunecat i se sfarsea la baza gatului,iar ochii abastri ai acesteia emanau caldura si bunatate.Se apropie de mine si imi atinse ranile din palme,crezand ca dorm.M-am ridicat in capul oaselor pe pat,privindo,ea ma intreba din priviri daca ma doare.
-Nu foarte tare,micuto.
Fata copilei se facu rosie ca marul si iesi din camera alergand.
Sasuke:
Casa era linistia,o linste neclintita domnea peste toate camerele.Coincidenta face ca si eu eram desebit de linistit.Vremea fusese mohorata dimneata,dar acum soarele scalda cu razele de aur gradina din fata biroului meu.In fata mea aparu o fiinta frageda.Gafaia accelerat,semn ca fugise pina sa ajnga la mine.Vroia sa imi spuna ceva ,dar telefonul suna si ii facui semn dragastos sa ma astepte afara.
-Destul de greu dau de tine in ultima vreme,mai ales ca si Ino se mai intreaba din cand in cand pe unde esti.
-Asta e tot?
-Trebuia sa ma astept la asta de la tine...Oricum,Sasuke am auzit ca pregatesti o lovitura.Una rozalie.
Nu am raspuns nimic,nu ma interesa parerea lui Naruto chiar deloc,cu atit mai putin sfaturile lui.
-Oricum eu propun sa te grabesti.
-Nu-mi amintesc sa-ti fi cerut sfatul...vreodata.Taci si fa ce trebuie sa faci.
Am inchis.Acum ca imi adusesem aminte de asa zisa rozalie ma gandeam ca ar fi placut sa ii fac o vizita.Dadusem ordin sa locuiasca in camera de langa camera mea deoarece nu vroiam sa o scap din priviri.Avea doi ochii linistitori,cu toate ca nu ma uitasem la ei indeajuns de mult,pareau verzi.Verzi,cristalini si mari.Imi aprinsesem o tigara pe care o aruncasem inainte de a intra in camera ei.Statea cu spatele la usa si privea afara.Corpul armonios al acestei era acoperit de una din rochiile din dulap.Parul era prins intr-un coc lejer din care ,cateva suvite nazdravane scapasera.M-am apropiat de ea,ma mira faptul ca nu prezenta nici un fel de curiozitate fata de cel care intrase in camera.Parfumul ei imi imbata mintea si simturile,de aproape aceasta faptura era un adevarat miracol:
-Se pare ca nu te deranjeaza nimic aici.
-......
Nu raspunse nimic,ma calca pe nervi.
-Stii...Domnisoara imi cam pui rabdarea la incercare.Nu stiu cum ai fost tu obisnuita,cu toate ca am auzit ca ai crescut intr-o familie de aristocrati renumiti care se invarteau prin treburile astea murdare,dar vreau sa spun ca aici eu sunt centrul campului tau de gravitatie,eu spun cand si cum decurg lucrurile.
Nu se intoarse,nici nu avea de gand sa o faca.M-am apropiat de ea si am intorso cu fata spre mine smucindo de bratul stang.
-Asta inseamna ca trebuie sa imi acorzi atentia cuvenita.
Pocnitura care urma umpluse camera,capul ei se intoarse instantaneu in dreapta.
-Nu-mi place sa fiu exclus.
Am iesit din camera la fel de linistit cum intrasem,doar ca mult mai satisfacut.
Sakura:
Obrazul stang luase foc in urma loviturii.Inainte de a primi palma pe neasteptate am putut sa privesc chipul celui care ma adusese aici,celui care avea miscari elegante dar impunatoare,celui care ma luase cu atita siguranta incat deabea acum realizasem in ce intrasem cu adevarat.Chipul lui era unul senin,dar se tulbura repede.Camera se adancise in tacere,eu stateam in genunchi acolo unde,nepasator ma lasase in uma lui.Sa pling?Dar de ce,de ce sa pling...Cu toate ca nu gaseam un motiv am plins necontenit,neasteptat,nestapanit.Am varsat lacirmi multa vreme nemiscandu-ma din locul acela.Intelesesem ca plingeam pentru ca imi era frica,pentru ca fiecare respiratie a mea semana frica.Eram intr-o casa pecare nu o cunosteam si totusi aveam impresia ca,candva,de mult mai fusesem acolo.Mai urcasem odata scarile acelea mari,probabil ca ma mai plimbasem pe holurile largi.Eram imbracata elegand,nu ma mai imbacasem asa de cand ai mei murisera.Mi-am adus aminte cum mama ma invata sa cand la pian,cum mergeam in salturi indraznete prin casa noastra mare inconjurata de aleile de castani batrani.Cum toate astea se dusesera simplu,atit de repede.Probabil nu auzisem usa caci in fata mea se aflau acum cei doi pantofiori lacuiti,iar cand mi-am ridicat privrea doi ochi indurerati ma priveau de pe chipul alb.Purta un zambet pictat pe buzele roze.Stind acolo,jos,in fata ei ma simteam ca un copil neputicios,dar aceasta imi intinse manuta ei micuta si eo o prinsesem fara ezitare.Fetita asta emana raze de lumina...liniste...atata linste in jur...

Cuvant inainte
Nu am avut prea multe clipe fericite in viata,dar daca ar fi sa compar putina mea fericire cu a altor oameni fericiti,as ajunge la concluzia ca a mea a avut esenta.Nu mi-am dorit o viata usoara,cu atat mai putin una anosta,de aceea acum,cand stau si trec din nou prin toate,imi dau seama ca am trait,ca am trait cu adevarat.Am stiut sa merg,sa ma strecor prin toate,chiar daca atunci ma simteam pierduta,de fapt am fost mereu unde trebuia sa fiu.Acum stiu ca o viata ca a mea are nevoie de un sfarsit epic pentru a atinge perfectiunea.O perfectiune plina de defecte nefondate.
Capitolul 3
Cat am stat acolo,jos cu feita linga mine am simtit ca imi gasisem locul.Trecusera 10 minute in care fetita nu spusese nimic,dar nu am mai rezistat:
-Cum te cheama micuto?
-...Aimi.Dar tata imi spune Ai.
-Tatal tau te-a adus aici?
-Nu inteleg...
-Cine te-a lasat aici micuto,cine te-a parasit.
-Sa ma paraseasca?Nu ma parasit nimeni,aici m-am nasucut.Probabil il cunosti pe tata,e un om bun...un om bun.Nu crezi?
-Ca tatal tau e bun?O, ba da,sunt sigura ca e un om bun,foarte bun chiar.Unde e?
-Aici in casa,ne asteapta la cina,de asta ma trimis,sa te chem.Mai vin femei pe aici,dar ele nu iau cina cu noi si tata imi interzice sa vorbesc cu ele.
-Iti interzice?
-Da,spune sa fiu cuminte,sa nu il supar.Eu nu vreau sa il supar de asta stau cuminte.El incuie camerele in care nu am voie,de parca...as intra...de parca nu l-as asculta.
Privirea fetei se apleca in jos si se pierdu intr-un abis,se gandea la ceva,la ceva pierdut.
-Sunt sigura ca tatal tau are incredere in tine,doar ca vrea sa fii in siguranta.
Tresari, mutandu-si privirea pe mine iar.
-Poate,hai sa mergem,e deja tarziu.Ce rochita frumoasa ai,imi place rochita ta.
-Si tu ai una foarte frumoasa Ai,una chiar frumoasa.
Am facut o plecaciune usoara,iar fata la randul ei executa o revernta.Hohotele de ras umplura incaperea,obraji fetei se rumenira.Eram fesele cand am ajuns jos.Ma intrebam cine era tatal ei,probabil un domn din inalata societate,asta inseamna ca va fi o cina mare,cu multi invitati.
-Tata,tata domnisoara Sakura stie sa faca reverente,stie.
Rochia fetei se ondula in fuga ei fulgeratoare catre un costm de care trase usor.Era elegant,in largul lui.O privea cu iubire pe fica lui.Brunetul se intoarse spre mine ,asteptand sa vin.Avea o fica si inca una minunata,ii mostenise parul si zambetul,dar ochi erau ai mamei.Ai mamei,era casatorit,cu o femeie cu ochii albastri,probabil una foarte frumoasa.Statura lui impunatoare avea sa fie mostenita de micuta creatura care,stand linga el,ma privea entuziasmata.
-Ce spuneti domnisoara Sakura?
Ma intrebase,ma intrebase ceva si eu eram cu capul in ori,adincita in gandurile mele,ce voi spune acum cand cei doi ochi negri ma priveau de sus,iar perechea de ochi albastri atintindu-ma de jos,nu ma lasau sa scap.
-Desigur...
-Poftiti.
Acceptasem un pahar de vin,fara sa stiu,dar asta nu era grav.Am luat loc la masa .
-Tata pot sa merg sa o vizitez pe Sakura mai des?
-Daca domnisoara e deacord,eu nu am nimic impotriva Ai.
Ai....cand o spunea el suna calm,suna ...patern...
-Pot?
-Oh,desigur ca poti veni cand vrei....
Nici nu stie ea cata nevoie aveam de prezenta ei,era asa un inger,asa copilaroasa.Cina a continuat normal,cu mici priviri pe furis,pentru a ne vedea mai bine.Aimi era bucuroasa,a povestit mereu despre cat de bine reusise azi sa cante la pian si cat de bine se intelege cu bucatarul care i-a dat cateva prajituri.Aceasta a fost unul din momentele putine de bucurie,dar care a fost in sinea lui unul plin de esenta,sa ii vad pe toti adunati acolo a fost ...perfect