Valsul iubirii +16

Oke oke' stiu ca am deschis un fic nou acum - aproximativ o saptamana- DAR! o idee brilianta mi-a traznit prin mintea-mi inecata cu imaginatie. Sper sa va incante fic-ul la fel cum ma incanta pe mine. Probabil asta o sa fie diferit de ceea ce am scris pana acum, insa incercarea moarte nu are! Hihihih. dance2

NOTA: Cum spuneam si mai sus, povestea se invarte in jurul unor femei frumoase, inselatoare si viclene ce apartin echipei FBI. Aceste nebune se avanta in fel si fel de situati primejdioase in cautarea adrenalinei, dorindu-si in aceelasi timp sa rezolve misiunile primite. Femeile fusesera considerate un mister dintotdeauna de cand aparuse Eva si pana in prezent. Ei bine, ele nu fac exceptie de la regula ci o intaresc, insa... cand dragostea si pericolul se impletesc; ce se intampla atunci? Se obtine mult asteptatul "Vals al iubirii". yeah

Valsul iubirii +16

Chapter 1 – Sakura's pov

Soarele poznas isi trimisese razele calduroase asupra pamantului din nou, incalzindu-l pe netrebnic. De asemenea patrunsese in camera aparent ocupata de-un cuplu deranjandu-le somnul. Femeia mormaise ceva de neinteles, foindu-se usor prin asternuturile moi in cautarea partenerului ce parea extenuat din toate punctele de vedere. Genele-i lungi si dese se miscau in voie dorindu-si ca privirea asemeni smaraldului sa se obisnuiasca cu lumina naturala ce domina incaperea. Hotelul in care se cazase nu era unul ieftin ba din contra, il alesese pe cel mai scump deoarece natura-i si caracterul nu-i permisese sa-si petreaca noaptea intr-o pensiune. Acum chiar ca-si facuse partenerul de bani, fara gluma, judecand dupa aperitivele si sampania scumpa acum goala, ce stateau asezate pe podeaua impecabila.

Un oftat prelung isi gasise scapare printre buzele mici, rozali, rasunand in intreaga camera. In gandul ei se mustra pentru noaptea mirifica pe care-o petrecuse alaturi de roscatul acum adormit. Il privise cateva momente analizandu-l. Parul rosu precum focul era imprastiat pe perna de culoarea oceanului, ochii verzui fiindu-i acoperiti de pleoapele grele. Trupu-i frumos, dezvoltat armonios, binecuvantat cu muschi lugi de felina fusesera acoperiti de plapuma asortata pernelor. Aproape ca devenise geloasa pe ea.

Ah... Sakura, Sakura, cand o sa te inveti minte?
Se mustrase singura, ridicandu-se de langa el, pornind mai apoi in cautarea hainelor sale.

Asta e ultima data, cu siguranta!
Isi continuase discursul in mintea-i periculoasa, imbracandu-se alert.

Aceastea era una din nenumaratele duminicii in care frumoasa si periculoasa Sakura se trezea alaturi de-un barbat chipes, intr-un hotel scump, complet satisfacuta. Una din nenumaratele zile in care-si facea de cap fiind in afara serviciului. In fond, intotdeauna isi apreciase trupul si beneficile ce i le aducea acesta, asa ca profitase din plin si de aceasta data, lasand remuscarile pe alta data.

- Oh, deja pleci?
Intrebase roscatul trezit de-a binelea acum, regretul simtindu-i-se in vocea-i melodioasa.

Parul rozaliu se miscase odata cu posesoare ce acum il privea printre genele dese. Intr-adevar. Acest frumos roscat cu care-si petrecuse noaptea la hotel ii adusese si anumite informati inafara de placere carnala. Insa, oricum, Sakura nu avusese si nici nu v-a avea vreodata obiceiul prost de a-si petrece timpul cu cineva care i-ar putea creea vreun discomfort. Aceasta felina dornica de distractie, nebuna dupa adrenalina isi apreciase tineretea si-o facea si acum, asta fiind unul din multele motive pentru care se bagase in patul lui. Celelalte se legau doar de infatisarea sa incredibila. Un specimen masculin fermecator ce nu-i meritase ignorul...

- Hmm... ai vrea sa mai raman?
Intrebase aceasta privindu-l cu subanteles.

- Bineinteles, printeso.
Raspunse, facandu-i semn sa se apropie.

Imbracamintea usor decenta ii acoperea perfectiunea trupului. Camasa alba fu inconjurata la mijloc de-o curelusa maronie asortata cu blugi stramti de aceeasi culoare, in timp ce tocurile negre cu toc cui puteau instiga pe oricine la un viol. Parul si-l lasase desprins ca de obicei. Asa ii venea cel mai bine, putea fi asemanata cu o profa diabolic de atragatoare... Da... Ea era Sakura Haruno. Femeia ce reusea sa-i puna pe masculi in genunchi. Asa-zisa "femeie fatala".

- Din pacate sunt nevoita sa plec.
Il anuntase pe roscat, acesta pufnind dezaprobator.

Se apropiase precum o felina dornica de joaca de trupul lui, aspirand la buzele rosiatice si pline pe care pusese stapanire cu usurinta. Oricand la orice ora, aceasta femeie periculoasa, posesoarea chipului angelic, putea distruge orice casnicie cu corpul sau. Ii gusta lacasul umed, sarutandu-l pasional, introducandu-si o mana in claia de par rosiatica. Era cu siguranta cu "ramas bun!", deoarece isi respecta regula impusa de ea insasi.

Si aceea era: Nu te atinge de o jucarie folosita! O data e suficient...

Cruda, nemiloasa in privinta masculilor, se ridica mereu la asteptarile lor. Insa, doar o noapte... caci, dupa disparea asemeni zapezi cand se sfarseste iarna.

-... si, cand ne mai vedem?
Intrebase barbatul zambiindu-i cuceritor, de indata ce ea rupsese sarutul.

- Imi e cu parere de rau dar, acum ne luam "ramas bun".
Ii spusese ranjind diavoleste, lasandu-l singur prada nervilor.

Ajunsa in fata grandiosului hotel isi cautase frumosul BMW cu privirea-i inselatoare, gasindu-l aproape imediat. Masina ce-i fusese daruita de un fost inca ii placea si nu se gandise un moment s-o trimita la fier vechi, inca avea capul pe umeri. Din poseta scumpa, neagra asemeni penelor de corb scosese o cheie minuscula cu care deblocase alarma autovehicolului, deschizandu-l. De indata ce se aruncase pe locul soferului demarase in forta, lasandu-si "semnatura" pe asfaltul cald, indepartandu-se din ce in ce mai mult de cladirea unde-si petrecuse noaptea cu roscatul acela. Isi muscase buzele micute intr-o maniera incitanta, incercand din rasputeri sa fie atenta la condus.

Cu siguranta, a fost ceva.

Telefonul incepuse a-i suna.

- Sakura! Unde naiba iti tii tu telefonul? Te-am sunat de atatea ori...
Se planse o voce feminina.

- Am avut ceva pe cap noaptea trecuta. E vreo problema?
Chicotise.

Hinata nu avea obiceiul s-o sune decat daca avea chef de cumparaturi, cuceriri, ori din cauza serviciului.

- Daca ar fi sa ghicesc, as spune ca "ceva" se rezuma la o problema rosie sau neagra. In fine, hai la mine repede, am ceva vesti sa-ti dau... care nu se spun la telefon.

- Ce bine ma cunosti! Rase. Hai ca vin acum. Pa.

Soarele arzator patrundea prin geamurile masinii, deranjand-o pe rozalie. No problem! Aceasta scotocise ce scotocise pana-si gasise perechea de ochelari de soare, smecherasi, ce-i veneau de minune. Crescuse viteza autovehicolului incercand sa nu mai fie distrasa de lucrurile marunte, caci curiozitatea o rodea si ca era o maniaca aici fiind vorba de masini, adrenalina.

Pe drum intalnise un alt BMW negru, ingrijit, ce avea un sofer de milioane. Il observase din cauza geamurilor larg deschise. Un brunet dornic de intreceri care-i pornise nebunia rozaliei. Acestia incepusera sa cutreiere strazile, zbatandu-se pentru dulcea victorie. Insa, la final Sakura castigase, aratandu-i un semn "pacifist" celuilalt. Nu-i pasase nici ca fusese pe cale sa provoace trei accidente sau ca un batran scarbos o strigase "femeie nebuna!", ci se bucura pentru ca-l invinsese pe acela. Orice provocare-i era pusa in cale, avea s-o castige, deoarece nu degeaba lumea o poreclise "femeia fatala".

Ajunsa la resedinta Hinatei, sarise ca arsa din propria-i masina fiind mai mult decat curioasa sa auda despre ce dorise sa-i vorbeasca bruneta. Vantul se juca in paru-i roz-bombon, in timp ce ea statea tintuita locului lasandu-si ochelari de soare usor pe nas in jos. Pornise pasind apasat pe sol, fiecare pas rasunand in ecou.

***

O bruneta venise sa-si intampine prietena si colega de servici, salutand-o cum se invatasera din liceu. Isi lipise scurt buzele pline de cele ale rozaliei, gustandu-le usor, redandu-le libertatea in doi timpi si trei miscari.
Hinata nu fusese niciodata genul "timida" sau altceva si nici nu-si ascunsese dorintele fata de rozalie, ii spusese la sfarsitul liceului c-o doreste cerandu-i o noapte, insa fusese refuzata.

- Deci Hin, ce aveai sa-mi spui?
O intrebase felina, privindu-si prietena.

Costumul de baie pe care-l alesese ii pusese si-i punea in valoare corpul dezvoltat. Sanii mari si rotunzi fusesera ascunsi de un material albastru inchis, la fel si zona aceea ascunsa de lumina zilei. Paru-i lung, negru cu o culoare ciudatica in razele soarelui -de albastru inchis- era tot ud, lipit de spatele si umeri micuti pe care-i avea in posesie, in timp ce privirea-i lila, rara, fascina pe oricine.

- Priveste.
Rostise, asezandu-se pe sezlong, aruncandu-i in fata un dosar.

Sakura il deschisese pe data, incepand sa-l studieze cu pofta.

Sasuke Uchiha. Capul Mafiei. Acuzat de trafic de carne vie, transporturi de droguri, crime s.a.m.d
Varsta: 26 ani.
Familie: Un frate, restul... neconfirmat.
Locatie: Tokyo.

Ii citise datele, apoi trecuse la poza... una destul de obraznica.
Paru-i negru asemeni penelor de corb incadrau un chip perfect, albicios asemeni laptelui pe care privirea demonica si dornica de nebunii zacea. Buzele carnoase, rosi -nu exagerat- pareau apetisante, in timp ce trupul perfect acoperit de muschi lungi de felina ii erau dezveliti din cauza costumatiei: slipul. In poza mai apareau doua femei pe jumatate dezbracate, insa asta n-o interesase pe rozalie.

- Deci, ce ai de gand? Accepti sau...

- Accept, logic.

- Ai vazut ceva ce-ti place?
Intrebase bruneta zambiind siret. Rozalia se rezumase sa dea din cap in sens afirmativ.

- Cum ramane cu tine? De ce-mi lasi mie bunaciunea asta?
Intrebase nesigura, arcuindu-si o spranceana.

- Eu l-am "primit" pe partenerul lui.
O anuntase aratandu-il.

Bineinteles nici acela nu se lasase mai prejos, caci parul asemeni spicelor de grau si privirea albastruie amenintau sa inghita orice femeie ce avea indrazneala sa i se opuna. Imbracat la patru ace c-o expresie de "boss"..., isi muscase buzele micute fluierand apreciativ.

- O sa-l predai din prima?
Intrebase bruneta curioasa.

- Hmm... O sa-l predau dupa ce o sa-l fac al meu. Rase.

Dupa o noapte... o sa-ti gasesti sfarsitul, Uchiha.
Isi spusese in minte, urmarindu-i chipul brunetului.

~~~~~~~~
Daca e vorba de descriere stati linistite! O sa fie capitole in care o sa domine. roll

Ja ne~

Hey,
Tu ai innebunit?.
Mai ai inca doua ficuri si abia daca se afla la capitolul 13 si tu inca un fic?.
Mama,eu una nu as putea avea trei ficuri.

Sa vedem ce o sa se intample intre cei doi perversi.

P.S:Sa ma anunti la next.

Hey !!!

Am decis sa arunc o privire la ficul tau si chiar nu regret.
Imi place ideea ficului si modul tau de a o aseza in pagina.
Desigur nici cu descrierea nu stai mai prejos.
Intr-un cuvant m-a fascinat fiecare cuvintel scris de tine.
Sper sa aduci Next-ul cat mai repede si te rog sa ma anunti si pe mine cand o vei face.
Bye ! kiss

si spor la scris ! a hug

Multumesc de comentarii fetelor, si da sunt nebuna! Nebuna de legat rolling on the floor

Oricum ma bucur ca va place. Kissez!

Chapter 2 – Sasuke's pov

Cerul odata senin acum se intuneca, Luna luandu-i locul Zeului Soare. Intr-un birou adapostit de privirile oamenilor, tensiunea crestea considerabil in interiorul unui barbat care aparent era cunocut ca "seful mafiei".

- Ce naiba? Cum adica scurgere de informatii?!
Tipase vizibil nervos la unul din aganjati.

De cum se stabilise in Tokyo din cauza unor afaceri, incepusera problemele. Deja era al doilea angajat care-i aducea la cunostinta ca fusese amenintat de un agent FBI cu moartea, fiind obligat sa de-a diverse informatii pe mana lor. Spre fericirea lui acestea nefiind asa importante. Oftase zgomotos lasand-ul pe acela liber, insa inca il privea nervos. Incercase si iar incercase sa gaseasca acest agent insa norocul parea ca-l ocolea ca pe Dracul.

- Macar ia-i vazut fata?
Intrebase, trecandu-si o mana prin paru-i negru ca pana corbului.

- N-nu.
Raspunse acela, frica simtindu-i-se in glas.

Seful mafiei isi deschisese camasa neagra la toti nastruii, lasandu-si si cravata eleganta la gat. Oftase din nou, atintindu-si privirea de needescifrat asupra barbatului roscat din fata sa. Ochii verzi asemeni ierbii se plimbau analizand incaperea agitati. Intr-un fel il intelegea. In fond, el era cel mai de temut om din Tokyo. Isi trantise pumnii pe biroul maroniu speriind si moartea.

- Incompetentule! Stii ce se intampla cand cineva ma tradeaza? fie si amenintat...
Strigase, scotandu-si din buzunarul pantalonului pistolul nelipsit.

- D-da, sefu, dar jur! M-a chinuit in ultimul hal.
Mintise, mai mai sa verse lacrimi de frica si sa faca pe el.

Brunetul isi prinsese o suvita rebela intre doua degete, cugetand. Nu era fra*er in nici un caz, iar roscatul cam incerca sa-l ia de pr*st. Rase usor, ridicand arma alba impotriva angajatului. Nu statuse pe ganduri deloc, ci impuscase fara ca macar sa-l priveasca. Un tradator tot un tradator ramane. Pe data se auzise un sunet surd, anuntandu-l ca trupul roscatului picase la pamant. Rase din nou, punandu-si o mana pe telefonul ce se afla pe birou, telefonand un prieten, mai bine spus asociat ce urma sa soseasca.

Dupa ce-si terminase conversatia cu presupusul, cazuse pe gandurii. Pana acum o luna nimeni nu avusese tupeul sa ciripeasca, iar acum, cainii pe care-i umpluse cu bani pentru servicii, muscasera teoretic mana care-i hranise. Pufnise. Dar cine sa fie agentul acela care-si baga nasul unde nu-i fierbe oala? se intreba, in fiecare minut care trecea si-n urmatorul, apoi in urmatorul, ramanand nesatisfacut deoarece raspunsul nu mai venea. Usa se deschisese facandu-l pe frumosul sef sa tresara usor, pe ea facandu-si aparitia sotia sa. Aceasta purta o rochita neagra, mulata pana sub fund, niste cizme lungi pana la genunchii, gatul fiindu-i acoperit de un pandantiv scump. Parul roscat si lung asemeni focului, intins si des, se lungea pana la fundul acesteia, privirea maronie urmarind-ul cu interes.

- Sasuke! Mi-a fost dor de tine...
Se miorlaise aceasta, prinzandu-i buzele apetisante intr-un sarut pasional si agresiv.

Sasuke nu fusese incantat niciodata de aceasta casatorie aranjata. Tatal sau fostul sef, ii pusese o conditie pentru a-i lua locul, si aceea fusese de a se casatori cu Karin, fiica unui mafiot italian care-i fusese partener. Parintele brunetului se stinsese din viata anul trecut, ucis, insa aceasta se asigurase ca nu v-a putea fi fericit sau liber nici dupa decesul lui. In testament isi scrisese dorinta, citez:

Fiului meu Sasuke ii las toti subordonati si asociatii mei, toate proprietatiile, dandu-i dreptul de sef, insa daca acesta rupe casatoria cu Karin v-a fi dezmostenit totul revenindu-i fiului meu cel mare si dezinteresat. Daca fata asociatului si celui mai bun prieten al meu moare de mana unui subordonat, cunoscut sau asociat de-a lui Sasuke intelegerea cade. Mentionez de asemenea ca nu are voie sa-si gaseasca confortul in bratele altei femei.

Daca aceasta moare de mana unui spion, necunoscut sau din cauza politiei fiul meu mai mic, Sasuke, are dreptul la libertate si la bani mei.

Tipatul roscatei il trezise pe brunet din visare, reamintindu-i ca nu este singur. Sotia lui observase barbatul ce zacea pe jos din cap scurgandu-i-se sangele atat de vital.

- Sasuke, ti-am spus sa nu mai omori pe nimeni in birou! dar te iert... pentru ca esti sotul meu.
Tipase, indulcindu-i-se vocea cand pomenise ultimele cuvinte.

Brunetul isi daduse ochii peste cap rugandu-se in minte la Satana sa scape de femeie. Usa facuse contact cu peretele, zgomotul enervandu-l pe Sasuke pana peste limite, insa cand isi observase "invitatul" se potolise ca prin minune. Un costum negru, scump ii acoperea trupul, paru-i asemanator spicelor de grau stralucind in lumina becului. Privirea albastra si zambetul amuzat, perfect, ii atrasese atentia sefului mafiei.

- Te crezi cumva la mica-ta acasa?
Intrebase ridicandu-si o spranceana in asteptarea raspunsului.

- La fel de serios ca intotdeauna. Cineva o sa ajunga imediat aici...
Rase.

Intrebari peste intrebari se pusesera, insa nu primise raspuns la toate ceea ce-l incomodase putin. Karin ramasese in incaperea sotului ei, tragand cu urechea la conversatiile acestora. Se vorbisera vrute si nevrute, despre afacerile cu prostit*atele, drogurile si asasini pe care-i angajase. Lucrurile isi reluasera cursul, facandu-l pe brunet multumit de vizita prietenului sau cel mai bun, asociatului caruia ii daruise increderea totala. Discutia insa, luase o intorsatura de 180 de grade cand se ajunsese la scurgerea de informatii.

- Ai vreo idee in legatura cu cine ar putea fii?
Intrebase boss-ul mafiei frecandu-si barbia cu doua degete.

- O sa vezi!
Fusese tot ce apucase blondinul sa spuna inainte ca usa sa fie trantita din nou.

Sunetul disperant al zgomotului il facuse pe barbat sa sara ca ars de pe scaunul comod, indepartandu-si sotia. Fu gata sa izbucneasca, dar la vederea "nou venitului" ramasese stana de piatra pentru cateva momente, privind-o fix. Parul rozaliu si lung stralucea, corpul bine dotat fiind acoperit cu haine usor decente, privirea asemeni smaraldului parea ca-l provocase sa sara pe ea.

- Cu ce te pot ajuta?
Intrebase brunetul usor nesigur, fiind inspaimantat ca din cauza acestei femei putea pierde totul. Era prea pornit ca sa impiedice un viol.

- Tu, eu, maine...s*x. Iti spune ceva?
Isi ridicase spranceana usor, arcuind-o in timp ce asociatul lui Sasuke zambea usor, ascunzandu-si multumirea.

Karin aproape ca turbase de nervii la auzul propunerii acestei straine asemanatoare c-o bomba.

- Imi pare rau, sunt casatorit.
O refuzase de dragul mostenirii, cu toate ca creierul ii tipase ca-i pr*st.

Rozalia si blondinul incepusera sa rada zgomotos tinandu-se cu mainile de abdomen, in timp ce roscata plangea cu lacrimi de fericire tipandu-i in ureche lu' Sasuke ca-l iubeste mai mult ca orice. Totusi, gluma ca gluma, insa femeia fatala ce se afisase in fata boss-ului mafiei nu glumise deloc, astfel ca din geaca din piele neagra scosese o arma ochind-o pe sotia lui. Atat sangele cat si corpul aceleia cazusera la podea, stropindu-l pe Sasuke.

- Acum nu mai e nici o problema. Nu?
Intrebase rozalia apropiindu-se cu pasi calculati ca de felina, soptindu-i senzual in urechea dreapta:"Te astept, atunci." punandu-i in mana o hartiuta pe care fusese scris un numar de telefon.
Isi sarutase un deget apoi lipindu-l de buzele lui, tragandu-i cu ochiul, parasind in cele din urma incaperea.

- Asa femeie... sa vezi si sa nu crezi!
Spusese, lasandu-se in scaunul sau comod.

- O sa te duci?

- Evident. Ce pr*st nu ar face-o? Plus ca acum... acum sunt liber!

Un zambet larg impodobise chipul ca de lapte a brunetului, incantandu-l pe partenerul sau. Nu-l mai vazuse astfel de anii si anii, dar acum era bine. Se anunta un chef mare dupa ziua de maine... gandise Naruto, felicitandu-l pe Sasuke.

____________________________

Ehe, oare ce o sa intample in continuare? rusinos

Ramane de vazut pana data viitoare... in love

Ja ne~

Primaaaaaaaaaa a hug

! Hey scumpooooo scuze ca apar deabea la al 2-lea capitol nervi!

insa spre rusinea mea, acum am descoperit acest smecheros fic caterinca

Ideea nu este foaarte originala dar felul in care iti lasi amprenta pe fic este linistittoare

. Imi placee muult felul in care tigul fioros ( Sakura) isi vaneaza incet,fara ezitare (Faza cu Karin ) dar mortal prada evil devil mua ha ha

! IMi placeee toooot la ficul tau dance 2

:de la descrierea grozava pana la punerea in valoare a tenacitatii si senzualitatiii bombei nucleare,Sakura (dar nici Hinata nu e mai prejos) . Decii ce sa mai.. hai mai repedeee cu next-ul (si te rog anunta-ma si pe mne cand il pui, daca poti ) !! Bafta la scrisss te pupiiiiiiiiiiiiiiiisss dedde kiss

*

*:*

Descriere: este un fic de natura politista cu mafia si toate cele, deci nu prea ai de descris multe aspecte, mai ales ca te axezi pe naratiune in mare parte. Totusi, as vrea ca in unele pasaje sa vad mai multa descriere; spre exemplu, in momentul in care Sakura a intrat pe usa, as fi vrut sa descrii ceea ce a simtit brunetul, ce stari, ce emotii, ce sentimente i-au provocat venirea rozaliei. De asemenea, atunci cand a omorat-o pe Karin, chiar vroiam sa descrii scena mai mult. Incearca sa descrii aspecte importante care sa imi atraga atentia.

Actiune & Dialog: actiunea mi se pare cam grabita in unele locuri, ti-am si spus de ce. Dialogul mi se pare in regula, dar ai problema aia cu replicile "spuse" de narator, dupa replicile personajului. Ai mai multa grija la asta si in rest este destul de bine. Ai putea sa introduci anumite replici in vorbire indirecta si sa mai scurtezi din dialog.

Idee & Titlu: ideea, desi am mai intalnit lucruri cu FBI-ul si mafia, este destul de interesanta si ai dezvoltat-o oarecum bine, insa in unele parti ai putea dezvolta mai mult, deoarece sunt curioasa si chiar as vrea sa aflu mai multe.. Titlul nu prea se leaga de continut, insa poate pe parcurs voi vedea o mai stransa legatura.

Estetica: nu prea imi plac capitolele tale centrate, ai putea scris de la capat, in stanga si cu alineat sau cu rand liber intre paragrafe.

Greseli de tastare/ ortografie:

Aa Lexxu' a scris:

Chapter 1 – Sasuke's pov
(aici ai fi putut spune "Sasuke's pov" dedesubt, sub numarul capitolului; ar fi aratat mult mai bine)

[b] Cerul odata senin acum se intuneca, Luna luandu-i locul Zeului Soare. Intr-un birou adapostit de privirile oamenilor, tensiunea crestea considerabil in interiorul unui barbat care aparent era cunocut ca "seful mafiei". (Mai degraba asa: "Intr-un birou adapostit de privirile oamenilor, in interiorul unui barbat ce aparent era cunoscut drept "seful mafiei", tensiunea crestea.")

- Ce naiba? Cum adica scurgere de informatii?! (ceea ce spune naratorul internine imediat dupa replica personajului, cu litera mica dupa semnul exclamarii)
Tipase vizibil nervos la unul din aganjati.

De cum (De cand) se stabilise in Tokyo din cauza unor afaceri, incepusera problemele. Deja era al doilea angajat care-i aducea la cunostinta (faptul) ca fusese amenintat de un agent FBI cu moartea, fiind obligat sa de-a (sa dea) diverse informatii pe mana lor. (aici ori pui virgula si contui cu litera mare, ori foloseti un predicat si in a doua propozitie) Spre fericirea lui acestea nefiind asa importante. Oftase zgomotos lasand-ul (lasandu-l) pe acela liber, insa inca il privea nervos (inca privindu-l nervos) . Incercase si iar incercase sa gaseasca acest agent (,) insa norocul parea ca-l ocolea ca pe Dracul.

- Macar ia-i (i-ai) vazut fata? (din nou, continui cu replica naratorului, cu litera mica)
Intrebase, trecandu-si o mana prin paru-i negru ca pana corbului.

- N-nu.
Raspunse acela (as spune mai degraba "acesta") , frica simtindu-i-se in glas.

Seful mafiei isi deschisese camasa neagra la toti nastruii (nasturii) , lasandu-si si (fara "si") cravata eleganta la gat. Oftase din nou, atintindu-si privirea de needescifrat (nedescifrat) asupra barbatului roscat din fata sa. Ochii verzi asemeni ierbii se plimbau analizand incaperea agitati. Intr-un fel il intelegea. In fond, el era cel mai de temut om din Tokyo. Isi trantise pumnii pe biroul maroniu speriind si moartea.

- Incompetentule! Stii ce se intampla cand cineva ma tradeaza? fie (Fie) si amenintat... (in loc de puncte de suspensie aici era virgula, apoi cu litera mica in continuare)
Strigase, scotandu-si din buzunarul pantalonului pistolul nelipsit. (mai degraba "nelipsitul pistol")

- D-da, sefu (sefu') , dar jur! M-a chinuit in ultimul hal.
Mintise, mai (,) mai sa verse lacrimi de frica si sa faca pe el.

Brunetul isi prinsese o suvita rebela intre doua degete, cugetand. Nu era fra*er (nu era nevoie de steluta) in nici un (niciun) caz, iar roscatul cam incerca sa-l ia de pr*st (fara steluta) . Rase usor, ridicand arma alba impotriva angajatului. Nu statuse pe ganduri deloc, ci impuscase fara ca macar sa-l priveasca. Un tradator tot un tradator ramane. Pe data se auzise un sunet surd, anuntandu-l ca trupul roscatului picase la pamant. Rase din nou, punandu-si o mana pe telefonul ce se afla pe birou, telefonand un prieten, mai bine spus asociat ce urma sa soseasca.

Dupa ce-si terminase conversatia cu presupusul, (fara virgula) cazuse pe gandurii (ganduri) . Pana acum o luna (,) nimeni nu avusese tupeul sa ciripeasca, iar acum, cainii pe care-i umpluse cu bani pentru servicii, muscasera teoretic mana care-i hranise. Pufnise. Dar cine sa fie agentul acela care-si baga nasul unde nu-i fierbe oala? se intreba, (fara virgula) in fiecare minut care trecea si-n urmatorul, apoi in urmatorul, ramanand nesatisfacut (,) deoarece raspunsul nu mai venea. Usa se deschisese facandu-l pe frumosul sef sa tresara usor, pe ea facandu-si aparitia sotia sa. Aceasta purta o rochita neagra, mulata pana sub fund, niste cizme lungi pana la genunchii (genunchi), gatul fiindu-i acoperit de un pandantiv scump. Parul roscat si lung asemeni focului, intins si des, se lungea pana la fundul acesteia, privirea maronie urmarind-ul (urmarindu-l) cu interes.

- Sasuke! Mi-a fost dor de tine... (cu virgula si cu litera mare in continuare)
Se miorlaise aceasta, prinzandu-i buzele apetisante intr-un sarut pasional si agresiv.

Sasuke nu fusese incantat niciodata de aceasta casatorie aranjata. Tatal sau (,) fostul sef, ii pusese o conditie pentru a-i lua locul, (fara vorgula) si aceea fusese de a se casatori cu Karin, fiica unui mafiot italian care-i fusese partener. Parintele brunetului se stinsese din viata anul trecut, ucis, insa aceasta se asigurase ca nu v-a (va) putea fi fericit sau liber nici dupa decesul lui. In testament isi scrisese dorinta, citez:

Fiului meu Sasuke ii las toti subordonati (subordonatii) si asociatii mei, toate proprietatiile (proprietatile) , dandu-i dreptul de sef, insa daca acesta rupe casatoria cu Karin v-a (va) fi dezmostenit totul revenindu-i fiului meu cel mare si dezinteresat. Daca fata asociatului si celui mai bun prieten al meu moare de mana unui subordonat, cunoscut sau asociat de-a lui Sasuke (,) intelegerea cade. Mentionez de asemenea ca nu are voie sa-si gaseasca confortul in bratele altei femei.

Daca aceasta moare de mana unui spion, necunoscut sau din cauza politiei fiul meu mai mic, Sasuke, (fara virgula) are dreptul la libertate si la bani (banii) mei.

Tipatul roscatei il trezise pe brunet din visare, reamintindu-i ca nu este singur. Sotia lui observase barbatul ce zacea pe jos (,) din cap scurgandu-i-se sangele atat de vital.

- Sasuke, ti-am spus sa nu mai omori pe nimeni in birou! dar (Dar) te iert... pentru ca esti sotul meu. (virgula, cu litera mica in continuare)
Tipase, indulcindu-i-se vocea cand pomenise ultimele cuvinte.

Brunetul isi daduse ochii peste cap rugandu-se in minte la Satana sa scape de femeie. Usa facuse contact cu peretele, zgomotul enervandu-l pe Sasuke pana peste limite, insa cand isi observase "invitatul" se potolise ca prin minune. Un costum negru, scump ii acoperea trupul, paru-i asemanator spicelor de grau stralucind in lumina becului. Privirea albastra si zambetul amuzat, perfect, ii atrasese atentia sefului mafiei.

- Te crezi cumva la mica-ta (maica-ta) acasa? (cu litera mica, in continuare)
Intrebase ridicandu-si o spranceana in asteptarea raspunsului.

- La fel de serios ca intotdeauna. Cineva o sa ajunga imediat aici...
Rase.

Intrebari peste intrebari se pusesera, insa nu primise raspuns la toate (,) ceea ce-l incomodase putin. Karin ramasese in incaperea sotului ei, tragand cu urechea la conversatiile acestora. Se vorbisera vrute si nevrute, despre afacerile cu prostit*atele, drogurile si asasini (asasinii) pe care-i angajase. Lucrurile isi reluasera cursul, facandu-l pe brunet multumit de vizita prietenului sau cel mai bun, asociatului caruia ii daruise increderea totala. Discutia insa, luase o intorsatura de 180 de grade cand se ajunsese la scurgerea de informatii.

- Ai vreo idee in legatura cu cine ar putea fii (fi) ? (litera mica, in continuare)
Intrebase boss-ul mafiei frecandu-si barbia cu doua degete.

- O sa vezi! (la fel ca mai sus)
Fusese tot ce apucase blondinul sa spuna inainte ca usa sa fie trantita din nou.

Sunetul disperant al zgomotului il facuse pe barbat sa sara ca ars de pe scaunul comod, indepartandu-si sotia. Fu gata sa izbucneasca, dar la vederea "nou venitului" ramasese stana de piatra pentru cateva momente, privind-o fix. Parul rozaliu si lung stralucea, corpul bine dotat fiind acoperit cu haine usor decente, privirea asemeni smaraldului parea ca-l provocase sa sara pe ea.

- Cu ce te pot ajuta? (la fel ca mai sus)
Intrebase brunetul usor nesigur, fiind inspaimantat ca din cauza acestei femei putea pierde totul. Era prea pornit ca sa impiedice un viol.

- Tu, eu, maine... (fara astfel de cuvinte. ) . Iti spune ceva?
Isi ridicase spranceana usor, arcuind-o in timp ce asociatul lui Sasuke zambea usor (ai repetat "usor", foloseste sinonime) , ascunzandu-si multumirea.

Karin aproape ca turbase de nervii (nervi) la auzul propunerii acestei straine asemanatoare c-o bomba.

- Imi pare rau, sunt casatorit.
O refuzase de dragul mostenirii, cu toate ca creierul ii tipase ca-i pr*st.

Rozalia si blondinul incepusera sa rada zgomotos tinandu-se cu mainile de abdomen, in timp ce roscata plangea cu lacrimi de fericire tipandu-i in ureche lu' Sasuke ca-l iubeste mai mult ca orice. Totusi, gluma ca gluma, insa femeia fatala ce se afisase in fata boss-ului mafiei nu glumise deloc, astfel ca din geaca din piele neagra scosese o arma ochind-o pe sotia lui. Atat sangele cat si corpul aceleia cazusera la podea, stropindu-l pe Sasuke.

- Acum nu mai e nici o problema. Nu? (cu litera mica, de la capat)
Intrebase rozalia apropiindu-se cu pasi calculati (,) ca de felina, soptindu-i senzual in urechea dreapta (doar "ureche" era de ajuns) :"Te astept, atunci." punandu-i in mana o hartiuta pe care fusese scris un numar de telefon.
Isi sarutase un deget apoi lipindu-l de buzele lui, tragandu-i cu ochiul (ce espresie este asta?) , parasind in cele din urma incaperea.

- Asa femeie... sa vezi si sa nu crezi! (la fel ca mai sus)
Spusese, lasandu-se in scaunul sau comod.

- O sa te duci?

- Evident. Ce pr*st nu ar face-o? Plus ca acum... acum sunt liber!

Un zambet larg impodobise chipul ca de lapte a (al) brunetului, incantandu-l pe partenerul sau. Nu-l mai vazuse astfel de anii si anii (de ani si ani) , dar acum era bine. Se anunta un chef mare dupa ziua de maine... gandise Naruto, felicitandu-l pe Sasuke.

- incearca sa nu mai folosesti atat de mult mai mult ca perfectul, deoarece nu toate actiunile sunt atat de trecute, unele s-au mai petrecut si mai aproape de prezent; poti folosi perfectul simplu sau imperfectul pentru a exprima actiuni ce s-au intamplat in imediata apropiere a momentului in care ai scris;
- ai grija la virgule, deoarece uneori le omiti, iar alteori le pui unde nu este nevoie.

Camm aceasta ar fi marea critica, eu una sper sa iti fie de ajutor.

Hey ! Ti-am citit ficul si este uimitor !
Imi place foarte mult ! Este o idee care am mai intalnit-o , dar sper s-o dezvolti !
Ador atitudinea sakurei !
Ar trebui totusi sa ai mai multa descriere ! In rest e ok !
Te rog anunta-ma cand pui nextul ! thank you

Oke oke... de acum, povestirea se face cam asa : narator-personaj. Sper sa va placa^^ si sa treceti pe aici in continuare. Bye bye kiss

.

Chapter 3 – Karin's pov

Intotdeauna mi-am urat viata si-am blestemat-o cu toate puterile mele. Am blestemat-o deoarece m-am nascut intr-o familie de mafioti unde, am stat mai mult in casa decat la lumina soarelui, cu pretextul stupid “trebuie sa te protejam de eventuali inamici”.
Nu aveam voie sa ma imprietenesc cu nimeni. Nu aveam prieteni si, din pacate am fost privata de “dreptul” de a-mi vedea mama, pe motiv ca aceasta l-a tradat pe tatal meu. In ciuda spuselor batranului, am parasit casa ca s-o caut, sa-i vorbesc, sa o aud cum imi spune “te iubesc”.
Si acum imi amintesc linistea ce era asternuta pe locul ala, “colivia” ei. Era frumoasa, mare, dotata cu piscina interioara si exterioara, cu o gradina imensa de trandafiri albi si rosi, asa cum ii placeau, dar eu stiam ca nu era fericita. Ca il ura pe batran, exact ca mine.Il ura pe barbatul pe care odata il iubea, deoarece acesta se transformase intr-o bestie fara coada. O bestie nemiloasa, dura si rece, care din pacate, refuza sa vada sentimentele noastre necurate sau ranile ce ni le producea.
Intr-un moment de nebunie m-am descaltat luand-o la goana pe aleea pustiita. Inima imi batea mult prea tare, ma durea si simteam ca ceva nu-i tocmai cum trebuie sa fie.Parul roscat si lung, desprins, se misca pe aceelasi ritm cu picioarele mele.M-am oprit, tragandu-mi sufletul langa fantana din mijlocul curtii. Respiram cu greu.
Am pornit din nou in cautarea fiintei ce mi-a daruit viata, pulsul accelerandu-se.
Daca tatal meu ii facuse ceva? Daca…?
Mi-am scuturat capul in sens negativ, continuandu-mi drumul, ce parea dintr-o data lung.
Am cautat-o prin intreaga vila, dar nu am gasit nimic. Tot ce-mi mai ramanea era gradina impodobita cu trandafirii colorati si frumosi. Fara sa mai stau pe ganduri, am pornit spre locul acela, incercand sa ma calmez.
Era bine. Trebuia!
Dar nu a fost asa…
Cand am ajuns acolo, tot ce-am vazut a fost trupul ei scaldat in sange. Vroiam sa tip! Atat de tare incat ma durea, dar nu am facut-o. M-am apropiat de mama mea cu frica, lasandu-ma la nivelul ei.
Poate traia… - mi-am spus, optimista.
Privirea sticloasa aruncandu-mi visele la gunoi, dovedindu-mi cat recuse in nefiinta de ceva vreme.
- Nu! De ce?! De ce tu…
Lacrimi cristaline mi-au impanzit trupul, facand conturul obrajilor usor rosiatici. I-am luat trupul in brate, ferindu-i bretonul de pre frunte. “Nici moarta nu si-a pierdut stralucirea…” am gandit, suspinand, simtind o aura incarcata cu ura cum ma cuprindea. Am ignorat-o insa,singura dorinta fiind aceea de a o vedea razand din nou sau… aceea de a pleca cu ea.
“Lumea asta e mult prea goala fara tine… Doamne daca existi, ia-ma acum, te rog! “ – mi-am spus, in speranta ca cineva o sa auda si-o sa imi asculte ruga.
Nimeni.Nimeni nu-mi facuse pe plac, deoarece am ramas in viata, suportand sangerarile inimii mele in fiecare zi, eliberandu-mi lacrimile in fiecare noapte…
Trebuia sa fiu puternica, dar nu vroiam.
Doua luni au trecut de la nenorocire. Doua luni lungi si grele, incarcate cu lacrimi si suspine. Durere…
Tatal meu m-a chemat la el, spunandu-mi ca dupa cautarile sale mi-a gasit un sot demn. Un sot mafiot precum el, puternic. Nici nu m-am obosit sa-l refuz, deoarece oricum ar fi facut ca el, asa ca am acceptat, ajungand sa ma intalnesc si cu “presupusul”.
Ma gandeam ca o sa ma intalnesc, cu un barbat intre doua varste, insa m-am inselat. Probabil mama ma ajuta de sus, din Rai.
Sasuke Uchiha, a fost unul dintre cei mai frumosi barbati pe care i-am intalnit vreodata.
Ochii negriciosi ce amenintau sa ma inghita de fiecare data cand ii priveam, m-au fermecat din prima, de altfel ca toate celelalte trasaturi de care dispunea. Tenul fiindu-I asemeni laptelui ma ademenea sa-l ating, sa-l sarut delicat, era fin… Ce sa mai spun de par? Podoaba capilara, tot neagra precum pana corbului, mai tot timpul rebel, era exceptional. Tot timpul ma jucam in el…
Dupa o luna in care l-am tot cunoscut, m-am indragostit si… inevitabil a venit si nunta. Am fost o mireasa fericita, pana am aflat de testamentul lasat in urma de tatal brunetului.
Daca pentru o secunda crezusem ca si el ma iubeste, m-am inselat amarnic. Nici nu ma dorea…
“A facut-o din obligatie…”
Am incercat sa ma sinucid de doua ori, ajungand sa esuez lamentabil… El m-a oprit.
“Nu avea voie sa ma lase asa… din cauza nenorocitului de testament.”
Ma simteam singura. Eram singura… Nu aveam pe nimeni…
Toata viata a fost un calvar din care m-am chinuit sa scap. Am fost batuta de mica, mi-am vazut mama moarta si, acum sotul pe care-l aveam aproape ma vroia moarta. O stiam. Nu trebuia sa mi-o spuna.
“Nu ma putea omora sau insela din cauza nenorocitului de testament…”
Am incercat sa ma indepartez de el, insa nu-mi era cu putinta. Cu fiecare zi ce trecea ma indragosteam tot mai mult, doar privindu-l…
Intr-o seara cu luna plina, inspiratia ma lovi din plin, astfel ca mi-am luat ceva de scris, o hartiuta si, asezandu-ma comod in pat, am inceput sa scriu.
“Imi simt sfarsitul aproape… vine… ceva vine sa ma rapeasca din lumea asta” – scriam cu un zambet urias pe chip. Un zambet ce credeam ca l-am pierdut.
“Mi-am urat viata si inca o fac, deci… daca plec nu o sa am regrete. Ceva vine dupa mine, ceva care ma v-a conduce la mama mea…” – continuam cu mana tremuranda.
“Aici nimeni nu ma iubeste. Nimeni nu ma vrea.Pana si barbatul de care m-am indragostit sta cu mine din obligatie, nu din iubire, defapt el imi doreste… moartea.”
Zambetul nu mi-a pierit de pe chip, chiar daca se transformase intr-unul mai trist. Eu si asa, continuam sa-mi pun gandurile pe hartie.
“Sasuke, nu o sa te aburesc cu sentimente de iubire sau altceva. Stiu ca nu vrei si nu-ti pasa. Vroiam sa stii ca imi pare rau pentru tot. Nu am vrut sa te privez de libertatea de-a alege… Am aflat de testament de curand. Imi pare rau.”
“Tot ce mai vreau sa spun este adresat “salvatorului meu”. Te-am asteptat mult timp si te astept si acum… Promit ca n-o sa ripostez cu nimic, doar vin-o.Multumesc pentru tot!” – am incheiat, punand hartiuta pe pat. Asa Sasuke putea s-o gaseasca.
Am zambit din nou. Eram fericita…
M-am imbracat si aranjat asa cum am fost invatata, chiar daca acesta nu era si nu v-a fii niciodata stilul meu, indreptandu-ma spre biroul sotului meu.
Drumul mi s-a parut incredibil de lung. “De ce?” Nu stiam…
Ajunsa la destinatie, am intrat fara sa mai bat, observand trupul inert de pe podea. Era un roscat ghinionist se pare. Un oftat imi pasii de pe buzele intredeschise. “Curand o sa fiu ca el…” mi-am spus.
Totusi, mi-am intrat in rol “certandu-l” pe Sasuke si lingusindu-l. Din nou, acesta nu era stilul meu, dar il iubeam. Ma mataiam pe langa brunet ca o fana disperata ca sa nu-i dau de banuit.
Curand aparu si blondul, prietenul sau cel mai bun. Nu ma suporta, asa ca l-am ignorat. Povesteau ceva despre afaceri necurate. Nu ma interesa.
“Imi vreau salvatorul…” mi-am spus, lasandu-mi privirea sa cada asupra usii de culoare maro.
Nici nu am asteptat mult, caci o femeie frumoasa aparu. Parul ei de un roz-bombon, lungut, era lasat liber, in timp ce privirea de un verde smarald analiza imprejurarile. Imbracamintea de asemenea era ok, punandu-i in valoare trupul dezvoltat armonios.
“E frumoasa…” mi-am zis, simtind un fior cum imi strabate trupul. Eram putin geloasa, recunosc, dar nu eram dispusa sa renunt la “salvator” pentru Sasuke. O vroiam pe mama. Ea nu ma mintea… ea ma iubea cu adevarat.
Femeia a carui nume nu-l cunosteam, incepuse sa se de-a la brunet, spunandu-i ca in seara asta va fii al ei. Mi-am intrat in rol din nou, si, nu mare imi fu mirarea cand el o refuzase.
Cu toate ca stiam de ce o facuse, inima incepu sa-si grabeasca ritmul, pulsul mi se accelera.
Eram fara speranta.
- Imi pare rau, sunt casatorit.
Cuvintele lui se plimbau prin mintea mea.
“Nu! O face din cauza testamentului, Karin! El nu te iubeste…” – ma trezi vocea interioara din visare.
Doua lacrimi au cazut, urmate de altele si altele, acoperindu-mi obraji. Poate ei considerau ca plang de fericire, insa era fix invers…
Durea sa fii respinsa, dar nu voi mai indura astea prea mult.
Am auzit rasul femeii, observand mai apoi pistolul ce-l scosese din buzunar, indreptat spre mine.
“Deci era o “salvatoare”, nu un “salvator”.”
Viata mi se derula inaintea ochilor precum un filmulet. Durerea avea sa i-a sfarsit acum. Nu o sa mai doara, nu o sa mai plang pentru nimeni… Mama ma asteapta.
Am simtit un glonte cum imi strapunse pielea, apoi am cazut in reluare, lata, la podea in apropierea celeilalte victime.
- Multu…mesc, am rostit cu greu, nestiind daca cineva m-a auzit, simtindu-mi corpul vlaguit, lipsit de puteri. Simtind sangele cum se scurge… cum lichidul rosiatic ma paraseste si el.
O lumina puternica veni in intampinarea mea impreuna cu o silueta feminina. Mi-am inchis ochii, strangandu-i puternic, apoi i-am redeschis.
Hainele-i de un alb pur se multau pe corpul frumos, dezvoltat armonios, in timp ce un par de culoarea focului rebel, de neoprit, se intindea pana la talie. Era mama!
- Mama! am strigat fericita, fugind inspre ea. Mama! am repetat, aruncandu-ma in bratele-i fine si calde, strangand-o la pieptul meu. Mama…
- Gata, copila, mami e aici si… de data asta e pentru totdeauna, imi sopti pe vesnicul ton bland, facandu-ma sa suspin, apoi sa plang… de fericire.

“ Sentimentele precum ura, furia, gelozia, dar si iubirea m-au dominat de-a lungul timpului petrecut pe pamant. Nu regret nimic. Nu am regrete. Sper doar ca tata sa primeasca ce merita, Sasuke sa-si gaseasca fericirea pe care eu i-am rapit-o, iar… femeia aceea frumoasa ce mi-a taiat lanturile, sa fie fericita mereu. Ma bucur ca am intalnit-o, ca am murit, caci ea e “salvatoarea” ce m-a eliberat. Ce m-a readus impreuna cu ingerul meu… mama.
Ei, mama, stiu ca am murit, insa eu… eu abea acum incep sa traiesc.”

Hey.
Scuze ca nu am mai trecut pe aici demult.
Wow,la asta nu ma asteptam.Karin sa isi vrea moartea.
Yeeee,acum Sasuke este singur si poate pleca la Sakura.
Sa ma anunti la next.

Hey !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Wow ! Nu m-am gandit ca Karin a suferit atat de mult !
Cred ca va exista sasusaku !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Valsul iubirii +16 Mar 02 Apr 2013, 21:12

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.