La un pas de stele

Subiect: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:27

Hey

Am revenit cu un nou fic ^_^ Cred că este ceva mai diferit decât ce am scris până acum. M-am concentrat mai mult, am încercat să iasă cât de cât aproape de perfecțiune. Nu prea mi-a ieșit. Eii, sper să vă placă.

La un pas de stele

Capitolul 1.

- Ne pare rău, nu corespunzi cerințelor necesare.

Din nou acele cuvinte, nu puteam să cred că retrăiesc în fiecare zi același moment. Nu înțelegeam de ce eram atât de diferită de ceilalți, de ce niciodată nu reușeam ceea ce îmi propuneam. De ce toți fugeau de mine și de ce mă credeau o ciudată. Mă simțeam atât de pierdută. Mă simțeam atât de rău.
Am ieșit din acea companie, încercând să îmi spun că totul va fi bine. Că în curând voi întâlni persoane care mă vor accepta. Care mă vor ajuta să trec peste toată durerea. Care mă vor schimbă. Vroiam să scap de mine, vroiam să scap de aceste kilograme supărătoare care nu îmi dădeau pace. Care nu îmi deschideau porțile spre fericire. Eram atât de nefericită, eram și sunt.

- Ai grijă pe unde mergi ! reușesc să mă izbesc de cineva, îngheț când îi aud vocea plină de dispreț. Hă, Sakura Haruno. îmi cunoștea numele, de unde? Nu vroiam să aflu, priveam în jos în timp ce tremuram de frică. Dispari din fața mea, graso. continuă, vizibil dezgustată de mine.

Am rămas jos preț de câteva secunde, după care m-am ridicat. Am schițat un zâmbet fals, altă persoană care mă ura. Altă persoană căruia îi eram indiferentă, care nu mă suporta sau pur și simplu nu vroia să mă suporte. Nu înțelegeam de ce, eram o persoană bună și timidă. Probabil asta era problema, asta și greutatea mea. 56 de kilograme și 1.53 înălțime. Eram foarte scundă pentru atâtea kilograme, eram prea grasă.
Oricât m-aș fi străduit, nu reușeam să scad în greutate. Îmi era prea greu, nu puteam să mă abțin. Dacă țineam regim, tot nu slăbeam. Mi se părea după o lună că eram la fel, că nu mă schimbasem deloc. Nu era nimeni care să mă încurajeze sau să îmi spună contrariul, din contră. Toată lumea mă amăgea, chiar și așa zisa mea familie.

Fără să-mi dau seama, ajung acasă. Pun mâna pe clanță și deschid ușa, tremurând de frică. Îmi era frică să nu aud din nou acele țipete, acele vase care se spărgeau chiar în fața ochilor mei. Să nu aud acele cuvinte pline de răutate aruncate de la mama la tata și invers. Nu vroiam să retrăiesc aceleași momente.
Am încercat să închid ușa astfel încât să nu creez zgomot, însă nu am reușit. Am tresărit în momentul în care ușa a scârțâit, inima începând să-mi bată foarte tare. Îmi era frică să nu îl scol pe tata, îmi era frică să nu țipe la mine din nou.

- Ești un nenorocit, pleacă din fața ochilor mei !
- Dispari, sunt sătul de tine până peste cap !

Am răsuflat, se pare că tata nu dormea. Din nou se certau, iarăși acele cuvinte pe care le auzeam în fiecare seară, dimineață sau prânz. Am urcat scările, mergând în camera mea. M-am trântit în pat. Încercam să-mi țin sentimentele în frâu, să nu plâng. Nu vroiam să mă gândesc la nimic. Nici la părinții mei care se certau, dar nici la mine. Mă ridic din pat, mergând spre fereastră. Vedeam fete frumoase, care arătau bine și aveau fețe drăguțe. Mă întorc, mergând spre oglinda mare de la șifonier. Din cauza părinților mei, care au insistat să îmi cumpere un șifonier cu oglindă, sunt nevoită să mă privesc în fiecare zi, din cap până în picioare.

Nu vroiam să mă văd, eram dezgustată de mine. Eram atât de dezgustată încât vroiam să sparg oglinda. Să o fac bucățele. Nu puteam, riscam să mă certe tata. Îmi era atât de frică. Nu a dat niciodată în mine, dar .. vocea lui mă speria. Nu, mă îngrozea.
Stăteam, privindu-mă, și încercam să îmi dau seama de ce Dumnezeu a fost atât de rău cu mine. Încerca să mă pedepsească? De ce nu mi-a dat o familie care să se înțeleagă și să se iubească? De ce nu mi-a dat o înfățișare frumoasă? Eram sătulă până peste cap să fiu fata bună și timidă, să fiu cea batjocorită de toți. Să fiu cea luată în râs. Cea pe seama căreia se faceau glume.

În generală, aveam multe probleme cu colegii mei de clasă. Fetele, care se presupune că erau prietenele mele, râdeau mereu de mine. Desigur, pe la spatele meu. Făceau desene, desene în care eram eu. Îmi ziceau " Miss Piggy ", fără a ști cât de multă suferința îmi provocau. În fața mea spuneau că îmi sunt prietene, mă făceau să cred că sunt alături de mine. Dar nu, erau niște prefăcute. Erau niște persoane rele cu suflet hain. Nu toate, dar toate râdeau de mine. Probabil este greu să te abti atunci când se face o glumă, dar ar trebui să te gândești și la sentimentele celui luat în râs. Nu știau cât de mult durea, nu știau cât de mult mă făceau să plâng. Nu știau că nu era nimeni care să mă apere, că eram vulnerabilă. Am încercat să mă apăr eu, singură. Nu am reușit, însă am reușit să le fac să mă urască și mai mult. Mă bârfeau tot timpul, râdeau pe la spatele meu tot timpul. Atunci când eram cu spatele, făceau glume pe seama mea și pe felul în care arătam.
Oftez, încercând să îmi alung aceste gânduri rele și negre. Vroiam să uit, vroiam să o iau de la început. Acum, eram gata să încep liceul. Mai aveam două luni din vacanță, apoi se presupunea că începeam cea mai frumoasă etapă a vieții. Vroiam să cred asta, vroiam să fie așa. Însă cum putea fi așa, când știam că și acolo voi întâlni persoane care vor râde de mine și care mă vor face să mă simt un nimic. Cum puteam să trec peste asta? Cum puteam să cred că totul va fi altfel, că voi întâlni persoane diferite?
Tresar. Aud telefonul sunând, vibra pe birou. M-am apropiat ușor, oare cine mă suna? Cine să mă sune pe mine? Pe Sakura Haruno, fata care nu există. Nu cunoșteam numărul, dar ceva îmi spunea să răspund. Așa am făcut..

- A-alo? spun, într-un final
- Bună, Sakura ! Probabil te întrebi cine sunt, așa este? Mă numesc Tamara Iukato, sunt mătușa ta. se aude o voce blândă, de la capătul celălalt

Rămân pe gânduri, puțin uimită. Mătușa mea? Mă întrebam, care mătușă? Eu știam că nu am nicio mătușă, că mama era singură la părinți, iar tata la fel.

- Sakura? Sakura, mă auzi? Sakura? se aude aceeași voce, blândă.
- D-da, vă aud. Mătușa mea? Eu nu am nicio mătușă ! spun, sigură de cuvintele mele

Reușește să-mi spună că mamă mea nu a vrut niciodată să știe că eu am și alte rude, înafară de ea și tata. Am aflat că am unchi și bunici, veri și verișoare. Am aflat, de asemenea, că mătușa vroia să mă ia la ea. Se părea că mamă a vorbit cu ea, și ca să evite suferința mea din cauza problemelor pe care le avea cu tata, vroia să mă trimită la aceasta.
Dacă ar știi ea cât de mult sufăr, cât de mult sunt rănită..

- Deci? Ce spui, ești de acord? mă întreabă ea, curioasă de răspunsul meu
- Da ! spun fără nici o urmă de ezitare

Uram să stau în această casă unde nimeni nu mă iubea. Aici era locul unde trebuia să simt afecțiune, dragoste, căldură. Însă nu, în loc de asta, auzeam țipete, jigniri.. vedeam chiar și violență. Simțeam că viață mea avea să se schimbe, simțeam că alături de această femeie voi putea fi fericită, voi avea parte de un nou început. Poate reușeam să mă schimb, poate ea era bună la suflet, avea să-mi dăruiască iubire și afecțiune.
Încerc să nu fiu prea entuziastă. Aflu, printr-un mesaj de la Tamara, că mâine la ora opt trebuie să fiu gata pentru plecare. De asemenea, aflu că voi pleca în Londra. Asta înseamnă că voi părăsi Seoul, ce bine. Mă schimb în pijamale, băgându-mă în pat. Desigur, fără să uit să îmi fac rugăciunea. Nu înțeleg de ce mă tot rugam, ceea ce ceream nu se îndeplinea. Dar, simțeam nevoia s-o fac. Vroiam să fac asta..

Ziua vine cu repeziciune, reușesc să mă trezesc chiar cu o jumătate de oră înainte de plecare, datorită ceasului meu. Desigur, probabil că mama dormea. Probabil că vroia să plec cât mai repede..
Mă ridic, mergând spre baie. Îmi fac siesta de dimineață, apoi încep să mă pregătesc. Tamara mi-a spus să nu-mi iau nicio haină, pentru că vrea să-mi cumpere altele noi. Da, desigur. Altele noi în care voi arată oribil, ca în orice altă haină de altfel. Schițez un zâmbet fals, apoi oftez. Ma imbrac cu ce imi vine la mana. Eram vizibil neinteresata de a vedea cum imi sta, eu stiind deja raspunsul. Eram fericită, într-un fel. Simțeam frică, frică de a merge la o persoană pe care nu o cunosc. Mama mi-a spus că ea nu mai are alte rude, m-a mințit se pare. Din această cauză, aceste rude sunt ca niște străini pentru mine.

M-am încălțat, apoi am ieșit afară. Nu am privit în urmă, oricum nu aveam de ce să o fac. Nu era nimeni care să plângă pentru că plec, sau măcar să se prefacă. Tata și mama dormeau, nici măcar nu le păsa dacă voi avea un drum sigur sau nu..
Am oftat, din nou. Am intrat în taxi, mă aștepta în fața casei. Bărbatul care nu avea mai mult de treizeci și cinci de ani, mă salută politicos. Fac același lucru, apoi îmi pun capul pe geamul rece. Simțeam cum inima mă durea din ce în ce mai tare, iar tot ce vroiam era să nu mai exist. Oricum existența mea era nulă pentru oricine, nu aveam niciun prieten bun. Nu aveam o persoană căruia să-i spun dacă mă simt rău, sau să-i dezvălui problemele pe care le am. Nu avea cine să aibă grijă de mine atunci când eram bolnavă, când aveam febră sau eram răcită. Nu ținea nimeni evidența dacă mâncasem în ziua respectivă, sau dacă dormisem bine. Atunci când aveam coșmaruri, tot ce primeam erau jigniri și țipete.
Toate aceste lucruri m-au marcat. Am ajuns la vârsta de cinci sprezece ani, neștiind unde a rămas copilăria mea sau care a fost. Am vrut să fiu fericită, să am amintiri frumoase și speciale. Să am sufletul plin de emoții, să mă uit la desene, să am păpuși cu care să mă joc. Să cred că viață mea este roz și sunt pe norișori pufoși, să mă bucur atunci când mama îmi spune o vorbă bună și când tata mă scoate la o înghețată. Să merg în parc cu familia mea, să mă dau în tot felul de caruseluri și să mă joc tot felul de jocuri. Să am prieteni, nu neapărat mulți, dar să am. Să am o persoană lângă mine, căruia să-i spun " cea mai bună prietenă ".

Vroiam să plâng, din nou. Simțeam nevoia să o fac. Însă, nu puteam. Știam că sunt privită, puteam vedea asta cu coadă ochiului. Bărbatul care conducea taxiul, mă privea în oglinda reprovizorie. Era..ciudat.
Am ajuns destul de repede la aeroport, fiind prinsă în gânduri. Nu aveam bagaje, așa că doar am coborât, taxiul fiind plătit de către Tamara. I-am mulțumit bărbatului, apoi am închis ușa și am tras aer adânc în piept.

- Sakura ! Aici, scumpo ! aud o voce gingașă

Îmi era frică să mă întorc. Cum puteam să o îmbrățișez și să îmi maschez panica, când eu nu o cunoșteam absolut deloc? Nu știam nimic despre ea, nici măcar cum arată. Eram..speriată.
Până la urmă decid să nu mai fiu atât de nepoliticoasă, încât s-o las să îmi privească spatele. Nu era frumos. Nu mă învățase nimeni asta, însă reușisem să prind de la școală și bunele maniere. Când m-am întors, am văzut o femeie extrem de frumoasă. Avea ochii verzi, exact ca ai mei. Probabil de la ea i-am moștenit, pentru că atât tata cât și mama, aveau ochii albaștri. Părul ei era brunet, îi ajungea cam până la umeri. Avea o siluetă frumoasă, chiar mai frumoasă decât a mea. De asemenea, trăsăturile ei erau fine și foarte frumoase. Era o făptură minunată ..
Atunci când m-a văzut, buzele ei au luat conturul unui zâmbet. Era așa de frumos, eram surprinsă într-un mod plăcut. Nimeni nu îmi mai zâmbise așa. Îmi făcea părul de pe mâini să se zbârlească. Eram în tranșă. În acel moment, am simțit două brațe înconjurându-mi corpul. Am rămas înlemnită. Era prima dată în acești ani, când eram îmbrățișată. Corpul ei emana o căldură incredibilă, mă simțeam atât de bine în preajma ei, în brațele ei.

- Haide, Sakura. Mergem acasă..

Am auzit acele cuvinte, exact lângă urechea mea. Avea o voce melodioasă, gingașă și dulce. Mă făcea să tremur, mă făcea să mă simt iubită și protejată. Când am auzit cuvântul " acasă ", nu-mi imaginam că am auzit bine. Oare era posibil ca de acum în colo să am un loc pe care îl pot numi cu mândrie " casă " ? Unde știu că sunt protejată, iubită? Unde cineva mă așteaptă cu mâncarea caldă, cu vorbe frumoase și mângâieri protectoare?
M-am rezumat doar la a aproba, ceea ce o făcea foarte fericită. M-a luat de mână, în timp ce ne-am urcat în avion. Era prima oară în viața mea când călătoream cu avionul. Aveam emoții, astfel încât mâinile începură să-mi transpire. Inima mea era în alertă. Tamara a putut simți asta, mi-a spus să stau liniștită pentru că nu am de ce să îmi fac griji.
Ne-am așezat la locurile noastre, erau două scaune roșii. Erau foarte comode. Tamara mi-a permis să stau la geam, era minunat. Adoram locul acela, locul de la geam. Puteam vedea totul de acolo, puteam vedea norii și peisajele frumoase. Abia așteptam să ajungem.
Am început să vorbim, despre orice subiect. Încercam să o cunosc mai bine, să aflu lucruri despre ea. De asemenea, ea îmi punea multe întrebări. Mă simțeam atât de bine vorbind cu ea, era așa de blândă cu mine. Eram obișnuită cu țipete, cu jigniri. Însă acum era cu totul diferit, era o discuție calmă.

M-am apucat să-i povestesc tot ce pățisem, de la început până în momentul de față. Se încrunta atunci când îi povesteam despre toate umilințele prin care am trecut. Știu, era imposibil ca o persoană să sufere atât cât am făcut-o eu..
După vreo oră în care am vorbit, am adormit. Am întâlnit atâtea persoane care mi-au provocat amintiri dureroase, încât au devenit mai mult decât vizibile cicatricile care mi-au rămas în urma acestora. Poate, cicatricile acestea pot fii vindecate de către această femeie. Această persoană minunată. E bine, acum mă simt în siguranță..

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:33

Iooi, ce capitol lung in love

Ne luam de mana la asta.

Ma bucur ca sunt prima la acesta poveste formidabila! Cand am vazut ca ai inceput un fic am sarit ca o nebuna pe tastatura , sa scriu un edit ca apoi sa ma apuc de citit. rolling on the floor

Asa, sa revenim. Imi place. Imi place chiar foarte mult. Conturezi foarte frumos o idee, pe care n-am mai vazut-o pana acum si pot spune ca e originala. Saraca Sakura , prin ce a trecut. A avut o copilarie nefericita, umbrita si de kilogramele in plus. Presimt ca Tamara va avea un rol important in slabirea Sakurei si stiu ca o va ajuta sa-si schimbe si atitudinea. Daca as fi avut eu parinti la fel, i-as fi omorat , jur. happy2

Glumeam , lol. rolling on the floor

Deabia astept sa vad cum intra si Sasuke in scenariu , desi presimt din nou ca cel , de care s-a lovit Sakura era el. Ma rog, Imi tin presupunerile pentru mine. Cred ca varaa asta va fi plina pentru Sakura. dap !

Ei bine , vreau continuare cat mai repede . a hug

Andreea Dincă · Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:38

Hey!
Imi place capitolul si ideea este frumoasa.
Sper ca Sakura sa devina frumoasa si Sasuke sa se indragosteasca de ea:))...ma gandesc prea departe ..stiu..Ai postat doar primul capitol si eu deja imi imaginez sfarsitul:)))..Un happy ending :)).
Fumeie ai devenit harnica..DIN NOU...Nu credeam ca o sa te apuci de scris ficuri..a trecut ceva timp:))).
Imi era dor de capitolele tale ;;).
Astept next .
Te pupa Deya *. Sarmaluta ta.

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:41

Bulineeel Uite un nou fic de la tine pentru noi. Inceputul imi place mult, partea in care Sakura este batjocotira si marginalizata din cauza aspectului fizic este ceva nou, ceea ce m-a facut si mai curioasa. Ma intreb de ce a aparut matusa ei intr-un asemenea moment si ce surprize ii va mai rezerva viata. Cum se va intalni cu Sasuke si cum isi va face prieteni? Sau nu o va face? Nu stiu, am ramas in suspans, nu stiu ce sa imi imaginez pentru o eventuala continuare. Asa deci, va trebui sa imi spui chiar tu, aducand nextul. Spor la scris si multe, multe idei. Te pup. :*

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:48

Maamă, câta capitoluul huh?

Atât de lung, atât de frumos in love

Am citit cu o plăcere incredibilă, iar ideea e foarte frumoasă, m-ai făcut foarte curioasă, sincer nu am mai citit niciodată un fic în care Sakura să aibe probleme de genul acesta think

Abia aștept următorul capitol, cât mai repedee puppy eyes

Sport la scris, pupici kiss

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:55

Heii.:)
Yoii….o idée chiar neobijnuita….Adica nu trebuie sa fie atat ……de….nu stiu……inchsa in ea doar pentru ca este “grasa”.Gandeste negativ.Ar trebui sa vada partea plina a paharului…..A stai….nu este asta ceva…Cum am mai spus o idée foarte,foarte frumoasa.Sper sa ma anunti si pe mine.Doar daca vrei!!Spor la scris in continuare.Te-am pupat.Pa-pa^^

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 18:56

Bună, Bubu. a hug

Mă bucur că ai început un nou fic. Îmi place foarte mult titlul, e original și special. M-a emoționat acest capitol, îmi dădeau lacrimile când ai povestit de viața Sakurei, care era atât de urâtă și crudă. Mă bucur că mătușa ei a venit să o ia "acasă". Chiar sper să ducă o viață foarte bună cu ea, în Londra. Nici nu îmi pot imagina cum o copilă de doar 15 ani să treacă prin atâta suferință. Adică, să nu ai prieteni sau o familie unită. sad

E foarte trist.
Abia aștept să vină next-ul! Spor la scris! a hug

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 19:14

Bonjour! Cand am vazut titlul, capitolul si autoarea, am cazut de pe scaun, sincer ma cam doare o coasta puppy eyes

Oricum, am plans, pentru ca ce am trait eu cativa ani, am gasit in capitolul asta, si m-a emotionat atat de tare, incat nu m-am putut abtine, Nu mi-a pasat ca e lung sau ca e scurt, am savurat fiecare litera. Am inteles ca te-ai straduit pentru acest capitol si chiar ti-a iesit foarte frumos, asa consider. I-ai descris suferinta, si faptul ca e o fata sensibila, ce de abia da ochii cu o lume buna, nu numai cu una rea. Vreau tare mult sa vad ce se intampla in continuare, e atat de promitator si frumos ca nu ma pot gandii la altceva. Nu mai dorm la noapte....

Spor la scris si la idei! Sarbatori fericite in continuare! Te astept cu sufletul la gura sa aduci nextul, te-am pupat!

Naty~

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 19:15

Iotete la ele cik edit dute bree de icea (d)

Asa deci nou fic facut de bubu era normal sa-l citesc <3

Stii cat de mult iubesc cum scrii si cum descrii lucrurile <3

Chiar ma captivat povestea asta atat de trista :( adica mai toti si-o imagineaza pe Sakura inalta ,frumoasa, supla, rea, placuta de toti.

Si in sfarsit citesc un fic unde ea nu e placuta, si evident are niste complexe urate.

Asta da :x asa imi place sa citesc ceva nou dar tot la fel de interesant :x

Astept next-ul iubire, sa ma anunti logic :x

Pup, Apocalipsa

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 20:04

Bubişooor (GOO)
Deci am ramas masca atunci cand am citit capitolul. Ideea este atat de frumoasa, desi copilaria Sakurei nu este una tocmai fericita. Ai conturat foarte frumos sentimentele ei, la un moment dat am simtit toata acea durere ca fiind a mea. I like it :)): . Nu stiu cum o vei continua, dar stiu sigur ca va fi ceva iesit din comun, original, dementia, genial, de toate =))). Las' ca te cunosc eu pe tine si stii sa ne surprinzi in cele mai placute moduri.
Chiar sunt curioasa sa vad ce intorsatura va lua viata ei cand ajunge in Londra, ce fel de persoane va cunoaste acolo si abia astept sa vad daca va fi viata pe care si-a dorit-o.
Abia astept sa vad nextuletul, deci pune-te pe scris ca nu mai am rabdare. Spor la scris si o tona de ispiratie, my love. kiss

LexX^^

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 20:09

Yoai! Ce trist a fost începutul. Ma atras titlul şi sunt bucuroasă că am trecut pe aici. Îmi este milă de Sakura, chiar dacă este normală ea se vede grasă . Sper ca acea mătuşă să o ajute şi să-i ofere căldura de care rozalia nu a avut parte.
Sper să mă anunţi când pui next.

La un pas de stele Country-winter-snow-fall

La un pas de stele Country-winter-snow-fall

Happy winter!

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 21:47

Hey mami !
Imi place foarte mult capitolul, ador felul in care scri.
Biata Sakura, mi-e mila de ea :(. Imi place mult ideea, e una unica. Mi-a placut enorm cum ai conturat fiecare sentiment, m-ai facut sa simt acele sentimente.
Abia astept sa apara si Sasuke prin peisaj. in love

Oricum, genial capitol. Esti absolut geniala. a hug

Abia astept nextul, spor la scris si la idei!

Dey was here.

Subiect: Re: La un pas de stele Joi 27 Dec 2012, 22:17

Bubulina, idea pe care ai abordat-o este foarte bună, chiar te atinge la suflet.
Ce pot să spun, încă suntem la început şi aş vrea să te laud pentru felul în care ai parcurs acţiunea, lent şi bine, mici repetiţii pe acolo, totuşi cu un scop întemeiat.
Da, de multe ori oamenii care au câteva kilograme în plus sunt luaţi în râs şi badjocoriţi, nu au pace din cauya că lumea îi critică pentru aparenţă.
Îmi place ideea, deci sunt sigură că o vei dezvolta foarte frumos, ai lucrat impecabil şi nu am zărit greşeli, ceea ce a fost şi mai bine. Plus stilul tău e simplu şi fluid, am citit fără oprire şi nu am întâmpinat dificultăţi.
Nu ştiu ce altceva să mai spun, decât succes, multă înspiraţie pentru următorul capitol şi întreaga poveste! Abia aştept să pui nextul. *hug*

Subiect: Re: La un pas de stele Vin 28 Dec 2012, 15:38

Deci Bubu, am trecut şi eu la ficul tău... Doar ţi-am promis asta. Sigur, nu mă aşteptam să fie atât de lung, dar la atât de frumos da. Eşti o păpuşă talentoasă, bunicuţo (GOO)!!!Şi cum ziceam, chiar am rămas plăcut surprinsă de cât de 'scurt' a fost pentru că e singurul capitol atât de lung pe care l-am citit în ultimele luni. Şi sincer... I LOVE THAT!!!!
Bun, să comentez acum în stilul meu :3
Îmi place banner-ul. E chiar foarte frumos. Rozzzzz aşa ca pălul lui Sakulaaa.. Îl ador. Şi i-ai pus şi pe Sasu şi Naru ca doi şmecheraşi acolo... Hmmm, foarte tare. Abia aştept să-i văd. M-ai făcut tare curioasă. Bine, presupun că se vor lega de greutatea Sakurei, doar ştim cum sunt englezii :)) Ştiu sigur că Sakura se va face o dulceaţă de fată- aşa cum o ştim- şi le va arăta ea fetelor ălora cum stă treaba.
Şi deci... Chiar am trăit tot ce ai scris tu acolo. M-ai fermecat doar prin nişte simple cuvinte, uşor de înţeles, că de... doar suntem smart! well? awesome right?

M-ai făcut să mă simt atât de nasol, de neajutorată. Bine, ştiu şi eu cum e dap !

Chiar urăsc genul acela de persoane, fiţoşenii eee... Ragaţa eeee...
Mă mişcam cu încetinitorul şi chiar credeam că-s eu acolo what?lol!

Genială fumeia asta!!! Tu eşti geniala Bubuleee!!! Era atât de palpitant să simt ce simţea ea, să fac ce făcea ea. Doamne fumeio, eşti super taree!!
Chiar mi-a tresărit inima din loc când o sunat acea femeie. Bestială ideea!! Doar că, pentru că există totuşi un 'că' , nu mi-a plăcut că mama ei a minţit-o. Bine, o fi pentru a o izola sau pentru binele ei- şi ştim cu toţii că o mamă îşi iubeşte plozii- dar nu să o mintă aşa. Sakura nu s-ar mai fi simţit atât de singură şi ar fi avut şi ea săraca un umăr pe care să plângă. Oh, vai!! Încep cu vorbie multii şi cu lăudat nimic !! hmm...?!

Per total, bibila mea Bubu, mi-a plăcut la nebunie. Eram acolo, salivam după o clipă de linişte şi eram în culmea fericirii când o sunat Tamara.
Abia aştept următorul capitol la fel de lung :3
Să mă anunţi fumeioo!!!!!

Anna loves u!!

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 16:33

Ţi-am zis că vin cu un comentariu.
M-ai.. m-ai prins total în povestea lui Sakura. Să ştii că există cazuri adevărate de astfel de părinţi, cunosc şi eu unul. E îngrozitor să treci prin ce trece un om ca ăla.
M-ai atras foarte mult în poveste pentru că eu chiar mă regăsesc acolo, la capitolul aspect, doar că sunt mult mai înaltă, dar totuşi.
Îmi place cum scrii, ai avut câteva greşeli. Sper că nu te superi, dar nu există " vroiam ", pentru că nu există verbul a " vroi ", e " voi ", deci prin urmare este " voiam ". Te-ai repetat cu forma greşită şi m-a zgăriat pe timpan, în rest n-am văzut altceva. Sper că nu te-ai supărat, dar nici eu nu ştiam că e " voiam " şi nu " vroiam " până mi-a zis doamna de română.
Vreau să aduci următorul capitol, poate povestea ta şi modul în care se va schimba Sakura mă va îndemna şi pe mine la fel. a hug

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 17:51

Meow, mulțumesc mult pentru toate comentariile. Sunteți cei mai tari ! Ema, da, știu că nu există verbul " a vroi ", ci " a voi " ... însă mereu fac greșeala asta, cred că și în capitolul ăsta tot la fel am făcut. Dar o să editez mai târziu pentru că acum nu mai am timp. Și eu tot de la doamna de română am aflat. Mulțumesc mult, oricum. kiss

Apropo, nu mai suparat chiar deloc a hug

Capitolul acesta l-am scris pe fugă, îmi pare rău că nu a ieșit așa cum trebuia și cred că acțiunea e puțin cam grăbită. Nu am vrut să fac ceva normal, Sasuke să apară din primul sau al doilea capitol și așa. Vreau să fie ceva mai diferit iar ideile mele vă asigur că sunt cât se poate de originale. Ehh, capitolul 2. Lectură plăcută și vă mulțumesc încă odată ! in love

La un pas de stele

Capitolul 2

- Sakura, trezește-te ! Sakura !

Aud cum cineva mă strigă, însă nu îmi pot deschide ochii. Nu vroiam să o fac. Mă simțeam bine așa, mă simțeam protejată și iubită. Visam. Eram fericită. Persoană care mă striga, acum trăgea de mine. Încerca cumva să mă omoare? Nu vreau să mă trezesc. Mă simt bine aici ! Of, de ce nu îmi dă pace? Nu am avut de ales așa că am deschis ochii. O văd pe Tamara lângă mine, privindu-mă blând. Clipesc de câteva ori, după care aflu că am ajuns. Deja? Oh, super.
Mă ridic cu greu de pe scaun, apoi o urmez în tăcere. Abia aștept să aflu unde vom sta, ce fel de casă va fi. Nu conta dacă era o vilă sau o casă mică, atâta timp cât găseam iubire acolo. Aveam nevoie de afecțiune, aveam nevoie de asta mai mult ca niciodată.

Ne-am urcat într-un taxi, apoi am pornit spre viitoarea mea casă. Eram atât de emoționată și de fericită. Abia puteam să îmi țin emoțiile în frâu. Tamara putea vedea cu ușurință că muream de nerăbdare, de aceea îmi spunea în fiecare minut să mă liniștesc pentru că îl voi speria pe taximetrist.
Sincer, chiar nu îmi păsa. Pentru prima oară în viață mea chiar nu îmi păsa de ceea ce credeau ceilalți. Aveam dreptul să fiu fericită, aveam dreptul să simt emoții care îmi fac corpul să vibreze.
Tamara îmi spune că am ajuns. Eram prea fericită ca să îmi dau seama de acest lucru. Mă dau jos din mașină, mulțumindu-i bărbatului care ne-a adus până aici și luându-mi la revedere. Nu știam sigur dacă ne vom mai revedea, probabilitatea era foarte scăzută, dar așa învățasem eu la școală.
Când îmi ridic privirea, rămân șocată. Casa era atât de mare, încât părea un bloc. Era atât de frumoasă ! Tamara mi-a spus să întru, deschizându-mi poarta. Am pășit lent în interiorul curții. Pentru a doua oară, eram șocată. În curte erau copaci înalți cam cât casa, un mic loc ce aparținea florilor, o masă din sticlă cu scaune negre, chiar și o piscină. Era atât de mult spațiu, exact ca pe un teren de fotbal. Poate că nu chiar atât de mare, dar cam la fel.

Casa era bej cu puțin maro, avea terasă iar geamurile erau foarte mari. Nu știu exact câte camere erau, dar la mărimea casei, cred că pe puțin 7.
Mă simțeam jenată, stăteam cu gura deschisă și cu ochii larg deschiși în timp ce Tamara mă privea. Era o situație penibilă pentru mine, dar nu puteam să nu fiu uimită de tot ce vedeam.
Tamara îmi spune să intru în casă, așa că o urmez în tăcere și încerc să îmi schimb expresia feței. Atunci când intru, un fior de plăcere mă cuprinde. Totul era de bun gust și de lux. Se pare că Tamara avea foarte mulți bani. Se vedea că pune preț pe casa ei, că îi place să aibe totul în ordine. Să fie cât mai frumos.
Mi-a spus să merg sus. Am vrut să o întreb care este camera mea, însă mi-a luat-o înainte spunându-mi că îmi voi da singură seama unde trebuie să intru. Am ridicat din umeri, apoi am urcat pe scări. Am ajuns sus, unde era un hol lung. Da, casa era întradevăr mare. Acum, mă uitam confuză. Chiar nu știam care ar trebui să fie camera mea.
Mă plimb puțin pe hol și observ un lucru destul de ciudat. Pe perete scria " Sakura ", iar o săgeată indică spre o ușă neagră. Asta ar trebui să fie camera mea, nu? Sper să nu fac o prostie. Deschid ușa ușor și intru în cameră. Rămân uimită, era ceva diferit de ce aveam la vechea casă. Era o cameră spațioasă, avea chiar și baie. Pereții erau roz pal, așternuturile patului la fel. Aveam două birouri. Ce puteam face cu două? Geamul era foarte mare, iar patul de două persoane. Un șifonier cu oglindă, oh..nu din nou, și două dulăpioare mici, albe. Era o cameră foarte frumoasă, în orice caz.
M-am dus spre șifonier, am încercat pe cât posibil să nu mă privesc în oglindă, și l-am deschis. Am rămas uimită, erau foarte multe haine. Haine frumoase, tot ce își putea dorii o fată. Da, o fată care era frumoasă, nu o fată ca mine..

Am oftat, fiind profund dezamăgită. Am auzit că Tamara mă strigă, așa că am coborât repede jos. Mi-a spus că este în bucătărie, însă eu nu știam unde se află bucătăria în această casă. M-am ghidat după vocea ei, așa că din fericire am ajuns unde trebuia.
Mi-a spus să iau loc pe scaun, fiind foarte serioasă. Am ascultat-o și m-am așezat în tăcere, nu vroiam să o supăr sau ceva de genul. Mi-am trecut ochii prin încăpere, fiind surprinsă de ceea ce vedeam într-un mod plăcut.

- Sakura .. începe, captându-mi atenția. Uite, se vede foarte clar că ești complexată de cum arăți. Vreau să te ajut, vreau să nu mai fi așa. Ești foarte frumoasă.. continuă, însă nu o las să termine
- Da, frumoasă pe naiba. Am un corp care nu mă lasă să-mi îndeplinesc visele ! Toată viață am fost înconjurată de persoane care au râs de mine, iar toate visele mele au fost spulberate. Am vrut să fac parte dintr-o trupă de dans, însă mi s-a spus că nu am cum, având în vedere condiția mea fizică. Mereu mi-am dorit să cânt, așa că am mers la diferite companii .. am dat probe .. dar degeaba. Nimeni nu a vrut să-mi dea o șansa, deși ei mă puteau ajuta să slăbesc. Mi s-a spus că nu doresc să-și piardă timpul cu mine, căci probabil aș fi fost un esesc care nu le-ar fi adus bani. Nu mai am nicio șansă.. spun, dezamăgită, fiind gata să plâng

Tamara mi-a luat fața în mâinile ei calde, privindu-mă cu regret și blândețe. Era prima persoană care mă privea în felul acesta. Prima persoană care arăta că ține la mine, deși mă cunoștea doar de o zi. Îmi mângâia părul, oftând. Mi-a spus să nu îmi fac griji, căci ea mă va ajuta, apoi mi-a spus să mai aștept puțin pentru că mâncarea mai avea puțin și era gata.
Cad pe gânduri, după ce o aprob. Cum mă va ajuta? Nu avea cum. Cea care trebuia să se ajute singură eram eu, eu trebuia să fiu ambițioasă ca să reușesc să slăbesc. Însă cum? Cum când am trecut prin atâtea umilințe, când nimeni nu m-a încurajat? Nu mai aveam putere..
Eram conștientă că niciun vis de al meu nu se va împlini. Niciun băiat nu se va uita la mine. Defapt, singurul băiat pe care l-am plăcut .. râdea de mine. Era la fel ca toți ceilalți, își bătea joc de mine și de felul în care arăt. Nu conta că ne cunoșteam de la grădiniță, nu conta nimic pentru el. În fond, de ce să se uite la mine? Avea o mie de fete care umblau după el, care doreau să fie cu el, iar el era cu o fată diferită în fiecare săptămână. Tsc, ce penibil..

Tamara mi-a pus o farfurie cu mâncare în față, spunându-mi să mănânc apoi să merg și să mă culc căci mâine avem o zi lungă. Se purta atât de ciudat, dar nu vroia să-mi spună nimic. Era o liniște apăsătoare, parcă tăcerea vorbea pentru noi.
După ce am mâncat, m-am conformat și m-am dus sus. Eram nerăbdătoare, într-un fel, chiar vroiam să știu ce îmi rezervă ziua de mâine. M-am schimbat în pijamalele pe care mi le cumpărase Tamara. Era destul de ciudat, îmi veneau, nu erau nici mici dar nici mari. Erau negre și aveau câteva pisicuțe albe pe ele.
A doua zi, Tamara m-a trezit de dimineață. Mi-a spus să fac un duș și să mă îmbrac cu ceva frumos, apoi să merg și să o aștept în cameră de zi. La cât de adormită eram, doar am dat din cap și m-am îndreptat spre baie. M-am și impiedicat de era să cad cu capul de chiuvetă, dar nu era ceva nou la mine. Era miracol dacă nu mă loveam dimineața.

Mi-am făcut repede un duș, după care m-am spălat pe dinți și am mers să mă îmbrac. Mi-am ales ceva destul de frumos, după părerea mea. Mi-am pieptănat părul, apoi am ieșit din cameră și am mers jos, așteptând-o pe Tamara. A trecut o jumătate de oră, iar eu deja mâncasem și Tamara încă nu era gata. Doamne, zici că mergeam să-l vedem pe Dumnezeu și alta nu.
Eram genul de persoană vulcanică, genul de persoană care lăsa emoțiile s-o cuprindă. De aceea începeam să me enervez, ce Doamne Dumnezeule putea să facă atâta timp? Doar nu își punea aur în cap..

- Sakura, sunt gata. Haide să mergem, ah, și grăbește-te, te rog. Cred că am întârziat. îmi spune ea, în timp ce o vedeam pășind grațios prin fața mea

Îmi dau ochii peste cap, un gest specific mie. Oare din cauza cui am întârziat noi? Și unde să întârziam? Se poartă atât de ciudat și e atât de secretoasă. Bine, putea fi un avantaj că e secretoasă. Dar nu înțeleg de ce nu îmi spune unde mergem, chiar nu pot înțelege.
Taxiul ne aștepta în fața casei, am urcat în el și ne-a cuprins pe toți o tăcere de zici că mergeam la înmormântare. Doamne, Tamara merge cu taxiul peste tot? Probabil că da, nu o fi învățată să meargă pe jos, ca tot omul.
Îmi pun capul pe geamul rece, încercând să mă calmez. Sper din tot sufletul că nu vrea să mă ducă la cumpărături sau ceva de genul. Uram să probez haine, să mă uit în oglindă și să văd că îmi stă urât. Nimic nu venea bine pe mine, absolut nimic. Eu de fiecare dată purtăm haine largi, ceva care să-mi acopere corpul. Nu vroiam să port haine strânse pe corp, haine mulate. Nu aveam de ce, era penibil.
După ceva timp, am ajuns la destinație. M-am dat jos din taxi și am observat că eram în fața unei vile foarte frumoasă. M-am uitat puțin încurcată la Tamara, ea dându-și seama de ceea ce vroiam să o întreb. Îmi spune să intru și să nu pun întrebări pentru că voi afla imediat unde suntem și de ce am venit în acest loc.

Tamara sună pe cineva, spunându-i că am ajuns. Am observat că a venit un bărbat să ne deschidă porțile, apoi am intrat în curte. După aceea, Tamara a intrat în casă ca și cum ar fi casa ei. Eram puțin jenată, dar am urmat-o fără să spun ceva.
Eram uimită. Se pare că Tamara are prieteni bogați. Mi-am aruncat privirea peste holul mare și luminos, apoi am văzut cum o femeie foarte frumoasă se apropia de noi. Doamne, ce corp avea ! Era atât de slabă și avea o față atât de frumoasă, și cred că avea vreo treizeci de ani. E incredibil cum cineva la o vârstă atât de înaintată poate arăta atât de bine, iar eu la cinci sprezece ani eram de tot râsul..
Mi-am dat ochii peste cap, după care am făcut cunoștiință cu această femeie. Se pare că o chema Sara, și era foarte drăguță și amabilă. Ne-a spus să mergem în living și așa am făcut. Ne-am așezat pe canapea, eu și Tamara, în timp ce Sara s-a așezat pe un fotoliu. După ce s-au revăzut și s-au îmbrățișat, le-am văzut pe cele două femei cum și-au schimbat privirile, fiind foarte serioase. Mă priveau amândouă, iar eu mă simțeam foarte ciudat. Nu îmi plăcea deloc când lumea mă privea..

- Sakura, îmi pare atât de bine că mătușa ta te-a adus la mine ! Eu vreau să te ajut, eu pot să te ajut. Știu că ești complexată de greutatea ta, mătușa ta mi-a povestit absolut totul. Vreau să te ajut, sunt profesoară de dans la o companie renumită și cum sunt prietenă foarte bună cu mătușa ta, am să te pot ajuta fără nici un fel de problemă. De asemenea, în compania noastră avem una dintre cele mai bune profesoare de canto, te poate ajuta și ea. Avem profesori de sport și îndrumători care te pot schimba. Tu trebuie doar să decizi.. îmi spune ea, fiind foarte sigură pe cuvintele spuse

Eram uimită, oare chiar aveam șansa să mă schimb? Erau primele persoane care se ofereau să mă ajute, care îmi întindeau o mână când aveam nevoie de ea. Și totuși, de ce mă simt atât de nesigură? Inimă mea e confuză, nu știu ce să răspund. Tamara îmi spune că asta este decizia vieții mele, că am șansa să mă schimb și să fac ca totul să fie mai bine pentru mine, să nu dau cu piciorul. Că mă voi întoarce cândva, și trebuie să fiu mai puternica și mai sigură pe mine. Să nu pierd vremea, pentru că poate lua destul de mult timp să ajung unde îmi doresc și să fiu mulțumită de mine. Trebuia să încep acum.. trebuia să accept acum..

- Da, accept. Vreau ca lumea să mă recunoască și să mă accepte, vreau să întorc cuvintele tuturor persoanelor care și-au bătut joc de mine și mi-au cauzat atâta suferință. Vreau ca măcar o dată în viață să fiu indiferentă, să-mi pese doar de mine. Vreau să mă schimb, va rog din tot sufletul, ajutați-mă.. reușesc să spun, cu lacrimi în ochi

Tamara și Sara îmi zâmbesc, apoi mă îmbrățișează spunându-mi că totul va fi bine și că împreună vom reuși. Nu știam cum să le mulțumesc, așteptam doar ca viața mea să ia întorsătura pe care mi-o doream de atâta timp..

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 17:52

Ce repede ai adus next-ul in love

Din nou, trebuie sa te felicit pentru felul tau de a scrie. O descriere foarte lejera , care nu deranjeaza cititorul. Ce-mi place foarte mult , este faptul ca n-ai clisee. Asa, sa revenim la firul povestii. M-am asteptat ca Tamara sa o duca la un specialist in slabit, sau la un curs de dans. happy2

In orice caz , ma bucur ca Sakura si-a luat inima in dinti si a asteptat sa se schimbe. Deabia astept sa vad in ce fel. well? awesome right?

Te astept cu next-ul. a hug

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 17:53

Bună, Bubu! happy

Mi-a plăcut foarte mult acest capitol. Ai descris foarte frumos. Ai un gen de descriere ușoară, simplă, care atrage și este înțeleasă de toată lumea. Îmi place povestea, mă bucur că Sakura a hotărât să se schimbe. Ne-ai lăsat în suspans, abia aștept să văd cum se va schimba. Abia aștept să văd ce se va întâmpla. Multă baftă la scris! a hug

Andreea Dincă · Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 21:32

Vacuto..AI UITAT SA MA ANUNTI! :-W:-W
Bine ...bine... Te iert pentru ca ai un capitol prea tare!!!
Imi place mult ficul asta..ti-am spus? Nu conteaza :))) o sa mai spun asta de cel putin 100 de ori.
Ma bucur pentru Sakura.. in sfarsit o sa poata sa fie frumoasa :X.
YEE YEEEE. Fac petrecere pentru asta!!!!!
Ok ok... am ajuns prea departe..i know..
My cow bring the next part fast! Da repede da? La fel cum ai facut acum.
Spor la scris si imaginatie kiss

*:*
Te pupa Deya:*:*.

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 22:27

Heei, mersi că m-ai anunțat! a hug

Mi-a plăcut așa mult să citesc capitolul, am făcut-o cu o mare plăcere și după fiecare rând eram din ce în ce mai curioasă. Scri frumos și simplu în același timp, felicitări in love

Și mie nu mi s-a părut deloc grăbită acțiunea.
Spor la scris și idei, pupici kiss

Subiect: Re: La un pas de stele Sam 29 Dec 2012, 23:12

Heiiiii..

Merci de anunt...foarte dragut din partea ta.:)Ce capitol....SUPERB.Ai o descriere superba ...pot spune.Pe mine una ma atrage foarte mult.Nici nu stii cat de mult as vrea eu sa decriu ca tine La un pas de stele 2573201749

.Merci ica o data de anunt.Sper sa o faci si data viitoare.Spor la scris in continuare .Te-am pupat .Pa-pa^^

Subiect: Re: La un pas de stele Dum 30 Dec 2012, 10:35

Buna, buna. :) Ma bucur ca Sakura a inceput sa primeasca si lucruri bune in viata sa, chiar merita asta. Cat despre matusa ei, eu tot am cateva semne de intrebare. Ei, pana la urma se prea poate sa fi fost doar o coincidenta sau o sincronizare, dar poate este ceva mai mult totusi. Firul povestii merge cum trebuie, dupa parerea mea, chiar sunt surioasa cum va aparea Sasuke si pe post de ce. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te pup. :*

Subiect: Re: La un pas de stele Dum 30 Dec 2012, 11:31

Buna Bubu,
Sa vedem think

, ce m-a atra este titlul, foarte frumos.
Eu una sunt putin geloasa ca poti scrie cu diacritice. E destul de greu pana te inveti.
Ideea, imi place chiar n-am mai intalnit asa ceva. Cam ciudatica matusa Sakurei, am cateva suspiciuni. Adica cine se ofera sa te ajute asa dintr-o data ?
Descrierea e usor de inteles si nu-ti ia mult sa citesti un capitol lung.(ador faptul ca scrii capitole asa lungi in love

)
Abia asatept sa aduci next a hug

Subiect: Re: La un pas de stele Dum 30 Dec 2012, 16:18

super ficul..e lung si deosebit unicat....biata sakura..mie mila de ea...e minunat capitorlul...

Subiect: Re: La un pas de stele Dum 30 Dec 2012, 17:22

Hey! Mulţumesc tare mult că m-ai anunţat! Este atât de faşcinant ficul! Nu am cuvinte. Mă bucur că este cineva, acolo lângă Sakura şi o ajută să devină mai puternică şi să o ajute să-şi învingă privirea aceea negativistă.
Spor la scris şi multă imaginaţie!

La un pas de stele Country-winter-snow-fall

Happy winter!