Murder, he wrote

        Capitolul unu

    Durerea este o parte internă a pierderii persoanelor însemnate, în jurul cărora gravitează ceea ce definește individul, în esență. În timp, rănile sunt doar peticite în extremitate și, în final, ajung cicatrici ce marchează dezolant existența. Sanitatea rămâne protejată de acele semne lăsate în urma suferinței morale, dar niciodată nu revine la puritatea originară. Timpul nu vindecă rănile, diferența dintre a vindeca și a ameliora este amplă. Cronos ajută la acceptare, atât. În schimb, așa cum și-a mutilat tatăl și devorat copiii pentru a nu fi detronat, produce extinția incurabilă a speciilor, printr-o varietate de moduri, din același motiv. După cum reținuse în ora de psihologie, băiatul crescut la sânul unei familii agresive învață, de la tatăl său, rolul de agresor și sfârșește ucis, în condiții deplorabile, de ciroză alcoolică sau se metamorfozează într-un ratat social, incapabil în a-și întreține părinții agresori. Teama ca această teorie să îi garanteze viitorul creștea cu fiecare criză interioară, controlată de pereții unei cuști cu ajutorul căreia își domina impulsurile și nevoile neortodoxe.
    Era obligat, în clipele extreme, când trecutul i se expunea în mod amănunțit, să retrăiască ororarea. Îl privea, bătrân și domol, cum ținea în degetele noduroase un cuțit cu mâner alb, diferit de cel folosit de părintele său, și cum tăia carnea de porc așezată în farfuria plată. Sângele își croia drum în uleiul scurs din bucate, scăldându-le într-o baie de roşu. Urmărea cum furculița înjunghia carnea, cum îi croia apoi drum către buzele subțiri, înconjurate de mustață și barbă cărunte. În timp ce mesteca, sângele contopit cu salivă inunda locul de atingere al buzelor și rămânea la o vizibilitate grețoasă. Panica îl cuprinse, iar în partea opusă a mesei nu mai ședea vârstnicul mărinimos, care își dedicase restul petrecaniei nepotului său, ci fratele geamăn, al cărui chip era același. În ciuda efortului de a se schimba, de unde și barba țepoasă al cărei scop îl reprezenta acoperirea feței, rezultatul era infim, și amândoi erau conștienți.Trăia pentru a-i oferi un viitor tânărului care se holba cu ura direcționată, inițial, clonei sale. Îi bănuia gândurile, însă nu îndrăznise vreodată să discute despre ele, și le păstra în întuneric, cu replici și discursuri pregătite, pentru momentul potrivit.
        - Nu îți place mâncarea? întrebă răgușit, privindu-l cu indiscreție.
    Opacifierea parțială a cristalinului ochiului stâng îi îngreuna considerabil vederea. Cataracta a fost căpătată cu circa zece ani în urmă, într-un accident suferit la locul de muncă. O țeavă îi lovise direct globul ocular și rămase ușurat să afle că și-l putea păstra, dar prețul tot fusese prea mare. Chiar și așa, ochii i-au fost moșteniți de Sasuke, și încă îi regăsea cu vederea scăzută, la un metru distanță. Irișii de un negru întunecat, asemeni pupilei, au rămas hipnotizați de retrăirea necontenită, devenită neîntreruptă monotonie. Nu primi un răspuns și rosti pentru a doua oară întrebarea.
        - Nu îmi e foame, unchiule.
    Sasuke înghiți în sec, reușind să se separe de imaginație. Pentru o clipă se simți ușurat, dar momentul nu a durat mult. Nu retrăise un vis sau un coșmar, ci trecutul. O întâmplare prin care trecuse de atâtea ori, un număr pe care îl pierduse cu mult în urmă și care va continua până în ultima zi.
        - Ai mâncat deja cu Sophia? anticipă cu o urmă de supărare.
    Auzindu-i numele, tânărul simți fluturaşi în stomac, confundați deseori cu tot felul de scuze, insă, undeva adânc, ştia că începea să o iubească, şi nu din seara în care au făcut pentru prima dată s*x. O cunoştea pe Sophie din clasele mici, dar abia în liceu și-a dat seama că o place, când primise un bilețel de la ea în ora de matematică. Nu era regina frumuseții sau miss popularitate, făceau parte din grupul cuplurilor banale, pe care nu prea le observa multă lume. Sasuke poseda un fizic plăcut privirii, însă lipsa banilor și a bunurilor materiale eclipsa acea calitate naturală. În şcoala generală se îndrăgostise de șefa majoretelor, puştoaica de bani gata care sucea nemilos mințile băieților, își amintea asta când o vedea coborând din BMW-ul condus de șofer, îmbrăcată cu cele mai scumpe și la modă haine, cu sclavele după fundul ei. În fiecare liceu exista acest grup social diferențiat de mediocrii pe plan material, deseori batjocoriți de cei ce nu evitau să le strige în gura mare să rămână unde le este locul, pentru că nu au dreptul să viseze la mai mult.
        - Pleci, așa-i?
    Așeză furculița și cuțitul în farfurie, apoi o împinse câțiva centimentri înainte, semn că terminase.
    Sasuke încuviință printr-o mișcare a capului.
        - Du-te, curăț eu aici. Să te întorci până în douășpe, nu vreau să pățești ceva.
    Locuiau într-un cartier unde înjunghierile sau bătaia până la comă nu se considerau inovații. Mașinile de poliție se mai plimbau, din când în când, pe străzi, însă își făceau datoria numai când o mamă disperată, apoape omorâtă în lovituri, reușea să tasteze unu unu doi, sau când o moarte era anunțată.
        - Nu-mi fac griji, fratele tău e încă închis.
    A plecat fără a-i observa reacția, dorind să evite discuția pricinuită de revelarea gândului răutăcios. Afară se întunecase deja și era liniște. Întreg cartierul zăcea într-o liniște stranie, rareori spartă de câte un grup de adolescenți, rezemați de blocuri cu filtrul țigărilor captivat de buze. Sophie, așa cum o alinta Sasuke, locuia destul de departe și era nevoit să meargă cu metroul câteva stații. Ușa i se deschise înainte de a ciocăni și fu întâmpinat cu un sărut râvnitor. Un zâmbet îi modifică tristețea primordială a buzelor presate continuu de ale Sophiei.
        - Să înțeleg că ești singură acasă? întrebă când aceasta se despărțise câteva secunde pentru a-și arunca tricoul pe podea.
    Ea râse și îi făcu semn spre scări. Se afla în casa iubitei sale pentru prima dată, iar luxul din care era construită și mobilată îl surprinse. Voia să o întrebe despre spusele ei dintotdeauna, conform cărora trăia decent, chiar la un nivel mai scăzut, însă își dădu seama că nu îi corespundea momentul prielnic, așa că îi intră în joc. A început să îi cerceteze, cu mâinile, pielea ușor bronzată a spatelui, urcând degetele spre înghizătoarea sutienului, care se supuse fără revoltă. Îi privi sânii rotunzi, pe care i-a mângâiat fugitiv, apoi o luă în brațe, permițându-i să îi cuprindă talia cu picioarele, dar nu înainte să îi arunce și lui tricoul. Desfășurarea acțiunii continua într-o cameră indicată de Sophie, decorată cu un pat imens, un birou plin de hârtii și dosare, televizor, laptop și alte prostii pe care le folosesc femeile pentru înfrumusețare.
        - Dormitorul mamei tale, serios? A rostit întrebarea cu un strop de amuzament, încă analizând încăperea.
        - Am citit undeva că e mai incitant să o faci în dormitorul părinților, i-a răspuns grăbit, apoi l-a aruncat pe pat.
    A eliminat restul ținutei, formată din pantaloni scurți și lenjerie, dintr-o singură mișcare. Contrar eforturilor de a părea sigură pe sine și obișnuită, obrajii i s-au îmbujorat vizibil sub privirile lui cercetătoare. Își mușcă buza, fără a face vreo mișcare, examinându-i la rândul ei chipul frumos și abdomenul plat. Nu deținea categoria de trup lucrat la sală, plin de mușchi sterizilați cu tot felul de hormoni de creștere, dar, pentru un puști de șaptisprezece ani, brațele îi erau bine conturate de țesuturile musculare ușor proeminente, iar abdomenul, în timpul încordării, scotea la iveală setul de pătrățele. A ajuns deasupra, continuând săruturile începute în pragul ușii, și cu mâinile tremurânde forța nerăbdătoare nasturele pantalonilor, care se încăpățâna în ciuda ei.
    Tresări speriată atunci când lumina aparatului de fotografiat îi atinse corpul, văzând-o proiectată și pe chipul lui Sasuke. Băiatul își mișcă rapid capul, reușind să vadă o femeie îmbrăcată în costum și cămașă, cu telefonul în mână.
        - Mamă?! Ce dracu faci acasă? Țipă Sophie, acoperindu-se cu cearceaful.
        - Aflasem că are loc un film pentru adulți în dormitorul meu și am venit să văd, a spus calmă, încercând să își ascundă furia.
        - Nu... a încercat să spună în timp ce se ridica din pat, însă fu întreruptă.
        - Să nu îndrăznești! La următoarea abatere, asta ajunge la taică-tu, înțeles?
    De data aceasta vorbise cu totul altă persoană. Nu-și mai impunea calmul, emanase toate străile negative căpătate când intrase în cameră. Sasuke nu spunea nimic, urmărea cearta dintre cele două fără prea mare panică sau rușine. Într-un final, simțind că era nevoie să spună ceva pentru a-și apăra iubita, s-a ridicat, poziționându-se lângă Sophia.
        - E numai vina mea, îmi pare rău.
        - Nu-mi plac mincinoșii, frumușelule. Srângeți hainele din hol, îmbracă-le și pleacă acasă.
    Înainte să spună ceva, o văzu pe Sophie făcându-i tristă semn să plece și să îi asculte mama. Nu a vrut să accepte, însă s-a resemnat și a ieșit pe ușă.
        - De când te culci cu băiatul ăsta? Vă protejați? auzi slab vocea din dormitor, din ce în ce mai stinsă cu fiecare pas făcut în direcția opusă.

Hello! E primul fic scris de tine pe care îl citesc şi pot spune că e interesant. Nu e chiar o idee care să îmi placă, dar m-a captivat. Îmi place extrem de tare modul în care combini povestea aceea lentă de la început cu acea scenă, pare a fi tot farmecul din acest capitol. Dialogul e simplu şi foarte potrivit. Astea-s lucrurile care mi-au făcut cu ochiul. Pe scurt, îmi place şi aş vrea să mă anunţi când postezi următorul, sau Andreea, cine îl postează.

Sadistic: Hello și ție, mă bucur că îți place. Andreea va posta, cred că ea o să te anunțe.

Pff. În primul rând, wow, un fic în colaborare, și nu cu oricine, ci cu Andreea și Anelis. Prevăd un fic foarte bun, zău. În al doilea rând, wow, mi-a plăcut foarte mult începutul, ai avut o descriere amplă, dar neplictisitoare. Ultima jumătate a capitolului a fost cea mai bună, momentul dintre cei doi întrerupt de mama Sophiei, pff, chiar m-a făcut nerăbdătoare cu privire la următorul capitol.
Ultima replică m-a amuzat, deși nu știu dacă ăsta a fost scopul, mi-a stârnit amuzamentul.
Nu știu ce aș mai putea spune în afară de faptul că aștept următorul capitol. Sper ca Andreea să facă o faptă bună, să fie milostivă și să aibă milă de toți ceilalți, să ne aducă cât de curând capitolul 2.

Sadistic: Mulțumesc, Andreea nu va fi milostivă. :))

Yup, azi citesc si comentez ficuri, caci nu am mai facut-o de mult si simteam nevoia sa citesc ceva cu adevarat bun. Nu mi-a venit sa cred cand am intrat si nu am vazut vreun alt comentariu; lumea nu mai apreciaza ceea ce e bun. In orice caz, abia astept sa va citesc ficul care de acum pare atat de incitant si incep sa regret ca m-am apucat de el, caci voi fi nevoita sa astept dupa capitole si uite cum imi faceti voi mie sange rau. Andreea, darling, sper sa te misti repede cu urmatorul capitol, caci deja am o gramada de intrebari si, sincera sa fiu, habar nu am ce ar putea urma. Pot spune ca ati inceput in forta si garantez ca o veti tine tot asa. Hm, Sasuke i s-a adresat acelui om cu "unchiule", mai tarziu asigurandu-l ca nu va pati nimic pentru ca fratele sau este inca inchis. Se referea la tatal lui, sau la un alt frate? lough

E singurul lucru de care pot sa ma leg cat de cat, caci pe Sakura inca nu ati introdus-o in scena si zau ca nu stiu la ce sa ma astept din partea voastra. Mereu reusiti sa ma surprindeti si sa imi dati planurile peste cap.

Asa cum ma asteptam, n-ai avut nicio greseala, asta daca nu vine cineva si inventeaza vreuna.

Nu uitati sa ma anuntati cand aduceti urmatorul capitol. Sunt asa de curioasaaa. Spor la scris, dragelor kiss

Sadistic: Ți-aș spune la cine se referă prin ”fratele tău”, voiam să fac asta, dar am zis să nu stric suspansul, dacă am reușit să creez vreunul. :)).

Hei. Am revenit. :) Nu m-am prins în totalitate despre ce este vorba, dar am să vad pe parcurs. Chiar a fost amuzantă partea aceea când mama ei îi prinde în flagrant. Mi-a amintit de o comedie mai veche. :)) Sunt tare curioasă să văd ce o să se întâmple în continuare. Spor la scris şi aştept nextul. :)

Abia acum am reuşit să termin capitolul, fiindcă zilele acestea pe părticele am citit totul. Dar asta nu mai are nici o valoare acum. Voiam să spun că îmi complace idee.
Desigur nu s-a ajuns la miez, dar ideile secundare din capitol sunt prea frumoase. Plus stilul tău încadrează fiecare acţiune într-o mireasmă aparte. Şi mă duce pe meleaguri îndepărtate.
Pot spune că mereu am apreciat stilul tău, cu adevărat e unic. Şi ceea ce mă bucură este că ai început un fic nou, chiar în colaborare. Abia aştept nextul pe care Andreea îl va aduce.

Hey! Ma bucur ca am ajuns pe la ficul vostru si am descoperit o adevarata capodopera! Primul capitol este captivant si foarte incitant, nu are vreo greseala. Sunt foarte curioasa sa aflu ce se va intampla in continuare, poate in capitlul viiotr va apara Sakura. Sper sa ma anuntati cand postati nextul. Spor la scris si la inspiratie! Va pup! :*

    Capitolul doi

   Mai avea câteva străzi şi ajungea acasă atunci când îi sunase telefonul... Era Sophie. Vreme de câteva secunde a stat cu degetul mare pe tasta verde, fără să răspundă sau să se mişte din locul în care se oprise. Regretul din vocea Sophiei îl speria cel mai tare. O făcuse de ruşine în faţa mamei ei şi nici nu încercase să repare cumva situaţia.
      - Sophie...
      - Ascultă-mă, te rog, îl întrerupse tânăra, aş vrea să te întorci. Mama doreşte să vorbeasca cu tine. Cu amândoi, de fapt. Mai ştii să ajungi?
   Sasuke îşi ridicase privirea către felinarul aprins din dreapta lui. Numărase cinci secunde până când acesta începuse să pâlpâie. Era singur, dar se simţea privit din toate unghiurile, atmosfera fiindu-i mai mult decât familiară.
      - Mă auzi? Spune ceva, Sasuke.
   Vocea Sophiei îl împinse din obscuritatea nemărginită a minţii lui şi, de asemenea, intesitatea cu care copila îi pronunţase numele, reuşise să-l stimuleze.
      - Sigur. Voi ajunge în douăzeci de minute.
   Se mişcase cu repeziciune până ce ajunsese în cartierul Sakurei situat in centrul oraşului; se gândea la viitoarea conversatie ce-o vor purta toţi trei în acea seara. Totuşi, nu era sigur de veridicitatea acestui motiv, căci sentimentul de nesiguranţă apăruse când încheiase convorbirea cu Sophia. Oscila între frică şi furie. Aceste atitudini îl obligau să retrăiască ceea ce încerca din copilărie să ascundă. Simţise un miros vag de sânge în aer. Oroarea îl degusta, dar mărise paşii. Nu mai avea decat două străzi şi-o va putea privi pe Sophia în ochi, îi va putea simţi atingerea degetelor ei peste ale lui şi-i va şopti încontinu numele. Aceste gânduri l-au consolat până când bătuse cu fermitate în uşa metalică a casei ei.
      - Intră!
   O urmase pe femeie fără să-i acorde o prea mare importanţă, de altfel se simţea incomod în preajma unei femei trecute de treizeci de ani. Policandrul suspendat de plafon, frumos ornamentat, ilumina slab încăperea, creend o atmosferă cordială şi deschisă. O zărise pe Sophia aşezată pe un fotoliu aflat lângă şemineul neaprins, cu picioarele strânse sub ea şi cu capul sprijinit de podul palmei stângi. Irişii de un verde smarald păreau straşnic atraşi de motanul de pe canapea. Sasuke avuse un moment de confuzie, nu ştia foarte multe despre speciile de pisici ori ale altor animale, căci în copilărie mama lui era predispusă la numeroase alergii, iar spaţiul restrâns în care locuia împreuna cu familia lui nu îi permitea procurarea vreunui animal de companie. Îsi amintea totuşi, că Sophia aduse în discuţie de câteva ori numele acestui animal european. Îl strigase de câteva ori pe motan, sperând să nu se fi înşelat cu privire la numele lui, Zeus. Irişii îi străluceau necontenit, iar blana scurtă şi portocalie în lumina candelabrului îi accentua moliciunea.
   Fu un moment distras de un sunet ascuţit venit din colţul camerei, privirea lui ageră repezindu-se într-o clipită asupra siluetei subţiri, acoperite de acelaşi costum sobru ce-l purta şi-n momentul în care îşi surprinse fiica cu el, tocmai în propriul dormitor. În urmă cu jumătate de oră, posibil chiar mai mult -nu reuşea întodeauna să aproximeze-, părea să-şi fi găsit adânc în interior o urmă de ruşine faţă de ceea ce făcuse. Medită puţin în timp ce-i analiza fiecare mişcare a femeii. Îl surprinse felul neîndemânatic a acesteia de a-şi turna un strop de whisky într-un pahar, dar a presupus că furia o curprinse. La urma urmei, i-au descoperit într-un moment atât de intim.
      - Mă bucur să te cunosc, a spus calmă. De fapt, nici nu ştiam de existenţa ta.
   Sasuke cercetă locul unde în urmă cu câteva minute se afla prietena lui. Aceasta privea fix în dreptul mamei ei cu nervozitate.
      - Presupun ca nu mă vedeţi mai mult decât un ignorant, nu-i aşa? anticipă Sasuke.
      - Sunt convinsă că ai dori să îmi schimbi prima impresie care ai reuşit să mi-o faci, zise aceasta îndepărtându-se de biblioteca, dar momentan aş vrea să discutăm despre relaţia dintre tine si fiica mea. Mă îndoiesc că aţi fost la prima tentativa, deoarece în dormitorul meu păreaţi mai mult decât familiarizaţi cu tot felul de atingeri şi, desigur, râse pentru un moment, lejeritatea cu care Sophia... continuă, dar fu întreruptă imediat.
      - Sunt destul de mare pentru asta, Sakura, nu am nevoie de indicaţiile tale cu privirea la viitorul meu, si cu atât mai puţin în viata se*uală.
   Tânărul fusese consternat de izbucnirea Sophiei. Prevesti o ceartă între cele două, dar atitudinea Sakurei nu trăda niciun fel de furie sau dezamăgire.
      - Sunt convinsă de asta, Sophia, dar ţine de datoria mea de mamă. Nu-mi doresc câtuşi de puţin să apară surprize pe viitor.
      - Cred că suntem de acord într-o privinţă, doamnă Hatake, concluzionă Sasuke, făcându-şi loc pe unul din cele două braţe ale fotoliului.
   Sophia îi prinse degetele într-ale ei şi îi zărise un surâs subtil în colţurile buzelor. Se întreba dacă imaginaţia îi juca feste sau dacă era într-adevăr autentic. O slăbise pentru un moment din priviri şi-o urmări cu privirea pe femeia mai în vârstă, a cărui păr roşcat stătea prins într-o coadă de cal elegantă, asortându-şi nuanţa stridentă de roşu cu rujul de pe buze. Avuse deseori interesul de-a afla a cui erau, de fapt, buzele Sophiei. Nu mai întâlnise niciodată proporţia ideală, decât la femeia care-i dăduse viaţă. Frumuseţea acesteia nu avea margini, se gândi el înghiţind în sec, nu găsise pe nimeni care să-i egaleze perfecţiunea. Nici măcar fata de care era îndrăgostit.
      - Sophia nu mi-a dezvăluit decât numele tău, zise femeia făcându-se comodă pe canapea. Unde locuieşti?
      - Cu siguranţă nu în zona aceasta, râse băiatul, conştient de reacţia acesteia la aflarea adevărului. Nu văd de ce acest detaliu ar influenţa în vreun fel relatie dintre mine si fiica dumneavoastră.
      - Stai cu amândoi părinţii?
   Sasuke îşi ascunse consternarea şi agitarea.
      - Nu întocmai.
      - Sunt divorţaţi? îl întrebă curioasă Sakura. Nenumărate persoane mă angajează pentru asta...
      - Cu sigurantă nu-l intereseză ce faci tu, i-o taie Sophia speriată de gravitatea dicuţiei.
   Baiatul aşteptă puţin până să-i răspundă, dar nu-şi lăsă vulnerabilitatea la iveală.
      - Nu, dar mama s-a gândit la această posibilitate.
      - Şi ce a determinat-o să nu o ducă la bun sfârşit?
      - Teama că nu ar putea să mă crească singură, probabil. Nu ştiu...
      - Te rog, mamă, opreşte-te.
      - Nu vreau decât să îl cunosc, spuse aceasta calm. Se presupune a fi noul tău prieten de care nici eu, nici tatăl tău nu ştia. Sau... făcu o mică pauză şi-l lua în braţe pe Zeus, în timp ce mieuna, a continuat, tu şi Kakashi aţi avut întodeauna o relaţie extraordinară tată-fiică, nu m-ar mira dacă el mi-a ascuns în tot acest timp adevărul.
      - Încetează! ţipă Sophia.
   Era vizibilă asemănarea de caracter între cele două femei, constată Sasuke. Nu-l cunoscuse pe tată, dar nu avea nici cea mai mică îndoială că acesta ar putea domina o femeie precum Sakura.
   - Mai bine plec, spuse într-un final Sasuke.

O sa mor. O sa ma omarati amandoua. Deci Sakura e mama Sophiei?! o.O o.O o.O E asa... ciudat si... foarte original. Si din cate vad e un fic SasuSaku, dar nu-mi dau seama cum ii puteti aduce pe cei doi impreuna, tinand cont ca Sakura e mama Saphiei care... In fine. Cat va pot uri suspansul asta. Dar sunt recunoscatoare ca pot citi un fan fic de calitate. Nu stiu ce sa mai zic. Sper doar ca Anelis sa aduca next-ul cat mai repede si sa ma anunte una dintre voi. Chiar nu pot rata capitolul.

Buna !
Un fic facut in colaborarea a doua genii, ar putea iesi altceva decat un fic genial ?
Doar ca m-ati bagat in ceata, Sakura este mama Sophiei ? Mi-e teama sa ma gandesc ce va trece voua prin cap, nu prea pot sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru al va descrie fic-ul. Imi place mult si astept next.
Sper ca una dintre voi sa ma anunte si pe mine.
Bafta la scris genial in continuare.
Ja ne !

Bună. Am şi uitat de ficul vostru... Şi totuşi. Nici nu mă gândeam că ea e Sakura. Scurt... cam scurt, dar mi-a plăcut. Aştept next-ul. Spor la scris.

Doar voi doua puteti avea atata inspiratie si atata talent incat sa-mi readuceti pofta nebuna de a citi fanficuri. Orice as zice despre acest fic pare atat de banal. Pot zice doar ca imi place la nebunie ideea, de fapt imi place tot ce tine de el, dar nu sunt buna la a ma exprima. Vreau doar sa citesc in continuare si ma omoara gandul ca va trebui sa astept pana Lissa va scrie urmatorul capitol, sper ca ma veti anunta si pe mine cand asta se va intampla ^.^

Andreea, pe cât de dragă îmi ești, cu atât mai mult îmi vine să te torturez. Pentru început țin să menționez faptul că se observă o evoluție, destul de mică, dar sesizabilă. Nu știu cum reușești asta, dar mereu mă lași plăcut surprinsă. Totuși, volumul capitolului este invers proporțional cu evoluția ta, și, pe bună dreptate, nu ai idee ce îngrozitor e să citești ceva cu adevărat bun și să se termine prea repede. Cred că nu am suficiente cuvinte cât să te admir și urăsc în același timp.
Dialogul a fost pur și simplu b-e-s-t-i-a-l, plin de suspans și, din nou, s-a terminat prea repede. Te pricepi tot mai bine la acest mod de exprimare, te-aș ruga ca într-un viitor să faci un capitol DEDICAT mie, plin de dialog. O să mor fericită, iar eu știu că tu vrei ca eu să zâmbesc constant.
Nu mai stiu ce să zic. Te pup.
Ane adu nextul repede.

Subiect: Re: Murder, he wrote Sam 01 Feb 2014, 14:05

Hey! Scuze ca am ajuns tarziu, am un program foarte incarcat. Capitolul este superb, asa cum ne-ai obisnuit. Aveti o idee asa originala, care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. As fi vrut ca si capitolul sa fie mai lung, ma captiva atat de tare, iat tu l-ai sfarsit brusc. Sunt foarte nerabdatoare sa aflu ce se va intampla in urmatorul capitol. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la inspiratie. Va pup! :*

Subiect: Re: Murder, he wrote Lun 03 Feb 2014, 21:54

Perfect. Când spun perfect, mă adresez amândurora, deoarece amândouă aveţi calităţi si experienţă în domeniul descrierii şi al dialogolui. Partea cea mai bună este că amândouă aveţi idei stranii, atrăgătoare şi cel mai mult, inspirate în majoriate de realitate. Ideea abordată este foarte interesantă, dar şi tipică, fiind des întâlnită în zilele noastre sau cel puţin des auzită de mine. Cred că titlul m-a atras cel mai mult să citesc ce e scris până acum. Sunt curioasă care va fi persoana ucisă, mobilul crimei, arma şi felul cum se va desfăşura crima, deoarece în mintea mea deja se reproduc nişte secvenţe. Două dintre persoanele bănuite de mine ca fiind perfecte pentru rolul de victimă ar fi soţul Sakurei şi Sophie. Din câte am înţeles, Sasuke îi spune Sophie tinerei cu care se culcă, dar bănuiesc că o cheamă altfel. Mă întreb cum. Cele două capitole sunt scurte şi mi-au ridicat multe semne de întrebare în legătură cu viaţa personală a lui Sasuke. Aştept capitolul următor.

Subiect: Re: Murder, he wrote Mar 11 Feb 2014, 12:05

Am uitat sa trec sa las comentarii, ca de obicei, dar banuiesc ca deja v-ati obisnuit cu asta si mai ales cu mine cea aeriana. In orice caz, Andreea, brotacel, piscotel, scumpete, sunt invidioasa pe dialogul tau. Deci mi-a placut la nebunie si cum a zis si Ema, daca ai scrie un capitol plin de dialog, as fi cea mai fericita si, de asemenea, tot as zice ca ai stapanit perfect toate modurile de expunere :=)):Zau daca te mint. Deci clar nu ma asteptam ca Sakura sa apara in aceasta ipostaza si nici ca Sasuke sa ii tina piept, asta clar m-a surprins. Bla, bla, nicio greseala, stii si tu asta si nu mai trebuie sa repet eu. In orice caz, iar nu stiu la ce sa ma astept de la voi si nu imi dau seama daca trebuie sa va pup sau sa va spanzur. Ma lamuresc eu pana aduce Ane noul capitol, la fel de bun ca acesta; ca tot ficul de fapt. Spor la scris, dragelor, caci la idei aveti deja.

Subiect: Re: Murder, he wrote Lun 24 Feb 2014, 22:05

     Capitolul trei

        - Pleci atunci când spun eu! rosti pe un ton amenințător, păstrându-și însă calmul. Sophia, plimbă motanul prin curte, vreau să vorbesc între patru ochi cu prietenul tău.
    Urmărea paharul strâns între degetele care îl purtau către buze și nu o contrazise pe femeie. Îi analiza uluit gesturile simple, grația cu care le executa și i-a întânlit accidental privirea de gheață. A înghițit rapid nodul apărut în gât, revenind la vasul cilindric de sticlă, murdar de ruj. Era opusul mamei sale în aproape toate privințele, de la situația financiară până la caracterul dominant greu de eludat.
        - Nu sunt la comanda ta, Sakura! mârâi Sophie.
    Maxilarul i se încleștă, iar Sasuke observă presiunea crescută a strângerii mâinii.
        - De când? pufni amuzată, rânjind batjocoritor.
    Zâmbetul răutăcios al femeii era cel mai frumos văzut de Sasuke. Pomeții au devenit mai proeminenți odată cu ridicarea ușoară a colțurilor buzelor pline. Cute fine, aproape insesizabile, poziționate la extremitățile ochilor, semn că în curând aveau să se transforme în riduri, sau era de vină doar oboseala. Chiar și așa, părea singurul defect al chipului de marmură.
        - De când am dreptul la o opinie. Nu mă surprinde faptul că tata s-a săturat de tine și a plecat, ești respingătoare și nenorocită. Acum, de când nu ești în stare să ai o relație, vrei să o distrugi și pe-a mea?
    Sophie se ridicase de pe fotoliu, adoptase o poziție defensivă și arăta ca și cum în orice moment ar fi în stare să o atace pe Sakura. Atitudinea ei îl surprinse pe Sasuke, nu îi cunoscuse această parte și nu credea că ține la relația lor atât de mult încât ar fi în stare să producă o ceartă monstru cu propria mamă. Ar fi vrut să spună ceva cu intenția de a calma spiritele, însă cealaltă voce feminină sparse liniștea:
        - Știi că nu îmi place să mă repet, scumpo.
    În ciuda lejerității intonației pașnice, o ușoară amenințare sclipi concret. Sasuke știa că, deși se comporta ca și cum Sophie nu spusese nimic, Sakura auzise fiecare cuvânt și reproșul din el, însă ascundea surescitarea, dacă i-o provocase, exemplar.
        - E în regulă, spuse într-un final băiatul, zâmbindu-i iubitei sale.
    Îl privea neîncrezătoare, întrebându-l mut dacă este sigur că vrea să fie lăsat alături de intimiadarea în persoană. Ieși din cameră fără a-și lua ochii de la ea, avertizând-o pe același ton silențios. Mușchii cutanați i-au redat expresia impasibiliă, transformând atmosfera întețită într-una placidă. Înainte de a se apropia, își dădu sacoul jos, așezându-l pe spătarul înalt al scaunului clasic și de calitate, a cărui culoare bogată de bronz scotea în evidență luxul brandului apartenent, Bross. Talia de viespe era accentuată de fusta cu talie înaltă, mulată până deasupra genunchilor frumoși, unde se termina tivul,. Cămașa de-o nuanță caldă, fără mâneci și deschisă la primii doi nasturi, lăsă la vedere un mic decolteu
    - Să înțeleg că am atins un subiect sensibil...? întrebă, însă suna mai mult a afirmație.
        Sasuke se încruntă, amintindu-și rapid de interogatoriul al cărui subiect era familia sa. Întreaga exprimare a feței căpătă o cu totul altă formă, retrăind noaptea terbiliă în care se petrecuse totul. Sakura se așezase pe scaunul din sânga lui, distanța dintre ei fiind una redusă.
        - Nu, a mințit. Dar am decis că e bine să revin într-un moment mai potrivit.
        - Azi, mâine, discuția ar fi aceeași.
        - Spre deosebire de dispoziția dumneavoastră, concluzionă inconștient, cu voce tare.
    Primi ca răspuns și mai multă atenție din partea ei, ochii verzi analizându-l cu mai multă profunzime.
        - Sunt mama unui singur copil pe care l-am prins, în camera mea - rosti accentuând adjectivul pronominal posesiv - pe cale să facă (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) cu un băiat pe care nu l-am văzut niciodată. Nu mă aștept să înțelegi, dar îți cer să te adaptezi și să lași ironiile.
    Aprobă resemnat printr-o înclinare a capului. Și-a dat de gol singurătatea prin intensificarea acelui cuvânt, dar și amărăciunea ascunsă atât de bine.
        - Părinții tăi, continuă indiscret, ce îmi poți spune despre ei?
    Anticipă răspunsul și situația băiatului înainte ca acesta să spună ceva. Negrul irișilor era prea lăuntric și șters, trăsături subliniate fulgerător la aducerea în convorbire a părinților lui. Atât prima dată, cât și în prezent. Mult prea conturate pentru a avea pe post de cauză un divorț sau certuri în familie. Amână răspunsul suficient de mult ca bănuielile să îi fie confirmate, însă Sasuke nu voia să o mintă pe mama fetei pe care o iubea, plus că Sophie știa adevărul.
        - Locuiesc cu unchiul meu.
        - Nu asta am întrebat, Sasuke.
    Numele său suna plăcut pe buzele sângerii, îi fu ușor să observe. Nu își amintea să se fi prezentat, dar bănuia că a avut timp să afle până s-a întors.
        - Însă el reprezintă familia mea și situația materială, exact ceea ce vă interesează.
    Și-a dat o șuviță de păr după ureche, schimbându-și poziția picioarelor. Fusta începuse să o incomodeze, se simțea ca într-un sac strâmt, dar lăsă micile neplăceri de-o parte. Atitudinea băiatului începea să o calce pe nervi.
    Ușa de la intrare se deschise, iar Sakura se pregăti să o trimită înapoi pe Sophie, dar o altă siluetă familiară trecu de prag. Bărbatul își aruncă neglijent setul de chei pe masă, îndreptându-se cu pași rapizi către cele două persoane aflate într-o discuție aprinsă. Inima lui Sasuke o luă la goană, nu se aștepta ca domnul Hatake să apară exact atunci. "Oare Sophia e atât de naivă încât l-a chemat?", se întrebă. Înghiți în sec și se ridică de pe scaun, salutându-l politicos. Kakashi zâmbi forțat, încercând să privească totul cu o minte cât mai deschisă.
        - Sasuke, văd că ai avut plăcerea de a-mi întânli încântătoarea soție.
        - Fostă soție, l-a corectat.
    Își dădu ochii cenușii peste cap, stăpânindu-și impulsul de a o atinge. Îi sugeră acesteia să se retragă în birou pentru a vorbi și îi ceru tânărului să aștepte. Spohia se strecură înăuntru imediat ce părinții ei au urcat scările. Kakashi o urma îndeaproape, admirându-i în secret fundul bombat, acoperit de acea fustă urâtă, după părerea lui. Întinse instinctiv mâna dreaptă, dar se controlă și de această dată.
        - Ești incredibil, afirmă irascibilă. Cum aș putea să mai am autoritate, dacă mă contrazici și ești de partea ei? Ai aflat? întrebă, deși știa răspunsul.
        - Oh, te rog. E nimic pe lângă ce făceam la vârsta lor.
        - Kakashi! se răsti surprinsă, iar lui nu îi scăpă slaba nuanță roșiatică de pe obraji.
    Făcu doi pași în direcția opusă locației bărbatului îmbrăcat într-un costum asortat culorii ochilor săi, privind pe fereastra dublă spre a se liniști. I-a anticipat obiceiul și nu s-a ferit, iar brațele ferme au înconjurat talia subțire, îmbrățișând-o și sărutându-i creștetul capului. O strânse mai tare, lipindu-i fundul de zona intimă, iar sărutul coborî pe pielea palidă a gâtului. Oftă și se supuse fără împotrivire, încă chestionându-și străfundurile minții cu privire la influența exercitată de Kakashi, la fel de viguroasă ca întotdeauna. Cu ajutorul unui impuls din partea lui, făcu stânga împrejur și îl sărută cu dor, lăsându-se dominată. Acesta îi mângâie cu intrepiditate fundul, strângându-i fesa stângă cu degetele lungi, iar cele ale mâinii stângi urcau pe abdomen, sâni, gât. Sfârși pentru o clipă sărutul, observând rujul ce rămase intact. ”Machiajul din ziua de azi”, ripostă în gând. Cu arătătorul îi așeză șuvița după ureche, urmând ca degetul mare să întindă roșul pe obraz, stil neîngrijit ce o făcea să pară și mai sexi. Zâmbi satisfăcut, excitat de ipostaza în care se afla femeia pe care încă o iubea.
    Îi ridică fusta până în zona buricului și trase în jos piesa neagră, din dantelă, a lenjeriei.
        - Niște frustrați vorbeau astăzi, la birou, despre cât de mult și-ar dori să ajungă sub fusta ta, spuse Kakashi.
    Iritarea îi poseda tonul, însă zâmbi. O împinse către birou, forțând-o să se urce cu fundul pe el.
        - Nu te știam a fi tipul gelos.
    Îi desfăcu cu grijă cămașa, spre deosebire de brutalitatea cu care o tratase Kakashi pe a ei. Îi admiră pieptul lucrat și mușchii abdominali pe care i-a atins în treacăt, când destinația îi era perechea de pantaloni. Gemu când fostul soț îi dezmierda coapsele și îi mușca unul din sâni, făcând-o să își încordeze picioarele în jurul lui și să își lase capul pe spate.
        - Ești încă a mea, Sakura. Am dreptul să fiu.

Subiect: Re: Murder, he wrote Mar 25 Feb 2014, 10:27

Actiunea decurge lent, ceea ca ma face sa savurez fiecare miscare si decizie. Continuand, nu ma asteptam sa apara H., din moment ce intelesesem ca numai locuieste cu ei, dar, la sfarsit am crezut ca se va intoarce roata si-i va prinde tinerii pe parinti. Si totusi, e, cu siguranta pe primele locuri in ficurile favorite, desigur, exceptadu-le pe ale mele.
Abia astept continuarea. Succes.

Andreea Schmitt: Mulţumim. Suntem într-adevăr onorate.

Subiect: Re: Murder, he wrote Mar 25 Feb 2014, 19:57

Un nou capitol genial, ca de obicei. Ma simt ca si cum as fi luat parte la acea conversatie, din nou jos palaria.
Nu stiu ce alte cuvinte ar mai putea descrie fic-ul vostru, decat genial, exceptional.
Trebuie sa consult un dictionar, in problema asta.
Nu ma asteptam sa apara si Kakashi, dar si asa, nu stiam la ce sa ma astept.
Multumesc mult pentru anunt, sper sa o faceti si data viitoare.
Ja ne !

Subiect: Re: Murder, he wrote Vin 07 Mar 2014, 10:29

Buna, dragelor! Scuze ca am trecut tarziu. Capitolul este splendid si lung. Nu ma asteptam sa apara Kakashi avand in vedere ca este divortat de Sakura si m-a uimit declaratia de la sfarsit. Credeam ca el o sa-si certe putin fiica, dar pare genul parintelui relaxat. Abia astept sa apara scene SasuSaku. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la inspiratie! Va pup! :*

Subiect: Re: Murder, he wrote Sam 05 Apr 2014, 19:45

Buna buna! happy

Am trecut si eu pe aici si nu-mi pare rau.
Actiunea e asa cum imi place...lenta si..sexi lough

Mi-era frica (,) ca mama Sophiei ar putea fi Sakura, insa nu imi dau seama de ce.
Deja imi pot imagina pe viitor ce se intampla. Dar n-o s-o fac si ma voi lasa surprinsa de voi.

Cam atat am avut de obiectat lough

si v-as ruga sa ma anuntati de continuare.
Va pup si spor la treaba! kiss

Subiect: Re: Murder, he wrote Joi 17 Apr 2014, 14:16

OMFG. Daca pana acum eram sigura ca voi faceti o echipa dementiala, acum sunt... nu stiu ce sunt, de fapt. Ceva cu 10 trepte peste "sigura". Nu pot sa cred, deci nu ma asteptam nici in ruptul capului la o asa situatie, jur! Adica Sakura si Kakashi?! Da, asta chiar e ceva surprinzator si nu pot decat sa ma gandesc la situatia in care pustiul va pune mana pe femeia puternica si matura, iar scumpul Kakashi il va snopi in bataie, caci i-a furat fosta sotie care inca e a lui! MAMA! Stiu oricum ca lucrurile nu vor decurge asa cum mi le imaginez eu, insa lasati mult loc imaginatiei, lucru obisnuit pentru voi. Abia astept sa scrieti din nou la acest fic, ce cred ca in momentul de fata este preferatul meu. Chiar sunt nerabdatoare sa vad ce curs va lua situatia. Savuros. Pup.

Ah....Iubesc ficul asta <3 Iubesc toate personajele - in afara de Sophie, pe ea o urasc- ... Nu pot sa-mi imaginez cum va continua povestea, dar stiu ca va fi incredibila :3 Ador atitudinea Sakurei, dar abia astept sa aflu mai multe despre Sasuke :o3 Anuntati-ma cand postati urmatorul capitol :3 ILY <3

Saluuut :)
Deci, colaborarea este mai mult decât perfectă. Nu se putea mai bine :)
Totul este divin. Nu am cuvinte de laudă îndestulate pentru ceea ce aţi creat voi aici. O idee, după părerea mea, originală.
Am totuşi un dubiu: Shopie, iubita lui Sasuke, este fiica lui Sakura? Pentru că, în al II-lea capitol, citez "Se mişcase cu repeziciune până ce ajunse în cartierul Sakurei". Replica asta m-a cam băgat în ceaţă. Îmi dau seama că nici nu se punea problema ca Sasuke să zică direct de mama iubitei sale... Credeam că de fapt, Sophie este Sakura şi că aşa o alintă Sasuke, că exact şi asta se spune în primul capitol. În fine, înţeleg cât este de complicat ca două persoane să contribuie la un fic :d
Asta era singura nelămurire care m-a ţinut în dubii în toate capitolele... chiar nu înţelegeam cine este cine, adică dacă Sakura este de fapt Sophie, dar cum o chema pe maică-sa, sau dacă Sophie e Sophie şi Sakura este cea care i-a dat viaţă lui Sophie, fiind doar o mică eroare :d

În fine, cam atât cu dilema asta, cred că v-a luat de cap la cât v-am vorbit de ea :))
După cum am mai spus, ficul este miiiinunat :)
Vreaaau continuarea :'(. Să nu îl lăsaţi neterminat! Este mult prea interesant şi cred că mulţi alţi cititori ar fi dezamăgiţi dacă nu ar fi dus la bun sfârşit

Anunţaţi-mă când aduceţi continuarea. Desigur, vreau să fiu ţinută la curent şi o să fiu prezentă, bineînţeles şi cu un comentariu. Poate nu la fel de... întortocheat :))
Spor în continuarea şi muuultă imaginaţie *smileface*

Blocat la cererea mea.