My darkness <3

“My darkness”, noul meu fic, care ii are in cadrul principal pe Sasuke si Sakura. Drama, suspans si dragoste… Oare ce se va intampla? Fic Akkipuden !

Capitolul 1

-Shhhh!

Imi dau seama, desi este intuneric, ca Naruto ma priveste cu suparare. Ce sa fac ? Din greseala am scapat un kunai pe jos, iara cesta a produs un zgomot asurzitor, iar noi nu avem nevoie de asta acum ! Am incercat sa gesticulez ceva, un semn, insa imi pot da seama ca pustiul se uita intr-o cu totul alta directie, spre punctuletul de lumina ce se vede in departare. Am inceput sa gonesc prin intuneric dupa blond, ce pare mai speriat ca niciodata. Am incercat sa-i rostesc numele in soapta, dar nu a raspuns, nu s-a intors. Imping cu rapiditate o usa din lemn usor de distrus si arunc o privire in interior.

-Nimic!

Am continuat sa alerg silentios, ca un ghepard dupa prada. Am mai deschis o usa, si inca una, si inca una, dar fiecare era la fel de pustie ca si prima. M-am furisat pe dupa un colt si mi-am prins bandana la gat, fixandu-mi masca de pisica pe fata. Am luat o gura de aer adanca, iar apoi am izbutit sa imi continui drumul incercand sa imi prind din urma coechipierii. Am azvarlit o bomba in urma mea, stiind ca indiferent de ce are sa urmeze, locul asta trebuie distrus fara discutii. Am fixat conometrul, iar apoi am lasat ca bila sa se rostogoleasca pe unul dintre holurile intunecate. Avem doar o ora la dispozitie!

Ma apropiam din ce in ce mai tare de poarta ce ma va duce afara din locul asta. La aer curat, unde probabil, ne vor astepta cei mai buni luptatori din lumea ninja, dar si cei mai periculosi. Am marit pasul, aruncandu-mi mainile inainte, incercand parca sa ating libertatea, eticheta spre lumina de care aveam nevoie mai mult ca oricand. O picatura de transpiratie mi s-a scurs pe fruntea mea lata, dar am inlaturat-o. Mi-am fixat pentru ultima data masca pe fata, deoarece, din cauza alergatului se miscase, iar apoi am iesit, m-am lasat purtata de val in vantul proaspat al primaverii. Insa, mirosul de sange era prezent, lipsindu-ma de gandul ca probabil am scapat de inamicii. Mmmm… Joaca abia acum incepe !

Ino era in spatele meu, privindu-ma temator. Hinata se uita undeva intr-un punct indepartat, dar nu i-am urmarit privirea sa vad unde duce. Naruto avea si el masca fixata de fata, dar puteam sa observ prea bine expresia ce se ascundea in spatele ei. La dracu’ ! De ce se uita toti asa ! M-am intors 90 de grade, si m-am uitat sus. Pentru o clipa am crezut ca imaginatia mea imi joaca feste, dar apoi, l-am fazut coborand in doar o jumatate de secunda, ducandu-si bratul pe dupa umarul lui Naruto. Daca nu as fi stiut cine este, as fi zis ca doi prieteni se reintalnesc, dar el nu era un prieten, nu mai era !

Si-a scos sabia lunga de la spate, atat de ascutita si de stralucitoare, pe care si-a indreptat-o catre Sai, ce statea incremenit langa Naruto. Am tresarit, crezand ca il va ataca, ca il va omori, dar nu ! Doar a soptit, ca pentru el, ca Sai sa se dea mai departe, pentru siguranta personala. Dar cu totii stim ca daca vrea, Sasuke ar putea sa il omoare in doar 2 secunde pe baiat. Sai s-a retras. Deci, dupa cum puteti observa, Sasuke este aici, dupa 6 ani in care a absentat, fara sa stim daca mai traieste, daca mai e de-al nostru ! S-a schimbat, acum e mai inalt, cu aproape un cap decat mine, iar conditia lui fizica este mai atragatoare ca niciodata. Hei, nu e timpul pentru cercetari ale persoanelor de fata. Am inceput sa merg usor, azvarlindu-mi picioarele lungi si frumoase cat mai sexy. Defapt stai, asa merg eu mereu !

Privirile brunetului s-au indreptat catre mine, la fel si sabia sa ce statea amenintatoare la doar cativa centimetrii de pieptul meu. M-am oprit in loc, iar pe chipul sau am putut observa un zambet triumfator. Unii nu se schimba deloc! Mi-a rostit numele grav si enervant, ca si cand tocmai omorasem un frate de-al lui sau ceva… Ei bine, se pare ca, dupa 6 ani, inca ma mai poate recunoaste chiar si cu o masca pe fata. Am incercat sa mimez ceva cu buzele, dar mi-am adus aminte ca el nu ma poate vedea. Si atunci am auzit acel cuvant, acel cuvant ce jur ca inca il blestem, pe aceeasi voce din copilarie, cu aceeasi exprimare :

-…Enervanta !

Am inceput sa tip la el, sa-l fac in toate felurile, sa ii marturisesc cat de mult ma deranja cand imi spunea ca sunt asa. Am inaintat, impingand lama cutitului cat colo. Mi-am incordat pumnii, iar Naruto a putut doar sa se dea in laturi si sa spuna : « Pustiule, succes ! », iar atunci am aruncat pumnul catre el, taind aerul, dar in ultimul moment, Sasuke a apucat sa-si dea seama ca nu glumesc, si ca pumnul asta ii va lovi fata in mai putin de doua secunde. Asa ca, inevitabil ajung ca eu sa nimeresc un copac, iar acesta izbind inca unul, iar al doilea inca unul, si inca unul, pana cand, intr-un final, cad cam zece copaci (care sincer imi placeau, adica, mi-e mila de saracele vrabiute care si-au pierdut casuta). Sasuke a exclamat un Wow cat se poate de serios !

-Nu ti-a spus nimeni ca nu mai sunt un copil ? m-am rastit. Ori vii cu noi in sat, si te predai, ori vei muri incercand sa distrugi Konoha, iubire !

Si atunci mi-am dat seama ca asta era inceputul sfarsitului, ca amandoi eram suficient de maturi si de schimbati incat sa ne impresionam reciproc !

To be continued…

Acesta a fost primul capitol =]. Sper ca v-am starnit curiozitatea si ca veti citii in continuare. Am si cateva poze:

Sakura:

Sasuke:

Sper ca v-am mai luminat putin. Pe data viitoare! <3

Wow... Cat de frumos poate fi inceputul unui fic? Pot spune ca m-a atras mai mult descrierea ficului. Imi place ca e Akippuden, ca totul se petrece in lumea ninja (mereu voi avea o slabiciune pentru ficurile ninja). Imi place atat de mult faptul ca Sasuke a fost uimit de forta Sakurei! (adica era si timpul , nu?) Ador cum descrii, greseli nu ai avut , actiunea merge cum trebuie , iar estetica e mai mult decat OK. In general, imi place inceputul mult de tot! Soo, spor la tastat si astept nextul! Pupici! :**

WoW! De fapt de ce ma mir? Toate fic-urile tale sunt superbe. Adica mie imi plac la nebunie. Sper sa nu ratez unul.
Sunt sigura ca nu mai trebuie sa zic nimic. Nici nu am ce comenta macar. A fost extraordinar, descrierea superba. Sasuke a zis cu voce tare cat de puternica e Sakura, ceea ce este o minune. De nenumarate ori nu recunoaste.
Ideea e... Pai nu stiu. Nu imi dau seama acuma, inafara ca e cu ninja, nu imi pot da seama exact ce o sa se intample. Sper sa dezvolti ideea asa cum numai tu stii. Cat mai originala si frumoasa. Poate ca mie imi plac mai mult fic-urile normale, dar si asta e extraordinar. Nu am ce comenta. Sa ma anunti si pe mine. Te pup, byeee!!!

E foarte fain ficul plz adu nextu repedeeede abia astept sa vad ce se intamplaaa dance2

P.S. sunt o persoana nerabdatoare decii NEXTT!! crying

Anunta-ma te rog cand pui next-ul!!!Hai mai repejor si te rog eu sa ma anunti!!! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris!!! kiss

Anunta-mă când pui nextul , imi place ficul foarte mult !

Superb!
Anunta-ma cand pui nextu' te rog:*

Buna ! Aww, fic nou. Vai, ma bucur ca m-am hotarat sa trec pe aici si sa mai citesc din ficuri.
Ce pot spune? Superb, deci imi place foarte mult. Ideea este frumoasa, chiar daca idei cu Akkipuden au mai fost, niciun fic de acest gen nu este ca al tau. Vrei sa-ti spun de ce? Ei bine, pentru ca tu ai un stil de a scrie aparte. Celelalte ficuri sunt facute de persoane care nu sunt atat de bine avansate in aceasta " lume " a scrisului. Tu da, tu esti. Ma bucura foarte mult ca am descoperit acest fic. Sper sa pui cat mai multe capitole si sa te ti de el. Sper.

Mi-a placut aceasta replica a Sakurei:

Ori vii cu noi in sat, si te predai, ori vei muri incercand sa distrugi Konoha, iubire !

M-a lasat paf, acel cuvant, acel " iubire ". A fost ciresica de pe tort care mi-a bucurat sufletul ^^ Ai o mica greseluta la inceput. Aia am observat-o, pentru ca dupa am fost mult prea absorbita de continut ca sa mai ma uit dupa ceva. O sa-ti mai spun un singur lucru, nu ca, critic, pentru ca nu mai sunt.. ci ca persoana.. ca cititor. Un singur lucru m-a deranjat: acele paranteze .. mai bine mergea o linie de pauza, sau o virgula. Dar te rog din toata inima mea, nu mai pune paranteze. Nu da bine.
Repet, tot ce am spus a fost strict parere de cititor, nu de critic. Cunosc regulile ^^ Ar fi hilar sa nu le respect rusinos

Iubirica, scuze ca-ti zic asa, probabil nu-ti place dar iubesc sa alint, so.. pune next-ul repede pentru ca eu chiar mi-l doresc. Abia astept. Daca poti, te rog, sa ma anunti tu printr-un mesaj privat? In ultima vreme am trecut rar pe aici. Am foarte multe pe cap si nu stiu daca o sa-mi aduc aminte sa trec pe aici. So, anunta-ma tu, te rog.

Pupici dulci. Ai grija de tine si sa fi in forma pentru urmatorul capitol. Spor la scoala si la scris kiss

Oau, am intrat aici, si am citit o noua creatie superba
Ai descris atat de frumos, incat am ramas captivata la fiecare rand citit.
Mi se pare ca aceest scenariu, este smuls dintr-un episod nu?
Oricum, descrii minunat, si Sakura este foarte impunatoare.
Bine face ca il confrunta. ,,Iubire,,
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si poate ai bunavointa sa ma anunti si pe mine

Uite că am trecut şi eu pe aici, pentru a arunca în mod misterios şi, nu am greşit absolut deloc .

Chiar dacă este doar primul capitol, mi-ai captat atenţia cu ulurinţă chiar din primele capitole so, clearly I love this fic !

Mă bucur că în ficul tău, ai făcut-o pe Sakura mai puternică decât este în anime, fapt ce mă bucură nespus de mult...

Aştept cu nerăbdare următorul capitol, deoarece ador ficurile pe tema Naruto Shippuden/Akipudden... şi te rog, nu ezita să mă anunţi !

Sunt bucuroasa ca imi cititi fic-ul! Credeam ca nu o sa am decat un singur comm., dar se pare ca m-am inselat! Va multumesc din suflet! Ok, sa-i dam drumu’ la treaba =] Ascultati asta in timp ce cititi : https://www.youtube.com/watch?v=5xHto4vAJ8o

Capitolul 2

-Sakura! Nu e timpul sa aratam lumii cine suntem! am auzit vocea lui Kakashi, rastita si nervoasa, incat m-as fi asteptat sa apara in fata mea si sa ma izbeasca de un copac.

Un defect pe care mi-l asum, este ca imi pierd calmul foarte repede si actionez fara sa gandesc de doua ori. Acest lucru este in dezavantajul nostru, dar de data asta stiam ca, cu sau fara mintea limpede, Sasuke nu avea nicio scapare. M-am saturat sa fiu criticata si subestimata de toti. Poate ca nu sunt la fel de puternica precum senseii nostri, dar ma ridicam la nivelul asteptarilor, ba chiar peste acestea. Nu eram un copil, si nici nu vroiam sa mai fiu ! La ce bun ? Nu am de gand sa ma reintorc la acel comportament slab, la acea fetita bolnavicioasa si neajutorata, oricat de mult mi-ar fi lipsit copilaria… Si echipa 7 !

M-am smucit, incordandu-mi muschii in stransoarea blondului. Sasuke radea zgomotos, vazandu-ma in halu’ asta. Ma chinuiam sa ajung la el, sa-i smulg zambetul acela prostesc. Ura imi ardea gatul, si aproape ca imi venea sa plang de nervi. Am tipat cu toata puterea la Naruto sa ma lase dracu’ sa ma lupt. Acesta, parca simtind amenintarea, mi-a dat drumul. Am zvacnit catre brunet, scotandu-mi shuriken-urile din saculetul ce il purtam vejnic in misiuni. Le-am aruncat catre trupul sau, ce se pusese in miscare catre mine. M-am aruncat pe varfuri in sus, iar Sasuke, parca citindu-mi gandurile, a facut acelas lucru. Timpul se scurgea ma greu decat pana acum. Secundele mi se pareau ore, iar noi zburam cu incetinitorul prin aer, parand ca nu ne vom mai intalni niciodata intr-un punct comun.

Mi-am aruncat pumnul in fata, pregatindu-ma sa-l inving pe cel ce imi marcase jumatate din viata. Il priveam atent, in timp ce, odata cu mine, ne ridicam catre cer, cat mai sus, avand impresia pentru doar cateva sferturi de secunda ca faceam intrecere pentru cine avea sa sara mai sus. I-am zambit razbunator, iar privirile mele i-au taiat pielea, nu la propriu, evident. Dar simteam ca, cu o singura miscare din ochi, puteam sa-l nimicesc, sa-l vad insfarsit la pamant. Vroiam sa-i simt gustul sangelui, sa ii simt rasuflarea intretaiata, scazuta, privirea sa incetosandu-se. Ma gandeam la toate aceste lucruri cu atat de multa intensitate, incat am prins un curaj nedescris. Am facut cateva semne in aer, iar in mana mea a aparut o flacara portocalie-rosiatica. O tehnica interzisa care avea sa imi ofere un avantaj de 50%, paralizandu-mi adversarul pentru cateva minute.

Dar timpul nu se scurgea, puteam sa simt cum ma prabusesc. M-am cutremurat, privindu-l pe Sasuke care radea voios. Ce dracu’? Ochii sai… Ochii sai aveau Sharingan, iar asta inseamna ca eu… Eu sunt intr-o…? Nu ! Si atunci am simtit ca ating pamantul, ca ma prabusesc, si ma durea, ma durea mult prea tare ! Am scancit. Doar uitandu-se la mine, mii de cutite imi sfasiau pielea. Poate sa faca orice din mine ! Am inchis ochii, simtind durerea mai puternica, iar asta ma facea sa ma simt dezgustator. El avea control asupra mea ! M-am injurat in minte, fiind constienta ca trebuia sa imi folosesc puterea psihica pentru a ma elibera. M-am ridicat in capul oaselor, respirand sacadat. M-am uitat in ochii lui, iar el in ai mei. A facut cate un pas catre mine, si cu fiecare, pielea ma ardea mai tare. Si atunci m-am concentrat, am urlat si am alergat catre el.

Parea socat vazandu-ma ca ma apropii, desi stia ca ardeam cu totul daca ajungeam pana la el. "E doar o iluzie", mi-am repetat ca pentru mine, inainte de a vedea cum bratele incep sa sclipeasca, iar flacari ieseau mai apoi din ele, amenintatoare. Am strans din dinti, incercand sa imi controlez durerea cu ajutorul mintii, exact cum am fost antrenata de catre Sakay. "Mintea ta poate controla durerea, teama, ura sau fericirea, doar daca stii cum sa o faci si ai incredere in tine ! Doar mintea este arma care ar putea sa te ajute mai mult decat o arma, strategia si miscarea, forta de a ataca tinta pe care vrei sa o nimeresti!”, imi repeta femeia. M-am prabusit la pamant, simtind cum durerea dispare. Invinsesem iluzia, iar asta era cel mai important lucru, mai departe, totul avea sa vina de la sine.

-Imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu te poti juca si cu mine ! i-am strigat.
-Nu inca, Sakura ! am primit raspunsul, iar apoi, l-am vazut pe Sasuke inghitit in flacari.

Fugea… Lasul ! Nu merita niciun efort din partea mea ! Este prea las ca sa termine ce a inceput, sa se lupte cu mine. Am privit innapoi, observand o silueta ce se apropia din departare. Mi-am mijit ochii, incercand sa diting silueta ce se indrepta catre noi. Parul blond si lung pana la umeri, ochii sai caprui, zambetul sau intotdeauna mic si atragator, toate aceste lucruri deveneau mai clare o data ce persoana se apropia. Am tresarit, uimita si foarte dezorientata. Kakashi parea sa dea de domeniul trecutului faptul ca-i incalcasem ordinile si ma aventurasem intr-o lupta, Naruto parea si el la fel de neatent, Ino pur si simplu incerca sa dezluseasca persoana ce se apropia. Ce se intampla cu toata lumea ? Mi-e dor sa fiu certata !

M-am scuturat in genunchi, ridicandu-ma in picioare. Toti uitasera ca eram vai s-amar de capu’ meu, iar lucrul asta nu ma deranja! Nu aveam nevoie de persoane in jurul meu care sa ma intrebe daca sunt bine. In linistea apasatoare, am uitat de lupta si de brunet, ca si cand totul fusese doar un vis, iar eu ma trezisem buimaca, stergandu-mi cu buretele imaginile sale! Lumea… Dar, cand persoana s-a apropiat, fiind la doar zece metrii distanta de noi, am inteles de ce nu mai dadeau importanta evenimentului de acum cateva minute. Persoana era chiar…

-Hei bucatica ! am auzit.

To be continued…

Sper sa va placa, deoarece mie nu prea imi place! Dar ma rog… Data viitoare vom afla despre cine este vorba in fic ! Mmmm… Oare cine a venit? Doamnee, sunt foarte curioasa! Si inac ceva, la multi, multi ani pentru toti cu numele de Andrei sau Andreea!

By Black Zozoo

Laşul, nu merită să trăiască... sper să-şi consume restul vieţii tânjind după fărâma de dragoste a Sakurei, care nici pe ea nu o va primi !

So, acest capitol a fost minunat, din punctul meu de vedere, mă face să îl iubesc şi mai mult, pe lângă faptul că îţi ador descrierea !

Îţi mulţumesc foarte mult pentru înştiinţare şi, sper să ai un weekend superb...

Ia dovedit cine este cea mai tare, si acest lucru merita aplaudat.
Nu merita nimic, nici macar atentie ei. Ar trebui sa se multumeasca ca o poate vedea.
A fost un capitol plin de actiune, de care am fost pur si simplu captivata.
Nu va reusii sa ii faca nimic, nu va reusii sa o controleze, doar e un Las, care fuge de lupta.
A fost un capitol superb, plin de actiune si suspans.
Astept cu nerabdare nextul, care va fii de o mie de ori mai bun ca aceesta.
Te pup dulce kiss

Next-ul!!!!!!!!!!Anunta-ma te rog eu frumos cand pui next-ul!!!!Te roggggggggggg!!!!!!!!!!!Hai mai repede te rog!!!Te pwp duce si iti urez spor la scris!!! kiss

Helau! Merci mult pentru anunt!
Pot sa zic ca m-ai lasat placut surprinsa prin acest capitol! Este perfect! Lupta dintre ei... UIMITOR! :)) DEci, astept urmatorul capitol! Spor la tastat!

anunta-ma cand pui nextul , plz ! imi place capitolul !

Cel mai tare fic.Este pe gustul meu si sa ma anunti cand pui NEXT.

Hi ~ Iti multumesc mult pentru ca m-ai anuntat. Stiu ca vin cam tarziu, dar in functie de cum am si eu timp.
Ce pot sa spun, imi place acest capitol. Este destul de interesant si imi place cum descrii. Actiunea dintre Sasuke si Sakura ma pune pe jar, abia astept sa aflu ce se va intampla in capitolul urmator.

Iti doresc un week-end cat mai frumos si sa ma anunti de capitolul urmator. kiss

Oare de ce a fugit? S-a spriat ca nu era singura Sakura?
Sau ii era frica sa nu piarda?
Totul ramane un mister, care o sa il descoperim candva sper...
Si oare cine vine de Sakura e asa de surprinsa?
E bunica cuiva, sau ce?
Abea astept capitolul urmator sa aflu cine vine.
Apropo, persi de anunt:*

Subiect: Re: My darkness <3 Dum 02 Dec 2012, 22:34

Ok, so Sakura is badass :))!!!! Sincer, ai avut o idee buna si te rog sa ma uimesti incontinuare.

My darkness <3

Capitolul 3-Nou venita

Am privit-o cu o oarecare urma de ura. Nu puteam sa cred ca dupa atatia ani statea chiar in fata noastra, la fel de voioasa si tanara precum o stiam. Absentase prea mult din viata noastra, asa ca nu eram obijnuita cu prezenta ei aproape de mine. Ma analiza, probabil neintelegand de ce nu i-am sarit in brate precum o faceam cand eram foarte mica, si o vedeam in pragul casei parintilor mei cu o plasa plina de dulciuri. Uitase ca nu mai eram un copil ! M-am simtit impinsa de la spate, dandu-ma cu un pas mai in fata decat eram. M-am uitat peste umar, Kakashi facea glume proaste !

Totusi, oricat de mult as fi incercat sa o ignor, era parte din familia mea, singura familie care mi-a mai ramas. Poate ca acum putea sa o inlocuiasca intr-o oarecare masura pe mama, pe care o admir pentru curajul pe care l-a avut pentru a ma proteja. Asta doar daca avea sa ramana in oras pentru ceva vreme. Involuntar am inceput sa merg spre ea. Ochii i s-au luminat cu fiecare pas pe care il faceam. Era bucuroasa ca inca tineam la ea. Oricum, stiam ca avea sa isi ceara scuze si ca ii parea rau pentru ca plecase. Pana la urma, a fost fara voia ei…

-Am crezut ca o sa ma ignori toata ziua ! am auzit-o rastind.

Am inceput sa rad. Din mersul domol pe care il aveam, acum se transformase intr-o alergatura nebuna pana la persoana pe care o iubeam, desi inca eram suparata. I-am sarit in brate, strangand-o tare la piept. Nici nu stie cat de dor mi-a fost de ea! Pastram o poza cu ea pe noptiera, ce ma ajuta sa imi aduc aminte de parul sau blond ca spicele de grau si ochii galbeni-maronii, pe care ii invidiam atat de mult. Stiam ca intr-o zi se va intoarce, la fel de bine cum stiam ca ma iubeste ca pe propriul copil. Cateodata ma gandeam la ea, la felul sau de-a fi. Renuntase la propriile ei placeri sufletesti doar pentru Konoha, doar pentru a-l proteja. O apreciam, dar stiam ca nu as fi facut un asemenea sacrificiu niciodata. Tineam prea mult la propria-mi persoana!

-Unde ai fost cand aveam nevoie de tine? Nu ai venit la inmormantarea parintilor mei, a surorii tale, desi stiam ca ai primit vestea personal de la Tsunade ! i-am reprosat.

-Baba aia inca mai traieste ? Niciodata nu am suferit-o ! mi-a zis, incepan sa rada, acompaniata de Kakashi si Naruto.

Insa nu am putut sa vorbesc, sau sa rad. Inca eram soacata de felul in care vorbea, calm si fara nicio remuscare. Asta era matusa mea! Kat Suura Haruno. Mai simplu… Katy! Atat de indiferenta, dar o indiferenta nederanjanta. Nu genul ala de indiferenta, cum este Sasuke. Am starns-o si mai tare in brate atunci cand m-am gandit la acel fugar, ca si cand as fi vrut sa o strang pe ea de gat, imaginandu-mi ca e el. « Ma sufoci ! », am auzit-o pe Katy razand. Am slabit stransoarea, indeparatandu-ma de ea in cea mai mare rapiditate. Si-a mutat privirea pe mine, intrebandu-ma din priviri ce se intampla. M-am intors catre drumul spre casa, rostindu-le celorlalti ca e timpul sa mergem. Soarele era aproape de apus, iar mie nu imi placea sa merg pe intuneric, nu din noaptea in care plecase El.
Am inceput sa alerg pe crengile copacilor, urmarita de prietenii mei. Auzeam in spate chicote, semn ca matusa mea incerca sa reintre in gratiile colegilor. Sigur flirteaza cu Kakashi, intotdeauna a avut ceva cu el ! Gandul asta m-a facut sa ma amuz putin. Kakashi si Katy, ce cuplu perfect ! Am incetinit putin, prinzandu-l pe Naruto de incheietura. Acesta a tresarit sub atingerea mea. Probabil ca nu se astepta la acest gest din partea mea acum, pentru ca stia ca sunt nervoasa. I-am lasat pe cei doi frumusei sa treaca pe langa noi, apoi l-am tras langa mine pe blond si l-am sarutat pasional.

-Nu ma asteptam sa mai vorbesti cu mine asa de curand ! Nu dupa ce te-ai enervat in lupta, iubito ! mi-a zis.

Fara sa il las sa respire, l-am mai sarutat o data. Intrand in jocul meu, folosindu-se de canini, mi-a muscat buza, fortandu-ma sa deschid gura. Cateva picaturi de sange mi-au curs pe barbie. Si-a trecut limba pe buza taiata, stergandu-ma parca, oprindu-mi sangerarea. Am zambit in sub-constient, fiind fericita ca el era doar al meu, ca doar pe mine ma iubea. Eram norocoasa sa il am aproape, la nevoie. Am simtit nevoia sa ma cuibaresc la pieptul lui, sa-i simt caldura trupului invaluindu-ma. I-am cuprins cu bratele gatul, aducandu-l mai aproape de mine.

I-am auzit vocea spunandu-mi ceva, dar nu am fost atenta. Toata lumea era doar a mea si a lui, nimic nu mai conta in acest moment. Am tresarit sub atingerile lui firave pe bratul meu rece. Era timid, parca fiindu-i frica ca sunt o papusa de portelan si m-ar putea sparge. Matusa mea nu se mai vedea in departare, si atunci am decis ca momentul nostru trebuia sa se termine, mai ales ca in departare soarele nu mai stralucea aproape deloc. L-am luat de mana si impreuna cu el am inceput sa mergem inainte, catre sat, care era la jumatate de ora de-aici.

-Te iubesc ! mi-a soptit in ureche, dandu-mi fiori pe sirea spinarii.
-Si eu te iubesc ! Te iubesc foarte mult ! i-am spus.

To be continued…

Scuzati-mi aceasta intarziere de aproape o luna. M-am apucat acum ceva timp de next, dar l-am parasit cu nerusinare intr-un folder. Sper sa imi mai citeasca cineva fic-ul, si scuze ca nu a prea iesit frumos. Nu am prea avut inspiratie pentru ca am fost la olimpiada la romana si a trebuit sa fac acolo o compunere, si va imaginati ca mi-am consumat acolo toate ideile !

Poza cu Kat Suura (Katy) :

So… Ne vedem la next !

Pana atunci, va invit la un nou fic de-al meu : https://sasu.forumgratuit.ro/t8990-theatre-of-the-absurd

bună am trecut şi eu pe aici şi ce pot să spun decât că îmi place pentru început ficul tău puppy eyes

sper săă aduci următorul capitol curând şi ştiu cum e să mergi la olimpiade ( eu am fost la mate :X_X: )
anyway sper că imaginaţia ta să revină cât de curând se oate că să ne aduci capitole la fel de superbe ca acum !!!
Baftă în continuare şi spor la scris kiss

!!!

Este un fic extraordinar cu descriere cu tot ce ii trebuie nici nu mai am cuvinte.Este perfect.Sper ca intr-o zi sa fiu si eu ca tine. kiss

foarte frumos:*

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !