Eu si cu kristen-buna mea prietena, care n-a mai dat pe-aici- ne-am decis sa facem un fic impreuna. Eu voi vorbi din perspectiva fetei, iar ea din cea a baiatului. O sa fie vorba de anturaje, de rebeliune, tigari, poate si putine droguri, muzica...si o cursa intre cei doi protagonisti, ea fiind soarecele, iar el pisica. S-ar putea ca se vor schimba si rolurile pe ici pe colo.

Fara a mai adauga altceva, pentru ca stiu ca ma voi lungi, va prezint minunatul, inegalabilul, magnificul nostru fic:















         - A naibii vreme!
         Imi spun, in timp ce sting tigara pe jumatate fumata. Imi pun gluga hanoracului pe cap, uitandu-ma la cer. De cand am venit, a fost mereu gri.. de parca si cerul era impotriva mea. Singura intr-o tara noua, intr-o lume noua, in care totul e atat de diferit. "Anglia! Ptiuu.." . Era o tara ciudata. Cu ceaiurile lor, cu breakfast-ul lor, cu mesele la ore fixe, de mi se facea foame pe la ora zece seara, cina fiind servita desigur, la ora sapte pm, nici mai devreme, nici mai tarziu.
         Eram in spatele internatului viitoarei mele scoli de prestigiu, stand sprijinita de perete, cu picioarele incrucisate. Asteptam o minune care sa ma trimita inapoi in America, in LA, la prietenii mei. Am oftat, gandindu-ma ca ceva mai rau chiar nu se putea intampla si m-am indreptat cu pasi marunti spre camera mea. Pana acum nu trecusem deloc pe la ore. Eram prea deprimata si prea plictisita sa le vad fetele scortosilor alora de elevi si profesori de-opotriva. Cu uniformele lor bine calcate pareau niste pinguini ce se balanganeau dintr-un colt in altul, iar accentul lor parea atat de fals...papagalii!


***

         Nu stiu daca dormisem vreun pic, dar cert era ca ma trezisem inaintea ceasului. Incep sa-mi plang de mila si sa ma trag usor de parul ciocolatiu, ciufulindu-l si mai tare decat era deja. Trec pe la baie, ma spal, ma machiez putin si-mi dau de cateva ori cu peria prin parul lung.
         - Unde oare mi-am pus uniforma? ma intreb amuzata si putin contrariata.
Era ca un facut pentru ca eu chiar nu mi-o gaseam. Deschid dulapul mare si urat de langa pat, incepand sa caut ceva care sa semene cat de cat cu presupusa mea uniforma. Gasesc o fusta neagra, mult prea scurta pentru standardele lor si in sus imi iau un tricou alb. Pantofii uniformei stiu ca-i pusesem langa usa, dar clar nu ma incaltam cu hidoseniile acelea, asa ca mi-am luat tenisii si geanta cu cateva caiete si am plecat spre scoala.
         - La naiba, imi spun, alergand pe holurile atat de ceruite ale scolii - cred ca special curatate atat de bine, ca sa te faca sa cazi- , cand vad ca am ramas fara tigari. Nici macar jumatatea de ieri n-o mai aveam. Mai intarziasem si la prima ora.
         Bat usor in usa. Nici un raspuns. Mai bat o data. La fel. Ma asez pe vine si ma uit prin gaura cheii in interior, iar atunci usa se deschide, treizeci de perechi de ochi plus cea a profesorului ,care era fix in fata mea, acum sunt atintite spre mine.
         - Good morning! spun clar si zambind fortat, folosind accentul lor stalcit. Altceva nu-mi venise in minte.
         Stiam si eu, la fel ca si ei ca ironie mai multa de atat nu puteam pune in acel salut. Privirea grava si burta proeminenta a profesorului -cred ca era singura caracteristica care-l diferentia pe omul acesta banal de urat- aproape ca ma fac sa izbucnesc in ras, iar acesta a observat ca-mi tremurau buzele si ochiul stang.
         - Ridica-te domnisoara...
         - West, spun dupa care continui, ma scuza..
         - Domnisoara West, din cate am inteles sunteti noua..
         - Da, dar..
         - Nu ma intrerupe, domnisoara! aproape zbiara. Dupa cum spuneam: sunteti o eleva noua aici, la marea noastra scoala de prestigiu, iar aici, domnisoara - adauga, parca stapanindu-se sa nu ma ucida- intarzierile sunt inadmisibile. Inca o data si veti fi pedepsita. Nu stiu cum e in tara voastra de ingnoranti, cum o numiti voi, dar aici regulile trebuie respectate cu strictete.
         - Stiti ceva domnule profesor? spun privindu-l fara nici o expresie. Eu nu v-am facut tara de cacao, asa ca nici dumneavostra, va rog, o, ba chiar insist sa nu mai comentati nimic din ce nu va intereseaza.
          Daca pana atunci era ceva zarva, acum, in clasa era o liniste totala. Se auzea si musca ce voia sa iasa din acest spatiu infect, lovindu-se de fereastra.
         - C-c-cu-cum indr-indrazne-ne-sti? De-de-detentie!
         Am tacut pentru cateva clipe, iar apoi nu mi-a mai pasat de nimeni si am intrebat fara vreo urma de rusine:
         - Fumati, domn' profesor?
         Se inrosise de-a binelea, ca racul fiert, ca rosia ce mai avea putin si exploda.
         - C-cum...
         Il intrerup, asa cum facusem si mai devreme, dar de data aceasta n-a mai avut puterea sa ma opreasca.
         - Sa inteleg ca nu? Ar cam trebui... poate mai slabiti si dumneavoastra..
         Clasa amuteste, proful amuteste. Ce-aveti oameni buni? La ce sa ma astept de la englezii astia? Iar apoi un singur raset puternic se aude, de baiat. Nu apuc sa ma uit bine la el caci domnul-balba ma arunca afara din clasa  - la propriu- , iar apoi tipa si spre autorul rasului:
         - La detentie si cu tine! Te aliezi cu destrabalata asta acum? N-ajungea ca deja erai rebelul liceului!


***

         N-am mai participat la celelalte ore. De maine ma duc la toate.
         Macar imi facuse ziua mai buna domnul-balba, iar daca mai gaseam si-o tigara era perfect. Incep sa colind din nou spatele internatului, al salii de sport, in speranta ca am sa gasesc pe cineva care fumeaza in tot liceul asta de scortosi. Ajung si in spatele scolii: Evrica! Nu credeam ca puteam sa fiu mai fericita vazand un fum de tigara. Era cu spatele la mine. Era un el. Un el inalt, foarte inalt, cu spatele destul de larg si cu parul saten deschis, aproape blond. In mana dreapta avea ceea ce-mi trebuia mie. Ce mana alba. Pentru prima oara m-am simtit putin rusinata fata de cineva. Ma atragea intr-un fel sau altul baiatul acesta, sau cel putin spatele lui. Purta haine largi si inchise la culoare.
         - Hey, spun luandu-l prin surprindere, imi dai si mie o tigara? Ale mele s-au terminat de ieri, iar aici, la naiba, n-ai de unde sa iei si nici cui sa ceri. Nici nu credeam ca mai fumeaza cineva de pe-aici... esti o minune..zic, dorind sa continui. El se intoarce incet, punadu-mi mana la gura.
         - Hey, toti americanii vorbesc atat de mult? ce voce groasa avea, iar pentru prima oara accentul britanic mi s-a parut dragut.
         Ochii lui erau verzi si pareau atat de calmi. Poate era bun, chiar foarte bun... dar eu de-un englez nu ma indragostesc.
         - Zi, ai? il mai intreb o data, adaugand: Mai am si altceva de facut.
         Se apropie din nou de mine, soptindu-mi la ureche:
         - Si ce-mi dai in schimb? ma intreaba senzual.
         Credea ca am sa ma topesc in fata lui si a replicilor lui senzuale? Sub nici o forma. Continui sa o fac pe proasta.
         - Ah, acu' n-am bani la mine. Ma duc in camera si vin inapoi imediat.
         Ma trage de mana si ma lipeste de el, atat de aproape. Cat de patetic.
         - Nu ti-e frig? ma intreaba, punandu-mi tigara in decolteu, dupa care pleaca nu inainte sa ma analizeze din cap pana-n picioare, ca pe-o prada. Ma rog, nu ma deranja atata timp cat mi-a dat tigara. Ma trantesc in fund, pe ciment si incep sa trag usor. In sfarsit... viata! Heaven...



So... this is Heaven:

Misteriosul baiat va aparea in capitolul lui kristen. Inca ceva... acest fic este original. Nu e nici o Sakura si nici un Sasuke.. nici un Naruto, sau vreun alt personaj din anime-ul mai devreme mentionat.

IuuI dragu....Saku e genul meu :* Nici eu

nu as suporta sa ma mut undva si sa fie o tzara dasta fara tzigari sau ce.mi trb mie :l Anunta.ma si p
mne iubita...Tie :* si bye bye