Secretele şoptesc

Subiect: Secretele şoptesc Lun 24 Dec 2012, 10:51

Lumeeeeeee!!!! Ce faceţi? Pentru că e ajun am zis să fiu o crăciuniţă bună şi să vă aduc sezonul 2 chiar dacă am doar 3-4 capitole scrise înainte. Evenimentele se vor petrece într-un ritm alert la început, nu se va înţelege, dar voi încerca să vă explic pe parcurs. Sper să fiu mai bună acum decât în primul sezon aşa că să-i dăm drumul! Vă urez:
Lectură plăcută!

Secretele şoptesc 2623848302

Prolog

        Fuga e lașă dar e sănătoasă. Un proverb ce mi se potrivește de minune. Am fugit de multe responsabilități, dar de lumea secretelor nu pot scăpa. Dacă ar șopti, ar avea de spus mult mai multe decât în acele fraze infernale care fac numai să te rănească, să urăşti şi să îţi doreşti să omori.
        Secretele au fost realizate pentru a fi ținute, pentru a fi păstrate pentru sine și a te face mândru că ești singura persoană care stie acel ceva. Nu au fost să fie încărcate cu multe minciuni, sau a fi încălcate de mulți, există pentru a apropia doi oameni, sau pentru ai îndepărta. Aceste secrete nu trebuie spuse cu voce tare pentru că întristezi persoana "dragă" ţie şi să o pui în cele mai penibile momente.
        Secretele sunt secrete! Oare dacă ar șopti ar spune adevăratul motiv de ce sunt confidențiale, ar răni o persoană, dacă ar fi despre ea? Dacă ar şopti ce ar spune? Dacă ar fi fiinţe ce ar face? Secretele sunt cele mai "intime" lucruri dintre două persoane foarte apropiate (nu ca iubiţi).
        Nu e frumos ca cel în care ai cea mai mare încredere îți ascunde ceva important pentru tine și viitorul tău. Chiar dacă spune că l-a divulgat pentru că vroia să nu te vadă rănit mai târziu, să nu îl crezi! Oamenii mereu sunt mincinoși, se gândesc numai la binele de sine. Oamenii sunt cele mai crude, nemiloase și urâcioase ființe. Ele te rănesc cel mai tare, ele te fac să disperi, să nu mai vrei să exiști. Oamenii sunt acaparaţi de sentimente negative uitând că au persoane apropiate în jurul lor, uită de toate lucrurile fericite.
        Fiind un altfel de fiinţă ar trebui să nu te mai surprindă nimic și să încerci să îți faci treaba pe care ai pus-o pe picioare cu câteva decenii în urmă. Dar lasă că vei descoperi cât de curând că și secretele șoptesc și vei vedea umbre ce prind viață rămânând uimit de câte evenimente se pot petrece din cauza lor. Nu e de joacă aşa că nu uita un lucru "Trebuie să ai grijă numai de tine pentru că oamenii sunt diabolici şi plini de ură!"

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Secretele şoptesc Lun 24 Dec 2012, 11:04

Buna, buna. :) Nu uita sa faci o cerere de adaugare a acestui fic in Index, aici. Spor la scris in continuare! :)

Subiect: Re: Secretele şoptesc Lun 24 Dec 2012, 13:55

Foarte dragut prologul. Abia astept adevaratul capitol in sine, adica cel plin de actiune, descriere s.a.m.d. . Abaia astept sa pui next-ul
p.s: sa ma anunti si pe mine.... si mersi ca m-ai anuntat de noul sezon happy2

Te puapceste Lola kiss

Subiect: Re: Secretele şoptesc Lun 24 Dec 2012, 16:07

buna si mersi ca mai anuntat in legatura cu noul sezon. E bine cam prea multa descriere si prea putine randuri. Dar e bine......

Viky te pupaceste

Subiect: Re: Secretele şoptesc Mar 25 Dec 2012, 19:25

Hey! Mersi ca m-ai anuntat. E un prolog foarte dragut, si ma face curioasa sa vad ce se intampla in continuare. Te astept cu urmatorul capitol, spor la scris si la idei si Craiun fericit! Secretele şoptesc 384738

Subiect: Re: Secretele şoptesc Joi 27 Dec 2012, 18:17

In primul rand merci ca mai anuntat de sezonul 2 ai un fic de neuitat succes la continuare si la scris
Sa ma anunti cand pui nextu ada si sa nu fiu uituca iti urez un mare si caldros MERRY CHRISTMAS

Subiect: Re: Secretele şoptesc Joi 27 Dec 2012, 20:17

Hei hei hei, Elly e aici cool

Draga mea, scri așa frumos puppy eyes

chiar nu știam, mă bucur că măcar am descoperit acum ;;)

Abia aștept primul capitool in love

Spor la scris, pupici kiss

Subiect: Re: Secretele şoptesc Joi 27 Dec 2012, 22:40

ok, deci in primul rand YEYYY SEZON 2!!! :)):
ma bubur ca m-ai anuntat si ma bucur ca te-ai intors kiss

abia astept sa vad ce se petrece cu personajele noastre principale
te-am pupat dulceee

Subiect: Re: Secretele şoptesc Sam 29 Dec 2012, 15:31

WOW !!!!!!!! Ai adus un nou sezon destul de repede si ma bucur . Astept capitolul pe care trebuie sa-l aduci cu mare nerabdare . Anunta-ma , please ! kiss

Subiect: Re: Secretele şoptesc Lun 31 Dec 2012, 23:41

Pentru că mai este puţin până la trecerea dintre ani vă urez un Happy New Year şi nu am ce să vă spun, vă las cu acest capitol care îmi cer scuze că e aşa scurt.

Secretele şoptesc 2623848302

Happy New Year! kiss

Stări ce nu le mai poți avea!

        -Sakura-sama!se auzi o voce foarte cunoscută. Sakura-sama, unde sunteți?întrebă acea voce foarte grăbită. Acea voce descria cea mai agilă persoană cunoscută de mine. După cinci minute de liniște ușa albă și veche a camerei mele prăfuite se auzi scârțâind și intrând cineva pe ea. Încep a zâmbi ușor ca un copil mic care este găsit. În loc să zâmbească cald, ca un tată care e bucuros că a câștigat continuă să fie serios. Deschise gura iar următoarele vorbe îi ieșiră ca un fulger: Vă așteaptă de jumătate de oră. Vroiam să mă joc mai mult. Dezamăgită şi resemnată mă ridic de pe patul alb, iar la îndepărtarea forței mele acesta se deformă și scârțâi foarte urât dând semne că a trecut prin mulţi ani.

        De câte ori ai descris acest sentiment negativ? De câte ori l-ai simțit și ai spus că nu mai vrei să simți nici un altul, să nu te superi nici odată sau să iubești, sau mai cine știe ce? Dacă ai gândi că sentimentele sunt făcute să ne facă mai puternici ai fi cu adevărat un înțelept, dar... Dacă aș alege între moarte și viață veșnică aș alege moartea, decât să stau să văd cum cei mai prețioși prieteni mor.
        Nu mai am pe nimeni, sunt singură, a nimănui. Ce viață ai atunci când îți dorești mai multă putere, o viață veșnică. Nimic nu merge aşa cum vrei, totul se ruinează atunci când încerci să nu te îngroape cineva. Era o melodie care avea niște versuri "Stau și privesc cum fericirea altora le aparține și nu înțeleg, de ce nu vrea să treacă și pe la mine" Poate am fost condamnată să am o viață veșnică, să văd cum lumea se dezvoltă, alergând numai după bani uitând ceva esențial: prietenii. Și așa au trecut ani pe lângă mine și a murit și Ten și Dan și toți foștii colegii de clasă trebuind să mă duc la înmormântarea lor cu o perucă albă pe cap și cu un munte de machiaj.
        Până si mama mea a murit acum un deceniu, cea care a fost mereu lângă mine și m-a luat sub aripa ei chiar dacă eram un monstru. Acea mamă care îmi dădea mereu sfaturi, dar tot timpul ne mutam dintr-un oraș în altu, la fiecare an pentru că așa era serviciul lui tata, și nici o dată nu le asculta pe ale mele, spunând că trebuie să fie puternică în fața mea și că nu are nevoie de sfaturi. Acea mamă care era slabă fără suportul meu și a tatei şi care nu putea face nimic fără noi doi, nici măcar să ia o decizie importantă chiar dacă părea puternică.
        Și de tata îmi este dor, mereu îmi va fi dor de glasul său grav, când transforma ceva greu în ceva simplu sau lucruri puerile în lucruri grave, acel tată exagerat de iubitor, un părinte de gașcă care vroia mereu binele ficei sale.
Și de Ten îmi este dor... o fată care ura vampirii și totuși eu eram prietena ei cea mai bună, având un monstru închis în sine pe care-l ura foarte mult şi de care îi era silă şi totuşi m-a acceptat cu el. Mereu mă ajuta și îmi oferea căldură maternă, îmi dădea sfaturi și a fost prima persoană care a vorbit cu mine în ciuda faptului că eram nouă.

        -Sakura-sama.mă trezește majordomul din visare. Urcați vă rog. Buimacă de cap nu observasem că deja am ajuns afară, lângă Jeepul care trebuia să ne ducă la aeroport, apoi să iau avionul spre Amsterdam, Olanda. EL vă aşteaptă de mult acolo, sper să ajungem la timă pentru că are ceva foarte important să vă spună iar dacă nu ajungem la timp avionul va decola fără noi.

        Urc în mașină. Soarele apunea ușor după linia orizontului făcându-i loc minunatei fantomatice luni, urmată de ostașii săi. Îmi las capul pe spate și îmi închid lin ochii. Cine m-ar fi văzut ar fi spus că dorm, dar ar fi fost o glumă, o glumă foarte proastă. Chiar aş vrea să mai dorm puţin, să închid ochii şi să am vise, să scap măcar pentru 5 ori de greutăţi, probleme şi ameninţări, să am o viaţă paşnică, aşa cum eram om.
         Mereu am dorit ca EI să nu fi existat și să duc o viață cât de cât normală, dar nuu, eu am ales să devin ceea ce sunt azi, un monstu fără sentimente, un animal ce își vânează prada. Oamenii mereu au fos slabi la vederea animalelor care par monstruase în negura nopţii, deci ei nu pot fi numite prăzi chiar dacă mă jucam cu ei și le luam sângele.
        Luminile felinarelor îmi luminau fața din când în când. Gândurile îmi fulgerau așa tare încât puteau să-mi inducă o stare de amețeală, păcat că aceste stări au fost pierdute cu mult timp în urmă şi nu le mai pot relua.
        De ce e lumea atat de oarbă? Aș da oricât să am sentimentele lor, amintiri multe și vesele, să am părinți care sunt protectori cu mine și să fiu inconjurată de mulți prieteni, să am stările de nervozitate mai mereu şi să râd doar cu un surâs fals. Sunt liberi să aleagă, ei culegând cel mai prostesc lucru, banii; sunt independetenți, zbor unde vor, dar eu care am fost închisă jumătate de mileniu hrănită doar cu mâncare de om și o dată pe lună îmi dădeau sange împuțit. Și Sasuke unde era? Nici acum nu este în mașină, a fost plecat cam vreo trei ani şi acum cică s-a întors pentru mine.
        Majordom imbecil. M-a mințit ca să mă grăbesc pentru că ştie că slăbiciunea mea cea mai mare este cel pe care îl iubesc de multă vreme și fără să îmi dau seama partea omenească îl dorea din ce în ce mai mult și vroia să îi alfe toate secretele. Și acum ce știu? Am senzația că nu știu nimic, totul e ascuns de mine, că îmi ascunde multe iar secretele nu vor să-mi zică nimic.
        Majordomul meu de nădejde mă anunță că am anuns la aeroport. Este un majordom foarte bun cu mine, neumuritor şi el doar că este o corcitură între vrăjitoare şi diavol. Este destul de bun pentru un demon şi mi-a câştigat încrederea de acum 765 de ani. Razele lunii luminau strada ca un reflector luminându-mi inima şi gândurile fiind ca un duş pentru mine, încălzindu-mă (teoretic). Mă uit leneșă la ceasul din bord și observ ca era ora 6.59 p.m. Scuip un bine și aștept ca ușa de pe parte cu mine să se deschidă. Așteptarea mea nu a fost în zadar, căci numai 30 de secunde a durat şi mă cobor iar o rochie cu 2 palme dedesupt de genuchi se revarsă pe corpul meu firav si alb.
        După ce am scăpat de acolo și am fost dusă la un spital am devenit din ce în ce mai slabă, alergând după sănătate. Stările pe care ar fi trebuit să le am, cred, că erau unele negatice ca frica, teroarea, lipsa speranţei. Mereu ma gândesc că e vina Lui, că din cauza Lui am o viață așa aspră, unde lumea se uită ciudat la mine. Am luat medicamente pentru a remedia setea nebună de sânge, corpul devenind din ce în ce mai slab iar personalitatea mea se schimba cu fiecare zi petrecută in spitalul demential.
        Părul îmi era legat in două codițe iar o suviță albă îmi înconjura firava față. În brațele mele stă un iepure negru cu urechi lungi, e singura amintire de când am fost om, am primit-o de crăciun de la Ten. Îl strâng cu putere la piept iar o lacrimă mi se prelinge pe față căzând pe asfaltul rece al aeroportului. Mai pică una, și încă una până când pământul era îmbălsămat într-o răcoare simţitoare pentru pielea umană. Imi ridic fața spre cerul plângăreț si oftez tare, plânge in locul meu. Pare atât de trist încât ar fi trebuit să plâng şi eu, dar inima îngheţată nu mă lasă să fac aşa ceva, nu mă lasă să arăt cât de slabă sunt, mă închide în mine. Cred, că dacă aș putea plânge aș avea aceeași stare ca a măiastrului.
        Îmi cobor leneșă capul și dau de ochii super-conoscuti a lui Sasuke. Cred că dacă, inima mea bătea acum ar fi săltat. Un zâmbet fals mi se întipări pe față si am alerat să îl îmbrătișez. Mă simt în siguranţă în braţele sale, mă protejează şi nu mă lasă să o iau pe căi greşite, să fac ceva regretabil pentru mine, pentru el şi pentru toată comunitatea vampirească.

        -Ți-a fost dor de mine?intreabă pe un ton foarte blând. Ochii săi îi priveau pe ai mei foarte pătrunzător, vroindu-i. Îmi puse mâna dreaptă în cap și zâmbi ușor. Lumina lunii pălea în faţa strălucirii dinţilor lui. Ce ți-a făcut Ichigo?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

In primul rand vreau sa spun ca : SUNT PRIMAAA we party !!

Ieii!!! Acum mersi ca m-ai anuntat si por spune cu mana pe inima ca a fost un capitol extraordinar, m-ai lasat fara cuvinte, chiar nu stiu ce sa zic . Toate acele stari pe care le-ai creat si toate sentimentele acelea au fost magnifice si din cate am inteles eu se pare ca va fi vorba despre un fic de vampiri . Ce bine!!! in love

. Uff, dar ma enerveaza ca ne-ai last asa in ceata mai ales cu ultima replica nervi!

. Who the fuck is Ichigo, dar lasa ca ne lamuresti tu, nu ? Aaaa si nu-mi place un singur lucru la capitol asta : ca e scurt nervi!

... de ce ?? voiam si eu mai mult de citit voiam mai mult mai mult sad

. Ehh, Melyna, Melyna, te astept cu urmatorul captiol si iti urez succes la scris si la ideii . Apropo La Multi Ani tuturor !!!! $rainbow :\$
p.s: sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul
Te pupaceste Lola kiss

wow! how beautiful happy

i like it!!! kiss

abia astept capitolul urmator si mersi de anunt
VA UREZ TUTUROR UN AN NOU FERICIT SA AVETI PARTE DE TOT CEEA CE VA DORITI, SA LUATI NOTE BUNE LA SCOALA ETC.
te-am pupat dulceee kiss

Câtă descriere! in love

Draga mea, nu mi se pare deloc scurt capitolul, și îmi place foarte mult că ai reușit să mă faci să simt fiecare rând.
Îți doresc un an nou cât mai frumos și toate dorințele să ți se îndeplinească, felicitări pentru capitol, îl aștept cu nerăbdare pe următorul.
Spor la scris, pupici kiss

Multumesc mult pentru ca m-ai anuntat de acest capitol minunat . A fost super grozav si nu ma pot astepta de la tine decat perfectiune . Astept urmatorul capitol si nu uita sa ma anunti . kiss

IMI PLACE FOARTE MULT. Iti multumesc foarte mult ca mai anuntat si pot spune cu mana pe inima ca a fost un capitol extraordinar, m-ai lasat fara cuvinte, chiar nu stiu ce sa zic . Toate acele stari pe care le-ai creat si toate sentimentele acelea au fost magnifice si din cate am inteles eu se pare ca va fi vorba despre un fic de vampiri . Ce bine!!!

Wow! Cand ai evoulat atat de mult mely? Multumesc ca m-ai anuntat si scuze ca ajung asa tarziu. Stii cum am savurat? Fiecare cuvintel de acolo! Cine e ichigo? Ce i-a facut bietei noastre protagoniste? Si imi vine sa-l bat pe Sasuke! Ce a facut atunci cand iubita lui avea nevoie de el? Ahh! Cat l-as bate! oirucm vreau sa vad ce se intampla in continuare, si mie imi plac iepurii, si vreau sa vad nextul! Spor la scris si la idei! Naty~

Bau! Am venit după 6 zile cu un nou capitol scurt (are poezia de aceea pare aşa lung). Este corectat, frezat, adăugat idei deci... Vă urez lectură plăcută!

Secretele şoptesc 2623848302

Happy New Year! kiss

Călătoria

        Scaunele moi ale aviounului îmi masau ușor spatele, relaxându-mă. Luminile păreau destul de slabe pentru ochiul uman care nu poate observa nici cel mai mic detaliu la o persoană. Ființele niciodată nu realizează cât de importantă e viața lor. Sunt atât de oarbe încât îmi vine să râd de fiecare dată când îmi aduc aminte de acea întâmplare...
        Ridic mâna dreaptă în sus, în așa fel încât să-mi vad încheietura. Venele mov se vedeau atât de clar încât puteai spune că sunt acoperite de o folie şi nu de piele. În încheietură aveam ceva foarte dureros pentru o fiinţă slabă şi neputincioasă. Îl fixez cu privirea și încep a bolborosi. Este atât de enervant! Nu pot scăpa de el şi acest lucru este cel mai enervant la el. Cip prost! Cred ca mă vor găsi, halal detectivi a angajat și el, cel care m-a ținut captivă.
        De aceea sunt mereu în mișcare, deplasându-mă dintr-un oraș în altu, fugind de realitate, de probleme și de griji. Nu mă va găsi nici o dată, sunt prea rapidă pentru el! Planul meu este atât de reuşit doearece nu mă întorc niciodată la casa de la care am plecat, doar după un an sau mai mult. Merg când și unde am chef pentru a nu părea o strategie.
        E dificil să fug cu toată treaba pe care o am, dar siguranța mea și a celor din jur este esențială, mai ales când iubești o asemenea persoană. Pe scaunul de lângă mine dormea un tip atât de frumos, fără imperfecțiuni, cu gene destul de lungi pentru un băiat și o față atât de albă şi perfectă. Buzele nu îi erau prea cărnoase, cucerindu-le pe ale mele de fiecare dată când ne sărutam.
        Scutur din cap alert. Părul meu alb se flutură în toate direcțiile, fiind lung până la fund. Mă așez într-o poziție normală, trăgând, uneor, cu ochiul pe furiș la el. Iși deschise alene ochii mari și îi întâlniră pe ai mei acaparându-i în cea mai mare gaură neagră posibilă. Cămașa lui albă i se suprapunea cu pielea aproape perfect. Își închise ochii și îmi spuse să îi închid și eu pentru că vom zbura toată seara și voi părea o ciudată pentru că oamenii dorm la orele astea.
        Dar eu ce să știu, după ce am fost ținută 500 de ani într-o cabană pe un vârf de munte unde ninge mereu și chiar dacă vroiam să fug nu știam unde sunt? Și chiar dacă fugeam nu știam dacă mai este o casă prin prejur. Şi Sasuke unde era? Stătea bine-mersi și mă credea ba la școală, ba la mormăntul părinților mei vitregi mințind așa în fiecare an, și dacă vroia să vină după mine nu avea de unde să știe unde sunt deoarece mirosul meu era acoperit de diverse haine sau ceapă.
        Îmi închid ușor ochii și îmi las capul pe spate. Aștept cu nerăbdare să aterizez în Țările de Jos, să vizitez muzeele, să văd ce s-a mai schimbat în Olanda și să-i spun lui Ichigo , majordomul cel idiot, să mă ducă la cel mai râvnit hotel unde să mă relaxez în voie, fără ca cineva să intervină.
        Acum regret ca am acceptat acel concurs care mi-a schimbat radical viaţa! Mi-am scris ca o proastă și când am ajuns la locul stabilit m-au luat pe sus și m-au dus într-o dubă și apoi undeva departe. Cel mai ciudat a fost că toți erau vărcolaci și toate clanțele erau din aur, periculoase pentru noi vampirii și mirosea toată casa a ceapă ceea ce mă făcea să leșin. Eram slabă și neputincioasă.
        Aş vrea să simt un regret pentru aşa ceva, să îmi vină să plâng de fiecare dată când mă gândesc, dar, poate, dacă nu eram vampir eram de mult moartă sau mu mai eram acolo, în acea încăpere întunecată plină cu şobolani ieşind o oră pe zi prin casă bând sângele vechi şi înpuţit.
        Stewardesa ne anuntă că vom ateriza în Lisabona, un alt oraș mirific şi adăugă că cei care au bilet spre Olanda pot rămâne în avion până la noua decolare deoarece avionul nu se va schimba. Deaschid alene ochii și observ că era un răsărit magic, dar imposibil de admirat. Trag rapid perdeaua întainte ca razele soarelui să ajungă la mine, iar aceasta făcu un zgomot infernal. Toată lumea își ațintii ochii spre mine iar ochelarii îmi cazură. Călătorii au început să strige de entuziasm, iar alții întrebau cine sunt întocmind o atmosferă infernală.
        Băiatul de lângă mine își mări ochii ca și pana corbului iar o șuviță albă îi înconjura fața. Își deschise gura în semn de protest, dar știa că nu mai are ce face... fapta e făcută, iar eu trebuie să mi-o asum. Toată lumea începu să țipe după autografe și poze cu mine. O negresă mă întrebă în franceză de ce am melodii doar depsre despărțiri și moarte. Îi zâmbesc ușor și îi spun că pe mine acestea mă alintă, dar peste 3 zile voi scoate o melodie foarte veselă, un fel de poveste cu happy end. Începu să țipe exasperată și îmi spuse că mă va susține mereu.
        Îmi dau ochii peste cap fără ca cineva să observe. Ce lume naivă, dacă le spui ceva te cred, iar dacă îi atingi puțin încep a striga "M-a atins idolul X-ulescu".
        Mă așez liniștită și îmi bag căștile in ureche, cele de la ipodul roz. Ascult linia melodica a urmatoarei melodii ce avea sa fie lansata peste 3 zile. Versurile curgeau lin, fară să știu măcar ce cânt.

Lucruri triste sau fericite
Lucruri frumoase și sărite
Zboară lin și cu grație
A unei vieți cruțate.

Și băiatul când a întalnit-o,
A plăcut-o și a iubit-o,
Dar mai mare i-a fost mirarea,
Să vadă că acea fată îi era menirea.

Și se uita la ea cu dragoste
Fericire si speranțe.
O iubea necondiționat
O iubire ce a durat.

O iubea mai mult decât pe sine
O fată frumoasă și cu menire
Tot timpul va ști ce vrea
De la viața sa.

Și ochii îi erau tulburați
Mai mult decat alarmați
Când a văzut-o plecând
Și pe nimeni anunțând.

        După ce termin de cantat am auzit multe aplauze, ţipete de entuziasm şi multe felicitări. Cred ca majoritatea au înțeles ce am transmis... Nu mai țin minte versurile, nu țin minte subiectul, dar se pare că în cele trei minute de cântat toată lumea s-a uitat la mine. Unii aveau lacrimi pe față, alții aveau zâmbete iar alții se uitau ca la morți. Am început să le mai cânt o melodie de a mea și au început să îmi dea bacnote din țările lor natale; încercând să-i refuz mi-am dat seama că îi pot răni aşa că am acceptat.
        Mă las înapoi pe spate și încep să ascult din nou aceeași linie melodică ce avea să își găsească versurile azi. Îmi scot notițele din ghiozdan și închid ușor ochii. Pixul aluneca pe foaie, liber. Imaginația zbura lin, iar versurile veneau alarmant de repede neputând să fac ceva. Deschid ochii și văd o melodie întreagă despre o poveste cu Happy End. Toți ochii erau ațintiți pe mine rugându-se de mine să le cânt. Vocea mea lină încânta urechile a douăzeci de călători.
        Mă las din nou pe vine și închid ochii. Ce zile lungi... Ce zile obositoare. M-am săturat! Ce lucruri grele și false! Simt un ghiont și știu că partenerul de zbor se plictisea. Îmi las ochii negrii din nou la iveală și mă uit curioasă. Își pune mâna pe fața mea firavă și se apropie de mine din ce în ce mai mult, până gurile noastre se unesc într-un sărut. Îi pun o mână după gât iar alta o las să se joace cu părul său alb ca zăpada. La rândul său, îmi puse o mână pe spate și mă trase mai aproape.
        Inima mea, dacă ar fi bătut, ar fi tresărit la fiecare mișcare a lui pe corpul meu, aş fi fost entuziasmată şi fericită pentru că îl am din nou aproape chiar dacă a fost neputincios atunci... Își îndepărtă ușor buzele. Respirația îi era normală, iar aer cald ateriza pe fața mea. Noi, vampirii, nu ar trebui să respirăm, dar ca să nu atragem atenția s-a inventat această regulă.

        -My Lady, sunteți bine?întreabă pe o voce șoptită după ce m-a văzut puțin abătută. Cât de bine mă cunoaşte! Văd că nu prea sunteţi în apele dumneavoastră, dar dacă aveţi ceva pe suflet mereu îmi veţi putea spune, sunt aici la bine şi la greu, chiar dacă nu am putut face nimic în acea situaţie.
        -Da my Lord, mă simt excelent.spun pe o voce senzuală. Dumitale îmi faceţi viaţa să tresară, sunteţi soarele meu şi lumina ochilor mei. Numai pe dumneavoastră vă văd şi voi apela mereu la excelenţa ta. spun cu un glas cristalin apoi zâmbesc uşor.

        Strâng la piept singura amintire ce mă face să mă simt umană. Îl miros iar un parfum îmi îmbălsămă plămânii. Aveam multe să-i spun dar timpul ne presează iar împrejurimile nu ne lasă. Mă las pe umărul acestuia și îmi închid ochii. O melodie de a mea se auzea pe fundalul tuturor șoșotelilor, iar atmosfera era una plăcută, relaxantă chiar dacă corpul meu era încordat.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Edit!
mda mda sunt si eu prima odata, ce sa zic! Imi place, multumesc ca m-ai anuntat, dar stii ca am luat-o inainte, nup? Ai descris frumos. Cum, Sasuke si Sakura au parul alb amandoi O.o? Si ohii negri? Si Sakura este o cantareata? M-ai ametit de tot. Mai foloseste-le si tu numele te rog, ca sa fiu sigura ca despre ei citesc. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Spor la scris si la idei, si te astept cu nextul!

Naty~

hei, hei! mersi de anunt, capitolul este super imi place la nebunie happy

abia astept sa vad ce se intampla in continuare
te-am pupat dulceee

Edit.
Eu sunt a doua si ce pot sa spun decat ca imi place. Continua tot asa cu ficul si in continuare sa ma anunti cu nextul imi place foarte mult cum descri personajele din perspectiva mea.

[img] Secretele şoptesc Sakura01

[/img]

Hey, Mely !!! ;;)

Am venit si eu pe aici pe al ficul tau si ma bucur ca ai adus capitolul asta, doamne cat l-am astepatat. Si sincer chiar am ramas masca what?lol!

. Adica oau Sakura si Sasuke au parul alb??? Pe bune, adica imi place dar imi placea si culoare lor normala ca pana la urma asta-i facea special, dar neahh nu prea conteaza asta cel mai mult lough

. Se pare ca micuta noastra Sakura, cu toate ca nu e prea mica, este cantareata si se pare ca are si foarte multi fani, ce tare happy2

. Si ma bucur ca au o legatura atat de stransa Sasuke si Sasuke heh

sunt chiar dulci, cu toate ca e putin ciudat ca folosesc ,, My lady'' si ,, My lord'' . Ehh, Mely vreau capitolul urmator sa apara repejor si iti doresc spor la scris si bafta la ideei.
p.s: sa ma anunti si pe mine
Te pupaceste Lola kiss

Scumpa meaa, mulțumesc că m-ai anunțaat in love

Capitolul este foarte frumos, poate sunt puțin confuză cu privința părului alb dar ne lămurești tu pe toate :))
Felicitări pentru capitol, deabia aștept să-l citesc pe următorul, spor la scris, pupicei kiss

.

Ce capitol frumos !!!! Mi-a placut cel m-ai mult acel cantec de la mijlocul capitolului , a fost cireasa de pe tort . Chiar ma bucur nespus de mult ca ai adus sezonul doi , chiar merita munca pe care o depui si consider ca acest sezon va avea un succes urias . Scumpa mea MELY astept un nou capitol si te rog sa ma anunti ! kiss

Natalie
Ştiu că mi-ai luat-o înainte, dar am zis să te anunţ ca să nu fi altfel decât celelalte. Nu puteam să le folosesc numele. aveam deja scris capitolul şi doar am adăugat idei venite după o lectură a capitolului şi plus că eu fac o schemă înainte apoi doar completez să fie mai bun.

sakura27anna
Mă bucur tare mult că ţi-a plăcut!

Petala de cires
Nu cred că îmi voi schimba vreodată stilul de a scrie la acest fic deoarece aşa l-am început... poate dacă mi-l voi schimba o să fie în bine şi nu în rău.

~Lola~
Da, Sakura e cântăreaţă şi am ales asta pentru că am vrut să aduc ceva nou. Am început S2 când eram pe la capitolul 22 cu Amintirile uitate, dar am şters pentru că nu-mi plăcea ideea şi am preluat doar că este cântăreaţă şi am introdus aici.
Nu pot spune că au o legătură strânsă *vei afla în capitolul ăsta de ce, dacă-l vei citi foarte atent*, dar pot să spun că se iubesc şi nu se vor trăda nici o dată.

Elly.
Desigur că vă lămuresc, cred că în acest capitol puţin, dar vă voi explica într-un capitol *sper că acest capitol să fie CAP5* şi o să vă scriu de ce se schimbă părul şi alte detalii pe care nu le ve-ţi pricepe

**Your crazy**
şi la tine am vrut să ajung să spun că acea poezie este făcută de mine şi nu are un titlu aparte, este doar aşa, o joacă. Mă bucur că ţi-a plăcut capitolul şi nu mă interesează cine îl citeşte atât timp cât voi 6 (toate la care v-am răspuns!) îl citiţi şi vă place, această muncă o fac pentru voi. Şi stai liniştită că te anunţ de fiecare dată.

Secretele şoptesc 2623848302

Happy Winter! kiss

Oraşul sub ruine I
Ce am devenit?!

        Ținutul olandez poate fi atât de întins încât nu ști pe unde să o iei. Îmi deschid umbreluța dintr-o catifea gri și o sprijin pe rochița albă. Soarele strălucea țanțoș la ora amiazei. Razele sale cădeau molcom peste pământul tare și rece și peste aceste ființe care nu îl merită.
        Pășesc grăbită pe holurile pustii ale aeroportului. Nu știu unde mergem și ce facem, dar mergem. Mintea lui este ca o fortăreață mereu închisă și bine păzită. Nu am avut acces acolo pentru că mereu m-a oprit, mi-a interzis să pășeac, a tras gratiile și a devenit închis în sine. Cred că ar trebui să simt supărare, umilinţă, furie, dar nu pot, nu pot să simt aşa ceva.
        De un mileniu s-a schimat, mi-a interzis orice cale pentru al ajuta să se deschidă, a devenit secretos și a început să spună aceeași frază mereu, că secretele sunt bune, uneori. Uneori mă întreb ce văd la el, practic sunt singură.
        Oftez. Amândoi suntem reținuți, având secrete, mințind și ascuzând totul după un zâmbet. Mereu a fost așa.... m-am simțint tristă și abandonată, chiar dacă inima mea nu mai bate.
        Un vampir este un om mort, un robot fără sentimente, cu pielea mereu rece și tare, cu ochii mereu negrii și părul scimbându-și culoarea de două ori până se acomodează cu firea, dar se pare că eu am fost primul vampir care și-a schimbat părul de cinci ori, sunt unică și de temut, având mai multe puteri decânt oricine.
        Chiar dacă mă gândesc la astea nu pot să nu mă compar cu un robot, un zombii fără un scop anume. Oricum, de ce s-au realizat vampirii? Care e scopul nostru?
        Mă opresc și strâng din pumni. Într-un fel vreau să plâng, să-mi revărs toate sentimentele închise de când eram om și să lupt pentru o anumită cauză, oricare ar fi ea, vreau să sper dinou, să găsesc acel ceva pentru siguranța mea și a celor din jur, să simt nevoia să lupt.
        Strâng din pumni mai tare și simt cipul din încheietură. Nu doare, dar parcă aș vrea să o simt, să plâng și să țip după ajutor. Miile de imagini cu mine chinuită se derulau. Ar trebui să mi se rupă sufletul la asa ceva, să plâng de durerea suportată și să vreau să-i omor. Poate... o mică parte din mine își dorește asta, să îi vadă suferind până-n măduva oaselor, dar cealaltă parte întreabă ce e aceea răzbunare.
        Oare ce este? Este acel lucru care... Care acel lucru? De ce nu-mi pot aminti? Alte întrebări îmi curgeau prin cap, dar nu mai m-am gândit la ele deoarece mă lovisem de spatele lui Sasuke. Un paznic ne spuse să nu ieșim afară pentru că atacă americanii, războiul ne așteaptă la tot pasul. Brunetul îi spuse să se dea de vreo două ori apoi trecu la un ton mai amenințător. Nu este de bine! Când trece la un astfel de ton face ravagii de parcă ar fi trecut un uragan. Îl prind de braț și-i spun să nu uite scopul nostru de a veni aici. Care scop? Scopul nostru era unul banal, să îmi înregistrez următorul cântec, cred.
        După capul lui oricare ipoteză ar fi greşită şi ar aduce o alta care nu poate fi crezută şi demonstrată, un argument pe care nu îl voi crede niciodată. Mintea lui... acea gândire este a unui criminal! Pe nimeni nu lase să intre sau să iasă, cine a intrat este omrât cu sânge rece şi abandonat, un asasin!
        Se calmă, iar eu răsuflu ușurată. Prea multe griji pentru o singură zi. Se întoarse, punându-mi mâna pe cap numindu-mă o fetiță bună. Ce am făcut de data asta? Nu voi şti ce gândeşte, mereu îmi va spune că dacă vreau să aflu acel ceva din inima îngheţată sau mintea lui închisă să ascult şoaptele secretelor, pentru că acestea, uneori, au ceva mult mai important de spus decât vorbele care pot minţii.
        Paznicul se dase din fața noastră așa că am ieșit afară. O briză sărată îmi bătea în fată, răcorindu-mă. Așa bine este! Mă pot calma puțin de la toată această zarvă, să-mi amintesc briza verilor târzii, când eram om şi stăteam pe malul mării, mă uitam la soarele care apunea şi puteam să mă relaxez, puteam să gândesc limpede, să plâng sau să râd.
        Sasuke, când se enrvează uită unde este și începe a răni oameni, pe mine derajându-mă aceste ieșiri ale lui, așa că îl opresc. Nu fac nimic greșit sau irațional, doar pun binele omenirii asupra unor lucruri banale, momente fără rost ce ar putea costa viaţa unor idioţi care se sperie atunci când sunt în pericol şi dacă-i salvezi şi te văd mai diferit ţipă şi încep a spune că trebuia să moară în braţele criminalului.
        Am avut multe astfel de întâmplări care trebuiau să mă rănească, dar nu au putut aşa că i-am omorât cu sânge rece pe cei care nu au apreciat bunătatea şi au pus lucrurile diferite pe primul plan. Chiar dacă am uitat tot ce înseamnă normal sau omenesc, poate aşa aş reacţiona şi eu să văd un vampir, vârcolac, duh sau orice alt ceva, nu pot să stau să văd cum ei nu apreciază că i-ai ajutat şi le-ai făcut un bine.

        -Nu cred că este un atac american.spuse brunetul dintr-o dată, eu tresărind. E alt ceva la mijloc, ceva mai ciudat, ceva ce e legat de comunitatea noastră, nu a unor oameni de rând slabi și neputincioși ca ei.ultimile cuvinte le spuse cu scârbă. Lăsăm cântecul pe altă dată, trebuie să rezolvăm problema asta mondială sau lumea va lua sfârşit... aceea bază nucleară va bubui iar totul va fi omorât, inclusiv noi....

        Sasuke nu mai are milă de oameni, îi urăște și detestă. Acum 186 de ani un om și-a dat seama că el nu este "normal" și a început să arunce și să-l înjure, dar problema este alta... a țipat în gura mare "Mori dihanie!" apoi a început să țipe după ajutor fără ca Sasuke să-i facă nimic așa că a trebuit omorât sau mai degrabă, brunetul l-a chinuit și înjunghiat apoi l-a aruncat ca pe o cârpă după ce la golit de sânge.
        Oamenii sunt neputincioși, dar orice ar face nu ar trebui să le faci așa ceva, este detestabil! Oamenii nu merită să moară-n chinuri, să îi arunci ca pe gunoaie fără a te gândi cum ar fi dacă ai trăi în corpurile lor. Poate o fi pățit ceva cu ei cât timp am lipsit, dar nu cred că ar deveni chiar așa slab, fără valoare. Este un o fiinţă puternică, care nu pare a avea un punct slab, fără sentimente sau iubire şi nu ar lăsa nişte oameni să-i distrugă planurile...

        -Sakura, stai în spate!ţipă la mine în timp ce mergeam înaintea lui printre mulţimea de demoni. Nu ai puterea să te lupți cu ei plus că acel cip te va omorâ atunci când îți vei folosi puterile, nu fi nechipzuită!

        Știu! Știu asta și totuși... nu vreau să moară. Sunt un vampir unic și numai eu îi pot învinge pe cei care au întețit războaiele, care au băgat spaima-n oameni... Demonii! Au venit din iad acum sute de ani și au început să distrugă lumea, dar eu îl urăsc pe el, cel care mi-a implatant cipul acesta și m-a făcut să devin atât de neputincioasă.
        Îmi activez puterile iar cipul începu să sune ca o alarmă înainte ca bomba să explodeze. Sânge zbura din brațul drept oferindu-mi pe tavă o durere insuportabilă. Inima începu să-mi bată, ochiu să-mi lăcrimeze iar gâtul să mi se usuce, îmi era poftă de sânge, de propiul meu sânge! Aud niște cuvinte care mă încremeniră... Devenisem unul din oamenii neputincioși și muritori al acestei comunități.
        Urlete de satisfactie brazdau cerul. Erau multumiti ca am devenit om, că nu le mai pot ata în calea planului lor "măreț". Pic în genunchi și îmi prind încheietura crezând că pot să opresc durerea, dar era în zadar. Era acolo, era o durere foarte înțepătoare care mă făcea să par slabă, să-mi scoată această latură la iveală. Mii de cristale alunecau pe fața mea spărgându-se de pământ o dată cu ploaia ce se pregătea să se reverse asupra noastră.
        Acele urlete se întețiră făcându-mă să tremur. Încerc să mă ridic, dar este în zadar, durerea era prea mare pentru mine. Suflu greoi. Sunt din ce în ce mai inutilă, nu că nu am fost și până acum, dar acum am atins cotele maxime.
        Încerc... chiar încerc să devin mai puternică pentru al proteja pe Sasuke, dar nu pot să fac ceva în această privinţă... trebuie doar să merg pe acest drum şerpuit, plin cu durere şi suferinţă şi să încerc să ... să mă ridic!
        Lent şi greoi încerc să mă scol și le arunc priviri ucigătoare monștrilor. Eram nervoasă pentru că au îndrăznit să distrugă o jumătate din oraș. Se opriră din râs și deveniră și ei serioși. Le spun să nu stea în calea înregistrării mele și după ce scot aceste cuvinte o karma neagră ieși din mine. Eram nervoasă pe acești răi-făcători și nu le puteam ierta greșeala, aceea că au implicat oameni nevinovați în planurile lor idioate.
        Nu știu ce fac, dar dintr-o dată îi văd căzând secerați, iar o baltă mare înmuia pământul tare și rece iar umanitatea mea se stingea o dată cu fiinţa şi toate amintirile mele.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Citiţi şi îmi veţi şti gândurile!

Părul alb l-am ales pentru că am zis să aduc ceva cu totul diferit în acest sezon bazat pe un anime pervers *doar culoare părului, a ochilor şi a hainelor*. Deci, sper că v-am lămurit cu aceste detalii într-un fel şi cum am zis, va fi un capitol special pentru lămurirea acestor detalii care vi se par destul de ciudate pentru că sunteţi obişnuiţi cu:
Sasuke-părul negru;
Sakura-părul roz.
Am zis să fiu puţin mai diferită de acele detalii din anime-ul Naruto şi să vă surprind *cred că vaza cu surprinsul am mai repetat-o*

He, he ... VICTORIE I'm The First One dance2

. Oh, yeah I'm the boss happy2

. Poi cam gata cu lauda asta si sa trecem la comentat. Mely, Mely se pare ca rugaciunile mele au fost ascultate si ti-ai facut si tu aparitia cu acest capitol foarte frumos. Se pare ca Sasuke il iubeste mult mult de tot pe Sasuke si se pare ca si el are o latura mai intunecata mai ales cand e vorba de oameni interesant think

, chiar foarte interesant... Si imi place mult cum Sakura reuseste sa-l calmeze pe Sasuke I rock peopleee!!!

. Acum s avedem oare ce vrea sa zica Sasuke ca nu este vorba despre un razboi nervi!

, interesant se pare ca se va complica povestea . I LIKE IT in love

!!! Mmmm... ce m-ai voiam sa zic think

... aa da trebuie sa-ti urez spor la scris si bafta la ideei a hug

p.s: sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul, cum o faci tot timpul ;;)

Te pupaceste Lola kiss