Confused life

Subiect: Confused life Vin 28 Dec 2012, 11:19

Lumeeeeeee!!!! Am venit cu un fic nou acesta fiind în colaborare cu Elly, una din iubirile mele. Sper să vă placă şi vă anunţ că primul capitol este cam plictisitor -.-', un fel de introducere a vieţei protagonistei.

Confused life 2623848302

My life is not perfect

        Uneori, iubirea este cea mai potrivită pentru o persoană, ea o ajută să devină puternică și să tracă peste toate. Iubirea este un sentiment unic ce te face să ajungi pe cele mai înalte culmi și mereu te face să fi fericit. Aceasta ne face să realizăm lucruri pe care nici nu le gândim că le putem face, lucruri nevisate şi neatinse. Iubirea, un lucru atât de put poate fi şi un lucru foarte malefic.

        Un cuvânt poate schima tot. Ură, înșelare... oricare din ele te poate coborâ srpe porțile iadului fără a te gândi și la persoanele dragi... doar la moarte, umilirea persoanei respective, ucidere. Toate astea îți trec prin minte ca și o furtunăt. Te face să devii slab, să-ți pierzi cumpătul și să te omori atunci când descoperi că persoana dragă ţie te-a trădat şi înşelat.

        Și atunci când încerci să ajungi undeva faci tot posibilul să ajungi la destinație. Încearcă mereu să treci peste obstacolele grele pentru că ele te fac mai puternic, mai matur. Gândeşte mereu pozitiv şi să fi cu zâmbetul pe buze că numai aşa, vezi viaţa pe ceva al tău, ceva ce merită trăit.

        Şi aşa am ajuns şi eu de la disperare, la extaz... persoana mie dragă a încercat să-mi zică că trebuie să trec peste, că este aici pentru mine şi că nu mă va lăsa nici o dată baltă şi că mereu îmi va împrumuta puterea sa. Mereu. şi mereu. şi mereu am încredere în el, de un aşa tot o ducem, o relaţie bazată pe încredere, sinceritate şi iubire, o relaţie ce nu se putea rupe, dar cum certurile intervin în viaţa cuplului trebuie să recunosc că aceasta ne-a slăbit relaţia şi ne-am îndepărtat încetul cu încetul.

        Dar, între timp, continuam să ies cu familia şi prietenii de familie în fiecare weekend şi să îi cunosc mai bine, să aflu detalii despre cum s-au cunoscut părinţii mei, cum au crescut împreună, despre fiul lor care aceeaşi vârstă cu a mea. Toate acestea s-au adunat şi tot s-au adunat până când au devenit un întreg, o obişnuinţă în viaţa mea să mă întâlnesc cu ei în fiecare weekend, dar cu Shikamaru, iubitul meu, certurile nu încetau. Din ce în ce mai des căuta cu mine ceartă făcându-mă tristă şi neliniştită. După fiecare ceartă ochii mei se înecau într-o mare infinită, iar sufletul meu o lua la vale, spre iad.

        Cu fiecare trecută îl uram din ce în ce mai mult, îl detestam, dar sora sa cu care mă înţelegeam perfect şi care îmi era cea mai bună prietenă îmi spunea că el nu este un tip rău şi mereu îmi povesteşte despre mine, în tot deauna are gândul numai la mine şi nu m-ar înşela. Niciodată nu m-am gândit la înşelat, nu am vrut să cred asta, dar pe zi ce trecea şi ne certam din ce în ce mai mult, gândul acesta mă neliniştea, având coşmaruri. Deveneam din ce în ce mai obosită, mai incotrolabilă, cafelele curgeau una după alta, dar ţigările nu vroiau să vină... parcă nu se găseau în viaţa mea.

        Cu fiecare pas făcut în această lume, cu fiecare gând, mă afund în abisul nesfârşit al inutilităţii, devenind din ce în ce mai sumbră şi întunecată. Am încetat să mai am grijă de cum arăt, de ceea ce fac, vreau doar să devin o fiinţă transparentă şi fără vlagă, o fantomă fără sentimente ce pluteşte peste toată lumea, bântuindu-i pe cei răi şi neputincioşi. Viaţa devenea din ce în ce mai amară, certurile continuând să apară fără vreo remuşcare, parcă Shikamaru vrând să se despartă de mine, căutând certuri şi scandaluri.

        Nopţile mele nedormite deveneau, încetul cu încetul nopţi albe pline cu coşmaruri şi lacrimi vărsate, inimi plânse şi mult sânge. Ino şi fratele acestuia nu vroiau să audă că plâng, să vină să mă întrebe ce am păţit, mă vedeau, treceau şi râdeau ... mereu şi mereu aceleaşi lucruri, aceleaşi sentimente negative care nu duceau la nimic bun.

        Secunde, minute, ore, zile şi luni... toate treceau precum un uragan iar eu deveneam din ce în ce mai tristă, cu sufletul mereu rece şi închisă-n sine... incotrolabilă. Ajungându-mi i-am dat papucii prietenului iar cu Ino, sora sa, am rupt orice legătură, am încercat să uit de el, dar pozele, cuvintele şi melodiile nu-mi dădeau pace, coşmarurile veneau peste mine ca şi un ţunami alungând orice speranţă de a mai, din nou, o fată normală.
        Şi aşa a început totul având o voaţă confuză.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Confused life Tumblr_m9njar6Jx91r3ri0mo1_500

ﻬ Mereu să lupţi pentru persoana dragă, altfel vei regreta toată viaţa că ai lăsat-o să plece. Nu te juca! Iubirea e ceva! Gândeşte-te, fă pasul înainte căci merită să iubeşti, să fi iubit şi apreciat. Nu lăsa totul acum, luptă pentru ea sau alege să fie fericită şi tu să plângi neîncetat că a plecat. ﻬ

Subiect: Re: Confused life Vin 28 Dec 2012, 15:26

Prima! (D)
Asa... my dear. Ai deschis un nou fic. Acum am observat acest lucru (GOO). Well... ideea mi se pare originala, insa ai mici greseli de tastare, dar cu edit se sterg. Ai un inceput ShikaSaku, ceea ce il face mai interesant, iar imaginea este foarte frumoasa. Ei bine, titlul este foarte interesant si m-a atras pe mine. Saraca Sakura, ce nesimtit! (D) Shikamaru, i-ai luat locul lui Sas`ke.
De abia astept urmatorul capitol si nu uita sa ma anunti cu un mic mesaj privat.
Ja ne! kiss

Confused life Tumblr_n9m1g40YwR1tzv1dpo1_500

♦♦♦♦♦♦⇜❖⇝♦♦♦♦♦♦
When it rains

Look for rainbows

Subiect: Re: Confused life Vin 28 Dec 2012, 20:28

Scumpa mea Mely! in love

Acest capitol e..e..supeeerb, mie sigur nu mi-ar fi ieșit așa bine, garantez! rusinos

Imediat o să mă apuc și de al doilea capitol ;;)

Bravo draga mea, ai făcut un capitol excelent!
Pupici kiss

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Confused life Sam 29 Dec 2012, 13:44

Așa, am venit cu next-ul, care cred că e destul de plictisitor rusinos

Forgive him or not?

Oare suferința mea are un final? Oare o să fie așa toată viața? Aceste două întrebări sunt prezente în mintea mea de două săptămâni, dar mă întreb oare când vor fi și răspunsurile. Parcă viața mea..nu mai e. Nu credeam vreodată că voi spune asta, speram din toată inima să nu fie nevoie. Din punctul meu de vedere, ce trăiesc eu acum nu o pot numi viață, și cred că nimeni nu poate; tot ce fac e să stau în pat cu pachetele de șervețele lângă mine, holbându-mă la poze cu mine și Shikamaru amintindu-mi cât de fericiți eram o dată. Oricât ne-am certat noi, știu sigur că mă iubea, și poate că încă o face.

De când am luat teribila decizie de a mă despărți de el, telefonul meu e plin de mesaje în care își cere scuze și jură că nu ne vom mai certa vreodată jignindu-se întruna. Nu știu ce să fac, sunt mai confuză ca niciodată, el mă sună încontinuu (nu știu cum reușește să facă asta în timp ce îmi trimite și mesaje) însă eu nu-i răspund. De ce? Nici eu nu știu, cred că nici dacă mintea mea ar vrea să răspundă, corpul nu ar lăsa-o. Cred că acum s-ar potrivi de minune melodia mea preferată, ”One republic-Apologize”. Parcă versurile ar fi făcute pentru mine; ”You tell me that you need me, than you go and cut me down, but wait..You tell me that you’re sorry, didn’t think I’d turn around and say that it’s too late for apologize, too late. I need you like a heart needs a beat but it’s nothing new.”

Hm, cine-ar fi crezut vreodată că mi se va potrivi? Acum câteva luni viața mea părea perfectă, defapt, pentru mine chiar era. Shikamaru mă făcea să mă simt mirific, parcă eu eram în rai iar el era îngerașul care avea grijă de mine. Ne înțelegeam perfect, ieșeam împreună, râdeam, glumeam, ne distram, dar în timp ce lunile treceau era din ce in ce mai gelos. El spune că pe măsură ce timpul trecea mă iubea mai mult și îi era mai tare frică să mă piardă, să-l părăsesc, să nu fim toată viața împreună, dar și eu îl iubeam mai mult și totuși aveam încredere în el, nu-l credeam niciodată în stare să facă ceva de genul. Deși relația noastră a durat doar 2 ani, am atâtea amintiri cu el, dacă m-ar pune cineva să i le povestesc nu mi-ar ajunge o viață întreagă.

Pe de-o parte vreau să mă împac cu el pentru că îl iubesc, simt asta, acolo, adânc, o simt, mult prea intens, de parcă ar vrea să iasă, dar pe de altă parte nu mai vreau să plâng în fiecare zi în urma certurilor noastre, chiar nu știu dacă voi avea puterea necesară să pot trece peste fiecare neînțelegere. De ce trebuie iubirea să fie așa complicată, transformând viața mea într-un haos? Vreau liniște, pace, vreau să am o zi NORMALĂ, în care să pot fi fericită, mă întreb dacă va veni această zi vreodată. Cred că o să merg să mă plimb, poate așa voi reuși să îmi mai pun ordine în gânduri și voi lua o decizie. Îmi iau repede un trening și plec spre cel mai apropiat parc.

Cum era de așteptat, peste tot văd cupluri. Cupluri fericite, care probabil au încredere unul în celălalt, care se înțeleg bine, care nu se ceartă, care nu sunt anormali de geloși! Bine, cred că încurând eu voi deveni cea paranoică, dar totuși, vreau și eu o viață normală! Pe lângă mine aleargă copii mici cu zâmbetul pe buze, ce-aș vrea să mai fiu și eu copil. Să fiu o persoană inocentă, fără griji, doar să ies afară și să mă joc cu prietenii mei, cea mai mare suferință a mea să fie că mi-a luat cineva mingea, chiar mai vreau, dar din păcate nu se poate. Aș vrea iar să fiu la grădiniță, iar mama să mă certe că nu am învățat numărătoarea de la 50 la 100, nu că am greșit pseudocodul la informatică. Știam că pe măsură ce crești responsabilitățile devin mai mari, dar nu credeam că va fi chiar așa greu.

Deodată, în fața mea îl văd pe Shikamaru. Doamne, chiar trebuia acum, aici, să mă întâlnesc cu el? Coincidență mai mare decât asta nu am văzut niciodată. În momentul în care mă vede, din ochii lui încep să cadă lacrimi și aleargă spre mine mai repede ca niciodată. Nu apuc să spun nimic că imediat mă ia în brațe și îmi repetă de zeci de ori că îi pare rău și să îl iert.

-Te implor, iartă-mă, știu, am greșit, uite, recunosc. Niciodată nu am mai simțit asta și a fost ceva peste mine, nu am știut cum să-mi controlez sentimentele și m-au dat peste cap, îmi pare rău! Nu ne vom mai certa niciodată, vom fi fericiți, voi face tot ce vrei tu, numai întoarce-te la mine, te rog. Mi-e prea greu fără tine, tu erai viața mea, încă ești, nu mai are sens fără tine, mă simt gol, simt că nu am nimic înăuntrul meu. Ce o să fac de acum încolo dacă cea mai bună parte din mine erai tu?

Nu puteam să cred, Shikamaru plânge în timp ce îmi spune toate chestiile astea? Zici că sunt într-un univers paralel, el nu era deloc așa, oare chiar vorbește serios? Lacrimile lui nu se mai opresc, are o privire așa sinceră, cred.. defapt nu, sunt sigură, o să-l iert. Îl iubesc prea mult și ce mi-a spus adineauri a fost ca și cum ar fi spus tot ce simt eu, nu putea să le inventeze. Îl îmbrățișez puternic și îi șoptesc la ureche că îl iert, o lacrimă fierbinte curgându-mi pe obraz. Un zâmbet uriaș îi apare pe față și mă sărută, ce dor îmi era de asta.

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Confused life Lun 31 Dec 2012, 12:28

Ahhh ce next love

. A fost frumos iar Sakura s-a împăcat cu Shikamaru. La 1-2 commuri aduc nextul, aşa că.... mai aşteptaţi puţin happy2

. Îmi place capitolul, ai exprimat bine gândurile Sakurei şi mă bucur că ai scris şi tu din perspectiva ei.

Confused life 2623848302

Happy winter! kiss

ﻬ Mereu să lupţi pentru persoana dragă, altfel vei regreta toată viaţa că ai lăsat-o să plece. Nu te juca! Iubirea e ceva! Gândeşte-te, fă pasul înainte căci merită să iubeşti, să fi iubit şi apreciat. Nu lăsa totul acum, luptă pentru ea sau alege să fie fericită şi tu să plângi neîncetat că a plecat. ﻬ

Subiect: Re: Confused life Mar 02 Apr 2013, 20:54

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself