The magican

Subiect: The magican Dum 21 Oct 2012, 23:03

Hoaaaa! Un nou fic! Ce să fie ce să fie? Vă las pe voi să decideţi dacă vă place sau nu. Sper să vă placă. Vă rog să-mi spuneţi dacă să îl continui sau nu.

Nume:The magican
Rating:Toate vârstele
Gen:Acţiune, shoujo, romantic, dramă

Prefaţă

Şi cum ai reactiona atunci când cel mai bun prieten al tău moare? Te sinucizi? Duci mai departe dorul său? Şi dacă ai alege sinuciderea şi ai avea dreptul la o nouă viaţă unde trecutul tău este uitat şi tot ce s-a întâmplat este lăsat în urmă, cu oamenii din lumea cealaltă ce ai face? Vom afla toate acestea cu Simo, o fată de numai 18 ani care nu a avut în viaţa ei un prieten, sau chiar primul sărut. Pentru prietenul cel mai bun ei avea o dragoste neâmpărtăşită şi îi era frică să-i spună de la 15 ani, atunci când dragostea a prins o mai mare amploare decât atunci âand erau copii. Şi oare ce va mai face in continuare?

Tristeţea ultimelor cuvinte

Moarte. Câte cuvinte ar putea descrie acest lucru? Câtor persoane nu e le e frică de moarte? Puține persoane suferă după cineva drag, dar și mai puține știu ce e cu adevărat acea tristețe care o lasă persoana draga în urma. Dar oare, după această viaţă nu mai exista o alta în care sufletele se duc la ceruri sau în iad? Numai aceste suflete ne pot răspunde. Oare nu sunt și altele mult mai speciale care devin suflete rătăcite și își caută menirea lor adevărată? Multe poveşti au fost scrise unde binele învinge răul iar dragostea ia amploare. Dar de ce copii sunt păcăliți ca atunci când cresc mari se cred regine, regi, că pot zbura sau au alte puteri? De unde pornesc aceste lucruri puerile, dar mai degrabă, unde se termină?

Şi sufletele acestea unde se duc dacă nu în rai sau în iad? Mulţi au povestit că sufletele rătăcite au diverse puteri cu care apără lumea. Dar oare de cine o apără? Un mister care trebuie elucidat, dar oamenii de știința încă nu au capacitatea de a gândi aceste fenomene neomenești.

Şi cine ştia ca totul va începe cu moartea lui Ale? Că voi plânge şi că viaţa mea ar fi un nimic fără aceasta ființă? Chiar toți își găsesc sfârșitul în moartea abisală? Nu există un om care sa aibă viaţă veșnică?

Ale, de ce ai plecat? Şi acum plâng în cel mai întunecat colţ al camerei. Inima-mii răvășită iar zâmbetul de odinioară a dispărut cu dragostea frățeasca dintre noi sau chiar dintre doi îndrăgostiți. Soarele răsare și el foarte rar la mine pe stradă iar lacrimi amare îmi curg pe față iar inima mea e neagră și tulbure căci, nu mai ești tu sa afișezi acel ultim zâmbet și sa spui acele ultimi' cuvinte "Viața merge înainte, trebuie să fii mereu cu zâmbetul pe buze!".

Şi chiar asa de ușor e să fi fericit? Oare moartea lui Ale m-a afectat atât de mult? Să fi fost un șoc pentru mine? Cred că da pentru că și acum plâng și suspin în colțul întunecat al camerei unde soarele nu ajunge nicio dată și unde nimeni nu ma vede și pot plânge-n voie. Cu sufletul răvășit, corpul slab și părul ciufulit încep să mă ridic alene de pe parchetul de brad, rece. Lacrimi se sparg ușor de acesta începând să țipe cu disperare ca sunt despărțite de puiul lor. Deja m-am obișnuit cu aceste țipete, nimic nu mai este important pentru mine. Chiar și familia a spus că sunt o cauză pierdută, dar bine că merg la liceu și învăț numai de bine, iar colegii ma întreabă cum supraviețuiesc cu această pierdere.

Nici nu pot să mă gândesc de câte ori am vrut să mă sinucid după acea zi de vineri.... când a început totul. Soarele strălucea țanțoș pe cerul albastru iar eu și Ale treceam prin faţa buticului meu preferat. Fericirea nu îmi putea fi stricată de nici o persoana, nici de prietena mea cea mai bună Halu sau de testul profesoarei de română, Substănţică, cum ii spune tot liceul pentru ca atunci când eu eram boboc a explodat o substanță punând amestecurile greșite, și cică ea făcu-se facultatea de chimist.

Şi chiar dacă Mrs. Substănţică îmi aduce testul cu patru, cadoul de ziua mea primit de la Ale a fost unul deosebit, un ursuleț mare pe care scrie "I Love You". Cred că mă cam place deoarece când mi-a văzut faţa zâmbitoare și-a cam retras privirea și a fugit în altă cameră. Şi eu ii iubesc aceasta faţă zâmbitoare, acele buze care nu a sărutat pe nimeni sau ochii de un albastru deschis, aceasta ființă mă faşcinează total.

Şi cine ar fi ştiut că fericirea mea ar fi dusă odată cu ziua aceasta şi cine visa că eu voi plange trei ani după o asemenea persoană. Nimeni nu se gândea că o asemenea genialitate va muri lăsând in urmă suferință. O tu, mare ființă genială, ce ar trebui sa fac?

Sunt trezita la realitate de cuvintele lui Ale cum că am ajuns la scoală. Urcând încet treapta dau de un parchet din acela vechi care scârțâie la fiecare apăsare a noastră. Ajungem la dulapuri luându-ne papuceii albi, uni-(iertati-ma nu stiu ce vorbesc), iar Ale se pierde în mulțimea băieților iar eu, cu pași înceți o iau spre marea zecilor de fete. Ajung în clasa 1-B unde profesorul de sport ne așteptă cu fundul pe catedra. Dacă suntem numai fete în clasa, nu ar trebui sa avem numai femei ca profesor? Ba da, dar el e singurul profesor de sport din scoală. Ne așezăm în liniște iar el își drese glasul în semn ca are o sire importantă.

Începe a bolborosi ceva despre fete și băieți, că vom face sportul împreună iar o fată îi spune să nu se îngrijoreze pentru că nu vom avea relății intime cu aceştia. Bombănii ceva și sări iute de pe catedra mergând spre fata neastâmpărată. Îi lua bărbia intre degete și îi trase o replica lăsând-o mască apoi se îndreptă , din nou, spre catedră. Inima îmi bombănea câte semne, că sunt gata să o iau razna sau că ceva rău va urma și uite că aşa a fost, un țipăt de fată se auzi urmată de una de băiat strigând numele Ale. M-am prins că prietenul meu drag păți ceva.

Am sărit ca o săgeată din clasă neascultând strigătele profesorului disperate că nu am voie să ies de la curs. Am fugit repede afară dând dreapta de vro' trei ori pana am ajuns în spatele şcolii şi pe terenul de basket şi fotbal. Toţi erau adunaţi la un colţ al acesteia până când o fată se întoarse spre mine cu ochii în lacrimi strigând de mai multe ori "Moarte!"

Încerc să-mi fac loc printre grămada de oameni și am simtit cum cerul îmi pica în cap. Ochii mei violeți s-au umplut cu lacrimi iar uniforma de culoare bej se murdării cu noroi la impactul cu solul rece, proaspăt udat. Cerul plângea odată cu mine iar toți se uitau ca niște idioți la cel mai bun prieten al meu! Şi cum se poate să nu îl fi dat jos?!

Mă ridic alene scuturându-mi uniforma murdară și mă duc la Ale. Peisajul horror, luat dintr-un film de groază, se intensifica cu fiecare pas făcut mai aproape de el. Spânzurat la vreo cinci metrii de pământ gâtul fiindu-i legat cu o sfoară, iar aceasta, la rândul ei,legată de acoperiș. Cum de nu au observat profesorii lipsa de la ore sau întârziere? Cine îi vrea răul? Sunt atât de multe întrebări.

Şi chiar dacă au trecut trei ani tot nu am aflat persoana care i-a pecetluit o asemenea soartă. Şi uneori Îi mai aud vocea cum spune "Hai aici, treci granița!". Şi parcă știa că cineva îi vrea răul, nu degeaba mi-a spun în acea dimineață "Chiar dacă eu nu voi mai fi, tu du' mai departe dorința noastră pentru că va trebui să supraviețuiești fără mine de azi înainte, nu e musai pentru că suntem boboci dar...." și nu a mai apucat să spună pentru că multi fani din categoria profesori au sărit pe Ale.

Şi cum să trăiesc? Cum pot trece peste moarte, chiar nu te gândești puțin? Erai cel mai bun copil din școală, media zece, inteligență și.... și multă carismă. Nu ma mai pot gândi limpede la nimic, totul e negru și pustiu și chiar dacă aș vrea să mă răzbun pe acea persoana pun pariu că nu îmi va aduce nimic bun....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: The magican Mar 23 Oct 2012, 18:19

Bună!
Pentru că ai/aţi început un nou fic, vreau să te/vă informez că ar trebui să iei/luaţi la cunoştinţă şi informaţiile din acest topic. Dacă ai/aţi făcut-o deja, mă bucur că avem membrii conştiincioşi.

O zi bună şi baftă cu ficul!

Andreea Drăgan

Buna, scumpo a hug

Ahh, nici nu sti ce dor mi-era de ficurile tale, si uite ca inca odata am incalcat pactul de a citi ficuri doar dupa ce s-au terminat (D) Iti zic ce nu mi-a placut? Faptul ca ai avut cateva greseli de tastare, asta chiar nu mi-a placut. :))In rest, imi pare rau pentru Simo, pentru faptul ca dupa trei ani inca n-a putut trece peste. Chiar sunt curioasa sa vad cum va evolua actiunea din acest fic, asa ca apuca-te de tastat :*

Nu știu alții cum sunt, dar acest fic e inspirat dintr-un vis. Vă rog, daca nu vă place să-mi spuneți!

Un nou inceput

    Ura si suferinta isi fac loc în inima mea. Ochii violeti de odinioara au devenit rosii de la plans. Toate hainile-mi sunt aruncate prin casa iar totate tablourile sunt ravasite datorita furiei mele. Nici acum nu am aflat cine a fost vinovat pentru acea crima oribila.

    Sufletul mii intors pe dos si ma simt fara rost. De un an stau singura, parintii au plecat in strainatate si au inventat o scuza stupida ca "Vom veni curand!" , dar stiu ca nu se vor mai intoarce pentru ca si asa sunt niste mincinosi ipocriti.

    Imi iau stiloul chinezesc din penarul sangeriu si scot un caiet cu coperti ingalbenite. Il deschid lenesa si incep sa numar foile pierduta. 24 de file scrise cu un stilou foarte vechi. Incep sa scriu o poezie iar stiloul aluneca cu frica sa nu rupa fragilele pagini statute de 30 de ani. Dupa 5 minute imi ridic capul si observ o intreaga poezie:

Ma ingan cu mine
Cantand versuri line
Azi te conduc pe ultimul drum.
Parca, tot ce ai realizat s-a facut scrum,
Inima mea sufera din greu
Nu mai vreau sa fiu doar eu,
In aceasta lume.

Acum, cerul plânge si el cu lacrimi amare
Ai lasat tot, ai sarit in mare!
Pe mine, practic, m-ai lăsat sa compun.
O tu, cel care ai fost ca un paun,
Cu versuri colorate, fără lacrimi amare,
Fara nici o infrangere!
O tu, acum te-ai dus!

Si inca ma gandesc sa mor si eu
fără tine... Tu ai fost ca un zeu,
Al poeziei, al prozei si al singuratatii,
Tu mereu vei face parte din timpul eternitatii
Versurile tale puteau castiga multe
Acestea puteau trece si un munte,
Dar tu te-ai multumit cu nimic.

Unde esti acum, dragul meu prieten?
Si acum, mai am acel piepten
Cu care spuneai, ca poti contacta iadul,
Dar nu cred, nu erai tu un asa credul
Sa crezi in asemenea prostii,
Dar aceste pamanturi au ramas pustii.
Ce sa mai fac?

Acum caut acel piepten sangeriu,
Sa vad, sa aud, ca tine, acel criteriu
Pentru a calca pragul mortii,
Sa uit de toate greutatile sortii!
Si acum ma gandesc la copilarie
Cand nu stiam nimic, cand totul era o fericire,
Dar acum totul e negru si pustiu.

Oare cum ar fi sa fiu moarta,
Sa uit de tot, de mizerabila mea soarta?
Dar salvarea mea a venit, cu inimi frante si suspine
Inca plang si imi aduc aminte
De greutatile ce mi le-a dat Dumnezeu.
Dar acum nu mai cred in eul meu
Si ce mai ramane se fac?

Spun cuvinte indurerate
Ma gandesc numai la moarte
Durerea si suferinta curge prin mine
Nu mai imi trece nimic prin minte
Strig spre iadul cel inflacarat
Vreau ca lumea sa ma fi uitat
O rege a iadului, te rog sa ma asculti!

Lasa-ma, mai am ceva sa mai spun
Ultimul vers, pe acesta il mai compun,
Vreau sa-mi iau ramas bun de la lume
Cea care a fost orbita de multe.
Nu a vazut sclipirile a doua fiinte
Care s-au luptat din greu, dar cine sa-si aduca aminte!
Ramas bun, acum va spun!

    Ma ridic alene din scaunul biroului luand caietul in maini trandindu-l, facand un zgomot care rasuna in toata camera. Ma dau inapoi tarsaind scaunul de parchetul alb al camerei de lucru si imi pun ghiozdanul in spate pornid spre ultimul an de liceu. Ultimul an de chin si oroare, dar nici nu astept sa vina sfarsitul anului pentru ca stiu ca va fi greu din cauza Bacului.

    Ies din casa si dau de colega mea de banca Casidi. Ma saluta spunandu-mi ca azi va fi o zi lunga iar eu o aprop printr-un gest din cap. Incepem sa mergem alene pe drum caci, mai avem 10 minute pana cand se suna. Am inceput sa vorbim despre moda, dar am incheitat la fel de repede pentru ca nu aveam chef de asa ceva. Ma intreba ce am si i-am spus ca nimic doar ca ma simt putin obosita pentru ca de o luna il visez pe Ale.

    Tot de atunci imi doresc sa ma omor pentru ca stiu ca lumea ar fi mai buna fara mine. Si stiu ca ar fi altceva, oamenii nu m-ar tine minte si m-ar uita pana a doua zi. O lacrima scapa din marea abisala prelinganduse pe fata. Inima mea incepu sa-mi bata din ce in ce mai tare iar un gand sinistru imi trecu prin minte: oare sa mor, oare sa nu mor?
    -Simo esti bine?intreba cu o voce pitigaiata. Dau aprobator din cap iar ea imi spuse ca am dat cu capul de un stalp.

    Ma uit inainte si vad stalpul de beton, dar durerea nu vrea sa apara. De ce? Ma intreba daca ma doare ceva si ii spun ca nu. Se uita la mine ca la un papitoi si imi puse mana pe frunte spunand ca nu am febra. Ma ajuta sa ma ridic tot odata intrebandu-ma daca ma gandeam la El si dau aprobator din cap.

    -Inca il mai iubesti?intreba aceasta pe un ton revoltator. Dau aprobator din cap si continua: Esti nebuna? Cum sa iubesti o persoana moarta? Au trecut trei ani de la acel eveniment nedorit. Saracu baiat, a devenit cunoscut pentru creatiile sale ca scriitor dupa moartea sa. Si cica se vor introduce in lista de lectura obligatorie, dar cartile nu vor fi asa de multe pentru ca mama lui nu a vrut sa faca bani de pe urma lui. Si acum o vad plangand pe strada, uneori vorbind singura. Chiar merita asa ceva o femeie atat de gingasa ca ea?tipa revoltata

    Sunt trezita de agitatia mare din curtea scolii. Oare azi ce se va mai intampla? Cine o sa mai fie omorat? Intru pe usa scolii oprindu-ma in fata unor dulapuri de tabla. Deschid cel de-al treizeci si saptelea dulap si imi las balerinii luandu-mi papucii albi si curati indreptandu-ma spre 4-A. Sunt prima pe scoala in materie de intelect si prima pe tara in valoare de inteligenta. Dar cu ce folos invatam daca murim? Pentru cine facem toate acestea, ne zbatem in viata precum tiganul la mal? Este asa de revoltator!

    Din nou revin cu picioarele pe pamant datorită tipetelor celor din anul intai care ma idolatrizeaza. Ce proaste sunt... toata viata noastra poate fi aruncata intr-o secunda precum un pufar luat de vant. Ma opreste o "fana" si ma intreaba de ce mai invat aici deoarece sunt prima pe tara. Ridic din umeri si vine cu o alta intrebare stupida la care simt cum cerul imi pica-n cap iar mii de lacrimi cristaline imi invadeaza ochii, ma intreba daca am prieten. Ce idioata!

    -Ce conteaza daca sunt inteligenta sau daca am iubit sau nu? Daca pierzi persoanele cele dragi uiti ca exista si altcineva in preajma. Draga Oty, viata merge inainte, dar daca pierzi o persoana iubita... Si eu am pierdut acum trei ani si ce... ma vezi ca mi-am revenit? Am ganduri negative in fiecare seara, m-am apucat de droguri si alcool, plamanii mei sunt uzati mai rau ca a unui fumator care fumeaza de patruzeci de ani. Si pe mine cu ce ma ajuta? Chiar daca sunt un geniu nimeni nu ma recunoaste. Asa s-a intamplat si cu Ale Akamura!spunand asta tot holul tacu si se uita la mine. Si el a patit acelasi lucru. Cine crezi ca l-a incurajat sa scrie? Eu! Cine l-a iubit precum ochii din cap? Eu! Dar acum nu mai e si totul a fost in zadar. Tot ce a realizat nu i-a adus decat suferinta, chiar si intalnirea cu mine de acum cinsprezece ani, acea intalnire i-a pecetluit soarta. Mie nu imi pasa de inteligenta sau iubire, atat timp cat drogurile ma fac fericita...

    Nu apuc sa spun tot si imi primesc o palma peste fata intorcandu-mi-l la saptezeci de grade spre dreapta. Casi se uita la mine foarte suparata, gafaind. Ma intreba daca eu chiar ma drogez si am spus un da hotarat. Dupa atata suferinta numai pe ele le am alaturi... deja am devenit dependenta, iau din ora in ora, dar se pare ca am uitat sa iau de dimineata. Supararea lui Casi se vedea pe fata si ma intreba de ce. Ii spun adevaratele mele intentii si imi mai daduse o palma intorcandu-l pe partea opusa. Imi sterg lacrima ce-mi scapase si incep sa alerg spre ultimul etaj, sau "Balconul Idiotilor". Acolo se aduna cei mai tocilari dintre tocilari si se saruta de parca ar fi handicapati (boala) si li se agata aparatul dentar unul de altu.

    Ajung a fara si merg spre partea unde se vede terenul de fotbal. Ma urc sus pe gard si imi arunc picioarele pe cealalta parte a portii stand cu fundul pe gard. Un fior de neliniste ma cuprinde intrebandu-ma daca asta se sfarseste aici. Scot din buzunar o tigara cu Marijuana si incep sa trag ca o nebuna din ea. E asa feeric. Inima incepu sa-mi tresare iar o stare de euforie ma cuprinsese. Viata capatase o alta culoare iar cerul gri deveni roz. O stare de betie ma cuprinsese spunand lucruri ciudate despre Iad. Un zambet tamp imi aparu pe fata si am inceput sa tip ca o nebuna.

    Asa patesc mereu dupa aceste droguri.... cred, daca m-ar vedea un profesor, m-ar exmatricula sau mi-ar da detentie o luna intreaga. Si ei cica rezolva ceva cu asta, chiar nu ma afecteaza. Fumez cand am chef si ma droghez deoarece, deja sunt dependenta de ele. De multe ori am incercat sa ma las, dar tot de atatea ori m-am reapucat din cauza poftei nebune.

    Dupa doi minute de rasfat se auzira cei din tai pasi, semn ca cineva ma urmarise. Ma intorc dintr-o miscare agila si o vad pe Casi, cu Oty si cu .... profesoara de Geografie, care imi este cea mai draga. Dar aceasta miscare mi-a costat viata, caci, m-am dezechilibrat, fundul alunecandu-mi iar ultimile cuvinte le care le-am auzit a fost un "Nu" foarte lung si niste pasi foarte apasati care alergau pentru a ma prinde, dar persoana nu a fost destul de agila.

    Am inceput sa cad in gol si am simtit cum sunt purificata de toate problemele si grijile apasatoare. Lacrimi imi zburau in aer strigand pentru ultima data "Adio mama, lume si toti cei pe care-i iubesc" inainte sa fac un impact dureros cu asfaltu rece. Inainte sa mor simt picaturile de ploaie spargandu-se de pielea mea si o multime de elevi strigand sa cheme cineva salvarea, dar ultimul sunet pe care l-am auzit a fost "c" urmate de niste cuvinte nemaintelese.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Andreea Drăgan

Buna :) Multumesc ca m-ai anuntat. :* Sincer, m-au inspaimantat gandurile ei din acest capitol, este atat de diferita. Si poezia este facuta de tine? Este chiar superba si ai exprimat prin ea toata durerea pe care a trebuit sa o suporte Simo pana acum. Iar ultima parte a fost atat de..sublima. Ai descris extraordinar de bine moartea ei. Astept urmatorul capitol, spor la scris :)

Viata dupa moarte

    Intuneric.... asa de intuneric! Plutesc in intunericul abisal. Sunt goala si nu pot respira. Corpul rece imi zboara liber pe nicaieri. Gandul de a fi moarta ma infioara. Chiar am facut acel gest? Chiar m-am aruncat de pe gardul scolii? Totul a fost adevarat? Nu am visat nimic? Ar fi frumos sa ma trezesc acum trei ani iar Ale sa nu moara.

    Se pare ca am devenit un spirit ratacit, pacatele din ultimii trei ani au acoperit toate faptele bune... am ajuns in spatiul kcorm unde fiecare spirit are propia sa gaura neagra. Nu mai am suflet si nu mai pot simti daca sunt suparata sau nu.... e asa de trist.

    O lumina puternica veni de nicaieri. Ce se intampla? Imagini... sute de imagini se derulau cu o viteza uimitoare pana cand, se oprise la o imagine din copilaria mea, atunci cand l-am intalnit pe Ale pentru prima data. Eram intr-o rochita alba, de ie dansand pe meleagurile imaginatiei, pana cand doua maini imi cuprinsese talia. Un baiat de aceeasi varsta cu mine, cu ochii albastri marin si parul castaniu se uitau patrunzator la mine. Si eu ca si copila ce sa stiu?

    M-am intors rapid si l-am vazut. Baiatul se uita cu atata blandete iar eu, la 3 ani, credeam ca el este printul meu si m-am indragostit pe loc. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si de fiecare data cand il vedeam zambetul imi aparea pe fata.

    Dar atunci satana a pus ochii pe noi si a aruncat un blestem asupra noastra facandu-ne niste monstri a acestui pamant vroind sa ne atraga in iad. Anii au trecut iar noi am continuat sa facem fapte bune ajungand niste suflete ratacite. Cum raiul si iadul au cate un stapan asa avem si noi dar inca numele lui este necunoscut, doar cei din Soul City, o lume intre rai si iad unde fiecare spirit are o putere unica, il stiu.

    Mama tot timpul imi povestea despre aceasta lume si tot timpul mi se pareau povesti de ale ei. Si acum tin minte ca imi zicea despre o femeie care a fugit in lumea Star si s-a indragostit de un barbat pamantean iar de atunci nu a mai imbatranit. Imi spunea diferite povesti din lumea aceea si despre copii blestemati ai iadului.

    Copii blestemati ai iadului sunt copii nascuti o data la o mie sapte sute cincizeci si opt de ani sau din sufletul ratacit si un om. As vrea sa stiu sigur, dar dupa povestile lui mama suna mai bine a doua varianta. Bulina alba se inchise lasandu-ma din nou prin intuneric. Un vant puternic se napusti asupra mea putand lua totul in calea sa, ducand departe toate amintirile mele, dar nu inainte sa strig "Te iubesc Ale!"

    O lumina galbuie aparu sub mine luandu-ma precum o gaura neagra ducandu-ma departe, spre necunoscut. Din rasputeri incerc sa-mi amintesc cine am fost sau ce am facut, dar totul a fost aruncat precum un pufar in meleagurile infinite a unei marii. Noi sentimente au inceput sa-si faca loc in mine incercand sa imi ia persoana draga din trecut. Simt ca am iubit pe cineva, dar nu imi pot aduce aminte chipul sau numele acelei persoane si stiu ca am avut un trecut patat de amaraciune si disperare.

    Ma trezesc din visare cu un puternic vant in fata. Picam din cer precum o pasare ranita. Un sentiment de spaima ma cuprinde incet si incep sa tremur toata. Cu inima cat un purice si ochii ca cepele am inceput sa tip ca o nebuna, dar cine sa ma auda?

    Cerul rosiatic dadea semn ca este apusul iar soarele galbui isi revarsa splendoarea asupra mea. Razele lui calde imi mangaiau corpul rece si lipsit de aparare. Ori cat as incerca nu-mi pot aminti trecutul meu. Oare ce am facut? Cum am petrecut fiecare zi de nastere? Singurul lucru pe care-l tin minte este ca am devenit un suflet ratacit in urma aruncarii mele de la etajul trei.

    O stare de neliniste ma apuca atunci cand am vazut apa dar un zambet imi aparu pe fata, caci, nu picam pe pamant. Oameni stateau pe margine uitandu-se in sus la mine, ce comitet calduros! Unul dintre ei striga tare "Simiona Darly" si chiar dupa mai multe strigari nu mi-am dat seama pe cine striga. Oare eu sunt acea fata? Oare pe mine ma striga?

    La impactul cu suprafata lucioasa a apei mii de furnici s-au urcat pe fata mea si a inceput sa ma doara. Am ajuns cam trei metrii sub apa si tot ma gandeam cum se innoata, dar acest lucru fu' din senin deoarece picioarele si mainile mele se miscau singure, de parca as fi stiut de mult timp.

    Ajunsa la suprafata cei doi barbati strigara acelasi nume ca mai devreme... Oare cine e acea fata? Ma rugara sa ii urmez iar eu ascultatoare am mers dupa ei, ce aveam sa fac?
    Soarele rosiatic apunea dupa linia orizontului lasand loc mandrii luni in caleasca fermecata. Un sentiment de neliniste incepu sa se catere pe mine de parca as fi facut ceva rau. Mainile mele au inceput sa transpire iar picioarele sa nu mai reziste la greutatea mea de cateva kilograme la o inaltime de un metru saizeci si sase. Barbatii imbracati la costum negru ma intrebara daca am ceva deoarece trebuie sa ma escorteze pana in Soul City intreaga si nu adormita sau alte prostii.

    I-am urmat in liniste, dar parca stiam ca atunci cand o sa ajung in orasul ala viata mea se va schimba radical. O ceata densa se aseza grandios peste noi, dar bodyguarzii stiau drumul la perfectie, de parca l-ar face in fiecare minut.
    Inima a inceput sa-mi salte iar palmele sa-mi transpire. Eram asa emotiinata sa ajung la destinatia finala. Pasii mei deveneau din ce in ce mai alerti si mi se pare ca drumul duce la infinit. Unul dintre barbatii costumati ma anunta ca mai avem sapte pasi pana cand iesim din acest infern si chiar asa a fost. Cand am iesit din ceata am constatat ca ea cadea perpendicular pe pamant iar o cladire inalta statea in mijloc inconjrata de alte cladiri mai mici.

    Aceasta cladire se afla intr-un cerc de ceata, aflandu-se la un kilometru de aceasta. Cerul senin se vedea doar din acest cerc dar soarele lipsea cu desavarsire. Unul dintre mamuti imi spuse ca acesta e Soul City, o comunitate unde toate sufletele cu puteri vin aici pentru a apara cele trei lumi si ca acest oras este chiar mai mare decat pare.

    Am inceput sa inaintez si am observat nisipul intins ca inconjura orasul. Inima mea incepu sa-mi salte iar picioarele ma lasau. Sunt asa de fericita ca am o noua casa si o noua familie, cu copii la fel de ciudati ca mine si poate de aceeasi varsta.

    Prinsa in gandurile mele nu am observat ca un domn fugea spre noi cu bratele deschise. Era un domn bine, brunet si ochii de un bej deschis, striga foarte tare ca sunt bine venita in comunitatea sa. Ajuns in dreptul meu imi spuse ca este directorul scolii Camshi si ca voi invata in aceasta incepand de maine. Imi spuse ca aceasta scoala antreneaza unele suflete ratacite.

    -Sunt Akad Samsurg si am 26 de ani deoarece am murit la 18 de ani. Aici, daca trece un an in lumea omeneasca nu imbatranesti, dar debia cand trec o mie de ani imbatranesti un an. Am fost primul suflet care a ajuns in aceasta lume si am intemeiat aceasta scoala acum sase mii opt sute patruzeci si noua de ani. Tu trebuie sa fi Simiona Darly si stiu ca ti-ai uitat trecutul. Bine ai venit in aceasta comunitate. spunand asta imi strange mana politicos.

    Ce barbat frumos! Inima a inceput sa-mi salte mai tare ca niciodata si mi-am plimbat limba peste buze apoi am muscat-o putin pe cea inferioara. Cred ca din reflexul celei care am fost. Ii spun ca nu imi amintesc trecutul din cealalta viata si imi spuse ca stie deoarece sunt un suflet blestemat al iadului. Intreb ce e asta si imi explica ca aceste suflete s-au indragostit de unul din discipolii lui SATANA si chiar daca sunt multi discipoli, doar cativa au putut ajunge in lumea omeneasca.

    Aproape cand sa intram in orasul cu zgarienori imi spuse ca trebuie sa-mi lipesc mana de aer si observ ca acest oras era inconjurat de un camp magnetic. Akad imi spuse ca asta e doar o iluzie pentru dusmani sau pentru sufletele ratacite care se avanta prin ceata. Puse mana pe campul de aer iar acesta disparu doar cat pentru o intrare. Ma invita inauntru si am pasit timid cu o urma de retragere.
    Directorul, imi puse mana pe spate ducand-o in sus si jos spunand ca totul o sa fie bine. Mangaierile lui imi lasau multi fiori calzi iar fata incepu sa-mi arda. Oare ce este acest sentiment? Ce se intampla cu mine?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Andreea Drăgan

Buna

Am.. ea a devenit un suflet blestemat al iadului deoarece s-a indragostit de unul dintre putinii discipoli ai lui Satan de pe pamant? :-O Vrei sa spui ca Ale era discipolul lui Satan? :-o Doamne! Dar Doamne! :-O Capitolul asta m-a lasat fara cuvinte, sa inteleg ca acest lucru explica si moartea lui tragica? :-O Dar nu inteleg, Ale a facut fapte bune pe Pamant si si.. Ahhh :-L
Astept urmatorul capitol, spor la scris :)))

da e chiar trist :(((
nu pot sa cred ca a murit Ale...
imi pare sincer, sincer rau...
sper sa ma anunti de continuare..puiucule
ai niste povesti foarte frumoase si foarte triste..
Crisulinuu te pupaceste

Școala nouă

    Un oraș mare se intindea pe o rază de trei sute de kilometrii. Blocuri de treizeci de etaje se înălţau spre cer iar altele mai mici se rugau să primească şi ele ceva caldură de la Zeul Soare.

    Paşii mei apăsaţi răsunau pe străzile goale ale lui Soul City. L-am întrebat pe director (după câte am înţeles că este) unde este toată lumea şi îmi spuse că toţi sunt plecaţi în bătălii iar alţi fac pregătire pentru a deveni Shinigami (Zei ai Morţii), dar eu nu am treabă cu zeii morti ci cu... dar nu apuca sa spuna că în dreptul nostru veni un băiat frumos cam de 18 ani. Făcu o plecăciune lasându-mă mască. Ce politicos poate fi, şi e şi drăguţ! Directorul incepu să-i mimeze ceva cu buzele, dar nu am înţeles pentru că nu-s prea bună la mimă. Acesta mă prezentase ca Simiona Darly iar băiatu intinse mana spunand ca se numeste Ale Akamura. Mi se pare cunoscut baiatu asta... nu cred ca am avut de-a face cu el in viata mea anterioara. Ii prind usor mana iar caldura care o emana mi se parea destul de familiara.

    Incepura sa vorbeasca de ale lor iar eu de nebuna am luat-o inainte de parca as cunoaste orasul asa de bine. Incep sa ma uit prin vitrinile magazinelor si observ ca in majoritatea erau diferite uniforme de scoala si accesorii cu care se pot personaliza. Intru intr-un magazin iar o uniforma gri cu dungi rosii, acele dungi ce alcatuiau patratele, si o camasa neagra imi atrase interesul. Incep sa ma uit la accesorii si observ ca toate accesoriile semanau, doar culoarea facea diferenta intre ele si liniile, carourile de pe acestea, ca in rest forma si lungimea lor erau la fel.

    Simt cum sunt atinsa pe umar si incep a tipa atragand atentia tuturor. Cand ma intorc il vad pe Ale cum rade de un nebun. Zambetul lui imi aduce fericire, o fericire foarte ciudata si simt diverse sentimente pentru acest baiat, dar nu imi dau seama ce fel. Nu stiu clar ce fel de sentimente, dar parca am tinut foarte mult la acest baiat inca din viata mea precedenta. Dar cui ii pasa? Am un nou inceput cu noi sentimente si nici o amintire. Trebuie sa traiesc viata la maxim.

    Devine serios si imi spuse sa nu mai dispar de una singura pentru ca ma pot pierde in acest oras mare. Ma lua de mana si ma scoase afara din magazin. Scoase un cerc destul de mare cu vreo 20 de chei si a ales una de culoarea ruginei. O baga in usa si cand sa incuie aparu o alta usa care era de culoare cu cheia. Imi spuse ca aceste chei sunt bune pentru orice fel de usa si fac contact cu diferite zone ale orasului, una neagra pentru lumea oamenilor, una de un alb pur pentru rai, una de un rosu sangeriu pentru iad iar o alta de culoarea gri metalizat pentru satele din aceasta dimensiune.

    Deschide usa iar o lumina puternica se revarsa peste noi iar Ale se scufunda in aceasta. Imi bag usor mana, cu o mare precautie, apoi pasesc timid, dar calculat, spre o noua parte a orasului. Inima a inceput sa-mi salte iar sangele-mi fierbea de dragul adrenalinei. Trecand de partea cealalta a usii dau de poarta unei institutii de invatamant. O poarta inalta, de doi metrii inaltime cu gratii grii deschis, dadea un aer de bogatasi. Cam pe la mijlocul ei statea stema institutii de culoarea galben inchis, in forma de scut, 2 dungi maro din coltul drept rotunjit pana la baza stemei la fel de rotunjit se intindeau pe aceasta. In stanga sus statea comod un cap de bour iar in dreapta jos statea o stea de aceeasi culoare cu dungile.

    Poarta de doi metrii se deschise iar eu l-am urmat pe acel baiat in interiorul curtii pavate, de culoare gri mai inchis. Am inceput sa merg cam jumatate de kilometru iar inima mea crestea cu fiecare secunda in care ne apropiam de scoala. Palmele imi transpirara iar ochii se infundara cu lacrimi ale fericirii. Tresaream la fiecare miscare a studentilor ce misunau prin curte sau la zgomotele facute de usile inchise, de camuflarea vantului printre frunzele verzi.

    Am ajuns la intrarea principala unde ne astepta directorul. Imi ura bun venit in scoala si in noua viata pe care o voi duce. Ma invita inauntru si dau de o sala inalta de 3 metrii cu usi de lemn si o scara de nuc. Usile sunt in stanga si in dreapta iar scara se afla in mijloc, cu in jur de 28 de trepte in compozitie. Slaba la inceput, aceasta se despica precum o rochie cu cat era mai aproape de pamant. Scara, usile si lemnul de pe podea sunt bopsite cu un visiniu inchis. De la capatul scatilor, de sus, mai pleaca altele cu cate 6 trepte in dreapta si in stanga iar toata scara este acoperita cu un covor rosu foarte vechi si cele 2 usi fiind legate si ele prin acelasi model de covor.

    Peretii de un bej deschis iti ofereau o stare de liniste iar geamul foarte mare din capatul scarilor crea un curcubeu in camera datorita culorilor de pe el. Doua tablouri mari se intind pe cei doi pereti liberi. De o parte si alta a scarii, cam un metru si treizeci de centimetrii de la peretr la scada, se ascundeau doua tocuri de usi, fara balamale dand semn ca ele nu au avut o usa, fiind facute la comanda.

    Scarile vechi incepu sa scartaie iar de pe acestea coborau o zeitate. Acea zeitate era o fata cu un par balai pana-n pamant, cu o uniforma asemanatoare celorlalti elevi pe care i-am intalnit pe afara, dar acea uniforma era personalizata, chiar foarte personalizata. Uniforma fetei este alcatuita dintr-o fusta pana peste genunchi, cu niste pantofi albi in picioare. Camasa alba era inlocuita cu o ie iar peste purta un sacou de acelasi model cu fusta. Cobora cu atata finete incat, de la prima scartaitura, nu se mai auzisera altele. Usoara ca un puf, ajunse foarte repede in fata directorului apuca usor de fusta, isi puse un picior in fata celuilalt se lasa putin in jos trangd foarte usor de aceasta-n sus si plecand capul.

    -Sunt Jessica Oskmo.spuse ea pe un ton englezesc. Incantata de cunostiinta.spuse aceasta facand plecaciunea de mai devreme.
    -Eu, cica sunt Simo Darly, incantata de cunostiinta. Dupa ce spun intind mana iar ea incepu a chicotii.
    -O adevarata Lady nu face precum un barbat. Ea face o usoara plecaciune, dar ce sa stie un suflet ratacit ca tine de la sate? Cred ca nu mai aveau recruti si te-au adus pe tine deoarece te-au vazut muncind de zori.

    Incepu a chicoti apoi facu miscarea de mai devreme si disparu. Am inceput sa ma uit mirata pe unde o putea lua iar directorul scolii imi spuse un singur cuvant, acela fiind "Teleportare". Trebuia sa-mi fi dat seama ca fiecare din scoala asta are cate o putere unica. Da totusi, atitudinea ei a fost cam aspra la adesea mea. Pun pariu ca voi fi cu ea in clasa si o sa ma mustre la fiecare greseala. Strang din pumni gandindu-ma la acele posibilitati nu prea frumoase. Imi ridic capul si observ un candelavru mare dar foarte vechi.

    Sunt readusa cu picioarele pe pamant de catre director care imi spuse ca trebuie sa-mi prezinte camera, dar are treaba cu testarea mea ce o voi da pe la ora 5 si il va lasa pe baiatul de mai devreme sa ma ajute cu treburile mele. Simt o mana cum ma ia de talie si ma intreaba politicos daca mergem. Ii spun sa o ia inainte si ii aparu un ranjet pe fata.

    Mergem spre dreapta si intram pe una dintre usi. Chiar de la intrare o lumina puternica imi lovii fata iar un coridor alb, lung de vreo cinci metrii ne intampina miraculos. Pe partea dreapta peretele este inlocuit cu geamuri mari, inalte de doi metrii. O distanta de vreo treizeci de centimetrii desparteau geamurile. Pe partea stanga se gaseau 2 usi albe imaculate.

    -Hey tu!se intoarse si arata spre el. Da tu, parca Ale, nu? Se uita mirat la mine si am continuat: Ce sunt aceia Shinigami? Cu ce se ocupa ei? Cu ce se ocupa scoala asta? Ce ti-a mimat directorul mai devreme?stiu ca am abatut de la subiect dar curiozitatea ma rodea pe sub piele. Cand auzi intrebarea se opri in loc si stranse din pumni. Incepu sa se uite pe fereastra abatut, parca cautand o minciuna.

    Dintr-o miscare agila se intoarce iar soarele parca era un reflector pentru el. Acelasi sentiment ca mai devreme am inceput sa-l am, inima batandu-mi cu o asa forta crezand ca imi va iesi din piept. Deschise gura in semn ca vrea sa vorbeasca, dar o inchise. Nu stiu de ce, dar imi doresc sa fiu a lui, sa ma ia in brate, sa ma scalde in caldura, sa ii gust buzele si sa fiu unica cu care a stat vreodata. Ma intreba ceva, dar nu am fost atenta. Ii vad cum mana se indreapta spre fata mea si se aseaza delicat. Cu atata caldura se poate uita! Ochii aceia! Doamne, ma inebuneste baiatul asta. Si asta oare ce este?

    -Esti bine? Esti foarte rosie si frigi, ai febra?spuse el pe un ton ingrijorat. Dau din cap negativ si el rasufla usurat. Isi lua usor palma de pe fata mea si si-o puse in buzunar. Shinigami, zei ai mortii, trimit sufletele cu un potential mare spre iad sau rai... Doar sufletele care au o stralucire putetnica. Acestia se recunosc dupa costumul negru, ca o salopeta cu maneci, si din spate le ies aripi, fetelor albe iar baietilor negre. Acesti Shinigami sunt recunoscuti din start, doar cei care aterizeaza in aceasta lume cu acestea pot fi shinigami. Scoala aceasta antreneaza elevii pentru diferite lupte.

    Termina de spus si se intoarse cu spatele. Incepu sa se uite abatut pe geam strangand inca din pumni. De ce stiu toate sentimentele iar cel de mai devreme nu imi dau seama de el? Ce se intampla aici? Ce este acel sentiment? De ce simt ca el este si va fi unicul care imi va oferi acel prim de care nici acum nu imi dau seama ce.

    -Sti... este un baiat magician la noi in clasa care inca nu a avut prietena. Nu stiu din care motiv a refuzat toate fetele din clasa si inca este virgin, acest baiat este destul de frumos... este ca un print! Oare ce asteapta?

    Ii spune o fata alteia. Aveau o uniforma tip Sailor de culoare neagra. Sosetele trase pana la genunchi aveau o culoare pura, un alb, iar papucii unisex aveau o culoare neagra. Tipic scolilor din Japonia.
Cand auzise aceste vorbe, Ale se intoarse repede spre ele si ramasese socat. Ochii lui albastri devenira negrii, i se vedea socul si furia pe fata. Stranse mana-n pumn si o lua in partea opusa trantind usa holului. O iau dupa el dar ii pierd urma dupa ce am iesit din acel hol.

    Ma simt tradata. De ce? Are viata lui, poate sa faca ce vrea cu ea... daca a ales sa ma paraseasca e treaba lui. E atat de nasol sa fii nou si sa nu sti nimic despre scoala unde te muti, parca ai merge in Germania si ti se pare ca, vorba aia "Ce-i cu Chineza asta?". Ma preling pe covorul sangeriu si ... ce fac? Imi duc o mana pe fata iar din ochii mei iese apa sarata. Ce mai fac acum? Atatea lucruri pot afla intr-o zi ca intr-o si nu m-as mira sa aflu ca in viata mea anterioara am fost o femeie usoara.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitol necorectat!

Bauu. După cum observați am unele greșeli ce le voi repara peste vreo 2 săpt pentru că nu o să mai am acces la calculator + că, acum postez acest capitol de pe telefon. Dau teză la info marți, voi fi pedepsită o săpt, chiar două, pentru un biet 7, pe 22 am teză la chimie iar pe 28 teză la RO, iar de cea la mate nici să nu mai discut, o dau pe 5 decembrie... Am o lună plină cu teze, deci nu o să mai aduc nici un next până pe 10-15 decembrie. Ce să vă mai spun? Sper că va plăcut!

The magican 2623848302

Subiect: Re: The magican Sam 01 Dec 2012, 17:59

Super ficul imi place abea astept nextul

Intervenit de Deya: SPAM! Mai treci pe la regulament...

Subiect: Re: The magican Sam 01 Dec 2012, 23:17

buna iubirica...

ce mai faci? iti spun eu ce nu faci..nu aduci nextul pe care il asteptam cu nerabdaRe
a fost asa de dulce si deabia asteapt urmatorul capitolul
scuza-ma ca am venit asa de tarziu
ai o descriere superba, pe care dupa cum stii o iubesc
anunta-ma de continuare
Crisu te iubeste

Subiect: Re: The magican Dum 02 Dec 2012, 00:19

Analizele

     Razele soarelui de dupa-amiaza se asezau domol pe fata mea palida. Cerul turcoaz era brazdat de cate un nor alb, singuratic. Caldura de afara ma facuse sa'mi ridic manecile galbene, ale hanoracului meu, pana la coate si sa transpir foarte mult. Ma scufund pe banca maro de langa un copac de Sakura*. Imi pun coatele pe spatar si piciorul drept peste cel stang, avand un aer de baiat.

    Imi caut prin buzunare si gasesc un pachet Camel si o pofta nebuna imi cuprinsese papilele gustative. Fac in asa fel sa scot o jumatate de tigara afara si duc pachetul de tigari aproape de gura pentru a o prinde de filtru. O trag usor si caut dupa o bricheta. O aprind si incep a ma rasfata in fumul alb-cenusiu.

    Cu atata pofta trag din ea ca nu observ ca individul de mai devreme se asezase langa mine. Apuc tigara cu degetul aratator si mijlociu de la mana stanga tragand'o putin afara si lasand la iveala o multime de fum facandu'l pe individ sa tuseasca. O scutur de scrum si o bag din nou in gura.

    Imi spuse ca fumatul nu e sanatos si am ridicat din umeri in timp ce scuturam pentru penultima data acel drog pueril. Ma invita din nou la un tur al scolii nu inainte sa sting tigara cacanie. Fac un pas si imi amintesc de faza de mai devreme cand a fugit. Mai face cativa pasi si isi da seama ca m'am oprit. Se intoarce rapid si ma intreaba ce am patit. Cand sa dau sa'l intreb, un nor rebel acopera mandrul soare. Se facu destul de intuneric fata de cum era inainte. Ma uit in sus si il intreb de ce a fugit.

    Un vant de vara se porni luand petalele de Sakura si incepand sa le reverse peste noi. Un miros de curat imi invadeaza narile, linistindu'ma.

    Stranse din pumni si imi spuse ca si'a amintit ca a uitat ceva. Nu cred ca e bine ca am intrebat. Oare de ce ma intereseaza? Sa ma bag in viata lui privata e inutil. Ridic din umeri si trec pe langa el, dar ma opreste si ma intreaba de unde am acel pachet de tigari. Ii arunc o privire ce ar putea omora pe oricine si ii spun ca de la un baiat blond cu ochii de culoarea cerului la apus, iarna. Imi ceru pachetul si ii spun ca nu il dau. De ce oare sunt asa de rebela? Oare sunt la varsta de rebeliune?

    Se facu rosu la fata gata, gata sa'i iasa fum pe urechi si capul sa'i explodeze ca in desenele alea cu prosti. Se calma repede si bolborosi ceva pentru el. O lua inainte uitandu'se la cer, dar dintr'o data il vad pe jos cu o domnisoara in brate. Un sentiment negativ incepu sa'mi inunde corpul iar sangele sa'mi clocoteasca. De ce? Ridic din umar si ma asez pe iarba ce inconjura academia. Imi pun mainile pe genunchi si imi scot inca o tigara. Incep sa o savurez scotand la iveala un fum alb-cenusiu. Scutur scrumul cenusiu si ma inec cu saliva scapand tigara din mana. De ce am aceste reactii? De parca m'ar interesa pe cine iubeste el.

    Domnisoara Holdy, dupa cum am inteles ca o cheama, ii marturisise dragostea. Dupa 1 minut o aud plangand si fugind ca o disperata, trantind usa mare din lemn de nuc. Se intoarse spre mine si zambi ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat.

    Ma lua de mana sub pretextul sa nu fug si incepu sa'mi arate fiecare coltusor din scoala. Nu am bagat de seama locurile, dar am observat cateva zone bune pentru fumat, in rest m'am gandit de ce a refuzat'o. Prin minte imi trasnise fraza cu magicianul din clasa, dar cine stie daca despre el este vorba?

    Un sentiment de neliniste imi strabatu corpul, facandu'ma sa ma cutremur. Fiori reci imi taiau spatele facandumi'se frig incetul cu incetul. Imi este pofta de o tigara.... si imi este atat de pofta.... Sa o gust, sa simt fumul chimicalelor amestecate in tabacul tigarii... Stomacul incepu sa ma doara si o stare de ameteala ma lua, dar trebuie sa rezist caci, mai are de aratat unde o sa stau pentru tot restul vietii.

    Fara sa observ ajunsesem in fata unei usi galbene. Ale, politicos deschise usa, dar el nu mai intra, imi spuse ca trebuie sa mearga pana la director. Intru usor pe usa si dau de o camera destul de mare. Incep a cotrobai prin camere si observ ca este un apartament cu 2 camere, fiecare camera are baia sa propie, o bucatarie destul de maricica si livingul. Baile sunt mobilate la fel, un WC, o cada cu dus, o ghiuveta si o oglinda incorporata in dulapior, deasupra ghiuvetei iar pe jos se gaseste marmura alba, iar toate cele ce alcatuiesc baia sunt de culoare neagra.

    Bucataria are si ea aparatura moderna, cu o mobila de culoare crem, pe jos gasindu'se marmura neagra si este varuita'n alb. O masa de 2 persoane se gaseste in mijlocul bucatariei. Camerele seamana leit intre ele, sunt alcatuitr dintr'un pat de o singura persoana, un dulap cu 2 usi din lemn de brad, o noptiera si un birou. Livingul are o canapea visinie iar in fata ei sta linistita o masuta de cafea, inconjurata de 2 fotolii negre. Pe peretele din fata canapelei sta suspendat o plasma iar pe un perete este o mare biblioteca cu carti din toate timpurile.

    Intru intr'una din camere si ma uit in dulap sa vad daca sunt haine si spre surprinderea mea erau haine de baieti. Ori fata care sta cu mine este baietoasa ori Ale a incurcat camera. Ma asez pe canapeaua comfortabila si dau drumul la televizor. Erau stiri dintr'o alta lume. Oare de ce?

    De ce nu reusesc nici o data sa imi descopar trecutul? De ce este ascuns de mine? Ce am facut asa de rau incat nu merit nici macar acest lucru?
    Ma ridic lenesa inchizand tot odata televizorul si ies pe hol. Dau de acelasi hol alb doar ca acesta era mai lung. Ma duc la geam si observ cladirea mare pe care am cutreierat'o, doar ca se vedea din spate. Vedeam elevi cum scriu si lucreaza, profesori cum predau si altii cu. Stateau la catedra cascand si asteptand sa treaca ora, deoarece copii dadeau test. O scoala normala din cate vad.

    Aud dintr'o data usa trantindu'se si doua fete in uniforma bej mergand pe hol. Ce frumoase sunt! Se uita la mine apoi incep sa rada. Sunt chiar asa de urata? Ma uit in jos si observ ca aveam doar un hanorac galben, lung cu 2 palme peste fund.

    Trecura pe langa mine si'mi spusera pe un ton batjocoritor ca sunt fata cea noua care si'a uitat trecutul. Le opresc si le intreb pe un ton mai batjocoritor cine se cred ele. Isi smulge mana si spuse ca ea e cea mai desteapta fata din scoala. Isi intoarse capul, aruncandu'si pletele cacanii pe fata mea si pleca. Ii spun din urma ca acea culoare a parului seamana cu culoarea cacanie si ea se enerva, strangand din pumni. Cealalta fata se intoarse spre mine si imi scoase limba. Pana sa mai apuc sa le spun ceva intrara in ultima camera de pe hol. Strang din pumni si simt cum fata mea incepu sa'mi arda.

    Se mai auzi o data usa de la intrare si il vad pe Ale cu uniforma gri pe care am vazut'o in acel magazin si cateva accesorii intr'o punga. Mi le inmana spunandu'mi ca trebuie sa merg cu el pentru o testare. Ma duc in apartamentul cu usa galbena si ma imbrac cu uniforma. Fusta era lunga pana la genunchi, numai buna sa pot face niste pantaloni scurti din ea. Ies din camera dupa jumatate de ora iar Ale se uita cam mirat la mine.

    -De ce ti'ai facut pantaloni? Toate fetele din scoala poarta fuste mini sau lungi, nici una nu a indraznit sa'si faca pantaloni, mai ales scurti.

    Ridic din umeri si i'o iau inainte. Ma ajunge din urma si imi spune ca voi fi testata pentru 2 lucruri:
1. La ce clasa ma incadrez magicieni, paladini, arcasi sau exorcisti.
2. Nivelul meu de inteligenta sau, pe scurt, HQ-ul meu.

    Il intreb cum voi raspunde pentru HQ daca eu mi'am uitat trecutul si el imi spuse ca sunt intrebari facute special pentru mine pentru ami aminti trecutul scolar, doar cele invatate la scoala si liceu, doar ca sunt mai grele decat a celorlalti.

    Traversam curtea cea mare si intram pe usa din fata, apoi o dam dreapta spre holul alb. Razele soarelui la apus facea o atmosfera romantica. M'am uitat cu coada ochiului la Ale iar acesta era tot transpirat. Am continuat sa ma uit pa el cam vreo treizeci de secunde si el se uita spre mine. Mii de fluturasi imi cuprind stomacul. Imi iau privirea de la el si observ ca ne'am oprit. In fata primei usi albe. Din camera iese un baiat cu o varsta in jurul celei de nouasprezece ani si se uita exact la mine. Imi spuse ca e randul meu si imi ura bafta. Intru in camera intunecata iar dintr'o data se aprind lumini. Un birou era asezat in mijlocul camerei. Ma uit la director iar acesta avea atintita privirea asupra pantalonilor mei.

    -Simiona Darly!striga un profesor tuns zero si care purta niste ochelari ca bodyguarzii. Eu sunt Yasu, sper sa nu avem probleme pe durata celor patru ore, cat sustii testarea generala.

    Dau aprobator din cap ai ma asez nelinistita. Domnul Yasu le ceru celor doi sa iasa pentru a nu'mi sopti nimic. Il intreb de ce imi trebuie patru ore pentru douazeci de intrebari si el imi spuse ca primele doua ore sunt alocate readucerii aminte a trecutului scolar.

    Incepu sa numere invers de la zece si cand termina imi spuse sa incep. Cum am pus stiloul pe hartie raspunsurile curgeau foarte repede, de parca eram un calculator. Am terminat toate rezolvatile in mai putin de o ora iar Domnul Yasu a luat la corectat lucrarea. Toate raspunsurile erau corecte asa ca mi'a pus o suta de puncte. Ma anuntase ca nimeni nu a reusit sa rezolve acest subiect, schimbandu'le la fiecare testarea, dandu'le alta mai usoara.

    Directorul intra in sala de testare si observa foaia cu o suta de puncte. Domnul Akad a facut ochii cat cepele si incepu sa ma laude si sa' mi spuna ca ma lasa cu aceasta tinuta caci, sunt cea mai desteapta fata din scoala. Iesim din acea camera sinistra si mergem in urmatoarea. Acolo era un fel de tub care oamenii intrau inauntru si le lua radiografii, se uita la amintiri si chestii. Cand am intrat, baiatul de mai devreme iesi din tub si era in pielea goala, doar niste boxeri albi ii acopereau trupul palid. Veni langa mine si ma intreaba entuziasmat ce nota am obtinut si ii spun ca maxim.

    -Eu am dat testul mediu si am luat nota maxima, se pare ca avem inca un copil geniu in scoala.spuse asta in timp ce isi dadea ochii galbeni peste cap.
    -Inca?intreb eu derutata.
    -Da, este una Cleopatra care a obtinut optzeci si sase de puncte, cel mai mare punctaj din scoala, pana a veni tu.
    -Este o fata cu parul cacaniu?intreb derutata iar el incepu sa rada spunandu'mi ca parul ei este castaniu. Aaa aia e o fitoasa.spun eu iar toti din incapere se uitara la mine. Ce aveti ma? Am spus purul adevar, sunt o fata care spune tot ce gandeste.

    Baiatul a catui nume nu'l stiu se imbraca intr'o uniforma maro si iesi pe usa ingandurat. Domnisoara care facea testele ma puse sa'mi dau jos uniforma, sa raman in lenjeria intima. Cumincioara o dau jos si ma pun pe targa acelui tub, aceasta intrand inauntru. Multe lumini veneau peste mine examinanu'ma. Inchid ochii si cred ca adorm, caci ma trezesc dintr'o data afara si cineva ma palmuieste.

    Il omor! Imi tip mie si ma trezesc dintr'o data in fund. Domnisoara doctor si cu Ale se uitau nedumeriti la mine. Ma intreaba cum de am adormit si ii spun ca m'au adormit luminile. Ma puse sa ies din camera ca sa intre baiatul de mai devreme sa ii dea rezultatele si intre timp le pregateste pe ale mele. Pasesc cu incredere pe coridorul luminos si ma asez pe marmura alba.

    Razele soarelui nu mai bateau in geamurile mari. Cerul rosiatic inca era prezent lasand pe pamant un aer relaxant. Agitatia din inima mea disparea din ce in ce mai mult cu cat ma uitam mai intens la cer. Simt o mana pe spate dar nu am tresarit pe cand, o fata fitoasa incepea sa tipe. Cerul rosiatic disparea incetul cu incetul.

    -Aici este vreodata iarna?intreb eu soptit, parca imi era frica de ceva, dar tot timpul cand stau mai mult fara a spune ceva vocea devine mai joasa.
    -Da, sunt toate anotimpurile, din o mie in o mie de ani. Anu asta trebuia sa fie toamna, dar sa produs o dereglare atmosferica si este primavara si vara in acelasi timp. Pare foarte ciudat dar cred ca ai observat ca este prea cald, dar Sakura a inflorit, ceea ce se intampla doar primavara.

    Dupa ce termina de spus un intuneric profund s'a asezat peste noi. Mi'am bagat mana in buzunar si am simptit pachetul de tigari iar stomacul a inceput sa ma doara. Acea pofta de a trage din tigara, sa'mi scald plamanii cu fumul toxic, sa imi imbib stomacul cu o Stalinska.... Of, atatea pofte care vin fara sa le cer.

    Imi atintesc privirea spre cer iar o stea imi atrasese privirea. Culoarea ei era rosie, miscandu'se foarte rapid pe cer incat pare un OZN. Cerul negru are in compania sa milioane de stele, dar regina Luna e acea parte importanta in ecuatia prieteniilor.
    Atat de linistitor... atat de pura si de curata este aceasta culoare neagra. De fiecare data cand cerul este imbalsamat cu o culoare atat de intensa, de fiecare data am senzatia ca vine ploaia.

    Aceste amintiri imi stabat creierul. De mica imi placea sa stau la fereastra, sa ma uit la ingerii albi ce brazdeaza cerul, sa ascult picaturile cum se lovesc cu o forta uimitoare de tabla acoperisului. Era un sunet asa linistitor!

    Aud cum o usa se deschide iar o voce feminina imi striga lin numele. Ma intorc alene si ma indrept spre incaperea prea luminata. Trec bragul iar usa se inchide in urma mea. Domnisoara in halat alb se aseza pe un scaun cu roti invartindu'se la dreapta si la stanga. Ochii ei albastri erau infundati cu o pereche oribila de ochelari, iar o coada de cal ii lega parul ei roscat.

    Deschise gura lasand la iveala o dantura alba, perfecta, dar caninii putin mai lungi decat ar fi normal. Un fiir rece imi strabatu spatele. O fi emotia si excitarea ca vreau sa aflu ce e ea sau e frica de a afla adevarul?
Isi deschide din nou gura lasand la iveala niste cuvinte terifiante. Simt cum lumea imi pica in cap iar tot corpul meu se destrama bucata cu bucata.

    -Tu....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitol necorectat!

Subiect: Re: The magican Joi 27 Dec 2012, 20:27

Vai Doamnee ! huh?

Ce fic genial, și ce frumos scri in love

Abia aștept următorul capitol să văd ce se întâmplăă ;;)

Spor la scris, pupici kiss

Subiect: Re: The magican Vin 28 Dec 2012, 18:38

Culorile uitate

     -Tu ai probleme mari cu plămânii din cauza fumatului. Nu știu dacă fumezi și acum, dar corpul tău a suferit multe atunci când erai în viață. Pe lângă asta ești un magician, dar dacă nu vrei, poți deveni arma lui Ale Akamura, e un bun mânuitor de arme iar directorul vă lasă să faceți așa ceva, chiar el a propus că dacă nu îți va plăcea ce analize îți vor ieși să devi arma cuiva, nu necesită multă toceală.
    -Of, ce bătaie de cap.spun eu în timp ce îmi duceam mâna la ceafă. Nu știu.... pot renunța mai târziu dacă nu îmi va plăcea? Dădu din cap negativ și spun pe un ton scăzut că aleg să fiu arma lui Ale. Decât să tocesc și să știu toate acele vrăji mai bine să mă aflu în compania lui.
    Intră în cameră și răsuflă greu. Ochii lui dădeau semne triste iar limbajul corpului le amplifica. Închise încet ușa punându-ne într-o cutie foarte mică, despărțindu-ne de mandra lună fantomatică. Pleoapele mele cazură alert tinandu-mi ochii in lăcașul lor și se deschiseră la fel de alert. Totul se petrece in mai puțin de câteva secunde.
    Părul blond îi era răvășit iar ochii îi erau nedormiți. O șuviță brunetă îi contura fața alba. Ochii îi exprimau suferința din inimă. Durerea sufletească e cea mai dureroasă. Aceasta ne împinge spre multe fapte regretabile sau ne face să ne închidem în noi.
    De ce mereu trebuie sa fim răniți? Persoanele dragi ne știu toate slăbiciunile si ele ne pot săpa pe la spate. Ura și suferința sunt cele care ne ademenesc spre întuneric. Și în această lume doar banii sunt totul, ei aduc fericirea și nimic altceva nu mai contează, dacă nu îi ai totul se duce pe apa sâmbetei iar imediat dragostea sau prietenia dispare și oamenij se despart din cauza lor.
    Și de ce soarele mereu răsare dacă toți suntem duși în întuneric? Seara le aparține demonilor din noi și nu merităm soarele dat de Dumnezeu. Soarele este atât de pur şi de iubitor, reprezintă căldura din sufletul Său, a celui care a creat planeta, ne-a făcut o casă... un loc în care să trăim fericiţi, mereu cu zâmbetul pe buze.
    Sunt trezită din visare de cuvintele magice, ca am ajuns in cameră. Buimacă mă uit împrejut și îl observ pe Ale cu o față nevinovată, parca vrând să întrebe dacă am înebunit. Îl intreb politicoasă dacă el este colegul meu de camera și dădu din cap în semn afirmativ. Intru zăpăcită-n cameră și mă așez pe canapea. Observ că pe masa de cafea stau cheile lui Ale și îi spun să și le ia. Ajunge vis-a-vi de masă și mă întrebă dacă încă nu am observat că nu sunt ale lui.
    -Dar ale cui dra*u sunt?intreb eu nervoasă. Le ridică ușor și observ că sunt doar 5 nu 20 sau câte are el. Am ţipat degeaba la el, am ronoc că nu se supără pe mine dar nu mă pot abţine, este un fel de tic a meu.
    Le înșfac de la el și le prind de patantaloni. Aşa bine stăteau acolo, în locul acela parcă făcut special pentru ele, dar parcă cercul este prea mare, iar cheile au o scară uimitoare faţă de cele normale, sunt mai înalte şi mai bine conturate. Culorile sunt pale şi au un aspect foarte ciudat.Incep să-mi ridic si să-mi cobor sprâncenele in ritm alert, repetând mișcarea de câteva ori. Începe a zâmbi lăsând la iveală o dantură albă, perfectă.

    Începu să-mi explice ce înseamnă fiecare cheie dar am reținut doar 3 dintre ele. Una albă pentru rai, alta vișinie pentru iad și alta maro pentru pamânt. Îl intreb ce înseamnă celelalte două și îmi explică încă o dată, dar tot nu am reținut așa că, am lăsat cum o picat.
    Ajung in cameră și observ că ceasul de pe noptieră arată ora 10.47 p.m. Mă las ușor pe pat și adorm pregătindu-mă psihic pentru noua zi ce va veni.

    Mă ridic durută din pat. Oasele îmi trosneau la cea mai firavă mișcare a corpului meu. Capul a încput să mă doară iar toată camera se învartea cu mine. Patul începu a prâsni la îndepărtarea forței mele. Soarele strălucea țanțoș pe cerul turcoaz de vară. Ochii îmi alunecă alert pe pereți în căutarea ceasului pe care l-am văzut, acel ceas negru cu modele florale conturate cu un alb-cenușiu și litere mari de aceeași culoare.
    De la fuga nebună de pe pereți ochii îmi zboară acelerat spre ceasul electronic de pe noptieră care arăta ora 8.37 a.m. Am inceput să spun lucruri pe care nu le înțelegeam, dar sunau a înjurături. O iau la goană prin apartament căutând ceva, dar nu știu ce. Am început să caut după cercul de chei, dar nu-l găseam. Nu-mi aminteam cert unde-l pusesem.
   &nbsAm răsturnat toată casa cu fundu'-n sus şi tot nu le găseam. Am întors un pahar pe dos, supertiţii, şi mi-am amintit că le-am azvârlit din nou pe masa din living exact după ce-mi explicase care cum se foloseşte. Alerg repede şi încep să le enumăr pe toate:
1)Alb-rai
2)Vișiniu-iad
3)Maro pentru pământ
    Doamne ce (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă! Am început să țip făcându-mă idioată în vreo 7 limbi diferite (posibil!). Alerg după uniforma mea. Aceasta era de negăsit. Am întors răvăşit tot dulapul în căutarea ei și tot nu am găsit-o, parcă ar fi intrat în pământ.
    Cu nervii întinși la maxim fugeam prin apartament de nebună înjurând și făcând ca toate animalele. Unde am pus-o? Și norocul chior al unei fete proaste, a făcut ca eu să trec prin fața unei oglinzi cât peretele de înaltă și să observ că o purtam cu nonșalanță. Îmi dau cu podul palmei în frunte. Cât de idioată pot fi, este ultimul loc în care mă gândeam că poate fi.
    Fug in baia camerei mele și încep o scurtă siestă. După 5 minute de gânduri și spălat pe dinți fug la ușă. Cobor o treaptă destul de mică, de la parchet trecând la gresie. Căutam papuci. Unde sunt papucii? Parcă nu mai văd nimic, am un punct fix pe care mă concentrez şi nu mai bag nimic în seamă. Iau holul micuţ la cutreierat cu ochii şi îi găsesc. Papucii maronii stăteau în fața mea. Mă încalț cu ei și când să dau să ies o ușă mă lovi in cap. Ce idioată, normal că ușa de la intrare. Leșin pe parchetul crem posibil dând cu capul de ceva.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: The magican Vin 28 Dec 2012, 19:55

Hei!

Wow, aș vrea și eu să știu să fac pe cineva id**t în 7 limbi diferite, dar nu pe mine rusinos

Felicitări pentru capitol, și mersi că m-ai anunțat ;;)

Spor la scris, pupici kiss

Subiect: Re: The magican Mar 02 Apr 2013, 21:15

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.