Walls can't stop the music [+16]

M-am hotarat sa mai scriu si eu un fic :o3. Dar, inainte, vreau sa-i multumesc lui Dellz pentru idei, pentru ajutor si pentru sprijin. Nu as fi reusit fara ea >:d<.

Capitolul 1:

Sakura P.O.V

De când eram mică mi-am dorit să am o trupă, să plec în turnee și să cânt în fața milioanelor de oameni care ar veni la concerte, dar părinții îmi spuneau mereu că nu am nicio șansă și că ar trebui să-mi i-au gândul. Ei sigur nu-și imaginau cum mă simțeam în acele momente. Pur și simplu mă consideram o ființă inutilă, bună de nimic. Țineam durerea în mine, nu vorbeam cu nimeni, stăteam toată ziua în camera mea și plângeam. Nu mai suportam situația. Îmi doream ca acel coșmar să se termine, iar părinții mei să mă susțină. Într-un final am cedat și am început să mă tai, să-mi fac singură rău. Când mergeam la școală, purtam numai bluze cu mânecă lungă pentru a-mi ascunde rănile, însă, într-o zi, colega mea de bancă, Karin, o fată roșcată cu tupeul cât casa și creierul cât nuca, mi-a tras mâneca și mi-a văzut rănile. A doua zi, toată școala mă făcea “emo” sau “nebună”. La început, am plâns mult, mă simțeam groaznic. Nimeni nu mai vorbea cu mine, toți mă bârfeau și râdeau de mine, iar asta mă distrugea. Eram singură, nimănui nu-i păsa de mine. Simțeam cum durerea punea stăpânire pe mine și mă închide într-o cutie în care pur și simplu mă sufocam, dar nu aveam cum să ies.
După câteva zile, situația s-a schimbat. Nu știu cum am reușit, dar am început să fiu puternică. Nu mă mai tăiam, nu mai plângeam, iar la școală, când auzeam pe cineva că vorbește de mine, îi ”trănteam” o înjurătură de rămanea mască și zâmbeam tot timpul pentru a le arăta ca pe mine nimeni nu mă poate distruge. Într-un final, am terminat școala generală și am intrat la liceu, unde am dat de cele mai bune prietene ale mele, Ino, Hinata și Temari. Când am aflat că și ele vor să facă parte dintr-o trupă, m-am simțit minunat, mi se luase o piatră de pe inimă, deoarece știam că pot lupta că să-mi împlinesc visul cu ele. Am decis să înființăm o trupă numită: “Hidden Roses’’ , însă avem o mică problemă, nu avem un manager și nu avem la cine să apelăm, așa că, astăzi, când voi ieși cu fetele în oraș le voi propune să incepem să cântăm prin cluburi sau baruri și poate vom avea noroc. Mă ridic ușor din pat și încep să-mi caut telefonul pentru a le suna pe prietenele mele. După lungi căutări, îl găsesc și formez numărul lui Temari. După cinci minute, aceasta răspunde puțin somnoroasă. O întreb dacă putem să ne întâlnim pe la ora patru și să mergem la o cafenea pentru că am o idee cu trupa. Aceasta este de acord și îmi spune că le va anunța ea pe Hinata și Ino.
După ce închid telefonul, mă duc la bucătărie pentru a lua ceva de mâncare ca să stau în pat și să mă uit la televizor. Una din activitățile mele favorite. După ce termin de mâncat, mă așez comfortabil, iar pleoapele devin din ce în ce mai grele și adorm. Dormeam așa bine, dar soneria telefonului meu mă trezește brusc. Nici nu mă mai uit la persoana care mă apelează și răspund direct. Era Temari care mă anunța că se pregătește să plece spre cafenea și că ne vedem într-o jumătate de oră. Închid telefonul și sar alarmată din pat îndreptându-mă spre baie. După zece minute ies și mă duc spre dulap. Îmi aleg o pereche de pantaloni scurți negri, o bluză maro cu pietricele și un sacou roz. Mă machiez foarte puțin, mă încalț și merg spre cafenea.
Ajung acolo în zece minute și constat că fetele au ajuns înaintea mea. Mă duc la ele, le îmbrățișez călduros și mă așez langă Ino.

-Deci, ce idee ai, Sakura? mă întreabă Temari în timp ce deschide meniul.
- Fiți atente, știu cum să facem rost de un manager. Vom cânta în diferite baruri sau cluburi la sfârșit de săptămână. Și poate ne va descoperi cineva.
Fetele sunt de acord cu ideea mea, iar după ce terminăm de povestit, ne-a venit ideea să mergem la magazinul de instrumente, care era destul de departe, pentru a ne cumpăra unele mai bune decât cele pe care le avem. Chemăm un taxi și pornim.

Sper ca va place primul capitol :-s. Astept pareri si comentarii :o3.

" Ce dragu, scumpi..! " =))))
Ma bucur ca ti-am fost de ajutor, restul depinde numai de tine :)

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Giphy

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Hello <3
Ai un prim capitol foarte frumos, presarat cu putina tristete din cauza intamplarilor neplacute din generala -.- Inca nu mi-am dat seama ce fel de personalitate are Sakura, dar este cu siguranta o luptatoare care tinteste destul de sus. Descriere ai avut atat cat trebuia. Putina actiune pe acolo, virgulele la locul lor, tine-o tot asa si ai castigat un fan ;) Mi-ar fi placut daca ai fi structurat capitolul in patragrafe despartite de un spatiu, era mai estetic. In rest .... cam atat. Sa ma anunti cand pui nextul :P

Fasole xD

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Hands10

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Pavese10

Hey
Am aterizat si eu la ficul tau si pot spune ca este foarte frumos.
Imi place cum scrii si te rog sa o fci in continoare.
Sper sa ma anunti si spor la scris.

Redu aceasta imagine
Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblr_mav2oeNMyV1rywet3o1_500

❥ I wanna be with you, I wanna hang out in the bar, introduce you to
❥ my friends, split a plate of fries like everybody else but, I don’t think
❥ we can do that. When I’m with you I don’t care about anybody else.

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta si citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi citit.

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Multumesc mult pentru comentarii si ma bucur ca va place primul capitol . Fara alte introduceri...

Capitolul 2

Sakura P.O.V

După o jumătate de oră ajungem la magazin. Îi dăm banii taximetristului și intrăm. Era foarte mult spațiu înăuntru, iar clădirea avea trei etaje. Eu fiind vocalista trupei, aveam nevoie de un microfon, așa că o prind pe Hinata de braț și urcăm până la ultimul etaj, unde se aflau microfoanele. Am stat un sfert de oră ca să-l aleg pe cel potrivit. După o oră, fiecare își găsise ce-i trebuia și am pornit spre casă. Pe drum, aud cum îmi vibrează telefonul din buzunar și mă opresc puțin din mers în timp ce răspund. Se pare că mama a ajuns acasă și a observat că lipsesc.

-Sakura? De ce ai plecat de acasă fără să mă anunți măcar? Și unde ești?!

Îi spun să se calmeze și o anunț că ajung în curând acasă. E așa de enervantă când mă sună ca o disperată și mă întreabă unde sunt! Iar când ajung acasă, îmi ține predică și face crize când vede cutia în care se află microfonul, sunt sigură! Dar nu-mi mai pasă ce crede sau ce zice ea. Vechea Sakura care renunța la ceva când îi spuneau părinții că nu are șanse, care se tăia și plăngea zi și noapte a murit. Acum există noua Sakura care nu mai are de gând să verse vreo lacrimă și care nu se va lăsa învinsă niciodată. În câteva minute ajung acasă. Deschid ușa și nici urmă de mama. Hmm, se pare că voi avea o seară liniștită. Intru în camera mea și îmi las cutia pe birou, hotărând să fac o baie lungă și relaxantă. Îmi pregătesc cada și intru în timp ce îmi închid ușor ochii. Când îmi era lumea mai dragă, o aud pe mama cum mă strigă. Mă ridic din cadă, mă șterg cu un prosop și mă îmbrac în pijama în timp ce deschid ușa băii.

-Îmi explici și mie ce caută un microfon în camera ta?! țipă mama nervoasă

Simțeam cum îmi fierbe sângele în vene, iar fața mea căpăta o nuanță roșiatică. Era culmea! Vine la mine în cameră, țipă după mine și îmi distruge momentul de relaxare. Nu o mai suport! Cine se crede?! E treaba mea dacă îmi cumpăr sau nu, un microfon. Fac ce vreau cu viața mea, iar ea nu are niciun drept să mi-o strice! Mă încrunt și îi zmucesc microfonul din mână punându-l ușor pe pat. Bineînțeles că începe să se crizeze și să-mi repete că nu am nicio șansă în lumea muzicii, dar nu-mi mai bat capul cu ea. Deschid ușa camerei și o poftesc afară. Încui ușa și ies putin pe balcon pentru a lua o gură de aer. Mă întreb dacă va termina vreodată cu atitudinea asta. Oare cât o s-o mai țină așa? Ea chiar nu poate înțelege că fac ce vreau cu viața mea și nu mă voi da bătută? E greu de înțeles?! Deveneam din ce în ce mai furioasă. Dar, gândurile îmi sunt întrerupte de telefonul meu care vibra. Mă uit la ecran și văd că mă sună Ino. Trag aer în piept și îi răspund. Aceasta îmi amintește că mâine este luni și că ne întâlnim la ora 7:30 în stația de autobuz.
Mai povestim vreo 15 minute și hotărâm să mergem după ore în niște cluburi ca să vedem dacă putem cânta în weekend. După ce terminăm convorbirea, îmi pun telefonul pe birou și mă așez în pat. Am adormit în mai puțin de 10 minute. Noaptea a trecut extrem de repede. Razele blânde ale soarelui mă trezesc din somn. Mă uit la ceas și observ că este ora 6:40. Îmi era prea lene ca să mă ridic din pat, așa că deschid televizorul și mai stau vreo 10 minute. Când mă ridic din pat, o aud pe mama care mă strigă de jos. O ignor și intru în baie pentru a-mi face toaleta, dar nu stau mai mult de 7 minute, iar apoi mă îndrept spre dulap, de unde îmi aleg o pereche de blugi negrii cu tăieturi și un pulover roz. Mă machiez destul de puțin, îmi pun câteva accesorii, mă încalț și ies pe ușă fără să le răspund părinților, care mă tot strigau. La ora 7:24 ajung în stație și mă întâlnesc doar cu Hinata și Temari. Hmm, mă întreb ce o fi cu Ino.

După câteva minute ajunge și autobuzul, iar când găsesc un loc liber lângă Hinata și mă așez, primesc un mesaj de la Ino, în care mă anunță că va întârzia puțin. Îi răspund cu un simplu „okay” și încep să scotocesc prin geantă pentru a găsi mp3-ul. După ce îl găsesc, îmi pun căștile, îmi așez capul pe umărul Hinatei și ascult muzică până ajungem la liceu.

Sper din tot sufletul sa va placa si acest capitol

Hey.
Imi place ca ai spus nextul asa repede.
Este foarte frumos capitolul.
Sper sa fie tot asa si sa ma anunti la next.

Redu aceasta imagine
Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblr_mav2oeNMyV1rywet3o1_500

❥ I wanna be with you, I wanna hang out in the bar, introduce you to
❥ my friends, split a plate of fries like everybody else but, I don’t think
❥ we can do that. When I’m with you I don’t care about anybody else.

Hello <3
Iti multumesc ca m-ai anuntat.
Si ... imi place capitolul. Chiar am simtit furia Sakurei =]]
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper ca ma vei anunta de postarea lui.

Fasole xD

Deci esti un cap de conopida. Stii tu de ce. Nu fac publica conversatia noastra =)).
Anyway, imi place. Ma intreb daca microfonul este roz cu strasuri. =)))
Bravo, si asezarea e buna. Apreciez ca scrii cu diacritice.
Xox'

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Andreea Dincă

Fic nou! ^^
Te rog sa treci aici----> https://sasu.forumgratuit.ro/t7928-cereri-de-adaugare-a-ficurilor-in-index pentru a depune o cerere de adaugare a ficului in index.
Spor la scris ! ^^

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Ce8ad790-fd7f-4db5-9259-2cb048296843_zpsijqlfu7c

buna

!!
am venit si eu pe aici , si ti-am citit ficull si este chiiar super intresant in love

vreau next-ul si daca nu te superi sa ma anunti si pe mine puppy eyes

te -am

!!

My hands are at your throat I think I hate you
We made the same m

hmmm...ma intreb care e motivul pentru care intarzie Ino think

Oricum....e super interesant ficul si imi place la nebunie ideea !!
Daca nu te deranjeaza, ma poti anunta cand aduci next`ul ? ;;)

Deja m`a captivat

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] ByeHIZR

I’m sick of trying to pretend I can live without you

Buna !

Pana acuma nu-mi pot da seama ceea ce se va intampla in fic , dar am observat cateva greselute, sper ca nu te superi daca iti dau cateva sfaturi ? :'3

Intai, ar trebui sa nu treci de la o idee la alta asa rapid . Intai spui ca sakura s-a taiat pe vene, dupa merge la cafenea cu fetele ..
Dupa , nu stirca sa adaugi mai multe descriere, pana acuma a fost seaca si fada, fara suparare. Esti la inceput, toate suntem asa. Si Mihai Eminescu la inceput era ''micut'' , ca noi. a hug

Cam atatea ar fi de spus, tine de tine sa te perfectionezi . dap !

Am sa mai trec pe la tine sa vad cum se continua povestea,
pana acum am sa-ti zic un calduros,

Good Luck ! kiss

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblr_mk2co07ZEY1s27nbmo2_250

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblr_mk2co07ZEY1s27nbmo6_250

You come to me with scars on your wrist,

You tell me this will be the last time feeling like this.

I just came to say goodbye,

Didn't want you to see me cry, I'm fine.

But I know it's a lie...

Hey

. Va multumesc mult pentru comentarii si pentru sfaturi a hug

.

Capitolul 3

Ino P.O.V

Termin conversația cu Sakura, închid telefonul și fix când mă așez pe pat, îmi vine o idee. Știam că fratele meu, Deidara, care era în clasa a 12a, mergea aproape în fiecare zi prin cluburi, deci aș putea să-l rog să mă ajute. Mă ridic rapid din pat, ies din camera mea și dau buzna în camera fratelui meu. Acesta stătea în pat și se uita la televizor, iar când mă vede în cameră, se uită puțin ciudat. Mă așez pe scaunul său de lângă birou și fac niște ochi de cățeluș. Blondul își dă seama imediat că vreau să-l rog ceva și îmi spune să încep. Trag aer în piept și îi povestesc despre prietenele mele și de trupa pe care să o înființăm, dar din păcate nu avem manager. I-am zis și de ideea Sakurei, să cântăm în diferite baruri sau cluburi, dar trebuie totuși să vorbim cu un patron și să ne angajeze ca să cântăm în fiecare weekend măcar.

-Lasă-mă să înțeleg, vrei să merg cu tine într-un club ca să vorbesc cu patronul ca să vă angajeze? mă întreabă acesta uitându-se la mine

Dau afirmativ din cap, iar Deidara îmi spune să merg să dorm, pentru că mâine dimineață mă va duce în clubul său favorit și mă va ajuta. Îi mulțumesc și ies din camera lui. Pe hol, mă gândeam la trupă. Ar fi perfect dacă am reuși să cântăm într-un club popular. Sigur ne-ar descoperi cineva, iar visul meu și al prietenelor mele ar deveni realitate. Ce poate fi mai bine de atât?! Deschid ușa camerei mele și pășesc ușor pe covor. E așa de moale, încât aș dormi pe el. Mă gândeam să le sun pe fete și să le dau veste, dar mai bine le fac o surpriză. Mă trântesc în pat, îmi îmbrățișez pătura și adorm imediat.
Mă aflu în culise alături de Sakura, Temari și Hinata. Începusem să ne pregătim pentru primul nostru concert. Pot auzi cum lumea ne strigă numele și ne aplaudă. Un val de emoție pune stăpânire pe mine. Începusem să tremur. Îmi era pur și simplu frică. Dacă mă împiedicam, dacă încurcam acordurile, dacă mă blochez?! Nu pot să fac trupa de râs și nu pot să stric tot. Pur și simplu nu vreau. Prietenele mele ar fi dezamăgite de mine, iar eu nu aș putea suporta. Micuțe perle transparente își fac apariția pe fața mea. Nu mă pot opri. Nu știu ce să fac. Mă simt pierdută. Tremuram și plângeam pe canapeaua roșie, ca un trandafir, din culise. Fetele mă observă și vin alarmate la mine întrebându-mă ce se întâmplă cu mine. Le spun că nu contează, dar acestea nu se opres și la un moment dat cedez. Le spun adevărul, le spun că pur și simplu îmi este frică. Nu vreau să le fac de râs. Acestea mă îmbrățișează și îmi spun că nu am de ce să-mi fac griji pentru că totul va fi bine. Sincer, nu știu ce m-aș face fără ele. Când mi-au zis că totul va fi bine, m-am liniștit imediat. Se pare că doar prietenele mele cele mai bune știu cum să mă calmeze când am nevoie. Le zâmbesc și mergem să ne punem costumele de scenă, iar apoi vom merge la machiaj. După ce terminăm, ne îmbrățișăm și așteptăm să intrăm pe scenă, când, deodată, apare un înger în fața mea.

-Acesta este doar un vis. Când te vei trezi îți vei da seama, dar să nu te întristezi. Acest vis se va împlini, dar aveți de muncit ca să reușiți, iar cel mai important lucru este să fiți unite. Să nu vă abandonați și să nu renunțați. Totul va fi bine. Mult succes! spune acesta în timp ce dispare într-un nor de fum

Mă trezesc brusc și mă ridic în fund. Am avut un vis extrem de ciudat, dar voi asculta acel înger. Voi fi mereu alături de prietenele mele la bine și la greu. Sunt sigură că împreună vom reuși. Un zâmbet sincer își face apariția pe fața mea. După două minute, mă uit la ceas și observ că este ora șapte. Îmi fac rapid patul și mă îndrept spre toaletă. După zece minute ies, mă îmbrac, cu ceva comod, mă aranjez și ies din cameră. Pe hol mă întâlnesc cu fratele meu, care se pare că era gata de plecare. Nu mai stăm la micul dejun și pornim cu mașina lui spre club. Tot drumul mă uitam pe geam și mă gândeam la visul meu. Acum știu sigur că totul va fi bine. Am încredere în mine, în prietenele mele și în îngerul acela. Deidara parchează mașina în fața clubului și mă trezește din visare. Se pare că, clubul se numește „The Dark Shadow”, hmm, destul de interesant.
Pe exterior arăta destul de frumos, doar puțin ciudat. O clădire de vreo două etaje, neagră, cu geamuri de aceași culoare și avea câteva note muzicale colorate pe lângă geamuri. Sincer, e destul de okay și din câte zice fratele meu, se pare că e foarte popular clubul. Să sperăm că totul va fi bine și că vom fi angajate. Când intrăm în club vedem câțiva angajați, iar blondul se duce să îi întrebe de patron. Interiorul era destul de luxos. Avea o podea strălucitoare și niște canapele din piele neagră. Hey, mi se pare mie sau oamenii ăștia sunt disperați după negru? În fine, mi-au atras atenția niște cuști în care dansau animatoarele, dar erau gri. În sfârșit altă culoare. Îmi aduc aminte că trebuie să le anunț pe fete că o să mai întârzii. Scot telefonul din geantă și îi trimit un mesaj Sakurei. Sper să nu se supere pe mine. Pun telefonul înapoi în geantă și mă mai uit în jur. Observ că scena era destul de mare, deasupra ei se aflau reflectoarele. Dacă vom fi angajate, sper din tot sufletul să nu alunec sau să mă împiedic pe scenă. Sunt mai împiedicată de fel. Chicotesc în gândul meu și observ că fratele meu îmi face semn să îl urmez. Îl ascult și urcăm până la ultimul etaj, unde se pare că era patronul. Ne oprim în fața unei uși metalice pe care se afla o stea. Trag aer în piept și intru după fratele meu.

Ce frumos.
Imi pare bine ca visul lor se v-a implini.
Cine este patronul?.Sunt curioasa.
Mersi de anunt si sa ma anunti la urmatorul capitol.

Redu aceasta imagine
Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblr_mav2oeNMyV1rywet3o1_500

❥ I wanna be with you, I wanna hang out in the bar, introduce you to
❥ my friends, split a plate of fries like everybody else but, I don’t think
❥ we can do that. When I’m with you I don’t care about anybody else.

mulțumesc că m-ai anunțat puppy eyes

Capitolul a fost absolut superb in love

Și sper c-o s-o faci in continuare puppy eyes

Te-am

!!

My hands are at your throat I think I hate you
We made the same m

Merci de anuntz ! Scuza`mi inatarziere, dar chiar am fost distrasa in ultima vreme.
Deci...imi placee muult de tot ideea ficului si abia astept continuarea. Oufff Deidara al meeeu Abia astept primul concert al fetelor ! A fost super dragutza capitolul asta...si il astept pe urmatorul ! Spor la scris

I’m sick of trying to pretend I can live without you

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Mar 02 Apr 2013, 20:57

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris. a hug

cruelty is a gift humanity has given itself

Heyy! Dupa o pauza luuuuunga, am decis sa ma intorc si sa-mi continui ficul. Iti multumesc tusii Dellz pentru ca m-ai ajutat si ai avut muuuuuultaa rabdare cu mine. Lectura placuta!

Capitolul 4

Ino P.O.V

Trag aer în piept și intru în timp ce închid ușa după mine. Simt cum teama și emoțiile mă cuprind. Trebuie să reușesc, trebuie! Nu îmi pot dezamăgi prietenele! Voi face ca visul nostru să devină realitate. Mă trezesc la realitate și mă uit în jurul meu, însă nici urmă de patron. Observ că Deidara îmi face semn să mă așez pe un scaun din piele, negru ca abanosul, din fața biroului. Scaunul este îngrozitor de rece, dar nu contează. Trupa este importantă acum. După câteva minute, își face apariția și șeful. Un bărbat destul de înalt, cu o freză tip castron și sprâncene stufoase. Acesta era îmbrăcat într-un costum de un verde pătrunzător. Fratele meu dă mâna cu el și într-o fracțiune de secundă, șeful se întoarce spre mine și rânjește.

- Deci tu ești Ino! Mă bucur să te cunosc! Eu mă numesc Guy, dar să lăsăm detaliile și să discutăm puțin. Am auzit despre trupa pe care tu și prietenele tale vreți să o înființați. Vă pot ajuta eu. Prin clubul meu vin tot felul de oameni cu influențe, oameni bogați și s-ar putea să dea peste voi un manager. Au mai fost cazuri. Dar până să ajunge-ți să cântați aici, trebuie să mai munciți puțin, e un fel de perioadă de probă.

Puteam să jur că va zice asta! Cine știe ce ne va pune să facem, însă eu nu voi fi nici femeie de servici, nici c***a! Bărbatul se uită la Deidara, apoi la mine. Nu ințelegeam ce se întâmplă, dar mă străduiam să-mi păstrez calmul. Mă uit atent la el, iar acesta începe să vorbească și spune că vom fi chelnerițe timp de o săptămână. Sincer, nu aș vrea sa accept, dar când mă gândesc, că este pentru trupă, încep să mă gândesc de două ori. Am luat o decizie pe loc, în câteva secunde și am acceptat propunerea. După ce terminăm conversația, ne ridicăm de pe scaune și dau mâna cu patronul. Well, ce să zic, nu prea pare un om normal, dar sper totuși că nu ne va trage țeapă și că vom reuși cu trupa. Asta e tot ce vreau acum. După ce ieșim din birou, constat că îmi tremură picioarele. Se pare că emoțiile n-au trecut. Cu siguranță că de acum încep. Când ajung în dreptul scărilor, mă uit în jos în timp ce blondul trece pe lângă mine. Încerc să mă calmez, dar când cobor prima treaptă, mă împiedic și mă rostogolesc pe scări până la parter. Noroc, că nu era nimeni prin preajmă ca să râdă de mine. Sinceră să fiu, chiar și eu aș râde de mine acum. Fratele meu vine în fugă după mine, în timp ce reușesc să mă ridic, dar cad din nou. Nu pot să cred! Acesta începe să râdă de mine ținându-se de burtă.

- Da, ce aș putea spune?! Ești foarte inteligent în momentu’ ăsta!

[center][i]Am vorbit degeaba, tot nu se oprește din râs. Mă strâmb la el și mă ridic, de data asta cu mai multă grijă și mă îndrept spre ieșirea din club. Observ că vine după mine, evident râzând.

- Dacă aș fi filmat, ai fi ajuns vedetă pe internet! zice el în timp ce îmi face cu ochiul.

Îl ignor și îmi văd de drum, vreau să ajung întreagă la mașină. Blondul deblochează ușile și mă urc în spate, simțeam nevoia să mă întind puțin, dar nu înainte de-a-l ruga să mă lase în fața liceului. Acesta dă din cap în semn că da în timp ce pornește motorul. Mă uit pe geam și observ cum mici cristale cad direct pe el și creează un zgomot destul de enervant. Minunat, acum a început și ploaia! De fiecare dată când plouă, mă cuprinde o stare de melancolie, ar trebui să scriu poezii. Chicotesc ușor în gând și mă așez cat mai comfortabil pe banchetă și „cad” într-un somn fără vise. După câteva minute, sunt trezită de către Deidara care mă anunță că am ajuns și că este ora 10:21.

- Ai grijă cum cobori! Să nu cazi chiar în fața liceului.
- Nu-mi aduc aminte să te fi întrebat ceva, îi dau eu replica în timp ce chicotesc

Îl pup pe obraz și îi mulțumesc pentru ajutor, apoi mă dau jos cu grijă din mașină. Intru în curtea liceului și mă așez pe o bancă în timp ce îi dau un mesaj Sakurei și o rog să scape de la oră și să vină în curte. Nu voiam să stau singură până se suna de pauză, iar Sakura scapă cel mai repede de la ore. În mai puțin de un minut o văd pe rozalie cum aleargă spre bancă. Ne salutăm, în timp ce își scoate pachetul de țigări și îmi oferă și mie o „bomboană”, așa cum le numeam noi în primul an de liceu. Încep să-i povestesc ce s-a întâmplat, cu lux de amănunte, plus accidentul meu cu scările, deși sunt aproape sigură că va face ca și fratele meu. După ce termin ce am avut de spus aceasta îmi mulțumește și mă îmbrățișează.

- Sunt mândră de tine, împiedicat-o!

Începem să râdem amândouă însă, la un moment dat, doi îndrăgostiți trec pe lângă noi, iar Sakura începe să se întristeze. Mă uit șocată la ea și o întreb ce se întâmplă. Aceasta îmi spune că se simte cam singură, că ar vrea și ea să cunoască pe cineva special. Nu pot să cred că fix ea a zis asta! Ea care acum câteva luni purta tricouri cu: „ f**k boys ” și râdea de toți băieții, mai puțin cei din clasa și din gașca noastră. Probabil că am făcut o față exagerat de ciudată, pentru că, aceasta se întoarce spre mine și începe să râdă ca o nebună. Mă bucur totuși că a început să râdă și că nu mai e supărată.

- Ți se pare ciudat, nu? Și mie... dar, acum chiar vreau să găsesc pe cineva, spune ea în timp ce se uită în gol.

Îi spun că nu trebuie să fie tristă și că totul va fi bine. Aceasta îmi zâmbește și spune că acum trupa este importantă. E prima dată când o aud pe Sakura spunând că vrea să-și găseasca pe cineva, dar totuși o înțeleg. Eu voi fi mereu lângă ea și o voi susține, exact cum a făcut și aceasta. Sunt sigură că vom trece peste toate, iar trupa o să aibă succes. Am mai povestit câteva minute, apoi au venit Temari și Hinata. Le-am spus tot ce s-a întâmplat și li se putea „citi” fericirea de pe chip. Brusc îmi vine o idee. Eu, oricum nu aveam caietele și cărțile la mine, însă nu mai aveam foarte multe ore și mă gândeam să dau o petrecere în pijama la mine acasă și să plecăm de la celelalte ore. După ce le-am spus fetelor ideea mea, au acceptat bucuroase și s-au dus după lucrurile lor. În 10 minute am ieșit pe poarta școlii și ne îndreptam spre magazin pentru a ne cumpăra câteva lucruri pentru petrecere.

- Ino, ai aflat ultima bârfă? zice Sakura în timp ce râde, iar Temari se strâmbă la ea.

Mă întorc spre cele două și le privesc atent. Păream puțin nervoasă, cred că am reușit să le sperii puțin, iar Hinata începe să râdă singură de noi.

- Uimiți-mă! spun eu în timp ce chicotesc.

Temari se uită puțin în jur apoi îmi spune să țin secret și să nu-i zic nimic fratelui meu. Hmm, mă întreb ce legătură are nebunul meu frate în chestia asta. O asigur pe prietena mea că nu voi spune nimic și o ascult. Se pare că îi place de unul din prietenii lui Deidara. E ciudat, nici măcar eu nu îi știu pe toți prietenii fratelui meu, iar uneori aveam senzația că sunt la fel de nebuni ca și el. Probabil că am dreptate.

Sunt o persoana geniala, stiu va rog nu aplaudati. Oricum stiu ca nu o sa ma aplaudati. Bun, revenind la ficul tau. Nu stiu cat de buna am fost eu cand ti-am corectat greselile, desi sunt sigura ca au ramas cateva, mi-a facut placere sa te ajut cu toate ca mi-ai ars creierii si acuma imi este greu sa scriu la propriul fanfic.
Good luck. x

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Capitolul 5

Deidara P.O.V

După ce coboară sora mea din mașină, hotărăsc să nu mai merg la ore și îmi scot telefonul din buzunar. Observ că am câteva apeluri ratate de la un număr necunoscut. Din greșeală, apăs butonul de apelare, însă nu apuc să închid, căci aud vocea amicului meu Shikamaru. Pornesc motorul și îl întreb dacă ne putem întâlni. Acesta acceptă bucuros și îmi spune că mă așteaptă cu Sai și Sasori în parcul nostru favorit. Termin conversația și îmi pun telefonul în buzunar din reflex. În timp ce conduc îmi aduc aminte de sora mea și de visul ei. Sper să i se îndeplinească, chiar dacă mama și tata nu prea par a fi de acord. Dar ce contează?! Este viața ei, viitorul ei, mama și tata nu au niciun drept să se bage, iar eu o voi susține mereu. O ajut și o voi ajuta în continuare pentru că este surioara mea mai mică, chiar dacă ne mai și certăm uneori. Diseară o să merg cu ea și cu prietenele ei în bar. Nu le pot lăsa singure acolo. Uneori pot fi atât de naive, iar asta nu e bine deloc. Într-un sfert de oră ajung în parc și îi găsesc, cu ușurință pe prietenii mei.

- Ce face fetilii mele? spun eu rânjind.

Aceștia încep să râdă și ne salutăm în stilul nostru. Mă așez pe bancă și îmi scot pachetul de țigări dintr-un buzunar. Băieții mă întreabă ce am făcut în ultimele zile, dacă am vreo noutate. Îmi aprind o țigară și încep să le povestesc de Ino și prietenele ei. Mă simt mândru de mine când îmi aduc aminte că pentru prima dată am ajutat-o pe sora mea într-o treabă destul de serioasă. Acum e clar, sunt un geniu. După ce termin tot ce am avut de zis, amicii mei se uită șocați la mine.

- Dar Ino nu era afoană?!
- Stai liniștit Sasori. Nu sora mea va fi vocalistă, zic eu în timp ce râd.

Mai vorbim și râdem vreo jumătate de oră, apoi îi întreb dacă vor să vină la mine pentru o seară ca între băieți. Aceștia acceptă bucuroși și ne îndreptăm spre ieșirea din parc. După ce urcăm în mașina mea, dăm muzica la maxim și pornim spre casa mea.

Sakura P.O.V

Mergeam spre magazin, vorbeam, râdeam, mai exact, ne distram. Alături de prietenele mele mă simt bine, mai glumesc, mai povestesc tot felul de tâmpenii și știu că pot avea încredere în ele. Mă bucur că am reușit să scăpăm de ore. E o zi însorită, plăcută, numai bună de chiulit. Chicotesc ușor în gând și îmi pun ochelarii de soare. Mirosul de iarbă proaspăt tăiată îmi inunda nările. Adoram acel miros, iar ciripitul păsărilor îmi dau senzația de liniște și pace. Oricum, astăzi este ultima zi de liniște. De mâine seară vom începe așa-zisa perioadă de probă la bar. Dar totuși, este bine. Voi fi mai tot timpul ocupată și nu voi mai sta noaptea cu lacrimi în ochi ascultând muzică tristă, doar pentru că mă simt eu singură. Dacă acum câteva luni mi-ar fi zis cineva că voi fi tristă și că simt nevoia să am un băiat lângă mine, aș fi râs și aș fi spus replica mea favorită: „Bă ești tu nebun/ă?!”. Gândurile îmi sunt întrerupte de Ino care mă anunță că am ajuns la supermarket.
Luăm fiecare câte un coș de la intrare și ne îndreptăm spre raionul de băuturi. Încerc să trec pe lângă oameni fără a-i lovi cu coșul și mă apuc să caut o sticlă de șampanie. În seara asta dăm petrecere. După ce găsesc șampania, o pun în coș și îmi aduc aminte să îi trimit mamei un mesaj și s-o anunț că dorm la Ino în noaptea asta și că am niște haine de-ale mele la ea. Scot telefonul din geantă și încep să-i scriu. După ce i-l trimit, îmi i-au coșul de jos, însă mă trezesc pe jos cu un tip peste mine. Oh, fix de o căzătură aveam eu nevoie acum! Fețele noastre erau foarte apropiate. Avea părul roșcat și ochii verzi ca smaraldele. Trebuie să recunosc, tipu’ e chiar drăguț. Eram hipnotizată de ochii lui, însă nu durează mult și îl împing de pe mine uitându-mă la el cu o privire fulgerătoare.

- Pisi, nu știi să te dai la o parte, îmi zice el în timp ce își ridică rucsacul de pe jos.

Asta-i culmea! Tot el dă peste mine, tot el comentează! Îmi i-au coșul și îi zic să se ducă d******i pentru că e prea p***t. Mă duc la raionul cu mâncare și dau de prietenele mele. Le povestesc ce s-a întâmplat, iar acestea încep să râdă cu poftă. Tipic. Terminăm cumpărăturile și mergem la casă. Ino s-a oferit să plătească, Temari și Hinata s-au dus într-un petshop, iar eu am râmas în spatele blondei pentru a o ajuta cu pungile. Mi-am dat seama că era cineva în spatele meu, însă nu mă prea interesa. La un moment dat, simt o mână pe fundul meu. Mă enervez și mă întorc. Nu se poate! Iar roșcatul ăla fără creier. Mă uit urât la el și îl întreb nervoasă, ce vrea de la mine. Îmi spune că a uitat să-mi ceară numărul de telefon și îmi face cu ochiul. Nici nu mă mai obosesc să-i răspund. Mă întorc spre Ino și observ că așează lucrurile în pungi, așa că mă duc s-o ajut pentru a pleca mai repede. În mai puțin de șase minute, am și terminat de aranjat, iar blonda a și plătit. I-au două pungi și încep să merg destul de repede spre Temi și Hina.

- De ce te grăbești așa, spune Ino? în timp ce mă prinde din urmă.

Mă opresc puțin și mă uit la ea. Îi spun un singur cuvânt: „Roșcatul”. Aceasta se uită puțin mirată, dar evident că începe să râdă din nou. Nu resist mult și încep să râd și eu, chiar dacă se uita lumea ciudat la noi.

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Tumblrlkjp5nsmmf1qdqlhz

~ If you think I'm just a foolish kid ruled by his emotions, that's fine. Following Itachi's path would have been too childish, the whispering of fools who don't know hatred. If anyone else tries to ridicule the way I live, I'll slaughter everyone they ever cared about. And then maybe they'll understand what it's like to taste... a little of my hatred. ~

My fic => Walls can't stop the music[+16]

"Ce faci fetiliii?" =))))) Ador faza asta!
Asa am sa salut pe toata lumea de acum. Ai facut o treaba buna si de data asta. Kisses. x

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Descriere: ai o descriere destul de superficiala, nu intrii in miezul emotiilor si al sentimentelor si nu ma ajuti, ca si cititor, sa inteleg tot ceea ce se petrece in acest fic. Leaga-te mai mult de sentimente, de ceea ce se petrece in sufletul personajelor sau, prin intermediull unei naratiuni foarte bine dezvoltate si a unui dialog bine pus la punct, incearca sa ma faci sa pricep ceea ce se petrece cu protagonistii, ce gandesc acestia, cum reactioneaza la diverse evenimente si cum se comporta ei de obicei. Nu te axa numai pe o descriere fizica si putin din descrierea morala, sufleteasca, cum vrei tu sa ii spui, caci am nevoie de detalii despre personaj in sine pentru a intelege cum decurg lucrurile.

Actiune & Dialog: actiunea mi se pare destul de anosta, nu e grabita, dar parca ma astept la actiuni sa se intampla, ma gandesc la ce se poate petrece in continuare si exact lucrul ala are loc. Vino cu aspecte noi si surprinde-ma, asta vreau sa vad. Dialogul mi se pare de prisos uneori, caci unele replici pot fi redate prin vorbire indirecta si nu este nevoie sa le treci dupa linia de dialog. Fa replicile sa fie mai interesante, deoarece si ele sunt o modalitate importanta de a-mi da seama cum gandesc personajele.

Idee & Titlu: ideea nu este dintre cele mai originale, dar sper ca o vei contura cum trebuie si ca vei face din ea ceva interesant. Titlul imi pare interesant, putin cam lung, dar cred ca atrage atntia. Acel (+16) nu imi place, nu are ce cauta acolo, parerea mea.

Estetica: nu mai scris si inclinat si ingorsat. Daca vrei sa adaugi ficului un aspect ingrijit, atunci poti folosi un alt font, fara bold sau italic, si totul va arata foarte bine. De asemenea, te sfatuiesc sa scrii de la capat, cu alineat sau cu un rand liber intre paragrafe, asa arata mult mai bine.

Greseli de tastare/ ortografie: am mai vazut greseli, de la cuvinte despartite gresit cu cratima, la greseli facute din neatentie. Spre exemplu, verbele terminate in "i" la infinitiv, au doi de "i" la forma afirmativa si unul singur la forma negativa (ex: fii, nu fi). O alta greseala este la verbul "a lua". La forma de indicativ prezent de scrie legat, "iau", si nu cu cratima, caci atunci reprezinta forma de perfect compus cu pronume in datic, complement indirect (ex: Iau o carte. I-au inmanat premiul mult asteptat.) Corecteaza-ti capitolele inainte de a le posta pentru a reduce din numarul de greseli.

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Joi 22 Aug 2013, 02:22

Hello.
Imi place ficul tau.
Ideea nu e chiar atat de originala, dar imi place.
Ultimul capitol mi-a placut foarte mult.
Cam pervers roscatul. I like it! lough

( I know, I know, pervert panda >.<)
Guy e destul de misterios.
Nu l-am vazut atat de des prin alte ficuri, deci e ceva nou la ficul tau si e interesant.
Astept cu nerabdare nextul si te rog (si sper) sa ma anunti de el.
Spor la scris.
C'ya! ^^

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] Doqkc1

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙