Heeii, hei, hei..
Imi place primul capirol, si deja m ai facut curioasa...
sa ma anunti si pe mine cand aduci next ul..si sper s o faci cat mai repede...
Pupiceiiiiii

Hey. Acum am avut ocazia sa-ti citesc ficul. Este foarte frumos si interesant. Sasuke si Hinata impreuna, ciudat, dar asta va fi sansa ca Sakura sa se imprieteneasca cu Sasuke si sa formeze un cuplu. Deidara si Sasori sunt fratii Sakurei, nu pot sa cred. Deidara nu seamna deloc cu ea.:)) 
Sper sa ma anunti cand pui nextul. Spor la scris si la idei. Pup! :*

Buna draga, de cand nu am mai intrat pe forum? De ieri, probabil! Orcum, am intrat si eu aici si vad inca un fic a-la-Deira! Superb ca si restul! Se pare ca avem un hobby comun! Deschidem multe ficuri, scriem cateva cap si apoi altele noi, iar cele vechii, daca le mai continuam bine, daca nu iar bine!
Ador ficurile tale! Le ador!
Sa ma anunti la next! Sunt curioasa daca ea va fi cu Sasuke sau cu Itachi mai intai!

Dragut fan ficul tau . Ma mira faptul ca Sasuke e cu Hinata dar speram ca nu o sa fie ceva serios , dar cel putin as vrea sa mai vad inca ceva actiune cu Sasuke si Hinata , imi pare bine ca am trecut pe aici si bine am facut . Ma cheama Melisa si sper sa ma anunti si pe mine cand pui next . Te pup **

Pai, in primul rand, gomenasai minna, pentru ca nu am mai dat pe aici de ceva vreme. In ultimul timp am fost foarte ocupata, am avut musafiri si activitati la biserica la care participarea era obligatorie. Deci, n-am prea avut timp si pentru mine. Insa acum sunt aici si am adus partea a doua a primului capitol. Sper sa va placa.. 

Capitolul 1

Chiul! - part two


Sakura's point of view

     Clopotelul sunase de ceva vreme. Defapt, de un sfert de ora. Ca de obicei, ceea ce predomina in clasa precum in fiecare dimineata era galagia. Fiecare face cate ceva. Fiecare sta cu grupul sau. Insa suntem o clasa unita. Cel putin asta vrem sa parem. Mhmm... totul e o mare minciuna dupa parerea mea. Zi de zi ne incurcam in propriile minciuni, fie ele chiar si cu buna intentie. Ok, cred ca o iau razna din nou. Mi-am facut un obicei prost sa aprofundez totul. Oftez in sinea mea lasandu-mi privirea sa zaboveasca asupra usii. Ce asteptam? Oh, da, sa vina dirigul. Mereu intarzie la ore; tipic lui. Ma intreb oare ce il retine mereu?! Intrebare al carui raspuns nu-l voi afla prea curand. 
Scartaitul iritant al usii deschizandu-se ne atrase atentia tuturor. Cu totii stateau frumos, drepti in banca precum niste ingerasi. Halal ingerasi, cand nu e nimeni, devin mai ceva ca niste draci impielitati. Vorbeam de lup si lupul fix la usa.
In urma dirigintelui, un baiat brunet inchise usa, apropiindu-se mai apoi de catedra. Hmm... par brunet, tricou albastru, blugi rosii... stai o clipa! Iubitul Hinatei. Cum il chema oare Saruke... Haruke... Musuke...Daisuke... Aaa, gata. Sasuke! Dar ce cauta aici?
- Inainte sa incepem ora, Haruno, fiind cea mai buna eleva a mea - la biologie -  te-am ales sa participi la olimpiada de biologie.  Vei face echipa cu Uchiha Sasuke - spuse Kakashi privindu-ma fix in ochi. Privirea aceea rugatoare, dar infiorator de severa ma scruta spunandu-mi sa aleg Sa merg si Sa merg - Ei bine?
- S...sigur. 
Singurul cuvant pe care l-am putut rosti. Simteam cum mi se pune un nod in gat. Mi-am luat geanta si haina indreptandu-ma spre brunet. Privirea lui rece era fixata pe mine. La fel ca in pauza. Nu puteam vedea nimic de acei ochi negri. Atitudinea sa distanta nu-mi dadea nimic de inteles decat ca poate e genul ala de baiat de bani gata. Genul acela ce crede ca poate avea orice. Ok, delirez iar; sau poate nu.  L-am salutat politicosi pe diriginte parasind apoi clasa. Odata ce inchisesem usa, am facut cativa pasi spre balustrada. El coborase deja cateva trepte oprindu-se pe loc.  "Si acum?" l-am intrebat putin iritata. Raspunsul lui sec - Ce? - ma enervase, insa fara a-mi da voie sa spun ceva continuase. 
- Mergem in parc.
Am ridicat intrebatoare din spranceana, insa nu am mai spus nimic. L-am urmat in liniste pana la iesirea din scoala. Pe cat de mult urasc scoala asta pe atat de mult o sa imi fie dor de ea. Cele mai penibile, amuzante si frumoase momente s-au petrecut aici, alaturi de prietenii mei. Brunetul o luase inainte privind cerul cautand parca un raspuns la ceva. Scot din geanta telefonul si-l scot de pe silent. Imi pun castile si dau drumul muzicii. Ritmul melancolic al melodiei care ramase la rand in playlist imi rasfata auzul. O melodie de dragoste. Ma intreb cum e sa iubesti? Ce simti cand vezi zambetul persoanei iubite? Se poate ca dragostea sa aduca doar fericirea?  Mi-e teama sa spun ca vreau sa aflu, sa simt.  Mi-e teama sa nu fiu ranita Se poate. N-am idee.  N-am avut niciodata un... iubit. Nu e ca si cum nu ar fi baieti care sa ma placa. Sunt. Insa, intamplarile recente, defapt de acum cativa ani mi-au acaparat toata atentia. Insa vorba aia: "Toate la timpul lor!".
Soarele incepuse a-si arata splendoara, bolta cereasca fiind atat de senina. Iubesc cerul. Pasarile ce zboara clipa de clipa atat de libere. Uneori mi-as dori sa fiu una dintre ele. Sa zbor departe, sa fiu libera, sa gasesc fericirea. Insa sunt blocata aici, pe pamant alaturi de creaturi misterioase numite "oameni".  Imi las chipul in jos zabovind cu privirea asupra drumului. Insa nimic interesant. Sasuke se oprise langa orologiul imens ce infrumuseta parculetul din centrul orasului. Privirea parca i se mai dezghetase. Zambea. Imi zambea. Mi-am lasat privirea in jos, rapid sperand sa nu fi rosit. Am simtit cum un fior placut imi strapunse inima. Ce e asta? Nu inteleg. 
- Misca-te melcule! 
Instantaneu am marit pasul ajungandu-l din urma. Brunetul incepe sa chicoteasca si merge mai departe. Oare ce-o fi in mintea lui la ora asta? Ca veni vorba, e deabea opt si jumatate. 
Parcul pustiu lasa in aer o senzatie placuta. Liniste si pace. Tot ce si-ar putea dori unele persoane. O iau inaintea brunetului alergand spre o poienita mai retrasa, de care nu stie multa lume. Razele soarelui patrundeau usor printre crengile copacilor de diferite dimensiuni. Ma indrept tantosa strapunsa pe dinauntru de amintiri frumoase insa atat de dureroase catre cel mai mare copac ce se inalta  spre cer mai mult decat ceilalti. 
- Ce-i locul asta? Zise el. Analiza fascinat imprejurimile. Cu pasi inceti, cu atentia acaparata de frumusetea peisajului, veni spre mine. Se aseza jos, langa mine pe iarba continuand: N-am stiut de existenta lui pana acum. E un loc potrivit sa te relaxezi, sa-ti limpezesti gandurile... e frumos. Cred ca o sa vin aici mai des.
- Obisnuiam sa vin aici mereu cu fratii mei cand nu voiam sa fim gasiti. E un loc special pentru mine. Am spus lasandu-ma cuprinsa de o senzatie placuta de liniste. Aici ma simt in largul meu.
Brunetul zambi.
- Auzi, care ti-e numele? N-am apucat sa te intreb. Si ca tot veni vorba, nu am chef sa incep acum sa invat pentru olimpiada aia... ma rog. 
- Sakura. Sakura Haruno. Incantata. Nici eu n-am chef. Deci, ce facem? I-am zis intinzandu-ma precum o pisica somnoroasa.
- Povestim. Altceva n-avem ce face. Tu si... Hinata, sunteti prietene bune nu? M-a intrebat parand nesigur pe el. E... adica... nu stiu ce sa fac. Insista zi de zi ca nimeni nu o iubeste, ca o sa se omoare. Ma respinge... daca incerc sa ma apropii de ea ma trateaza ca pe un prieten. Insa imi spune ca ma iubeste... nu mai inteleg nimic...
Am ramas tacuta. Hinata niciodata nu-mi spusese astfel de lucruri. Nu-mi povestise despre lucrurile ce-i apasa sufletul. Iar eu nu m-am gandit niciodata la ce simte ea. Sunt o prietena groaznica. Nu merit sa fiu numita 'cea mai buna prietena' a ei. Doamne, oare unde mi-a stat capul pana acum? O sa ma revansez fata de ea. Mai intai trebuie sa-mi cer scuze, si apoi sa aflu ce a patit.
- O... o sa vorbesc cu ea dupa scoala. I-am spus inghitind in sec.
Din nou, parca mi se puse un nod in gat. Cat de oarba am putut fi? Sa-mi neglijez in asa hal cea mai buna prietena, cea care mi-a fost alaturi in cele mai grele momente si care m-a ajutat sa trec peste toate greutatile. 
- Multumesc Sakura. Asta inseamna foarte mult pentru mine. Spuse el tresarind.
In tonul vocii sale se zarea o urma de speranta. Obrajii ii erau rosii, probabil simtindu-se jenat ca trebuie sa-mi ceara ajutorul in loc sa rezolve el problema. Ii zambesc prietenoasa, dupa care ma ridic vrand sa merg pe malul lacului din apropiere. Apa limpede gazduia cativa nuferi si trestii. Atentia-mi fu captata de cateva ratuste ce isi urmau mama mergand pe lac. Sunt atat de dulci. Iubesc animalele. Intr-o zi voi infiinta o companie care sa se ocupe de animalele strazii. Pare imposibil nu? Chiar si asa nu voi renunta. Dupa parerea mea animalele au un suflet mult mai pur si inocent decat ar avea un om. Sunt niste fiinte divine, ceva de care omul ar trebui sa se bucure. Insa multi nu fac asta. 
Trag aer in piept bucurandu-ma de vreme cand deodata simt cum sunt luata pe sus si aruncata in apa. 
- Oh nu, nu cred ca ai facut asta. Ii spun gata sa sar pe el si sa-l fac ferfelita.
Brunetul incepe sa rada copios, aruncandu-mi mai apoi un zambet cat se poate de malefic. Ies din apa si ma pun pe iarba storcandu-mi tricoul de apa. Noroc pe mine ca mi-am luat pantaloni scurti azi. Ma ridic imediat si merg spre amenintator. Incepusem sa chicotesc. Sasuke se dadea in spate spunandu-mi sa ma opresc, insa cine s-ar opri? Mai ales ca persoana respectiva nu doreste sa se ude. Sentimentul acela e asa de placut. 
- Sakura, nu, nu, nu face asta, te rog, imi pare rau, dar nu face asta!...n..
Am sarit pe el dandu-l jos din picioare. Oftatul lui resemnandu-se era precum o melodie pentru urechile mele. Mi-am ridicat chipul intalnindu-l pe al lui. Insa prea aproape, mult prea aproape. M-am retras imediat rosind. Am rostit un "scuze" balbait, ceea ce l-a facut sa rada. In urmatoarea clipa m-a luat in brate pe la spate incepand sa ma invarta. Am inceput sa rad ca dementa rugandu-l sa se opreasca, dar asculta el de mine? Nu.
- Ok, ma opresc, dar o sa fac altceva. Zise el.
M-a lasat jos, dupa care si-a dat tricoul jos si m-a luat pe sus din nou. Am inceput sa tip amuzata sa se opreasca in timp ce alerga spre lac. A sarit in apa nu prea adanca vrand sa ma bage sub apa. Insa n-a reusit pentru ca m-am ferit. Brunetul s-a bagat sub apa fiindu-mi imposibil sa-mi dau seama unde e. M-am rotit pe loc cautand cu privirea un semn, ceva care sa ma ajute sa-mi dau seama unde, dar nimic. 
Deodata simt o mana pe piciorul meu. Am dat sa ma retrag, insa n-am reusit. M-a tras sub apa cuprinzandu-ma in brate. Privirea lui era fixata intr-a mea. Din nou imi zambea ceea ce mi-a facut inima sa tresara. I-am facut semn ca mai am putin si raman fara aer, iesind apoi amandoi la suprafata. Am iesit din apa cu brunetul in urma mea si m-am lasat pe spate pe iarba verde. Respiram greoi din cauza adrenalinei pe care o simtisem. E amuzant, sa stau aici ca pe vremuri si sa ma distrez. Insa ceea ce lipseste sunt fratii mei. In clipa urmatoare...
_______________
Sper ca v-a placut. Daca aveti intrebari pentru personaje, o sa va raspunda cu drag la ele. V-am pupat! Pe data viitoare! Sayonara! :*
Edit: Imi cer scuze pentru semnele de intrebare "disparute" din unele fraze. Nu le-am observat dupa ce l-am copiat dintr-un wordpad. Ceva nu e in regula, dar nu se va ma repeta. Gomennasai

Hei, scumpo! Capitolul este foarte frumos si dulce, mi-a placut foarte mult! Momentul SasuSaku a fost adorabil, cei doi se potrivesc asa bine, mor dupa ei! <3 Totusi, mi-e un pic mila de Hinata fiindca va suferi dupa Sasuke, dar c'est la vie. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Pup! :*

Ce mult mi-a placut capitolul !!!!
Vreau sa vad momente de gen in capitolul urmator dar fara ca ei sa isi dea seama ca se aproprie de punctul sensibil iubirea ! 
Sper din toata inima ca sa continui fan ficul asta pentru ca draga mea e o capodopera si daca nu mai scrii la el te bat !!!
Pana atunci astept capitolul 3 . Te pupa Meli:*

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.