M-am hotarat sa mai scriu si eu un fic :o3. Dar, inainte, vreau sa-i multumesc lui Dellz pentru idei, pentru ajutor si pentru sprijin. Nu as fi reusit fara ea >:d<.



Capitolul 1:

Sakura P.O.V

De când eram mică mi-am dorit să am o trupă, să plec în turnee și să cânt în fața milioanelor de oameni care ar veni la concerte, dar părinții îmi spuneau mereu că nu am nicio șansă și că ar trebui să-mi i-au gândul. Ei sigur nu-și imaginau cum mă simțeam în acele momente. Pur și simplu mă consideram o ființă inutilă, bună de nimic. Țineam durerea în mine, nu vorbeam cu nimeni, stăteam toată ziua în camera mea și plângeam. Nu mai suportam situația. Îmi doream ca acel coșmar să se termine, iar părinții mei să mă susțină. Într-un final am cedat și am început să mă tai, să-mi fac singură rău. Când mergeam la școală, purtam numai bluze cu mânecă lungă pentru a-mi ascunde rănile, însă, într-o zi, colega mea de bancă, Karin, o fată roșcată cu tupeul cât casa și creierul cât nuca, mi-a tras mâneca și mi-a văzut rănile. A doua zi, toată școala mă făcea “emo” sau “nebună”. La început, am plâns mult, mă simțeam groaznic. Nimeni nu mai vorbea cu mine, toți mă bârfeau și râdeau de mine, iar asta mă distrugea. Eram singură, nimănui nu-i păsa de mine. Simțeam cum durerea punea stăpânire pe mine și mă închide într-o cutie în care pur și simplu mă sufocam, dar nu aveam cum să ies.
După câteva zile, situația s-a schimbat. Nu știu cum am reușit, dar am început să fiu puternică. Nu mă mai tăiam, nu mai plângeam, iar la școală, când auzeam pe cineva că vorbește de mine, îi ”trănteam” o înjurătură de rămanea mască și zâmbeam tot timpul pentru a le arăta ca pe mine nimeni nu mă poate distruge. Într-un final, am terminat școala generală și am intrat la liceu, unde am dat de cele mai bune prietene ale mele, Ino, Hinata și Temari. Când am aflat că și ele vor să facă parte dintr-o trupă, m-am simțit minunat, mi se luase o piatră de pe inimă, deoarece știam că pot lupta că să-mi împlinesc visul cu ele. Am decis să înființăm o trupă numită: “Hidden Roses’’ , însă avem o mică problemă, nu avem un manager și nu avem la cine să apelăm, așa că, astăzi, când voi ieși cu fetele în oraș le voi propune să incepem să cântăm prin cluburi sau baruri și poate vom avea noroc. Mă ridic ușor din pat și încep să-mi caut telefonul pentru a le suna pe prietenele mele. După lungi căutări, îl găsesc și formez numărul lui Temari. După cinci minute, aceasta răspunde puțin somnoroasă. O întreb dacă putem să ne întâlnim pe la ora patru și să mergem la o cafenea pentru că am o idee cu trupa. Aceasta este de acord și îmi spune că le va anunța ea pe Hinata și Ino.
După ce închid telefonul, mă duc la bucătărie pentru a lua ceva de mâncare ca să stau în pat și să mă uit la televizor. Una din activitățile mele favorite. După ce termin de mâncat, mă așez comfortabil, iar pleoapele devin din ce în ce mai grele și adorm. Dormeam așa bine, dar soneria telefonului meu mă trezește brusc. Nici nu mă mai uit la persoana care mă apelează și răspund direct. Era Temari care mă anunța că se pregătește să plece spre cafenea și că ne vedem într-o jumătate de oră. Închid telefonul și sar alarmată din pat îndreptându-mă spre baie. După zece minute ies și mă duc spre dulap. Îmi aleg o pereche de pantaloni scurți negri, o bluză maro cu pietricele și un sacou roz. Mă machiez foarte puțin, mă încalț și merg spre cafenea.
Ajung acolo în zece minute și constat că fetele au ajuns înaintea mea. Mă duc la ele, le îmbrățișez călduros și mă așez langă Ino.

-Deci, ce idee ai, Sakura? mă întreabă Temari în timp ce deschide meniul.
- Fiți atente, știu cum să facem rost de un manager. Vom cânta în diferite baruri sau cluburi la sfârșit de săptămână. Și poate ne va descoperi cineva.
Fetele sunt de acord cu ideea mea, iar după ce terminăm de povestit, ne-a venit ideea să mergem la magazinul de instrumente, care era destul de departe, pentru a ne cumpăra unele mai bune decât cele pe care le avem. Chemăm un taxi și pornim.



Sper ca va place primul capitol :-s. Astept pareri si comentarii :o3.

" Ce dragu, scumpi..! " =))))
Ma bucur ca ti-am fost de ajutor, restul depinde numai de tine :)

Hey
Am aterizat si eu la ficul tau si pot spune ca este foarte frumos.
Imi place cum scrii si te rog sa o fci in continoare.
Sper sa ma anunti si spor la scris.

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta si citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi citit.

Deci esti un cap de conopida. Stii tu de ce. Nu fac publica conversatia noastra =)).
Anyway, imi place. Ma intreb daca microfonul este roz cu strasuri. =)))
Bravo, si asezarea e buna. Apreciez ca scrii cu diacritice.
Xox'

buna !!
am venit si eu pe aici , si ti-am citit ficull si este chiiar super intresant
vreau next-ul si daca nu te superi sa ma anunti si pe mine te -am !!

hmmm...ma intreb care e motivul pentru care intarzie Ino
Oricum....e super interesant ficul si imi place la nebunie ideea !!
Daca nu te deranjeaza, ma poti anunta cand aduci next`ul ?
Deja m`a captivat

Hey . Va multumesc mult pentru comentarii si pentru sfaturi .

Ce frumos.
Imi pare bine ca visul lor se v-a implini.
Cine este patronul?.Sunt curioasa.
Mersi de anunt si sa ma anunti la urmatorul capitol.

mulțumesc că m-ai anunțat
Capitolul a fost absolut superb
Și sper c-o s-o faci in continuare
Te-am !!

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris.

Heyy! Dupa o pauza luuuuunga, am decis sa ma intorc si sa-mi continui ficul. Iti multumesc tusii Dellz pentru ca m-ai ajutat si ai avut muuuuuultaa rabdare cu mine. Lectura placuta!

Trag aer în piept și intru în timp ce închid ușa după mine. Simt cum teama și emoțiile mă cuprind. Trebuie să reușesc, trebuie! Nu îmi pot dezamăgi prietenele! Voi face ca visul nostru să devină realitate. Mă trezesc la realitate și mă uit în jurul meu, însă nici urmă de patron. Observ că Deidara îmi face semn să mă așez pe un scaun din piele, negru ca abanosul, din fața biroului. Scaunul este îngrozitor de rece, dar nu contează. Trupa este importantă acum. După câteva minute, își face apariția și șeful. Un bărbat destul de înalt, cu o freză tip castron și sprâncene stufoase. Acesta era îmbrăcat într-un costum de un verde pătrunzător. Fratele meu dă mâna cu el și într-o fracțiune de secundă, șeful se întoarce spre mine și rânjește.

- Deci tu ești Ino! Mă bucur să te cunosc! Eu mă numesc Guy, dar să lăsăm detaliile și să discutăm puțin. Am auzit despre trupa pe care tu și prietenele tale vreți să o înființați. Vă pot ajuta eu. Prin clubul meu vin tot felul de oameni cu influențe, oameni bogați și s-ar putea să dea peste voi un manager. Au mai fost cazuri. Dar până să ajunge-ți să cântați aici, trebuie să mai munciți puțin, e un fel de perioadă de probă.

Puteam să jur că va zice asta! Cine știe ce ne va pune să facem, însă eu nu voi fi nici femeie de servici, nici c***a! Bărbatul se uită la Deidara, apoi la mine. Nu ințelegeam ce se întâmplă, dar mă străduiam să-mi păstrez calmul. Mă uit atent la el, iar acesta începe să vorbească și spune că vom fi chelnerițe timp de o săptămână. Sincer, nu aș vrea sa accept, dar când mă gândesc, că este pentru trupă, încep să mă gândesc de două ori. Am luat o decizie pe loc, în câteva secunde și am acceptat propunerea. După ce terminăm conversația, ne ridicăm de pe scaune și dau mâna cu patronul. Well, ce să zic, nu prea pare un om normal, dar sper totuși că nu ne va trage țeapă și că vom reuși cu trupa. Asta e tot ce vreau acum. După ce ieșim din birou, constat că îmi tremură picioarele. Se pare că emoțiile n-au trecut. Cu siguranță că de acum încep. Când ajung în dreptul scărilor, mă uit în jos în timp ce blondul trece pe lângă mine. Încerc să mă calmez, dar când cobor prima treaptă, mă împiedic și mă rostogolesc pe scări până la parter. Noroc, că nu era nimeni prin preajmă ca să râdă de mine. Sinceră să fiu, chiar și eu aș râde de mine acum. Fratele meu vine în fugă după mine, în timp ce reușesc să mă ridic, dar cad din nou. Nu pot să cred! Acesta începe să râdă de mine ținându-se de burtă.

Îl ignor și îmi văd de drum, vreau să ajung întreagă la mașină. Blondul deblochează ușile și mă urc în spate, simțeam nevoia să mă întind puțin, dar nu înainte de-a-l ruga să mă lase în fața liceului. Acesta dă din cap în semn că da în timp ce pornește motorul. Mă uit pe geam și observ cum mici cristale cad direct pe el și creează un zgomot destul de enervant. Minunat, acum a început și ploaia! De fiecare dată când plouă, mă cuprinde o stare de melancolie, ar trebui să scriu poezii. Chicotesc ușor în gând și mă așez cat mai comfortabil pe banchetă și „cad” într-un somn fără vise. După câteva minute, sunt trezită de către Deidara care mă anunță că am ajuns și că este ora 10:21.

- Ai grijă cum cobori! Să nu cazi chiar în fața liceului.
- Nu-mi aduc aminte să te fi întrebat ceva, îi dau eu replica în timp ce chicotesc

Îl pup pe obraz și îi mulțumesc pentru ajutor, apoi mă dau jos cu grijă din mașină. Intru în curtea liceului și mă așez pe o bancă în timp ce îi dau un mesaj Sakurei și o rog să scape de la oră și să vină în curte. Nu voiam să stau singură până se suna de pauză, iar Sakura scapă cel mai repede de la ore. În mai puțin de un minut o văd pe rozalie cum aleargă spre bancă. Ne salutăm, în timp ce își scoate pachetul de țigări și îmi oferă și mie o „bomboană”, așa cum le numeam noi în primul an de liceu. Încep să-i povestesc ce s-a întâmplat, cu lux de amănunte, plus accidentul meu cu scările, deși sunt aproape sigură că va face ca și fratele meu. După ce termin ce am avut de spus aceasta îmi mulțumește și mă îmbrățișează.

- Sunt mândră de tine, împiedicat-o!

Începem să râdem amândouă însă, la un moment dat, doi îndrăgostiți trec pe lângă noi, iar Sakura începe să se întristeze. Mă uit șocată la ea și o întreb ce se întâmplă. Aceasta îmi spune că se simte cam singură, că ar vrea și ea să cunoască pe cineva special. Nu pot să cred că fix ea a zis asta! Ea care acum câteva luni purta tricouri cu: „ f**k boys ” și râdea de toți băieții, mai puțin cei din clasa și din gașca noastră. Probabil că am făcut o față exagerat de ciudată, pentru că, aceasta se întoarce spre mine și începe să râdă ca o nebună. Mă bucur totuși că a început să râdă și că nu mai e supărată.

- Ți se pare ciudat, nu? Și mie... dar, acum chiar vreau să găsesc pe cineva, spune ea în timp ce se uită în gol.

Îi spun că nu trebuie să fie tristă și că totul va fi bine. Aceasta îmi zâmbește și spune că acum trupa este importantă. E prima dată când o aud pe Sakura spunând că vrea să-și găseasca pe cineva, dar totuși o înțeleg. Eu voi fi mereu lângă ea și o voi susține, exact cum a făcut și aceasta. Sunt sigură că vom trece peste toate, iar trupa o să aibă succes. Am mai povestit câteva minute, apoi au venit Temari și Hinata. Le-am spus tot ce s-a întâmplat și li se putea „citi” fericirea de pe chip. Brusc îmi vine o idee. Eu, oricum nu aveam caietele și cărțile la mine, însă nu mai aveam foarte multe ore și mă gândeam să dau o petrecere în pijama la mine acasă și să plecăm de la celelalte ore. După ce le-am spus fetelor ideea mea, au acceptat bucuroase și s-au dus după lucrurile lor. În 10 minute am ieșit pe poarta școlii și ne îndreptam spre magazin pentru a ne cumpăra câteva lucruri pentru petrecere.

Temari se uită puțin în jur apoi îmi spune să țin secret și să nu-i zic nimic fratelui meu. Hmm, mă întreb ce legătură are nebunul meu frate în chestia asta. O asigur pe prietena mea că nu voi spune nimic și o ascult. Se pare că îi place de unul din prietenii lui Deidara. E ciudat, nici măcar eu nu îi știu pe toți prietenii fratelui meu, iar uneori aveam senzația că sunt la fel de nebuni ca și el. Probabil că am dreptate.

După ce coboară sora mea din mașină, hotărăsc să nu mai merg la ore și îmi scot telefonul din buzunar. Observ că am câteva apeluri ratate de la un număr necunoscut. Din greșeală, apăs butonul de apelare, însă nu apuc să închid, căci aud vocea amicului meu Shikamaru. Pornesc motorul și îl întreb dacă ne putem întâlni. Acesta acceptă bucuros și îmi spune că mă așteaptă cu Sai și Sasori în parcul nostru favorit. Termin conversația și îmi pun telefonul în buzunar din reflex. În timp ce conduc îmi aduc aminte de sora mea și de visul ei. Sper să i se îndeplinească, chiar dacă mama și tata nu prea par a fi de acord. Dar ce contează?! Este viața ei, viitorul ei, mama și tata nu au niciun drept să se bage, iar eu o voi susține mereu. O ajut și o voi ajuta în continuare pentru că este surioara mea mai mică, chiar dacă ne mai și certăm uneori. Diseară o să merg cu ea și cu prietenele ei în bar. Nu le pot lăsa singure acolo. Uneori pot fi atât de naive, iar asta nu e bine deloc. Într-un sfert de oră ajung în parc și îi găsesc, cu ușurință pe prietenii mei.

"Ce faci fetiliii?" =))))) Ador faza asta!
Asa am sa salut pe toata lumea de acum. Ai facut o treaba buna si de data asta. Kisses. x