Walls can't stop the music [+16]

mulțumesc că m-ai anunțat puppy eyes

Capitolul a fost absolut superb in love

Și sper c-o s-o faci in continuare puppy eyes

Te-am

!!

My hands are at your throat I think I hate you
We made the same m

Merci de anuntz ! Scuza`mi inatarziere, dar chiar am fost distrasa in ultima vreme.
Deci...imi placee muult de tot ideea ficului si abia astept continuarea. Oufff Deidara al meeeu Abia astept primul concert al fetelor ! A fost super dragutza capitolul asta...si il astept pe urmatorul ! Spor la scris

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 ByeHIZR

I’m sick of trying to pretend I can live without you

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Mar 02 Apr 2013, 20:57

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris. a hug

cruelty is a gift humanity has given itself

Heyy! Dupa o pauza luuuuunga, am decis sa ma intorc si sa-mi continui ficul. Iti multumesc tusii Dellz pentru ca m-ai ajutat si ai avut muuuuuultaa rabdare cu mine. Lectura placuta!

Capitolul 4

Ino P.O.V

Trag aer în piept și intru în timp ce închid ușa după mine. Simt cum teama și emoțiile mă cuprind. Trebuie să reușesc, trebuie! Nu îmi pot dezamăgi prietenele! Voi face ca visul nostru să devină realitate. Mă trezesc la realitate și mă uit în jurul meu, însă nici urmă de patron. Observ că Deidara îmi face semn să mă așez pe un scaun din piele, negru ca abanosul, din fața biroului. Scaunul este îngrozitor de rece, dar nu contează. Trupa este importantă acum. După câteva minute, își face apariția și șeful. Un bărbat destul de înalt, cu o freză tip castron și sprâncene stufoase. Acesta era îmbrăcat într-un costum de un verde pătrunzător. Fratele meu dă mâna cu el și într-o fracțiune de secundă, șeful se întoarce spre mine și rânjește.

- Deci tu ești Ino! Mă bucur să te cunosc! Eu mă numesc Guy, dar să lăsăm detaliile și să discutăm puțin. Am auzit despre trupa pe care tu și prietenele tale vreți să o înființați. Vă pot ajuta eu. Prin clubul meu vin tot felul de oameni cu influențe, oameni bogați și s-ar putea să dea peste voi un manager. Au mai fost cazuri. Dar până să ajunge-ți să cântați aici, trebuie să mai munciți puțin, e un fel de perioadă de probă.

Puteam să jur că va zice asta! Cine știe ce ne va pune să facem, însă eu nu voi fi nici femeie de servici, nici c***a! Bărbatul se uită la Deidara, apoi la mine. Nu ințelegeam ce se întâmplă, dar mă străduiam să-mi păstrez calmul. Mă uit atent la el, iar acesta începe să vorbească și spune că vom fi chelnerițe timp de o săptămână. Sincer, nu aș vrea sa accept, dar când mă gândesc, că este pentru trupă, încep să mă gândesc de două ori. Am luat o decizie pe loc, în câteva secunde și am acceptat propunerea. După ce terminăm conversația, ne ridicăm de pe scaune și dau mâna cu patronul. Well, ce să zic, nu prea pare un om normal, dar sper totuși că nu ne va trage țeapă și că vom reuși cu trupa. Asta e tot ce vreau acum. După ce ieșim din birou, constat că îmi tremură picioarele. Se pare că emoțiile n-au trecut. Cu siguranță că de acum încep. Când ajung în dreptul scărilor, mă uit în jos în timp ce blondul trece pe lângă mine. Încerc să mă calmez, dar când cobor prima treaptă, mă împiedic și mă rostogolesc pe scări până la parter. Noroc, că nu era nimeni prin preajmă ca să râdă de mine. Sinceră să fiu, chiar și eu aș râde de mine acum. Fratele meu vine în fugă după mine, în timp ce reușesc să mă ridic, dar cad din nou. Nu pot să cred! Acesta începe să râdă de mine ținându-se de burtă.

- Da, ce aș putea spune?! Ești foarte inteligent în momentu’ ăsta!

[center][i]Am vorbit degeaba, tot nu se oprește din râs. Mă strâmb la el și mă ridic, de data asta cu mai multă grijă și mă îndrept spre ieșirea din club. Observ că vine după mine, evident râzând.

- Dacă aș fi filmat, ai fi ajuns vedetă pe internet! zice el în timp ce îmi face cu ochiul.

Îl ignor și îmi văd de drum, vreau să ajung întreagă la mașină. Blondul deblochează ușile și mă urc în spate, simțeam nevoia să mă întind puțin, dar nu înainte de-a-l ruga să mă lase în fața liceului. Acesta dă din cap în semn că da în timp ce pornește motorul. Mă uit pe geam și observ cum mici cristale cad direct pe el și creează un zgomot destul de enervant. Minunat, acum a început și ploaia! De fiecare dată când plouă, mă cuprinde o stare de melancolie, ar trebui să scriu poezii. Chicotesc ușor în gând și mă așez cat mai comfortabil pe banchetă și „cad” într-un somn fără vise. După câteva minute, sunt trezită de către Deidara care mă anunță că am ajuns și că este ora 10:21.

- Ai grijă cum cobori! Să nu cazi chiar în fața liceului.
- Nu-mi aduc aminte să te fi întrebat ceva, îi dau eu replica în timp ce chicotesc

Îl pup pe obraz și îi mulțumesc pentru ajutor, apoi mă dau jos cu grijă din mașină. Intru în curtea liceului și mă așez pe o bancă în timp ce îi dau un mesaj Sakurei și o rog să scape de la oră și să vină în curte. Nu voiam să stau singură până se suna de pauză, iar Sakura scapă cel mai repede de la ore. În mai puțin de un minut o văd pe rozalie cum aleargă spre bancă. Ne salutăm, în timp ce își scoate pachetul de țigări și îmi oferă și mie o „bomboană”, așa cum le numeam noi în primul an de liceu. Încep să-i povestesc ce s-a întâmplat, cu lux de amănunte, plus accidentul meu cu scările, deși sunt aproape sigură că va face ca și fratele meu. După ce termin ce am avut de spus aceasta îmi mulțumește și mă îmbrățișează.

- Sunt mândră de tine, împiedicat-o!

Începem să râdem amândouă însă, la un moment dat, doi îndrăgostiți trec pe lângă noi, iar Sakura începe să se întristeze. Mă uit șocată la ea și o întreb ce se întâmplă. Aceasta îmi spune că se simte cam singură, că ar vrea și ea să cunoască pe cineva special. Nu pot să cred că fix ea a zis asta! Ea care acum câteva luni purta tricouri cu: „ f**k boys ” și râdea de toți băieții, mai puțin cei din clasa și din gașca noastră. Probabil că am făcut o față exagerat de ciudată, pentru că, aceasta se întoarce spre mine și începe să râdă ca o nebună. Mă bucur totuși că a început să râdă și că nu mai e supărată.

- Ți se pare ciudat, nu? Și mie... dar, acum chiar vreau să găsesc pe cineva, spune ea în timp ce se uită în gol.

Îi spun că nu trebuie să fie tristă și că totul va fi bine. Aceasta îmi zâmbește și spune că acum trupa este importantă. E prima dată când o aud pe Sakura spunând că vrea să-și găseasca pe cineva, dar totuși o înțeleg. Eu voi fi mereu lângă ea și o voi susține, exact cum a făcut și aceasta. Sunt sigură că vom trece peste toate, iar trupa o să aibă succes. Am mai povestit câteva minute, apoi au venit Temari și Hinata. Le-am spus tot ce s-a întâmplat și li se putea „citi” fericirea de pe chip. Brusc îmi vine o idee. Eu, oricum nu aveam caietele și cărțile la mine, însă nu mai aveam foarte multe ore și mă gândeam să dau o petrecere în pijama la mine acasă și să plecăm de la celelalte ore. După ce le-am spus fetelor ideea mea, au acceptat bucuroase și s-au dus după lucrurile lor. În 10 minute am ieșit pe poarta școlii și ne îndreptam spre magazin pentru a ne cumpăra câteva lucruri pentru petrecere.

- Ino, ai aflat ultima bârfă? zice Sakura în timp ce râde, iar Temari se strâmbă la ea.

Mă întorc spre cele două și le privesc atent. Păream puțin nervoasă, cred că am reușit să le sperii puțin, iar Hinata începe să râdă singură de noi.

- Uimiți-mă! spun eu în timp ce chicotesc.

Temari se uită puțin în jur apoi îmi spune să țin secret și să nu-i zic nimic fratelui meu. Hmm, mă întreb ce legătură are nebunul meu frate în chestia asta. O asigur pe prietena mea că nu voi spune nimic și o ascult. Se pare că îi place de unul din prietenii lui Deidara. E ciudat, nici măcar eu nu îi știu pe toți prietenii fratelui meu, iar uneori aveam senzația că sunt la fel de nebuni ca și el. Probabil că am dreptate.

Sunt o persoana geniala, stiu va rog nu aplaudati. Oricum stiu ca nu o sa ma aplaudati. Bun, revenind la ficul tau. Nu stiu cat de buna am fost eu cand ti-am corectat greselile, desi sunt sigura ca au ramas cateva, mi-a facut placere sa te ajut cu toate ca mi-ai ars creierii si acuma imi este greu sa scriu la propriul fanfic.
Good luck. x

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 Giphy

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Capitolul 5

Deidara P.O.V

După ce coboară sora mea din mașină, hotărăsc să nu mai merg la ore și îmi scot telefonul din buzunar. Observ că am câteva apeluri ratate de la un număr necunoscut. Din greșeală, apăs butonul de apelare, însă nu apuc să închid, căci aud vocea amicului meu Shikamaru. Pornesc motorul și îl întreb dacă ne putem întâlni. Acesta acceptă bucuros și îmi spune că mă așteaptă cu Sai și Sasori în parcul nostru favorit. Termin conversația și îmi pun telefonul în buzunar din reflex. În timp ce conduc îmi aduc aminte de sora mea și de visul ei. Sper să i se îndeplinească, chiar dacă mama și tata nu prea par a fi de acord. Dar ce contează?! Este viața ei, viitorul ei, mama și tata nu au niciun drept să se bage, iar eu o voi susține mereu. O ajut și o voi ajuta în continuare pentru că este surioara mea mai mică, chiar dacă ne mai și certăm uneori. Diseară o să merg cu ea și cu prietenele ei în bar. Nu le pot lăsa singure acolo. Uneori pot fi atât de naive, iar asta nu e bine deloc. Într-un sfert de oră ajung în parc și îi găsesc, cu ușurință pe prietenii mei.

- Ce face fetilii mele? spun eu rânjind.

Aceștia încep să râdă și ne salutăm în stilul nostru. Mă așez pe bancă și îmi scot pachetul de țigări dintr-un buzunar. Băieții mă întreabă ce am făcut în ultimele zile, dacă am vreo noutate. Îmi aprind o țigară și încep să le povestesc de Ino și prietenele ei. Mă simt mândru de mine când îmi aduc aminte că pentru prima dată am ajutat-o pe sora mea într-o treabă destul de serioasă. Acum e clar, sunt un geniu. După ce termin tot ce am avut de zis, amicii mei se uită șocați la mine.

- Dar Ino nu era afoană?!
- Stai liniștit Sasori. Nu sora mea va fi vocalistă, zic eu în timp ce râd.

Mai vorbim și râdem vreo jumătate de oră, apoi îi întreb dacă vor să vină la mine pentru o seară ca între băieți. Aceștia acceptă bucuroși și ne îndreptăm spre ieșirea din parc. După ce urcăm în mașina mea, dăm muzica la maxim și pornim spre casa mea.

Sakura P.O.V

Mergeam spre magazin, vorbeam, râdeam, mai exact, ne distram. Alături de prietenele mele mă simt bine, mai glumesc, mai povestesc tot felul de tâmpenii și știu că pot avea încredere în ele. Mă bucur că am reușit să scăpăm de ore. E o zi însorită, plăcută, numai bună de chiulit. Chicotesc ușor în gând și îmi pun ochelarii de soare. Mirosul de iarbă proaspăt tăiată îmi inunda nările. Adoram acel miros, iar ciripitul păsărilor îmi dau senzația de liniște și pace. Oricum, astăzi este ultima zi de liniște. De mâine seară vom începe așa-zisa perioadă de probă la bar. Dar totuși, este bine. Voi fi mai tot timpul ocupată și nu voi mai sta noaptea cu lacrimi în ochi ascultând muzică tristă, doar pentru că mă simt eu singură. Dacă acum câteva luni mi-ar fi zis cineva că voi fi tristă și că simt nevoia să am un băiat lângă mine, aș fi râs și aș fi spus replica mea favorită: „Bă ești tu nebun/ă?!”. Gândurile îmi sunt întrerupte de Ino care mă anunță că am ajuns la supermarket.
Luăm fiecare câte un coș de la intrare și ne îndreptăm spre raionul de băuturi. Încerc să trec pe lângă oameni fără a-i lovi cu coșul și mă apuc să caut o sticlă de șampanie. În seara asta dăm petrecere. După ce găsesc șampania, o pun în coș și îmi aduc aminte să îi trimit mamei un mesaj și s-o anunț că dorm la Ino în noaptea asta și că am niște haine de-ale mele la ea. Scot telefonul din geantă și încep să-i scriu. După ce i-l trimit, îmi i-au coșul de jos, însă mă trezesc pe jos cu un tip peste mine. Oh, fix de o căzătură aveam eu nevoie acum! Fețele noastre erau foarte apropiate. Avea părul roșcat și ochii verzi ca smaraldele. Trebuie să recunosc, tipu’ e chiar drăguț. Eram hipnotizată de ochii lui, însă nu durează mult și îl împing de pe mine uitându-mă la el cu o privire fulgerătoare.

- Pisi, nu știi să te dai la o parte, îmi zice el în timp ce își ridică rucsacul de pe jos.

Asta-i culmea! Tot el dă peste mine, tot el comentează! Îmi i-au coșul și îi zic să se ducă d******i pentru că e prea p***t. Mă duc la raionul cu mâncare și dau de prietenele mele. Le povestesc ce s-a întâmplat, iar acestea încep să râdă cu poftă. Tipic. Terminăm cumpărăturile și mergem la casă. Ino s-a oferit să plătească, Temari și Hinata s-au dus într-un petshop, iar eu am râmas în spatele blondei pentru a o ajuta cu pungile. Mi-am dat seama că era cineva în spatele meu, însă nu mă prea interesa. La un moment dat, simt o mână pe fundul meu. Mă enervez și mă întorc. Nu se poate! Iar roșcatul ăla fără creier. Mă uit urât la el și îl întreb nervoasă, ce vrea de la mine. Îmi spune că a uitat să-mi ceară numărul de telefon și îmi face cu ochiul. Nici nu mă mai obosesc să-i răspund. Mă întorc spre Ino și observ că așează lucrurile în pungi, așa că mă duc s-o ajut pentru a pleca mai repede. În mai puțin de șase minute, am și terminat de aranjat, iar blonda a și plătit. I-au două pungi și încep să merg destul de repede spre Temi și Hina.

- De ce te grăbești așa, spune Ino? în timp ce mă prinde din urmă.

Mă opresc puțin și mă uit la ea. Îi spun un singur cuvânt: „Roșcatul”. Aceasta se uită puțin mirată, dar evident că începe să râdă din nou. Nu resist mult și încep să râd și eu, chiar dacă se uita lumea ciudat la noi.

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 Tumblrlkjp5nsmmf1qdqlhz

~ If you think I'm just a foolish kid ruled by his emotions, that's fine. Following Itachi's path would have been too childish, the whispering of fools who don't know hatred. If anyone else tries to ridicule the way I live, I'll slaughter everyone they ever cared about. And then maybe they'll understand what it's like to taste... a little of my hatred. ~

My fic => Walls can't stop the music[+16]

"Ce faci fetiliii?" =))))) Ador faza asta!
Asa am sa salut pe toata lumea de acum. Ai facut o treaba buna si de data asta. Kisses. x

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Descriere: ai o descriere destul de superficiala, nu intrii in miezul emotiilor si al sentimentelor si nu ma ajuti, ca si cititor, sa inteleg tot ceea ce se petrece in acest fic. Leaga-te mai mult de sentimente, de ceea ce se petrece in sufletul personajelor sau, prin intermediull unei naratiuni foarte bine dezvoltate si a unui dialog bine pus la punct, incearca sa ma faci sa pricep ceea ce se petrece cu protagonistii, ce gandesc acestia, cum reactioneaza la diverse evenimente si cum se comporta ei de obicei. Nu te axa numai pe o descriere fizica si putin din descrierea morala, sufleteasca, cum vrei tu sa ii spui, caci am nevoie de detalii despre personaj in sine pentru a intelege cum decurg lucrurile.

Actiune & Dialog: actiunea mi se pare destul de anosta, nu e grabita, dar parca ma astept la actiuni sa se intampla, ma gandesc la ce se poate petrece in continuare si exact lucrul ala are loc. Vino cu aspecte noi si surprinde-ma, asta vreau sa vad. Dialogul mi se pare de prisos uneori, caci unele replici pot fi redate prin vorbire indirecta si nu este nevoie sa le treci dupa linia de dialog. Fa replicile sa fie mai interesante, deoarece si ele sunt o modalitate importanta de a-mi da seama cum gandesc personajele.

Idee & Titlu: ideea nu este dintre cele mai originale, dar sper ca o vei contura cum trebuie si ca vei face din ea ceva interesant. Titlul imi pare interesant, putin cam lung, dar cred ca atrage atntia. Acel (+16) nu imi place, nu are ce cauta acolo, parerea mea.

Estetica: nu mai scris si inclinat si ingorsat. Daca vrei sa adaugi ficului un aspect ingrijit, atunci poti folosi un alt font, fara bold sau italic, si totul va arata foarte bine. De asemenea, te sfatuiesc sa scrii de la capat, cu alineat sau cu un rand liber intre paragrafe, asa arata mult mai bine.

Greseli de tastare/ ortografie: am mai vazut greseli, de la cuvinte despartite gresit cu cratima, la greseli facute din neatentie. Spre exemplu, verbele terminate in "i" la infinitiv, au doi de "i" la forma afirmativa si unul singur la forma negativa (ex: fii, nu fi). O alta greseala este la verbul "a lua". La forma de indicativ prezent de scrie legat, "iau", si nu cu cratima, caci atunci reprezinta forma de perfect compus cu pronume in datic, complement indirect (ex: Iau o carte. I-au inmanat premiul mult asteptat.) Corecteaza-ti capitolele inainte de a le posta pentru a reduce din numarul de greseli.

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Joi 22 Aug 2013, 02:22

Hello.
Imi place ficul tau.
Ideea nu e chiar atat de originala, dar imi place.
Ultimul capitol mi-a placut foarte mult.
Cam pervers roscatul. I like it! lough

( I know, I know, pervert panda >.<)
Guy e destul de misterios.
Nu l-am vazut atat de des prin alte ficuri, deci e ceva nou la ficul tau si e interesant.
Astept cu nerabdare nextul si te rog (si sper) sa ma anunti de el.
Spor la scris.
C'ya! ^^

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 Doqkc1

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Vin 25 Oct 2013, 14:43

Fanfic blocat din cauza inactivităţii.

Walls can t stop the music/ - Walls can't stop the music [+16] - Pagina 2 A0fibm

ᴛʜᴇ ʜɪɢʜᴇsᴛ ғᴏʀᴍ ᴏғ ᴘʀᴇsᴇɴᴄᴇ

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Dum 30 Mar 2014, 23:36

FanFic redeschis la cererea autoarei.
Spor la scris.

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Lun 31 Mar 2014, 22:11

Capitolul 6

Ino’s point of view:

Când am ajuns acasă m-am simțit așa bine. Am simțit cum mă învăluie acel sentiment unic de liniște și siguranță întâlnit numai acasă. Totuși, am lăsat sentimentalismele la o parte, am avut nevoie urgent de o baie caldă și poate chiar și de un masaj bine meritat. Dar am avut o micuță petrecere de realizat așa că am renunțat la idee. Mă uitam la fete cum goleau pungile și cum așezau cumpărăturile pe biroul din camera mea. Am simțit cum lenea îmi trecea prin vene. Era acolo. Starea ,,bună-de-făcut-nimic” nu dorea să dispară. Mă controla. Oricât de mult am încercat să lupt, tot puteam pierde. M-am resemnat! Deși suna ciudat, penibil, stupid și copilăresc, recunoșteam, lenea mă învingea. Nu era ceva amuzant. Era serios. O asemenea stare îmi distrugea puțin câte puțin dispoziția și cu siguranță și viitorul. Îmi imaginam o Ino la vreo șaizeci și șapte de ani, cu fața îmbătrânită, cu părul din ce în ce mai cărunt și evident cu o casă plină de pisici. No husband, no kids. Și probabil vechii prieteni m-ar fi vizita, iar eu aș fi repeta în continuu: „Nu am chef de nimic!” cu o privire încruntată și cu vreo pisică pe cap în timp ce m-aș bălăngăni.

- Nuuu! Nu se poate! Nu sunt eu, nu vreau să fiu euuu!

Însă brusc am fost trezită la realitate de către Sakura care mă privea cu groază și încerca să mă miște cu un singur deget. Okay Sakura, se pare că și tu aveai nevoie de un doctor. Nu reușeam să înțeleg când au plecat Hinata și Temari din cameră pentru că eu nu observasem. Probabil eram mult prea dementă. Până la urmă m-am ridicat singură și am ajutat-o și pe ea. Am încercat să zâmbesc și să mă prefac, că doar am încercat să o sperii și am reușit. Sunt sigură că zâmbetul era mai fals decât unghiile Hinatei, dar asta e! Toți știau că nu eram o actriță prea bună și până și eu am recunoscut. Doar că, în unele momente chiar îmi doream să mă pot preface cum trebuie. Evident am rămas cu doritul. Eram sigură că rozalia nu mă crezuse, dar nu aveam ce face. Nu puteam pur și simplu să îi zic „Știi, eu cred că am o problemă.. sau chiar o boală! Mă gândesc, cu groază la viitor. De ce? Pentru că pur și simplu nu îmi pot controla lenea. Mă învăluie, mă îneacă, mă sufocă! Asta îmi va distruge viitorul. Voi fi prea leneșă, nu voi avea un job, poate nici cu trupa nu vom reuși din cauza mea și voi sta într-un final singură. Defapt stai, nu singură, ci cu o tonă de pisici. Și voi rămâne fără prieteni pentru că nu voi avea chef de nimic și se vor simți expediați când mă vor vizita”. Chiar era grav. Dar nu puteam zice nimănui. Sau riscam să ajung la nebuni. Off, chiar aș fi avut nevoie de o vacanță, dar realizasem că găsisem cel mai nepotrivit moment. Oftasem destul de zgomotos, iar Sakura mă auzise. În timp ce punea paharele de șampanie pe birou împreună cu niște gustări, mă întrebă ușor amuzată dacă am înnebunit. În acel moment nu o luasem ca pe o glumă. Și asta era destul de amuzant, dar mai puțin pentru mine. Începusem să mă panichez, îmi transpirau mâinile, iar ochii mă înțepau ușor. Mă mușcam de buză încercând să găsesc un răspuns scurt, dar la obiect. Nu îmi venea nimic în minte. Simțeam cum cineva mă prinde de gât și mă strânge cu putere. Secundele treceau cu viteza luminii și în orice moment problema mea putea fi descoperită și studiată incorect. Nu aveam scăpare. Privirea mi se încețoșa, iar o stare de amețeală punea stăpânire pe corpul meu. Mă rugam să nu cad. Măcar în acel moment să nu cad, căci pe stradă când se lovea vreun copil de mine și se întâmpla să port tocuri, cădeam imediat și tot eu păream aia care nu știe să meargă. Oh, nu puteam să cred că și în acel moment critic eu depanam amintiri. O lumină albă se apropia rapid de mine până când nu o mai vedeam pe Sakura și brusc...

- Hai să bem Sakura, hai să bem!

Deidara’s point of view:

Am ajuns în câteva minute acasă. Era logic, nimeni nu conducea mai rapid decât mine. Nu îmi era frică de poliție. Când îmi făcusem pentru prima dată buletin, cei de la poliție mi-au zis că aveam față de infractor. Poate pentru ei era o glumă, dar eu puteam să o iau în serios. De mic îmi plăcea să o enervez pe mama spunându-i că voi fi mafiot sau patron de bordel. Pe ea o supăra la maxim, dar pe mine încă mă amuza. Chiar foarte tare. Deși paream genul ăla de „bad boy” care nu putea iubi o singură fată și care îi speria pe toți, nu eram așa. Eram total diferit. Totul era de fațadă ca să nu se vadă ca am și eu inimă și sentimente și că pot fi rănit ușor. Dacă nu aș fi avut acea fața, puteam deveni prostul proștilor. Și normal că nu doream asta. Spre deosebire de sora mea, eu chiar eram un actor bun. Cred că dacă nu era sora mea, aș fi făcut orice ca să o am numai pentru mine. Nu mă interesa fizicul ei, nu asta mă interesa la o fată. Exact, căutam o fată ca și mine. Care se prefăcea a fi „bad girl”, dar care defapt era o persoană normală cu tot cu sentimente. Nu doream o t***ă, ci o femeie adevărată! Aveam niște replici cu care mă dădeam pe spate singur, dar totuși eram mândru de mine. Eram mândru pentru că nu eram un ratat ca restul. Revenind la sora mea, aș cam avea ceva de completat.

De mic mă purtam frumos cu ea, era prințesa mea. Am ajutat-o când am putut, am ascultat-o când a avut nevoie, dar niciodată nu mă gândisem că voi ajunge să simt ceva mai mult pentru propria mea soră. Din simple și des întâlnite sentimente, ajunsesem la ceva aproape unic. Era mult mai frumos așa, dar nu și normal. Mda, și nici legal, dar nu conta, eu oricum aveam față de infractor! Unul cu sentimente chiar. Și îndrăgostit de propria soră. Chiar trebuia să fi scris un scenariu de film. Dar nici scenariul nu m-ar fi ajutat. Nu puteam să mi-o scot din cap. Și era de zece mii de ori mai dificil pentru că dormea la doi pași de mine. Am avut tentative de a merge la ea, dar au eșuat. Mai bine așa. Dacă și-ar da seama, nu știu ce aș face. Ca iubită nu o puteam avea, dar ca soră da. Nu puteam risca să o pierd. Aveam nevoie de ea și simțeam că și ea avea nevoie de mine. Mă simțeam ușurat, dar eram conștient că atunci când va veni cu iubitul acasă mă voi da cu capul de pereți. Deja plănuiam cum îi voi bate fiecare iubit. Eram malefic, dar trebuia să fiu puternic și subtil în continuare. Brusc simțeam cum cineva îmi dă un pumn în spate. Puternic, dar nu destul. Îmi întorc privirea și dau de Shikamaru care avea un zâmbet de t****t pe față. Se pare că voi avea coșmaruri la noapte. Mă uitam la el ca la o ,,divă” nemachiată, iar acesta începuse să râdă cu poftă. Coborâsem din mașină și când intrasem în casă era o gălăgie precum cea facută de bețivi. Dar nu erau bețivi printre noi. Sau da? M-am uitat mai atent și am observat cum Sai și Sasori erau ocupați cu câteva sticle de bere. Deja? Dar oare cât am stat să meditez în mașină? Eram pregătit să îi cer câteva explicații lui Shikamaru, dar când mi-am întors capul acesta a dispărut și of course, a apărut lângă cei doi viitori bețivani. Se pare că o să am de cine râde în seara asta!

~ If you think I'm just a foolish kid ruled by his emotions, that's fine. Following Itachi's path would have been too childish, the whispering of fools who don't know hatred. If anyone else tries to ridicule the way I live, I'll slaughter everyone they ever cared about. And then maybe they'll understand what it's like to taste... a little of my hatred. ~

My fic => Walls can't stop the music[+16]

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Lun 31 Mar 2014, 22:14

Frumos frumos. Te iau cu mine la lautari diseara.
Da termina-ti masa. owo rolling on the floor

puuuuuuup

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Mar 01 Apr 2014, 00:05

Whoaaa... ce capitol genial! M-au amuzat putin gandurile lui Ino. Si eu am ganduri de genul, dar din alte motive. Iar Deidara, scumpul si dragul si iubitul si... dragutul de Deidara... imi pare asa de rau ca traieste o iubire imposibila. Sper sa nu ajunga sa comita o greseala pe care mai apoi o s-o regrete. In rest, ce pot sa spun, e un capitol frumos. Astept cu nerabdare nextul si sper sa ma anunti de el in continuare. Si multumesc pentru anuntul de acum. Iti urez spor la scris! Oyasuminasai! :*

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Joi 03 Apr 2014, 23:07

Capitolul 7

In another world...

Sasuke's point of view:

Mă uit scârbit la fratele meu care tocmai poartă o discuție mai aprinsă cu Madara pe tema antrenamentului de control al chakrei. Cine e Madara? Eh, un obsedat de reflexia lui în oglindă. Ăsta dacă nu simte că arată bine într-o zi, atunci nu mai iese din casă. Om mai bolnav ca ăsta nu găsești, sunt sigur. Altu’ care se crede perfect. Dacă nu ar avea putere, ar fi un nimeni, iar frumusețea asta a lui nu există. Eu nu observ nimic special la el și se pare că nici fetele nu văd. Sau poate nu e el interesat de fete. Mda, fix asta este întrebarea vieții. Ce legătură am eu cu el? Simplu! Chiar ,,foarte”.
~ După nașterea mea lucrurile s-au complicat în familia mea. Eram o fire mai sensibilă, mă îmbolnăveam foarte ușor. Dar asta e nimic! Tata îmi repeta zilnic, că eu sigur nu voi devein bărbat, că sunt un f****r, un plângăcios. Am simțit imediat că părinții mei nu mă vor. De iubit nici nu mai zic. Însă nu-mi păsa prea mult. Eu țineam cel mai mult la fratele meu și mă bucur că sentimentul era și va rămâne reciproc. Din partea mea, subiectul cu părinții este ca și încheiat. Brusc, într-o seară, mai exact acum un an, au început să mă usture ochii. Simțeam o usturime și o durere puternică, dar asta mai mult din cauza părinților. Ei fiind deja obișnuiți cu ,,veșnicele” momente în care mă plângeam că sunt bolnav sau că îmi este rău, nu m-au băgat în seamă. Iar eu chiar aveam nevoie de sprijin. Aș fi vrut să fie fratele meu lângă mine în acel moment, dar el era plecat într-o excursie cu niște prieteni și se întorcea fix a doua zi. Normal, trebuia să se întâmple ceva când nu e el. El a fost și va rămâne singurul meu ajutor. Revenind la problema cu ochii, îmi aduc aminte și acum cum începusem să plâng. Nu puteam să mă opresc, însă la un moment dat, am observat că aveam sânge pe tricou. La început nu mă speriasem, dar când mi-am atins accidental obrazul am văzut că pe degete aveam sânge. Atunci am simțit cum frica își face simțită prezența. Aveam senzația că pereții se apropie din ce în ce mai mult de mine. Inima îmi bătea cu putere, mai avea puțin și exploda în mine. Respirația devenea din ce în ce mai greoaie, părea că plămânii s-ar fi distrus în orice moment, iar un nod puternic în găt mă apăsa groaznic de tare. Nu știam ce să fac. Îmi tremura corpul și vedeam dublu. Credeam că asta îmi e sfârșitul, că voi muri doar pentru ca eram sensibil. Și cel mai tare mă rănea faptul că tata avea dreptate. Eu așa consideram în acel moment. Spuneam că voi muri și că nu voi avea cum să-i dovedesc că sunt puternic. Spuneam că pierd lupta! Involuntar m-am îndreptat spre baie și cu o doză de curaj pe care nu am avut-o până atunci, m-am uitat fix în oglindă. Ochii mei erau precum sângele și aveau niște semne negre și ciudate. Aveam un sentiment macabru în mine. Dar am găsit „luminița de la capătul tunelului”. O doză imensă de putere îmi curgea prin vene. O simțeam acolo. Știam că exista atunci și evident există și acum. Asta mi-a fost scăparea. În secunda doi am dat buzna în dulap și în cele două valize ale mele și am început să împachetez în viteză. Am terminat extrem de repede, i-am trimis un mesaj fratelui meu pentru a mă găsi când se întoarce. Am ieșit val-vârtej din casă și am pornit spre casa prietenului meu cel mai bun, Neji. Pe drum am observat că ochii au revenit la culoarea lor normală. Mă întrebam cum s-a întâmplat, dar nu acel lucru era important. Totuși, amicul m-a primit cu brațele deschise ca întotdeauna și l-am așteptat împreună pe fratele meu. Nu am vrut să-l implic și pe Neji în problema mea, așa că mi-am ținut gura închisă și spre uimirea mea, acesta era bucuros că am renunțat la familia mea, ca îmi doream să încep o nouă viață și nu începuse să mă ,,interogheze”. Chiar nu aveam chef de întrebări. Voiam să treacă timpul mai repede pentru a-mi vedea fratele. Odată cu întoarcerea lui Itachi, știam că bucuria și calmul se vor întoarce în viața mea. Iar eu aveam neapărată nevoie de asta.

Orele erau zile, iar minutele erau orele. Timpul trecea extrem de greu. Acesta mi-a răspuns la mesaj printr-un simplu ,,Ok”, dar îmi era de ajuns. Știam că se va întoarce cât de repede poate. Lichidul maroniu și ușor înțepător dispărea din ce în ce mai repede din pahar. Nu eram obișnuit să beau des. O făceam doar când simțeam nevoia. Când eram trist, când căutam un răspuns sau când pur și simplu îmi așteptam singura speranță. Mi-am întors privirea spre Neji și am observat că acesta butona telefonul cu un zâmbet de i***t pe față.

- Ăsta sigur e îndrăgostit!

Într-o fracțiune de secundă, acesta își mutase privirea în direcția mea. Se vedea că își mușca buza încercând să nu râdă. Chiar eram confuz. Deschid gura încercând să spun ceva, dar acesta mă întrerupe spunându-mi că am o problemă gravă. Începuse să râdă ca ultimul nebun. Oh, you don’t say! Să enumerăm, mai întâi m-au usturat ochii. Apoi m-am trezit că îmi curge sânge din ochi și aproape făcusem stop cardiac, iar pentru a încheia apoteotic, ochii mei au devenit de culoarea vișinelor plus că au și niște simboluri total neînțelese de mine. Clar asta e viață de boss, oameni buni! Ridic întrebător din sprânceană, însă răspunsul lui mă face să cred că are mare dreptate.

- Băi nebunule, gândești cu voce tare! zice acesta în timp ce râde cu poftă.

Îmi pusesem mâinile în cap și mă prefăceam, că ploua. Eram puțin rușinat. Fix când îi ceream scuze am auzit un zgomot puternic de la parter. În cea mai mare grabă coboram scările, iar când ajungem dăm fix peste... ~

~ If you think I'm just a foolish kid ruled by his emotions, that's fine. Following Itachi's path would have been too childish, the whispering of fools who don't know hatred. If anyone else tries to ridicule the way I live, I'll slaughter everyone they ever cared about. And then maybe they'll understand what it's like to taste... a little of my hatred. ~

My fic => Walls can't stop the music[+16]

Subiect: Re: Walls can't stop the music [+16] Joi 03 Apr 2014, 23:10

Asta sigur a baut gaz. =]]]]]]]
Se vede ca te-am crescut bine. xoxo

I know that heroes come in many forms and shapes,

but yours is my favourite.

Servus. Pentru inceput sa-mi fie rusine ca n-am reusit sa trec pe aici. Interesant capitol. Mi-a placut tare mult la sfarsit cand Sasuke a ajuns la Neji. Foarte fain. Sti ca suspansul e dusmanul meu de moarte? si aliatul da cel mai des dusmanul. Deci, as vrea tare tare tare mult next-ul. Si astept cu nerabdare urmatorul capitol. Spor la scris! Sayonara! :*

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself