Sakura's Point Of View:


   E frig aici sau privirile lui ma ingheata? Nu imi amintesc sa ma fi privit asa pana acum. De obicei e rautacios si ignorant, dar niciodata intrigat de ceva anume. In special de angajatii lui. Era ceva obisnuit ca el sa ne priveasca pe fuga, sa isi dea ochii peste cap si sa ne intoarca spatele. Dar pe cine cauta prin camera cu atata ardoare? Pare atat de concentrat incat ochii ii ies din orbite si il fac sa para si mai urat de cat e de obicei. De altfel, pe fata lui uscativa si galbuie cu buze subtiri ca niste sieturi peste care un nas lung si inestetic face umbra, ochii albastri migdalati sunt singurul lucru frumos. Asta cand nu se infurie bulbucandu-i. Asa cum e acum, e mai degraba infricosator.

   Imi e frica sa ma uit la el. Faptul ca nimeni nu mai e aici la ora asta imi alimenteaza teama si presimtirea ca ceva rau s-ar putea intampla. Pentru ca, ei bine, e atat de diferit de cum e zi de zi. Camasa i-a iesit pe alocuri din pantaloni al caror curea e desfacuta si se tine intr-o gaica, iar cravata ii atarna de gat; niciodata nu apare atat de neglijent in fata nimanui, in special a chelnerilor ca mine. Cert e ca e ceva ciudat la el, care ma sperie

   M-am ascuns in spatele barului astfel incat sa nu ma poata vedea de unde era atunci. Mi-am desfacut sortul ce imi cadea de ceva timp de pe solduri si m-am dat in spate cu intentia de a iesi prin bucatarie fara a fi observata, dar am simtit o mana aspra si mare cum imi apuca incheietura. Aerul mi s-a oprit in plamani si nu am mai putut respira, dar am incercat sa ma zbat si sa ma indepartez desi mana care ma tinea era vanjoasa si era evident cui apartinea.

   M-am intors si am intalnit privirea lui nebuneasca ce m-a facut sa vreau sa tip, dar imi era atat de teama incat sunetele mi s-au oprit in gat si nu am mai putut scoate nici un cuvant. Cautam disperata cu privirea pe cineva in tot acel local imens, dar nu erau colo nici macar femeile de serviciu. El continua sa se apropie infricosator de mult de corpul meu, privindu-ma cu aceiasi ochii salbatici, umezi si goi. Nu stiam ce avea de gand sa faca si daca as fi putut, nici nu as fi stat sa aflu, ci doar as fi fugit cat de departe as fi vazut.

   - Daca vei fi o fata buna, voi avea grija sa nu iti pierzi apartamentul prea curand, m-a atentionat el atunci cu o voce jalnica si ragusita din cauza bauturii pe care o bause, probabil, pentru a-si face curaj.

   Am tacut si am inghitit in sec, lasandu-l sa se apropie din ce in ce mai mult. Tejgheaua si raftul cu pahare ma inpungeau in spate, dar inchisesem ochii astfel incat macar sa nu il pot vedea. Nu aveam de ales decat sa il las sa faca ce voia cu mine, desi persoana lui imi repugna, atata timp cat lui ii datoram faptul ca am cu ce sa traiesc. Mirosea puternic a Gin si a Martini, iar fumul de tigara ce se impregnase in hainele lui era atat de proeminent, incat tonele de parfum scump cu care se dadea de obicei nu se mai simteau aproape deloc. Ma simteam oribil cand ma gandeam ca omul acesta murdar ma atinge cu mainile lui uleioase.
   Isi lipise corpul desirat si bolnavicios de trupul meu, astfel incat ii puteam simti coastele cum imi inteapa pieptul. Isi plimba buzele subtiri si uscate de-a lungul gatului meu, urcand si sarutandu-mi barbia si buzele intr-un fel ce ma facu sa incep sa ignesc. Imi era scarba si frica de omul ce incerca cu disperare sa isi desfaca slitul de la pantaloni in timp ce mana sa dreapta si osoasa se strecura pe sub camasa mea.

   Respiratia lui avea un iz puternic de tutun de proasta calitate. Am incercat sa imi eliberez mana stanga din stransoarea lui, dar asta nu l-a facut decat sa o stranga mai tare si cu cealalta mana sa imi rupa nasturii camasii holbandu-se cu ochii lui bulbucati catre soldurile inca acoperite de pantalonii cu talie inalta.

   Stiam ca oricat i-as fi de recunoscatoare nu il puteam lasa sa faca asa ceva. Mi-am eliberat mana dreapta pe care am strecurato incet pe langa capul lui chelios si uleios in timp ce el se chinuia sa imi desfaca nasturele de la blugi. In momentul acela uram ca nu am brate mai lungi, astfel incat sa pot ajunge la paharele agatate de bar. Insa el era atat de aproape de a ma dezbraca cu totul, iar eu nu puteam sa suport mangaierile si sarutarile lui gretoase. Dar cand reusi sa imi dea jos pantalonii, paru atat de satisfacut incat se napusti asura mea ca un animal. Nu, nu!
   Am reusit sa apuc gatul sticlei ce statea sa cada de pe tejghea si cu un efort supraomenesc am tras-o spre mine si l-am lovit in cap. Am inchis ochii inspaimantata simtitnd firisoare calde de sange cum se scurgeau pe fata mea, dar m-am oprit la timp incat sa nu urlu.
   El a cazut inconsient la pamant tragndu-ma si pe mine odata cu el. Mi-am tras mana din palma lui si m-am ridicat. Nu aveam curajul sa il privesc, dar odata ce i-am simtit mana apucandu-ma de glezna, privirea mi s-a incetosat si am cazut la pamant.

   M-am trezit indreptandu-mi privirea spre el. Avea ochii larg deschisi si un zambet rautacios pe buze. Cand m-a vazut ridicandu-ma, m-a apucat din nou de glezna, si-a ridicat capul si mi-a soptit cu un glas de sarpe ceva ce mi-a urcat sangele in obraji si m-a facut sa vad negru in fata ochilor.

   - Asteapta doar... vei vedea ce o sa patesti dupa aceea. Vei ajunge la inchisoare, nenoroc*to!

   Am stiut ca singura alegere pe care o aveam era sa ajung la inchisoare pentru ce am facut, atat timp cat nu aveam nici o dovada ca el m-ar fi agresat inainte. Dar ceva in interiorul meu s-a trezit si m-a facut sa ma urc pe abdomenul lui umflat si sa apuc cutitul de pe bar. I-am zambit nebuneste, stiind ca va fi ultima lui amintire, si am inceput sa il strapung cu cutitul, simtind cum picioarle goale si reci incep sa mi se murdareasca se sange. A gemut infundat de cateva ori, dupa care a dat ochii peste cap si a murit. Oare de ce facusem asta? Nu stiu.
   Cert e insa ca vazandu-l acolo, intins si acoperit de sange, un sentiment ciudat de placere m-a incalzit pe interior. Imi simteam inima batand zgomotos si voiam ca aceea senzatie data de vederea sangelui lui sa dureze mai mult si mai mult. Si desi nu il mai puteam vedea suferind, fiind deja mort, i-am descheiat nasturii la camasa si am inceput sa ma joc cu lama cutitului pe pieptul sau, crestandu-i pielea si bucurandu-ma de sangele ce curgea din abundenta patandu-mi hainele.

Wow!Am ramas cu gura cascata cand am inceput sa citesc.Ai descris cu atata pasiune incat nu imi mai puteam dezlipi privirea de pe monitor.A fost un capitol excelent mult mai interesant si decat romanul lui Charline Harris cu care inca ma mai chinui.M-a atras atat de tare ca apropape am plans cand am vazut ca NU mai este nici un capitol pe pagina.Felul in care ai descris actiunea ma facut sa cred pret de cateva secunde ca si eu particip la actiune si ca vad scena cu proprii mei ochi.Sincer acesta este unul dintre putinele ficuri la care astept nextul cu sufletul la gura.Tineo tot asa si contiuna cu scrisul.Bafta la scris si multe ideei bune.

Sasuke's Point Of View:


    - La dracu'!

    Am aruncat grabit tigara din gura si mi-am repezit pasii. Inca simteam gustul neplacut al tigarilor ieftine cum imi umple gura, dar nu imi pasa atata timp cat aveam ce fuma. Chiar daca tata s-a opus vehement viciului asta si m-a trimis la un centru de dezintoxicare, vazand ca eu continui sa fumez pe ascuns si cumpar tigari din banii de buzunar, a ajuns sa o oblige pe mama sa imi faca pranzul in fiecare dimineata. Si cu toate astea tot nu m-am lasat spre marea lui disperare. Eram sigur ca va innebuni cand va simti ca miros din nou a tigara, dar avea norc ca nu aveam vicii mai grave pentru care sa trebuiasca sa ma aresteze, precum trasul pe nas.
    Ceasul spart de la mana arata ca intarziasem cu jumatate de ora. Ma asteptam sa faca destul de urat cand voi ajunge la sectie si sa imi tina o noua predica despre importanta punctualitatii, aceeasi pe care am auzit-o la fratele meu dintodeauna. De cand Itachi se mutase din Sapporo, eu ramasesem singurul cu care sa-si raceasca gura si nu rata nici o ocazie sa o faca.

    Pasii mei apasati erau zgomotosi si, neavand altceva de facut, mi-am mutat privirea catre ei si am inceput sa ascult. Mai aveam in jur de zece minute pana la statia de metrou si alte douazeci pana la sectie, lucru care probabil imi va mari considerabil intarzierea la o ora si pedeapsa cu cateva zile. Mi-am ridicat privirea din pamant si am cercetat vitrinele magazinelor, vazand ca o masina de politie e parcata pe strada asta, la cativa metri de restaurantul exclusivist al vecinului nostru, ca sa constat ca usa era larg deschisa si echipajul tatalui meu era adunat acolo. M-am apropiat grabit de local si am intrat, dar acolo era atat de multa lume incat nu puteam vedea ce s-a intamplat

    - Hei, Mikage! Ce se petrece aici? Ce-i cu toata agitatia asta?
    - A, Sasuke! O chelnerita si-a omorat seful dupa ce acesta a incercat sa o abuzeze; ceva destul de simplu.

    A mai spus ceva dupa aceea, dar nu am mai stat sa ascult. Mi-am facut loc pri multimea de curiosi aflati la fata locului si m-am strecurat pe sub banda galbena fara ca vreun politist sa imi zica nimic, atata timp cat eram fiul sefului lor. Eram obisnuit cu furturile si violurile, dar aceea era prima data cand asist la o crima si in special, una facuta de o femeie. Inima imi batea cu putere desi nu eram hemofobic si vazusem atat de multe filme politiste si auzisem de atat de multe cazuri incat eram sigur ca nimic nu ma va surprinde. Am pasit usor nesigur dupa bar, doar ca sa gasesc un trup mort, conturat cu creta si acoperit de o patura. In jurul cadavrului era o balta de sange prin care cioburile unei sticle si material de haine imbibat in sange se distingeau, iar pe raftul cu pahare era o mapa ce atarna, gata sa cada. M-am apropiat de ea, ca sa constat ca in interiorul ei era asezata frumos arma crimei: un cutit mare, ascutit, cu o lama de pe care sangele curgea umpland mapa si lasad sa se vata luciul morbid al cutitului.

    - Vrei sa vezi, baiete? m-a intrebat o politista, nou angajata probabil, atat timp cat nu ma cunostea si nu o cunosteam.

    Femeia a apucat patura cu care era acoperit cadavrul de un colt si a tras. Am fixat trupul mort cu privirea, dupa care am simtit ceva cum ma inteapa pe interior si m-am dat in spate, punandu-mi mana la gura. Am fost mult prea surprins pentru a mai spune sau face ceva, iar aerul care imi patrundea in plamani devenise dureros de respirat. Politista a mai ramas un timp asa, dupa care a luat materialul si l-a acoperit. Am plecat de acolo clatinandu-ma pe picioare si imaginea aceea terifianta imi aparea in gand, iar eu incercam sa o alung. Mi-am tras un scaun langa perete si m-am asezat sprijinindu-mi coatele pe genunchi si obrajii in palme. Crima aceea odioasa... Chiar fusese facuta de o femeie?
    Corpul victimei era lung si rumen, usor bolnavicios, cu un cap chelios si niste ochii albastri si goi acoperiti de o membrana umeda, rosiatica. Avea pieptul gol si slitul de la pantaloni era desfacut, iar gatul sau statea intr-o pozitie al dracu de ciudata. Insa intreg abdomenul lui era crestat si plin de sange, iar in dreptul inimii lui o rana adanca patrundea atat de mult incat ii puteai vedea plamanii umflati printre coastele ascutite. Am incercat sa alung aceea imagine si acel miros dezgustator de bautura, acoperit aproape in intregime de mirosul sangelui ce iti inunda narile.
    In timp ce stateam asa, am auzit un stigat ascutit venind din bucatarie si m-am grabit sa vad ce s-a intamplat Am deschis cu putere usile si m-am apropiat de Mikage, politistul cu care vorbisem mai devreme, iar acesta s-a dat la oparte astfel incat eu sa pot vedea ce se petrece.

    - Am... Omorat un om!

    Cu totii am ramas atat de surprinsi incat ne-am dat un pas inapoi. Fata si-a acoperit fata alba cu palmele de pe care sangele curgea in jos pe brate rasfirandu-si degetele astfel incat ochii verzi si rosiatici, cu o privire nebuna, se intrezareu sticlosi si plini de lacrimi. Avea o patura atarnandu-i pe umeri, dar statea jos pe podeaua rece, iar camasa alba si murdara cu nasturii rupti ii lasa la iveala un piept plin de vanatai si muscaturi. Continua sa isi apese chipul cu palmele mici si sa isi infiga unghiile in piele, repetand incontinuu fraza pe care o spusese mai devreme, parca nevenindu-i sa creada ca e adevarat. Nici cand psihiatrul o apuca de umeri, o aseza pe scaun si incerca sa o calmeze nu se opri.
    Am simtit o mana cum ma trage de camasa, dupa care, fara sa intorc capul, persoana m-a tras afara din bucatarie.

    - Hai sa megem Sasuke, nu trebuie sa vezi asa ceva.

WOW! Deci scumpa Sakura nu a putut lasa cadavrul asa descoperit si aruncat acolo.Si cum adica Sasuke?Nu sunt mai prejos decat voi barbati insa este adevarat ca au fost "umplute" cu o doza mai mica de sado-masochism decat voi.Saraca Saku cred ca este graznic sa ucizi pe cineva insa nu a facuto pentru ca a vrut ci pentru ca a trebuit.RESPECT!Bravo Saku ca nu ti-ai lasat corpul pangarit de mainile acelui ratat.A fost un capitol excelent si nici nu mi-am dat seama ca este scurt.Eram ocupata sa ma aflu in mijlocuol actiuni.Imi place cum ai descris si cum sa petrecut actiunea!Mersi de anunt si bafta la scris.
P.S. Pentru un astfel de capitol merita asteptarea .Insa sper sa ne incanti privirile cu inca un capitol cat de curand posibil.
Te pupa Inna

Interesante circumstantele sub care s-au intalnit protagonistii. Musette, ai idei foarte originale si sper ca o sa continui sa ne uimesti cu fiecare capitol. Sasuke, fiul serifului si un vandal? Buna asta. Sunt curioasa ce se va intampla cu Sakura, fiind o criminala, o sa fie bagata la inchisoare? Sa speram ca nu , asa ca adu nex-ul cat de repede poti. Te-am pupat.

WOW!Nu ma asteptam la asa ceva.Adica totusi asa se intalnesc ei?Ce...dragut si dubios.In fine,mi-a placut capitolul,a fost destul de lung si a avut descriere sentimentala.Mie una imi place mult su sincer ma simteam uneori ca si cum chiar EU treceam prin ce trece Sasuke si chiar mi se derulau imaginile pe care tu le-ai descris in fata.Imi place la nebunie acest fic si face parte din putinele ficuri pe care le citesc si nu vreau sa se termine.Iti urez multa bafta in contiunare si sper sa ma anunti si la nextul viitor cum ai facut la acesta.:*

Sakura's Point Of View

    - Nu mi-am dorit... asta. Credeti-ma! Nu am vrut sa il omor!
    - Asta nu are nici o imporanta. Oricat ai vrea, nu poti schimba faptul incontestabil ca l-ai ucis. Dar de ce ai facut-o, ha?
    - Nu stiu...

    Barbatul a batut cu pumnul in masa, vizibil iritat de raspunsul meu. Lumina puternica a lampii imi intra in ochi, astfel incat nu il puteam vedea la fata, dar puteam spune ca ma privea cu dezgust. Si-a domolit respiratia, incercand sa se calmeze si mi-a repetat intrebarea la care a primit acelasi raspuns. Atunci, scos din pepeni, mi-a lovit obrazul cu palma lui grea si a facut un semn cu mana unor persoane din spatele meu, iar acestea m-au apucat de ambele brate si m-au tarat afara din camera.
    Disperare. Asta era tot ce simteam. Tot ce vedeam era diferit de lucrurile cu care eram eu obijnuita si nu puteam crede, in special, faptul ca azi dimineata am fost in stare sa ii pregatesc masa lui Haru, sa plec la serviciu, sa muncesc si sa vorbesc cu toate persoanele pe care le iubesc in mod normal, iar acum eram aici, ucisesem un om... Parea un cosmar din care orice as fi facut, nu aveam sa ma trezesc. Imaginea lui apropiindu-se, senzatia sangelui lui curgandu-mi pe frunte, mirosul puternic de tutun ce acaparase incaperea... Toate imi patrundeau brusc in minte, dureros de reale si de fatale.

    Daca as fi avut mainile libere, mi-as fi acoperit fata si as fi inceput sa plang. Dar politistii ma tineau atat de strans, iar catusele erau reci si taioase pe incheietura mea. Mi-am mutat privirea mai apoi in pamant si am simtit cum picioarele incep sa imi tremure si sa mi se inmoaie, dar ma simteam atat de vinovata incat nu aveam curajul sa spun un cuvant, sau macar sa imi ridic privirea catre ei. Le simteam privirile dezgustate lovindu-ma de pretutindeni si stiam ca ei totii ma urasc, desi nici unul nu ma cunostea cu adevarat si nici nu ar fi incercat sa o faca.
    In fata mea se formase un culoar, toti ceilalti politisti dandu-se la oparte, de parca doar fiind cu mine in aceeasi camera ar fi fost un lucru periculs. Nimeni nu indraznea macar sa ma priveasca.

    - Inteleg... Atunci imbracati-o in ceva si duceti-o la arest! Psihiatrul o va putea vedea alta data.

    Matahalele de langa mine ma tineau strans si ma tarau dupa ei cu brutalitate, pe un hol lung, pe niste scari inguste, intr-un loc unde era din ce in ce mai intuneric.
    M-au impins intr-o incapere stramta, umeda si urat mirositoare, dupa care au trantit usa cu gratii de fier si au plecat. Acolo era atat de liniste incat le-am putut auzi clar pasii urcand pe scari si apa curgand dintr-un colt al camerei de la una din tevile ruginite. Ma simtam dureros de singura stand acolo si ascultandu-mi bataile inimii, atat de singura incat un tremurat convulsiv m-a cuprins si nu m-am mai putu gandi la nimic altceva. Eram speriata; atat de speriata, incat nici macar lacrimile ce imi intepau ochii nu puteau curge. Tremuram si, fara sa imi dau seama, strangeam puternic in maini barele metalice si usor ruginite, pe care palmele imi inghetasera.

    Intunericul abstract din aceea camera ma inghitea cu totul, iar lumina difuza pe care un bec aproape ars o imprastia imprejur nici nu ma ajungea. Probabil, ddaca ar fi facut-o, m-as fi agatat de ea si nu i-as fi dat drumul. Tot ce faceam era sa stau si sa strang puternic gratiile in maini, tresarind la cel mai mic zgmomot nefamiliar.
    Incercam cu disperare sa gasesc o persoana care m-ar fi putut scoate din tot acel rah*t, cu toate ca eram sigura ca la orice persoana as fi apelat, nu ar fi facut decat sa ma adanceasca mai mult si sa ma duca intr-un loc de unde intradevar nu aveam scapare. Nu ca de unde eram acum aveam sa mai scap vreodata. Toti oamenii pe care ii cunosteam, nici macar familia pe care nu o aveam si nici Haru, nu ar fi miscat un singur deget pentru a ma sprijini sau ajuta. Ceea ce s-a intamplat in ziua aceea m-a facut sa realizez ca nu aveam, de fapt, pe nimeni aproape si ca, probabil, pana si parintii mei renuntasera sa ma vegheze din ceruri.

    Uitasem, fara sa realizez, de ce eram acolo. Ce facusem pentru a ajunge intr-un asemenea loc. Da... Omoransem un om. Un gunoi. Un nimic. Dar oricat de jalnic ar fi fost, era un om, iar eu il omorasem. Senzatia de placere morbida ce pusese stapanire pe mine la momentul crimei, de sete de sange, nu se mai simtea oricat de tare am inercat sa o aduc inapoi. Simpla amintire a mirosului greu si a sentimentului pe care l-am avut cand sangele imi imbiba hainele ma dezgusta.
    Tremurul nervos de mai inainte revenise si odata cu deznadejdea, o criza slaba de isterie ma facu sa izbucnesc in plans. M-am ascuns intr-un colt umed si mi-am adunat hainele sub mine ingropandu-mi capul in maini si ducandu-mi genunchi la piept. Suspinam atat de des si profund incat pieptul incepuse sa ma doara.

    Voiam cu disperare pe cineva care sa fie acolo si sa ma ajute sa scap din aceea mizerie si, stiind ca nu e nimeni, o durere ascutita incepuse sa imi intepe inima. Ma intrebam, oare, asta simtise si el cand l-am ucis? Aceeasi durere?
    Zgomotul unor pasi, intradevar nesiguri, m-ia intrerupt gandurile. Auzem clar ca cineva coboara scara de fier si daca ma chinuiam putin, ii puteam auzi chiar si respiratia accelerata. I-am numarat pasii si, cand am constata ca s-a oprit, am facut un efort si m-am tarat pana la gratiile de metal, cu miros de rugina.

    Baiatul, pe care nu stiam unde, dar il mai vazusem inainte, vazandu-ma aparand de nicaieri, a tresarit usor si a dat sa plece. Cu un gest sfarsit, de care nu mi-am dat seama, am scos mana printre bare si l-am apucat de camasa alba incercand sa trag de ea, pentru a nu il lasa sa plece. Aveam un sentiment ca dac el va pleca acum, viata mea avea sa se sfarseasca.
    Am strans materialul matasos in maini si am putut observa cum ochii lui negri si terifiati se intorc spre mine, parca cerandu-mi din priviri sa il las sa plece, cat mai repede. Dar in loc sa fac asta, l-am tras usor mai aproape de mine si, in timp ce larimile imi curgeau pe obraji si imi inecau glasul, i-am soptit cu o voce subtire si vinovata:

    - Ajuta-ma....

Cu fiecare capitol pe care il citesc parca ma uimeste tot mai mult originalitatea acestei povesti .Am vazut povesti "originale" insa inspirate dintr-o parte si din alta...dar la tine nu se vede.Ideeile sunt perfect imbinate iar descrierea te face sa te simti in pielea personajului oricare ar fi el. II poti simti,fericirea durerea ,frica ,singuratattea ,siguranta si furia .Iti multumesc ca m-ai anuntat si vreau sa iti spun ca ar trebui sa scri o carte .Fara nici un fel de gluma,esti la fel de talentata(pate chiar mai talentatA) ca si L.J.S. sau Charline Harris si nu o spun din politete ca sa te fac sa te simti mai bine(nu sunt genul ala de persoana,sunt sadica!)ci pentru ca chiar te pricepi.Asta este o idee super originala.Eu una nu am mai citit asa ceva pe nici unul din forumurile pe care am fost.Sakura este criminala si Sasuke este "terifiat" de ea.Grozav!Ma bucur caai adus capitolul asa de repede.Sincer am ramas uimita cand am vazut acolo "The Innocent-Musette" am crezut ca am citit gresit sau un mesaj mai vechi insa era chiar adevarat.Mersi de anunt(din nou) si sper ca ne aduci nextul la fel de repede si data viitoare.Sincer asta este un fic ce merita citit!

Hei:)

Fiu...Ai adus continuarea mai repede decat credeam.:)Totusi , nu ma gandeam ca Sasuke o sa vina cu atata sfiala la Sakura.Jalnic..si mai vroia sa pleca .Mda..gestul acesta m-a enervat!Da , din cate am inteles o sa aduci continuare sambata viitoare^^.Atunci , spor la scris .Te-am pupat .Pa-pa:)

Primaaaaaa!Mersi de anunt!Saraca Sakura...cred ca eu ma dadeam cu capul de grati pana muream daca as fi fost in situatia ei.Sincer il inteleg pe Sasuke,adica oricat de nevinovat ar fi detuntul/detinuta nu a ajuns la inchisoare pe degeaba.Am inceput sa plang de la inceputul capitolului si nu m-am oprit nici acum.De cand nu am mai plans...Ah,ce iubesc modul in care descri zici ca personajul din perspectiva caruia povestesti as fi chiar eu.Ciudat!Oricum ador acest fic si sper ca o sa il continui pana la capitolul 999.Chiar merita continuat si citit :*.

Buna, deci in sfarsit a venit, nextul ...
Pot spune ca imi place foarte mult, sper ca cei doi sa fie legati cu lanturi si cheia sa fie pierduta . Sper ca data viitoare cei doi sa fie mai in centrul ideii , good luck!

Te rog sa ma anunti cand pui nextul ,,, au revoir !