Autor point's of view:
Totul este frumos,pana la punctul culminant al vietii.Viata mi se pare mie,a fii ca si o compunere.Are mai intai inceputul,partea in care totul ti se pare atat de roz,iar lumea nu are defecte.Noi ii spunem,totul este linistit si frumos.
Insa apoi vine cuprinsul.Daca stam sa ne gandim totusi,ca,timpurile moderne s-au schimbat,ne dam seama de ceea ce se numeste,,Epoca Moderna''.Si aici multi isi pun intrebarea ,,Daca epoca in care lumea a avut cea mai mare inflorire se chema epoca moderna,atunci de ce noi ii zicem moderna?''.
Fiindca adolescenti,stiu intotdeauna ceea ce inseamna ,,modern''.E un cuvant cu multe sinonime.Nu cum am zice noi,de exemplu,harnic-muncitor.Ceea ce inseamna,ca modern inseamna nebunesc.Pentru mine,modern nu inseamna infloritoarea perioada in care tehnologia,etc s-au creat.
Ceea ce mi se pare,este adevarul.Lumea nu mai e roz.Lumea te poate ,,papa'' sa zicem asa ...
Sakura point's of view:
Acest vis ciudat,care intotdeauna il am,de cand parintii mei,au murit.O fata mica si frumoasa,cu o piele alba ca spuma laptelui si cu ochii ca un iaz limpede,se aproprie de mine.Insa intotdeauna,ma ia de incheietura,si corpul ei devine atat de ... macabru.Unghiile ei devin niste mari si ascutite cutite,care m-au impuns incet,lent,in incheieture.Firicerele de sange,erau acum o mare cascada,ce curgea din mana mea.
Pana la urma,am ajuns sa mor.
Am acest ingrozitor vis de cam ... 16 ani.Am 19 acum.Si,totusi,incerc sa trec peste ingrozitorul vis pe care il am.Insa niciodata nu am inteles,ce este cu acest vis?De ce fata aceea urla nebunesc la mine cu un ,,Ajuta-ma,ajuta-ma!''
Sunt la facultate.Primul an ... Frumos nu?Studiez din greu,dreptul.Da,as vrea sa fac dreptate-n lume.
Insa,cum pot face dreptate la alti,daca eu,inca am probleme cu propria-mi lume?Nu inteleg aceste intamplari care au o succesiune ciudata,si intoarse total cu capul in jos.
Ceea ce vreau sa sppun,e ca nu inteleg ce mi se intampla.Viata mea pare a fii doar o succesiune de intamplari ... horror.
Mi se pare ceva ce,apreciez.Sa fiu atat de atenta la viitorul meu.Parintii mei stiu ca visau sa ajung pe propria-mi piele,sa fiu singura si sa simt ceea ce inseamna facturile.
Parinti mei au fost intotdeauna bogati.Mai mult decat isi da seama lumea.Contractul permanent consta in cate 18 de miliarde pe luna.Vai vai vai,ce fac eu cu atat?
8 miliarde dispar in facturi,cate 2 pentru mancare,si ei bine,pentru hainele si nevoile mele personale,imi raman 8.Asa ca m-am gandit sa mai adaug cateva chestii noi.
Astazi e prima saptamana implinita de facultate,deci am intrat in a doua,este luni.De cativa ani,m-am certat cu buna mea prietena,Moralei.Si nu cred ca m-am mai impacat cu ea,in ciuda ca eu o iubesc si tin la ea ca prietena,nu am iertat-o si nu o voi face niciodata.
Locuiesc intr-un ... palat.Un palat mare de acela care oamenii il vad cand sunt la baluri.Numai ca eu nu fac baluri,ci petreceri total nebune.
Ei bine,sa explic mai bine planul casei.Cand intru pe usa,vad in fata o gramada de spatiu,care serveste a fii holul,iar pe amandoua partile,putin curbate,sunt scarile de marmura crem,cum este tot palatul meu.Iar intre scari,este o superba fantana.Daca urci scara din dreapta,acolo poti vedea clar culoarul meu.Acolo este camera mea de fitness,acolo este livingul meu,acolo sunt cele 4 dulapuri ale mele,insa doua dintre ele sunt goale,fiindca le-am construit acum doua luni,pentru ca voi cumpara noi haine,si stiu ca nu o sa aiba loc,dormitorul meu.
Iar daca urc scara de pe stanga,vad bucataria,si restul camerelor.Am multe camere.
Peretii camerei mele sunt vopsiti in ... zebra.Podeaua,ei bine este ocupata de marele covor care cuprinde fiecare coltisor de podea al camerei mele,un covor mare si roz.
Am un pat cu lenjerie portocalie,cu stropi pe el,iar patul este acoperit de un baldachin de culoarea albastra discreta,de care sunt agatate cristale,comandate direct de la firma Bvlgari.
Am un birou roz,care are si cateva rafturi in care pun carti si caiete pentru facultate.Langa camera mea,am o alta camera,preferata mie,camera cartilor.
Ma uit la ceasul meu de la mana,care indica ora 11:34.Am ore de la 12.Ma ridic din pat,imi fac in doua minute baia,si apoi ma duc catre dulapul cel mare.
De acolo imi aleg o bluza cu maneca trei sferturi,albastru inchis,de la Holiester,iar peste imi iau o vestuta de blugi pe care o inchid,in picioare imi iau tenisi albi si cafeniu,Converse,si pe mine iau niste blugi simpli,mulati.
Parul meu roz,de care lumea se mira,mi-l strang intr-o coada sus de tot.Am un breton care este doar cu 1 milimetru mai sus de sprancene.Adica de loc,insa nu il las ca creasca,nu-mi sta bine fara breton.Parul il am gherute.
Imi iau o geanta de scoala,gen de aceea care poarta profesoarele.Insa aceasta este doar patrata,ca o geanta-plasuta de plaja.Ea are material de blugi,care are auriu si sclipici care au fost parca,stropite la intamplare.Ma duc in oglinda,la trusa de machiaj,si ma dau cu un lipgloss foarte discret,ma duc grabita spre camera mea,si imi pun in geanta caietele,cartile si restul si plec repede,fara a saluta-o pe femeia care mi-a fost ca o mama.De cand eram mica,ea m-a ingrijit.Ea se numeste Kamiko,si este o femeie care este zvelta,supla,cu forme generoase.Si eu de asemenea,pentru varsta mea,arat tot la fel.
Ma duc catre garaj,si imi iau o camioneta Chevy,care este moderna,bine spalata,vintage,si rosie.Imi pun in ea geanta,si plec cat de repede pot.Am si un Bugatti Veyron,insa nu prea il folosesc.E un test,fiindca Kamiko e tot la fel de bogata,mi-a cumparat masina asta,si apoi s-a cam suparat ca nu o folosesc.
Ajung in parcare,destul de repede.Toti se uitau ciudat la mine.Adica,stiu,tocilara chic,cine ar fii crezut?
Eh,totusi ... Cand viata iti da lamai,faci limonada cu ... expresorul!

Sakura 's point of view

Viata mea nu este totusi atat de trista cum cred unii.Insa a descoperi de ce ai aparut pe pamant,este divin.Acest sentiment te poate face sa ... sa zbori.
Insa ,noi existam din punctul meu de vedere ,pentru a iubi.
Si de ce cred eu asta?Fiindca iubirea e un sentiment ce te aduce la cote maxime.Insa ,eu nu simt nimic pana acum.Acest sentiment afurisit nu s-a gandit sa treaca si pe la mine.Singura iubire a fost cea a parintilor fata de mine.Insa nu am avut niciodata pe cineva ,cineva ce ma putea face sa ard de durere ,si sa zbor de fericire.
Cu un oftat lung ,ma ridic foarte repede din pat.Incerc sa ma misc dupa ,insa corpul meu este amortizat.Nu pot sa ma mai misc ,din cauza faptului ca am stat atat de mult in pat ,fara sa ma misc ,nici macar un muschi ,nici macar o mica miscare.
Ahhh ,stiu ca trebuie sa ma duc la scoala.Sfinte ,astazi nu am nici un chef ... Ce sa fac?Sa ma duc?Sa nu?
Trebuie sa ma duc.Incep sa merg ,sau mai bine zis sa fug catre dulapul meu cel urias.Imi iau niste blugi putin rupti ,insa nu mi se vede piciorul ,o bluza groasa crem ,foarte calduroasa , si o esarfa buturuga de culoarea scorburei.Ma incalt intr-o pereche de cizme UGG originale,cu nasturei ,culoarea lor fiind tot culoarea scorburei.Imi fac un coc ,lasand fire rebele ,imi pun o cordeluta dubla ,intre ea fiind lasat putin spatiu ,si acolo parul meu este putin ridicat ,sau tapat.
Ce calduroase sunt aceste cizme!Peste imi iau un cardigan luung,de culoarea crem ,si il inchid.
Ma grabesc spre garaj ,fara a mai lua micul-dejun.
Cu o viteza uimitoare ,in trei secunde sunt in Chevy-ul meu vintage ,de care sunt foarte multumita.In trei minute ,ajung la scoala ,unde o salut foarte vioi pe Hinata.
- Hei Hinata!Spun eu bucuroasa.
- Heyo,Sakuu!Spune Hinata pe un ton foarte dulce.
Ne luam in brate ,si incepem a vorbi tot felul de lucruri.Apoi ,intram in scoala ,trecand de coridoare lungi ,de cele doua etaje ,si in final ,ajungand la etajul nostru.
Imi asez atenta cartile de franceza in dulap ,pe care le-am luat din greseala acasa ,si imi iau cartile de chimie.
Eu cu Hinata tot vorbeam despre proces ,despre felul lui ,si despre ce plictisitor a fost.Ii comunic lui Hin cum Sasuke Uchiha se uita la mine ca un maniac ,ca un nebun.
Am inceput amandoua a merge din nou ,insa eu ma lovesc puternic de un corp bine facut ,care sincer l-as fii confundat cu un perete.Off,am dat de diavol.Era Sasuke Uchiha.Ma plang nefericita ,si el imi intinde mana ca sa ma ridice.Insa Hinata ,desteapta mea dulce i-o impinge inapoi cu greata ,si imi intinde mana.Eu o apuc repede ,si ma ridic.
- Ai putea sa fii mai atent!Spun eu furioasa,cu putin necontrol in voce.
- As putea!Scuipa el printre dinti si fuge ca vantul.
Nu inteleg baiatul acesta.Foarte ciudat!Incep sa cred ca inca ,nu ii s-a clocit capul bine.
Ca la copii mici ,nu altceva.
Dupa ora de chimie ,vine ... Oh ,vai!Geografia ... Ma vait eu cu voce tare ,cu pic de planset.
Profesorul acela ma uraste.Tokumeshiteru Akata.

Sasuke 's point of view

O urasc pe Sakura-Pankura.Intotdeauna e asa infumurata ,si cu fite.Insa nu vreau sa ma cert cu ea ,e doar o boboaca.Stiu ca nu prea are logica ,fiindca ea este la acelasi nivel ca mine ,vorbind de ani ,insa este ca un mic copil ,ciudat si nefolositor.
Merg incet pe coridoare ,am sa chiulesc de la ora de geografie.Cand ies in curte ,pe o banca vad pe ...

Alerg incontinuu, sa pot scapa de ceva ce nu stiu daca ma pune atat de grav in pericol.Ce ma pot face? Sunt foarte speriata, chiar foarte.
Din blana mea de culoarea gri,amestecata cu alb si maroniu curge, din abundenta ,un lichid gros si rosu.Sange.
Inca alerg, alerg cu disperare ,incercand sa scap de pericolul ce incearca sa ma arunce in ghiarele mortii.Ochii mei verzui, lacrimeaza putin cate putin.Labutele mele, sunt deja ranite.
Vanatorul scoate arcul, aseaza o sageata, si, cu multa maiestrie, ii da drumul.Simt cum ceva lung si ascutit imi strapunge incet pielea.
Pe zapada murdara de sange, urmele labutelor mele se impregneaza.Vanatorul se da batut, iar eu, urcandu-ma pe o stanca, ma retransform in om.

Sunt acasa.Oboseala incepe sa puna stapanire pe mine, care cad lent pe gresia rece de culoare crem.Simt cum ochii incep sa mi se inchida. ,,Ce se intampla cu mine?'' Suspin eu cu voce tare.
Sageata.Era otravita.Cu un ultim glas, urlu, si scheaun incercand sa atrag ceilalti lupi vindecatori sa ma ajute.
Parul meu roz, sta ravasit pe gresie, parand niste crengi incarligate.Corpul meu are zgarieturi, rani, si nu in cele din urma, impungaturile sagetilor care mi-au marcat corpul.

Dupa doua ore

Obosita, incerc sa ma ridic din ... Pat?!Ohhh ... Suspin eu.
Lupii vindecatori m-au ajutat.Chemarea ... Incet incet, amintirile incep sa revina.Nu inteleg, totul era asa neclar, dar acum ... Deschid ochii, incercand sa mimez ceva.
Ma ridic incet in sezut, iar apoi ma intind obosita.
Decizia a fost a mea.Imi pare rau ca trebuie sa o las pe Amy, pe Hin, pe toti.Dar sunt ceea ce oamenii nu vor, ceea ce ei nu inteleg. sunt imposibilul.
Parasesc casa, iar eu ma apropii incet de padure.Ma transform in lup, si incep sa alerg.Alergam fara oprire ,stiam unde-mi este locul.Antarctica.
Lupii vindecatori, ei m-au ajutat.Ma inteleg ca si cand stiu deja viitorul uneia ca mine.

Alerg, timp de ani, alerg contra timpului, dar el nu ma poate atinge, sa ma afecteze.Sunt ceea ce sunt.Am primit visul de la lupii vindecatori, iar cel cu fetita, de la Iad.
M-am alaturat anormalului.Stiu cine sunt.Scheaun, pare a fii un plans.De pe acel inalt varf, pot vedea marea.Ma asez incet pe zapada, am ajuns acasa.Imi asez botul umed pe zapada, iar apoi imi las pleoapele sa curga peste ochii mei, sa ii duca departe, in lumea mea cea cu buline.

M-am trezit.Ma simt trezita.Ce pot sa fac acum? Sunt departe de ... viata normala.Insa eu insumi sunt anormala.Botul meu se intredeschide, iar eu scot afara limba, dupa imi reinchid botul.Seamana a fii un cascat.Micul meu stomac incepe a zghiortai.Cred ca imi este foame.Ohh, dar sunt in Antarctica.
Nu conteaza, pot vana si eu o foca.Incep sa merg incet, lasandu-mi urmele in zapada.Capul meu trecea de la un gand la altul, visurile mele se spargeau in mici bucati, iar eu, nefericita, mergeam pe cararea destinului.

Dupa o mica calatorie, vad o foca.Ma ascund, si merg tiptil langa o piatra mare, si rotunda.Dupa ce trec de cealalta parte a pietrei, ma duc incet in spatele focii, si o atac brutal.Era carne, putin cam grasa, insa nu aveam luxul din ... Ohh, nu o sa imi reamintesc.
Musc pe toate partile victima mea, si incep sa infulec pofticioasa carnea.Aud un zgomot al vantului.Zyptora.Lupoaica vindecatoare, imi sasaie ceva, fiindca apare in forma de vant, si apoi rafala aceea dispare, ridicandu-se la cer tot mai mult.

Nu s-a terminat.Lupta Hatynacol nu s-a terminat...

Urlam catre luna, care era pe cerul innegrit, si asteptam ca Zyptora sa-mi auda urletul.Din nou, vantul imi incarliga blana mea, iar eu ma ridic pe doua labute, incercand sa o fac sa se opreasca.
Lupta Hatynacol, lupta dupa numele celuia care i-a dat existenta, Hatanycol, un lup negru-fulg, care se pare ca era din rasa ce se dusmanea cu lupii vindecatori, i-a dat nastere acestui razboi cand, a urlat spre Luna De Fier, lucru ce nu trebuia facut.Asa i-am dat noi numele Lunii, fiindca cei din negru-fulg sa le fie frica.

Legenda care se pare ca s-a dus din generatie in generatie despre Luna De Fier, cum ca o mica stea, atacata de catre o cometa, a creat Fierul Supremului, pe care se pare ca regele Gizoran l-a detinut.
Doar ca Inacol, din negru-fulg, a venit intr-o noapte cu Luna De Fier ca o secure, si l-a atacat pe Inacol, omorandu-l.Insa se pare ca Luna de Fier l-a ,,atacat'' cumva, caci generatiile zic astfel: ,,Din Luna De Fier raze argintii, ce disturbate nu trebuie a fii, Inacol a deranjat suprematia, soarta i-a fost decisa de catre argintia!''

Acest citat, se pare ca a fost spus chiar de stra-stra-stra-strabunicul meu, Azoryt.Chiar acum,eu ma numesc Kira.Si sunt in consiliul lupilor vindecatori, care lupta alaturi de Luna De Fier, pentru a invinge negri-fulgii.
Alerg incet catre consiliu, care statea tot intr-un cerc, acoperind semnul Agorano, semnul cel mai important pentru noi, lupii vindecatori.
Si pentru noi, tot Dumnezeu este cel la care ne inchinam.Multi fac seama ca noi suntem cei ce nu cred, cei ce trebuie a fii omorati, dar nu este asa.

Clipesc o clipa, si apoi neintelegand ce se petrece de consiliul a convocat aceasta intalnire, ma asez pe locul I, cel mai important, fiind ocupat de Kira.
Vocile noastre sunt transformate in glas omenesc, ca sa putem sa ne intelegem.A fost o lunga si contradictorie cearta intre mine si Anagoru, care se pare ca a tinut mortis sa duca semnul pacii, semnul Sanorato, catre negri-fulgii.
Ce nebun ar mai crede asta?Acei negri-fulgi l-ar ponegri, si ar omora pacea Sanorato, distrugandu-ne, in caz ca ii lasam sa patrunda in tinutul Antarticei.

Se pare ca totusi, am avut o cearta putin mai scurta, fiindca s-a dat batut, sustinut de Anaglypta.
Zyptora a venit incet la mine, sasaindu-mi ceva in ureche.Plina de manie, din blana mea a inceput sa curga firicele de sange, iar apoi tot corpul meu curgea intr-o cascada de sange, care se pare ca s-a prefacut pe zapada lina, in aer.Puterea sangelui o detin eu, astfel incat moartea sa nu vina nici mai repede, nici mai incet la noi, lupii vindecatori.
M-am transformat si eu in vant, pana ce am ajuns la granita Gorei de Antarctica.Acolo, impunatori de fel, lupii Cazon si Fadiso cereau a intra pe Antarctica.

Mintea a inceput sa-mi zvacneasca.Am marait feroce la ei, in semn ca niciodata nu vor intra pe Antarctica, decat la Hatynacol.
Ceea ce i-a facut sa-si arate coltii, aceasta insemnand si parand a fii un zambet.Hatynacol nu era ca si fiind programat, doar cand destinul o cerea, noi am fii putut sa incepem razboiul.
Cand Luna Neagra Fulg si Luna De Fier se bateau, atunci fiecare si-ar fii ajutat Luna destinata lui, si, cu o rea cruzime, ar fii trecut peste orice legatura ce o prindeau negri-fulgii si lupii vindecatori.

Insa nu prea parea ca Luna De Fier sa fie in forta.Daca ea nu putea fii in forta, am fii murit cu totii, iar Antarctica ar fii fost Goriactica.
Asta se va intampla si acum, caci se pare ca regele Inacol, cand a murit, nu s-a dus catre Luna De Fier, ci a mangaiat Luna Neagra, ce a insemnat o lunga tradare de stat.
Inacol ar fii trimis mesaje din lumea de dincolo caci nu ar fii vrut sa intelegem asa ceva, insa era clar ca perioada lui a fost cea mai scazatoare.

Acum e si timpul meu de gandire.M-am gandit acum, au trecut 3 ani pe care i-as fii simtit pe piele fina de culoarea crem, daca nu as fii fost lup.Am incercat sa ma duc catre locul acela, orasul acela, insa nu vroiam deloc sa fac asta.
Ramaneam ceea ce eram.Kira.Impunatoarea printesa care fusese aleasa atunci cand am salvat Luna De Fier de la propria-i pieire.
Toti mi-au fost recunoscatori, si inca-mi sunt.Dar ma bucur ca ei pot sa-mi arate asta.

Stomacul meu a zghiortait, unul lung si enervant.Si se pare ca imi e foame.Ma ridic de la stanca la care pot veghea toata Antarctica, ca nu cumva sa fie atacata, asa pot sporii timpul nostru si cel de vindecare al Lunii De Fier.
Alerg catre un loc numai bun de vanatoare, si simt din instinct, cum astazi am si mai multa prada.O foca grasa, mare, cu multa carne avea grija de puiul ei.
Am promis ca voi lasa parintii in pace, stiu cum a fost ca mama si tatal meu sa nu mai fie langa mine.

Langa, o foca adolescenta, neascultatoare, fugea si facea zarva intr-una.Am sarit pe piatra, iar de pe ea m-am napustit la foca.
I-am muscat mai intai locul extrem de carnos, burta, care pentru omul din mine, ar fii fost dezgustator si scarbos chiar acum.Dupa ce am terminat de scos pielea, am inceput sa mananc din marea bucata de carne, iar foca s-a lasat prada mortii dulci, care hotarase ca ii fusese prea lung destinul.

Dintr-o data, vad ....

Ahh.Aud suieratul lui Zyptora, care ma linisteste.Stau impunatoare pe stanca mea deasupra lumii, uitandu-ma cu atentie spre locurile ce pot aduce pericol.
Zyptora ma linisteste cu fel si fel de balade auzite de vant, care mi se par atat de macabre, insa atat de calme, armonioase.Ma ridic la cererea lui Agoro, care se pare ca se uita la mine cu o mare exasperare.

Pentru prima data stiu ce zice.Consiliul este in pericol.Cei doi lupi care odinioara voiau sa intre pe teriorul Antarcticii atacasera membrul prevazator, care imi chema spiritul pentru a imi da puterea ei speciala.
In timp ce toti lupii vindecatori ai consiliului mureau, ei ma chemau pentru a-mi ghiftui puterile lor, sa pot veghea atenta.
Insa urmasii lor aveau sa aiba alte, si alte puteri, deci nu era ceva nou pentru mine.Azaor, lupoaica prevazatoare raului si binelui, tocmai statea in cercul Agorano, intr-o parte care semnifica moarte unui lup vindecator.

Nu imi vine sa cred.Lupoaica ce odinioara jura sa moara doar atunci canddatoria ei era gata pentru Antarctica, statea intinsa, ca intr-un film horror, intr-o parte a cercului Agorano, ce semnifica moartea bolnavicioasa, moartea tulburatoare, dar dulce.
Ma pun in mijlocul cercului,iar incet incet, simt cum sunt ridicata la cer, si cum aura albastra a lui Azaor ma cuprindea.
Dupa doua minute in care gravitasem in aer, aura ma cuprinde, iar eu sunt lasata din nou pe pamant.

,,Kira...'', suiera vantul cutremurator.Azaor...
Pierdusem una dintre cele mai importante lupoaice, din cauza unor lupi atat de...Furia ma cuprindea, iar strop cu strop, simteam cum ochii mi se concentrau spre granita care ducea spre Agora.
Daca intram pe teritorul lor, luptea Hatynacol avea sa inceapa si mai devreme.Tot ce am facut a fost sa marai si sa imi arat dintii ascutiti.
Am fugit spre stanca mea deasupra Antarcticii.

Dupa ce am ajuns pe stanca, m-am mai linistit vizibil.Am stat asa minute intregi, dar dintr-o data am simtit ceva pufos care a dat peste mine.
Un mic urs polar se pierduse...M-am intors spre el, care se invartea incontinuu, si incerca sa isi dea jos de pe nas un turture.
Duc labuta spre fata de 2 ori, ca si cand as fii zis ,,Off!''.Am chelalait.
Vai sfinte, ce se nostim e!Acum serios, se tot rastogoala de colo-colo prin zapada, incercand sa scape de turture.

Dupa o ora in care am tot lins acel mic turture de la nasul lui, insfarsit se topise.Micul urs polar a inceput sa planga, cu lacrimi vizibile.
Cineva ii omorase parintii, caci aici un urs polar mititel nu se poate pierde.Off, ce sa fac ca sa il ajut?
Zyptora a adus o rafala din amandoua partile, care ne-a unit.Cee?Sa il tin?Dar eu am mai mereu responsabilitati!
Zyptora a inceput sa se enerveze, invartindu-se de colo colo prin blana mea.

Firara!Mereu ma convinge sa fac un act de caritate.Micutul se aseaza langa mine, care stateam obosita pe zapada rece, bagandu-ma mai langa ursulet, sa nu-i fie frig.
Off, tata, mama, ce imi lipsiti in aceste momente!Nu stiu ce sa mai simt.De cand sunt lup, fac tot felul de sacrificii, daca nu as fii primit de la voi conservarea trupului, nu stiu ce as fii facut!

Micul ursulet a facut un mic sunet, care mie mi s-a parut adorabil.Mi-am pus botul pe spatele lui, culcand blana lui alba ca zapada.
Apoi am adormit si eu obosita, deoarece cerul anunta din nou, ca noaptea vine.Luna De Fier, mai puternica ca niciodata, a inceput sa cante dulcea melodie a somnului, care ne dojenea si ne molesea, care ne facea sa ne oprim, ca si cand totul ar fii fost mai bun.

Toata viata mea nu am insemnat nimic.Niciodata nu mi-am imaginat ce se poate intampla cand te schimbi.Ce as alege intre viata si viata anormala?
Mai bine as muri.Nu pot sa traiesc alegand intre aceste doua minunate variante.Exista multe insusiri mirifice la amandoua.Insa aceasta intrebare ma tot framanta, viata mea s-a schimbat radical?As vrea sa stiu.Nu e asa radical, intotdeauna trebuia sa imi ascund aceasta identitate a mea.Kira trebuia sa se ascunda de oameni.

Scheaun incet, probabil de la gandurile mele continue, si ma ridic, intizandu-ma incet pe labutele din fata.Casc din nou si, trezindu-l si pe Tedds, il urc in spatele meu si incep sa fug catre cercul Agorano.
Tedds intotdeauna e asa somnoros, incat nu isi da seama daca pica sau nu de pe spatele meu.Asta ma amuza super mult.Dupa cateva minute bune de fugit, am ajuns la locul unde pericolul se zice ca vine.

Zyptora imi sopteste foarte grav, cu o voce subtirica, cu o voce speriata ce anunta pericol: ,,Hatynacol''.Vocile omenesti ale lupilor vindecatori iau forma, si incep sa vorbeasca cu o voce ridicata, o voce grava, care te speria.

- Soarele Ambrozie si Luna De Fier incep sa porneasca razboiul, spune Zyptora.

- Ce ne facem?Spun eu speriata.Niciodata nu au pornit ei razboaiele, ci noi.Si nu stim cine va supravietui.

- Nu stiu,Kira.Cert este ca vor fii multi morti din acest consiliu, deja mor lupii vindecatori.Lupii negru-fulg ii omoara pe capete.Pe oricine gasesc, dar cert este ca regalitatea pe care ai descoperi-o in tine, ti-ar folosi cu mult!

- Zyptora, eu nu am primit toate puterile esentiale.Am doar 6 din 10.Oftez eu.

- Kira, am putea sa iti dam toti puterile noastre.Adica ... Nu ne este greu, daca asta este pretul apararii.

- Zyptora tu esti nascuta sa fii lup vant vindecator.Si oricum m-as fii sacrificat.Daca cercul Agorano ma sacrifica pe mine, si batalia se sfarseste cu lupii fulg, atunci voi da asta!

- Kira nu putem sa te sacrificam, este un pret prea mare.Stiu ca vrei sa ne aperi, dar noi vrem sa te aparam pe tine!

- Destul!Zice contele Zyalet.Draga sora, Zyptora, regalitate Kira, suntem chiar intr-o situatie ingrozitoare din toate punctele de vedere, insa asta nu inseamna ca trebuie sa va certati!

Eu cu Zyptora, am discutat pe aceasta tema.Sincer, chiar mi-e frica.
Adica, incurand razboiul se porneste, iar noi inca nu ne-am pregatit.As stii ce sa fac daca am pierde lupi pana la ducele lup Andozit.M-as sacrifica.Regalitatea trebuie sa fie sacrificata cu orice ocazie.
Nu se poate ca eu sa stau si sa nu fac nimic!Zyptora, este lupoaica pe care o iubesc.Ea imi sasaie intotdeauna vorbele ei dulci, si trebuie sa ma inteleaga ca nu vreau sa moara, nici macar un membru si nici macar un lup fara nici o putere.

Intotdeauna am avut acest spirit de sacrificiu, si trebuie sa inteleaga cu orice pret, eu pot sa imi dau viata, mie nu imi este frica!Dar Luna De Fier devine tot mai puternica, si ajung la concluzia ca nu va trebui sa pierdem, si nici sa ma sacrific.
A inceput sa straluceasca mai tare ca stelele.Incep sa cred ca Soarele Ambrozie pierde puterea.Negrii fulg mor pe capete, nici nu imi pot da seama cum au putut sa se duca atatia.

Ah, in aceasta harmalaie nici nu mi-am dat seama ca este Sfantul Nicolae.Tedds fuge la mine, si intre labute are ceva.Ahh, un cadou!
Il ling pe nasuc.In labutele lui pufoase se afla un colier cu sfoara de gheata cristal, iar medalionul era un fulg de jad gheata.
Probabil ca el avea acces la Pestera Ursi Pretiosi.Acolo sunt pietre care le poti face cadou doar lupilor, desi doar ursii polari pot intra acolo.

Ma uit la colier, si el apare pe gatul meu, ca si cand o mana omeneasca l-ar fii pus.Scot o mica lacrima.Eu am uitat de Tedds.Nu i-am adus nimic.Ma simt asa de vinovata.Din lacrima aceea, una de gheata se formeaza, dupa care ma gandesc sa fie un medalion, iar ca si fir voi modela o zapada inghetata.Gandindu-ma fix la modelul pe care il vroiam sa il fac, el se modeleaza perfect, si se pune singur pe gatul lui Tedds.

El zambeste fericit.