Buna! Imi pare rau ca nu am trecut cu comentarii si la celelalte
capitole, dar nu am primit anunt decat pentru cap. 3.
In fine au fost 3 capitole foarte interesante si foarte lungi.
Ultimul capitol - frumos, frumos.
Nu uita sa ma anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol
Ne vedem. Bye! Bye1

super fic abea astep nextu' :*

Sakura Pov.
Baietii s-au uitat la mine dezaprobator desi privirea mea rece le dadu de inteles ca vor avea probleme daca intervin. M-am ridicat si mi-am scos din saculet un trandafir rosu spre roz. L-am mirosit si mi-am privit fratele zambind sadica. Parintii mei isi vor vedea scumpul lor fiu cum moare in fata ochilor lor. Ha, ha, ha ! Cred ca daca nu mi-ar mai fi ramas putina compasiune as deveni o diabolica. Hmm.. asta nu e chiar o idee asa de rea. Imi scutur capul planuind sa ma gandesc la asta mai tarziu, viitorul meu mai poate astepta deoarece in acest moment o gramada de kunai-uri se indreptau spre mine.

Ridic trandafirul in aer invartindu-l de cateva ori iar el se transforma intr-o arma mortala. Cu usurinta reusesc sa distrug armele dragutului meu fratior. Transform trandafirul la loc mirosindu-l lacoma, eu chiar iubesc florile! Otami se indrepta spre mine dandu-mi de inteles ca va urma o lupta corp la corp, ceea ce pe mine ma avantaja deoarece Tsunade ma invatat cum sa ma lupt in astfel de situatii folosindu-mi energia si nu chakra. Scoate un kunai pe care il arunca spre mine, ma feresc, serios doar atat poate? Daca ar stii prin ce antrenamente am trecut cred ca mi-ar plange de mila.

Nu era usor sa ma lupt cu el, se vede ca face parte din familia regala deoarece puterea lui era imensa desi el a uitat ca eu sunt sor'sa. Ce sa-i facem, nu toti oamenii sunt la fel de destepti. Ironia mea nu ma parasit. Dupa cateva minute de lupta, douazeci daca nu ma insel, m-am uitat in ochii lui si am simtit un fior pe sina spinarii. Am inchis ochii pentru o secunda, nu-l puteam lasa sa creada -sa vada- ca sunt slaba nu-mi puteam permite acest lux, nu acum si in niciun caz nu astazi.

- Sor'meo ..!! Ne vedem pe patu' de spital atunci cand o sa vin la tine cu portocale. imi face cu ochiul zambindu-mi smecher. Am ras si l-am privit amuzata.
- In primul rand dragul meu pentru tine sunt Printesa Sakura, si in al doilea rand : Ne vedem in iad, fra'miu!..
- Debea astept! zambim diabolic amandoi. Am aruncat armele, era ca un joc pe care-l jucam cand eram mica si se pare ca niciunul nu l-am uitat. Nu stiu cum si nu stiu de ce dar amandoi am mimat un "Te iubesc,ne vedem in iad!" . Stiu ca nimeni nu se astepta la asta din partea mea dar partea buna e ca doar el stia asta plus ca merita macar atat si asa urma sa moara. Am ridicat indiferenta din umeri si am pornit la atac.

Ma miscam repede si intr-o secunda m-am gandit chiar sa nu-l omor dar nu-i puteam permite lui sa ma distruga, serios orgoliul meu era prea mare iar cei care ma cunosc stiu asta. Un minut, treizeci, douazeci de secunde si impactul va fi devastator . . nu stiu care din noi va castiga dar cum zic mereu : Cel mai bun sa castige si cum eu sunt cea mai buna tie iti ramane doar sa pierzi! Mda se pare ca nici narcisismul nu ma parasea. Eram la cativa metri distanta unul de altul si impactul care urma era fatal deoarece amandoi puneam multa putere in aceasta lupta, prima noastra lupta. Mi-am pregatit pumnul fixandu-l in asa fel incat eram sigura ca ii puteam atinge inima.

3, 2, 1 Adi- ... Ce? Deodata directia mea fu schimbata si ca printr-o minune am ajuns intr-o padure si se pare ca inevitabilul s-a produs si jumatate de padure numai exista. Mi-am intors capul si am vazut ca si Otami era la fel de surprins ca mine. Ce se intamplase? Ne teleportam amandoi inapoi si observ cum cineva aplauda incepand sa rada. Strang din pumn vizibil enervata ridicandu-mi capul si observand in cires doua siluete.

- Bun venit acasa, sor'meo ! Uhh..nici bine nu te-ai integrat ca ai si reusit sa-i faci pe toti sa sufere. Of, of copil mic ce esti. priveam baiatul ala ca un unicorn colorat care manca o prajitura cu caise si ciocolata.
- Sa ghicesc Suzuki, asta-i o reuniune de familie ? O si frumoasa Rima, ce faci? Bine, sanatoasa? intreaba sarcastic Otami.
-Chiar ma intrebam cand vei aparea si tu fratioare, da ia zi-mi cu ce tupeu ne intrerupi noua lupta? imi incrucisez mainile la piept in timp ce fratele meu mai mare ma imbratisa de parca nimic nu se intamplase.
- Te rog, Sakura! Eu am mai mult tupeu in degetul mic decat aveti voi doi la un loc.
- Idiotule! am raspuns eu si Otami odata facandul pe Suzuki sa rada.
- Deci care-i treaba, de ce va bateti? Mira, ti-am zis ca daca o aduci aici nimeni nu va fi fericit si tu tata dupa cate ai facut poti sa admiti ca tia fost si tie dor de ea? Cred ca ai facut-o destul sa sufere. se indeparta de noi ajungand in spatele acelei fete si punandu-si o mana pe talia ei tragand-o langa el. Ciudat, dar ea pur si simplu ma fixa cu privirea si pot spune ca-mi era extrem de cunoscuta dar ma rog nu-mi pasa de ea. Cu un simplu salt ajung si eu langa Mira.
-Pot sa stiu si eu de ce va bateti? Si Sakura de cand tu esti ..printesa? intreaba derutat Naruto facandu-ma sa chicotesc. Nu i-am raspuns deoarece am stiut ca Hinata ia spus sa faca liniste. Lundu-mi ochii de la prietenii mei imi indrept privirea spre "familia" mea. Mama se pare ca se asezase pe un scaun avandu-l pe tata in dreapta ei si pe Otami in stanga. Se pare ca am cam ranit-o cu vorbele mele desi nu aveam de gand sa-mi cer scuze.
- Mira, de ce ai adus-o aici ? Iti place ce iai facut reginei ? Iti place sa pui sare pe rana? Stiu ca am facut o greseala dar...
- Inceteaza! tip acoperindu-mi tatal care se tipa la randul sau la matusa. Nu ai niciun drept sa te tipi la Mira. Nu uita ca ea face parte din familia regala, stii ca ai facut o greseala dar ce? Daca iti pasa de mine ma cautai, daca iti pasa ii ziceam de atatea ori sa ma aduca inapoi. Sa nu indraznesti sa-i reprosezi nimic, nu stii prin cate a trecut datorita mie. Tu asupra mea nu ai niciun drept. m-am rastit la el furioasa . Deodata il vad cum se indrepta spre mine, toata lumea inclusiv Mira s-au ferit si nu-i invinuiesc. Imi amintesc cand imi povestea Mira despre el, era neiertator, necrutator si in fata lui nimeni nu gresea, el are respectul oamenilor deoarece a extins clanul. Mie putin imi pasa, pentru mine cum am mai spus era egal cu zero.
-Tu esti singura care a indraznit sa-mi comenteze, nu intelegi ca tot ce am facut a fost pentru binele tau? Sunt lucruri pe care niciodata nu le vei afla dar intelege si macar nu-ti mai fa mama sa sufere, pe mine nu ma intereseaza daca ma urasti sau nu dar atata timp cat nu-ti respecti mama tu, Haruno Kagome Sakura, vei fi exilata din acest clan dar ai noroc si te las sa-ti mai folosesti numele de familie. rece, atat de rece si indiferent mia aruncat aceste cuvinte in fata de parca nu ia-s fi sange din sangele lui, fiica.
- Nu am nevoie de mila ta, ea nu este mama mea si niciodata nu o voi respecta. Imi spui ca ma vei alunga din clan, ce te opreste? Oricum mai alungat cand aveam varsta de cinci ani, ce te opreste sa o faci si acum? Ce credeai ca daca voi veni aici ma las calcata in picioare de tine, niciodata! Puteti sa uitati ca aveti o fiica, nu ca nu ati uitat dar tine minte "tati", e ultima oara cand ma vei vedea in acest clan atunci cand voi iesi pe acea porta sa stii ca pentru mine voi sunteti...morti! Iti jur pe mormantul bunicii ca nu ma voi intoarce niciodata, aici. cuvintele mele, la fel de reci ca ale lui l-au surprins deoarece pentru prima data in viata lui, presupun, a varsat o lacrima. Dar nu m-am lasat induiosata de asta. Le-am ordonat picioarelor sa se indrepte spre Suzuki si Otami care acum stateau unul langa altul, i-am imbratisat primind si de la ei o ultima imbratisare. In timp ce savuram momentul pe care mi l-au oferit fratii mei am observat o fata care se uita la mine cu ochii induiosatori. Am rupt imbratisarea uitandu-ma ca prin transa la ea. Se apropie de mine lundu-ma in brate, atunci am lasat o lacrima sa-mi invadeze chipul. Numele acelei fiind era Akira, avea 21 de ani si era verisoara mea, singura care de fiecare data cand venea matusa pe aici imi trimitea scrisori. Ea a fost crescuta de parintii mei deoarece parintii ei au murit cand ea avea doar doi ani, aceasta este fiica fratelui ma- reginei. Se apropie de urechea mea iar cuvintele ei s-au auzit ca un ecou in mintea mea.

Buna ! Ms ca m-ai anuntat ! Mi-a placut foarte mult capitolul ! Ce i-a spus Akira Sakurei la sfarșit ? Mi-a placut lupta dintre Sakura si Otami . As fi vrut sa nu fie opriti de fratele lor . Astept sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol. Spor la scris ! Anunta-ma te rog cand pi nextul ! Te dulce !

Nu am cuvinte sa laud acest capitol, asa ca-ti spun doar cat de mult astept nextul. Te rog sa ma anunti cand il postezi. Spor la scris. Te dulce. Ja ne!

fooooaaaarte fain dulceata mea.mesic pentru anunt, si sa sti ca te astept in continuare cu anuntul da?Akatsuki_lavy ti pupa

super capitoulul pe care l-ai pus si iti mai zic ceva te rog sa pui nextu'