Stiu ca mai am doua fic-uri dar ideile zboara prin capul meu ....
E ceva ce eu personal nu am citit si sper ca idea sa fie cat de cat originala.





Naruto pleaca cu Jiyraia . Sasuke cu Orochimaru . Sakura cu Tsunade.

Buna ! Am trecut si eu pe la ficul tau si pot sa spun ca este reusit !
Este o idee originala si imi place cum descri !
Imi pare rau ca echipa 7 se destrama , dar asta ar putea fi o sansa ca sakura sa devina mai puternica !
Sper ca sasuke sa se i drafosteasca de ea !
Anuta-ma te eog cand pui mextul !

Hey scumpo!! Sti daor ca iit ador fic-urile , nu ?
Imi place ideea pe care ai ales-o de data asta si astep cu nerabdare sa vad ce se petrece mai departe .
Sunt curioasa sa vad ce zic cei doi despre noua Sakura si imi place puterile ei , mai ales faza cu trandafiri ca se treansform in arme .

Asta e tot?doar atat?astept continuarea.e superb fic-ul.bravo

Hmm ,este original mie una imi place foarte mult :) .Imi pare rau ca se destrama echipa dar sigur totul va fi bine :).
Nu ai greseli de ortografie ceea ce e foarte bine .:)
Succes in continuare .

E fain.te rog anunta-ma cand urci next-ul.Akatsuki_lavy

Heiii :x!! Ce facetsi? Scuze ca nu pot sa aduc asa repede next-urile dar scoala asta...

Stiu ca este grabita actiunea dar . . . scuze !!


Autor POV. :


Dupa trei ani.


Soarele domnea peste cerul frumos ornat cu norisori pufosi. Razele regelui se revarsau in raurile ce inconjurau satul Konoha. Luna lui iulie fusese mereu cea mai frumoasa deoarece natura isi arata adevarata frumusete. In linistitul sat Frunza domnea o armonie calduroasa. Elevii impreuna cu senseii lor mergeau in diferite misiuni , cel de-al patrulea Hokage statea si se uita pe geam gandinduse la fosta echipa Sapte. De cand ei plecasera sensei-ul lor , Kakashi , renunta a mai lua sub aripa-si protectoare vre-o echipa.


Astazi 02.07 aveau sa se intoarca. Hokage-le zambi ! Le duse dorul si nu numai pentru ca fiul sau se afla printre acei tineri . Mereu era impresionat de munca lor in echipa si de felul in care duceau la capat fiecare misiune. Intradevar acei copii erau o mandrie pentru satul lor. Dar in acesti trei ani si alte echipe s-au facut placut remarcate reusind sa atraga atentia asupra lor si castigandu-si respectul bine meritat.


Deodata de partea cealalta a usii Hokage-lui se auzeau niste sunete ciudate ca si cum s-ar certa. Cineva bate la usa Conducatorului Satului acesta aproband intrarea. Pe usa intra nimeni altii decat Naruto si Sasuke insotiti indeaproape de Orochimaru si Jiyraia. Hokage-le zambeste urandu-le bun venit in sat. In timp ce sanninii vorbeau , Kakashi isi facu si el aparitia chemat de Yamato.


- Hokage-sama , aaa... Sakura si bunica Tsunade , au ajuns? intrebase Naruto incetand sa se mai certe cu fostul sau coleg de echipa. Hokage da negativ din cap uitandu-se pe geam.
- Stai linistit pustiule, Tsunade niciodata nu ajunge la timp, probabil... dar Orochimaru nu-si continua propozitia ca pe usa intra Tsunade impreuna cu Shizune si Tonton. Naruto s-a apropiat de femeia sannin . Se uita in spatele ei dupa care deschise usa uitandu-se in dreapta si-n stanga. Intra din nou in birou uitandu-se dubios la Tsunade.
- Pana la urma unde-i SAKURA? tipa blondu disperat surzindu-i pe toti si primind un pumn in cap de la Sasuke. Femeia se uita ciudat la el dupa care pe fata ei aparu un zambet rautacios , privi pret de o secunda in gol dupa care ii zise baiatului sec.
-In spatele tau!
Naruto se intoarse suspicios. In spatele lui respectiv faţa , se afla o umbra , o fata imbracata cu o pelerina neagra care-i acoperea tot corpul. Baiatul tresari. Un chicot familiar le atrase tuturor atentia iar pe biroul Hokage-lui statea relaxata , picior peste picior cu o feminitate aparte , o tanara frumoasa. Parul roz si lung cadea delicat pe spatele fetei ,ochii ei de un minunat smarald si zambetul cald si dulce fu cireasa de pe tort pentru a completa zeita ce se afla in fata lor. "Wow!" se auzi vocile celor doi tineri care-si priveau uimiti colega. Fata se dadu jos iar clona disparu. Pasi sigura spre colegii sai imbratisandu-i calduros baietii simtind imbratisarea specifica fetei Haruno , o imbratisare plina de iubire si caldura.


- Ma bucur ca sunteti fericiti sa va vedeti dar vreau sa va zic ca a aparut o mica problema nepravazuta si echipa care trebuia sa plece in urmatoare misiune nu poate deci ... se pare ca maine ve-ti pleca in Satul Nisipului. le zise cu zambetul pe buze Hokage-le.


Bucuria de a-mi vedea colegii mi-a fost spulberata de catre Hokage-sama. Se pare ca dupa atata timp voi fi fata-n fata cu familia mea. Oftez in timp ce Naruto lua datele despre viitoare misiune in care se pare ca ne va insoti si Hinata. Imediat am parasit biroul si ne-am indreptat toti trei spre parc. Drumul a fost linistit , fara nici-o cearta intre cei doi colegi , fara vreo gluma de-a lui Naruto de parca am fi fost niste straini sau poate ca ne-am schimbat prea mult. Ei au devenit niste baieti , barbati , frumos dezvoltati si cred ca si puterea lor este in egala masura , daca nu mai mare, ca frumusetea.


Ajungem in parc unde suntem intampinati de Hinata si echipa ei. Cand am vazut-o pur si simplu mi-au dat lacrimile. I-am pronuntat involuntar, timid si nesigur numele iar ea s-a intors curioasa. In fata mea numai era acea fata timida care facea tot ce-i dictau altii. Era o domnisoara frumoasa , parul lung de o culoare aparte, ochii specifici clanului Hyuga parca mai frumosi si corpul asemeni celei mai frumoase zeite ma faceau uneori si pe mine sa ma intreb daca fata asta are vre-un defect. In sinea mea zambeam trist deoarece stiu ca si ea a trecut prea ce am trecut eu, suntem prietene de cand am venit in sat fara sa stim ca destinul meu era asemeni destinului ei. Tin minte ca atunci cand am plecat mi-a promis ca va deveni puternica si atunci ne vom impune in fata tuturor aratand satului ca fetele pot fi la fel de bune ca baietii.

- Sakura! Surioara! sari in bratele mele incepand sa planga. Si-a lasat capul pe umarul meu spunandu-mi ca ia fost dor de mine. Mi-am lasat capul sa cada peste al ei , obrazul meu facand contact cu parul sau fin. Am zambit departand-o de mine. Stiam ca nu era nevoie sa-i adresez vre-un cuvant, niciodata na fost, noi ne intelegeam din priviri. A chicotit dandusi seama ca ma gandeam cum naiba acest "dar" nu a disparut. Mintile geniale gandesc la fel! am inceput si eu sa rad.


-Echipa sapte s-a intors! zise cineva din spatele meu, o voce sarcastica si plina de invidie si ura. M-am intors iar in fata mea si a baietilor se aflau echipa lui Guy-sensei. Tenten, Neji si Lee. Ne dam ochii peste cap, mereu a existat o rivalitate intre echipele noastre desi o rivalitate ciudata pentru ca eram si prieteni in acelasi timp.


- Eu unul am plecat acasa, mi-e dor de surioara mea. zise Naruto iar Sasuke il aproba subtil. Dau si eu afirmativ din cap imbratisand-o pe Hinata si dandu-i informatiile despre misiune. Drumul spre casa a fost scurt, ne-am mai intalnit cu cativa prieteni dar din pacate eram prea oobositi sa stam la taclale cu ei.


Ajunsa in fata usii o deschid usor melancolica. Ma indrept spre biroul matusii avand pe fata un zambet cald. Deschid usa, iar in fata mea se afla o femeie ..neschibata. Toate femeile din clanul Haruno sunt frumoase, cu exceptia mea. Matusa se ridica rapid si ma ia in brate. Incepe sa planga spunandu-mi ca ia fost dor de mine si ca ma iubeste. Cuvintele ei suave imi inbunau inima, la-s o lacrima sa cada ca nu-i usor sa auzi pe cineva vorbind frumos despre tine.


- Mira, maine trebuie sa plec in satul Nisipului...

Prima!!!!
auzi domnisorica era si timpul sa ne aduci , next-ul sa sti!!! Te-am astepta cu atata ardoare sa citim dinnou ficul tau !!
Ce tare e sakura ! Mi-a placut intrarea ei si a lui Tsunade de asemenea si acum vreu sa vad ce s eintmpla pe aici !!!

Superb!!! Abia astept nextul, chiar m-ai facut super curioasa

BUnă! Am trecut şi eu pe aici şi ficul tău mi se pare genial !
Bine dacă satu să mă gândesc toate ficutile tale sunt absolut geniale !
Spe că vei aduce următorul capitol curând şi dacă nu te superi să mă anunţi si pe mine !

Dupa o pauuzaaa luuunga...am venit cu-n next-ulets !!

Capitolul 3. Durerea si promisiunea facuta de Mira.


Autor POV. :



Era o noapte furtunoasa, familia principala a clanului Haruno aveau o intalnire secreta. Conducatorul clanului statea in capul mesei ganditor, sotia acestuia privea in gol in timp ce in camera era o liniste apasatoare. Deodata, usa se deschide puternic iar o fata/femeie in varsta de vreo 21-22 de ani isi facu aparitia. Parul acesteia ,roscat si lung, era ud in timp ce avea o privire furioasa. Batu cu putere in masa incepand sa tipe :

- Cum adica vrei sa-ti alungi propriul copil ? Hakari, gandestete ca este sange din sangele tau. Kykio, este fiica ta, cum poti accepta asa ceva?
-Ajunge Mira! vocea calma a barbatului trada nervozitatea ce o detinea.
- Cum va puteti numi parinti? Hakari, iti amintesti ca in ziua in care fiica ta s-a nascut mama noastra a murit, ea si papa au vrut ca pe prima lor nepoata sa o cheme Sakura. Kykio, gandestete ca fiica ta are doar 5 ani . . . la varsta asta nu-i puteti cere sa fie la fel de buna ca fratii ei.
- Printesa, stii bine ca nu pot sa anulez decizia luata de sotul meu, dar ...
- Mira, sotia mea nu trebuie sa-ti dea tie explicatii, daca vrei o poti lua cu tine pe fata daca nu va merge la templu.
- Imi provocati sila, amandoi! Mama si Papa erau siguri ca asa ve-ti proceda amandoi tocmai de aia nu m-au lasat sa ma casatoresc. . .
Cei doi o priveau surprinsi pe femeia din fata lor. Kykio, se ridica rapid dar se opri cand pe intra o clona dea Mirei impreuna cu Sakura.
- E ultima oara cand iti vei vedea fata, uitativa bine, toti, la printesa mostenitoare!!!!



Femeia se incrunta devenind foarte rece fata de Sakura. Ofta lung si se aseza la birou. Ii facu semn fetei sa stea si ea jos.
- Stii, te rog sa ai grija de tine! Ti-am povestit ce s-a intamplat atunci, Sakura vreau sa fii puternica si sa le arati tuturor ca esti o adevarata Haruno. Papa si mama, bunicii tai, te rog sa te duci la ei la mormant sunt sigura ca ar fi fericiti sa vada ca nepoata favorita ii viziteaza.
Pe fata fetei apare un zambet calduros, copilaros, divin ... Isi imbratisa matusa si pleca sus pentru as inspecta camera de mult parasita. Dupa ce fata parasi incaperea femeia deschise dulapul si scoase o fotografie dintre miile de dosere care se aflau acolo.
O poza in care se aflau o familie fericita. Fotografia era facuta pe vremea cand Mira avea doar paisprezece ani iar fratele ei douazeci. Femeia zambi trista lasand lacrimile sa-i curga pe obraji.



-Mira, scumpa mea! Frumoasa mea fetita! Stim ca ne vei ura pentru ce-ti vo-i spune dar , cred ca asa este cel mai bine. femeia ofta. Eu, impreuna cu tatal tau, inainte ca el sa moara acum cinci luni, am hotarat sa te rugam ca tu sa ai grija de fetita pe care Regina Kykio ii va da nastere. Cu siguranta Regele meu nu va fi fericit, el este orbit de putere te rog...ai grija de fetita! Invat-o tot ce te-am invatat eu pe tine, te rog !
- Mama! Stii ca eu chiar daca o voi proteja ea tot se va intalni odata si odata cu ei . . . nu as putea sa-i interzic asta.
- Stiu, doar ca promite-mi ca o vei proteja..Mira, promite-mi!
-Mama, iti promit ca o voi invata tot ce stiu si o voi proteja si iubi ca pe propria-mi fiica indiferent de circumstante.



Mira POV. :

Stiam ca va veni momentul asta, era sigura ca amintirile vor trebui sa imi invadeze prezentul pe care am reusit cu greu sa-l fac sa fie cat mai bun. Acum ea doreste sa se intoarca la "ei", acei oameni care se vor a fi numiti 'parinti'. Stiu ca fratele si cumnata mea si-au cerut scuze pentru comportamentul lor dar nu inteleg de ce niciunul nu mi-au cerut in toti acesti ani macar sa o aduc o data la ei sau cel putin o poza. Sakura se vede ca este un suflet pur, inocent si se cunoaste ca este din clanul Haruno prin frumusetea pe care a dobandit-o si prin tehnicile ei.

Privirea mea se indreapta spre noptiera unde se afla o poza cu parintii mei si una cu Sakura. Semana atat de bine cu mama, acelasi par frumos, are aceiasi privire patrunzatoare,calda, dulce si totusi rea si amara. Exact cum s-a prezis, o adevarata printesa exact cum a fost si mama.

Ies din birou indreptandu-ma spre camera Sakurei cu un gand, nu stiu daca este bun sau doar nebunesc dar stiu ca ea nu va putea sa le tina piept tuturor. Imi cunosc foarte bine fratele si daca gandesc corect si logic destinul Florii mele a fost deja planuit, dar nu va iesi totul cum vor ei..nu si de data asta.

Bat la usa Sakurei, dupa care intru afisand un zambet calm. Ma priveste uimita dar eu ma indrept spre un scaun asezandu-ma. Incep o discutie banala cu ea, imi era usor sa o abordez si adoram ca ea are curajul sa creada in mine pentru ca sunt sigura ca ceva din personalitatea fratelui meu se refleca in dansa. Felul cum vorbeste, gesturile si ochii pe care ia mostenit de la mama sa o fac sa fie o adevarata Printesa.

-Sakura, am venit sa-ti spun ca .. vreau sa merg si eu cu tine in misiune. Vreau sa iti arat personal mormantul parintilor mei si asa de cand ai plecat nu am mai fost acolo, ma simt prost ca tu sa-i vizitezi si eu nu. Esti de acord?
- Mira...aaa, ok! Dar asta nu cred ca depinde doar de mine, Kakashi-sensei si Minato-sama ei ce vor zice?
- Ohh, nu este nici-o problema Minato cred ca nu se supara iar Kakashi - am facut o pauza lunga, privind putin in gol-, nu cred ca are ceva de obiectat. ii spun zambind asteptand vre-un raspuns negativ desi...
- Nu vad de ce as avea eu ceva de obiectat. Dar, vezi ca maine ne trezim la ora 6. spuse incepand sa rada. Crezi ca somnul tau de frumusete se poate intrerupe, nu de alta Matusica dar nu vreau sa devii o baba batrana cu riduri si multe pisici dupa ce eu ma voi marita. radea in timp ce isi batea joc de mine, multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a schimbat .. - Iubire se pare ca suferi de boala aia numita "narcisism" sa stii ca greu scapi de ea si poate duce deseori la deces.. babo ! stiu, uneori in preajma ei ma comport ca un copil dar nah` ...
- A, ce mai facut baba? Iesii , iesi sa nu te vad... baba batrana care estii!! o grozav iar a inceput sa arunce cu perne in mine si eu care credeam ca s-a schimbat. Ehh..lupu-si schimba blana da naravu ba!
-Si eu te iubesc, noapte buna ...pufulet! spun dulce afisand un zambet de mama pe care-l aveam doar pentru ea, desi raspunsul, sau ma bine zis tipatul ei care trezeste tot cartieru,fu pe masura.
- Nu-mi mai zi pufulett...!!!

Foarte bine, a venit nextul. E un capitol interesant si abia astept sa vad cum va decurge actiunea in continuare. Te rog sa ma anunti cand vei posta nextul.

Copii am adus next-ul


Noaptea a trecut repede, prea repede. Am adormit cu gandul ca in curand ma voi intalni cu parintii mei, ma rog daca pot fi numiti parinti. Totusi le multumesc pentru ca m-au adus aici, pff...ce vorbesc? Ii multumesc matusii Mira pentru ca ma luat din satul natal, daca n-o facea probabil acum eram o copila proasta. N-o cunoasteam pe Tsunade, Naruto, Hokage-sama, Kakashi si .. Sasuke.


Imi dau o mana peste ceafa si ma ridic din pat incercand sa-mi alung gandurile proaste. Imi fac rapid siesta dupa care ma indrept spre dulap, desigur ca Mira era o nebuna cand vine vorba de haine si dupa cum ma asteptam garderoba mea era reimprospatata. Chicotesc. O iubesc ! Imi aleg o tinuta confortabila, o pereche de pantaloni albastri elastici, pentru a ma putea misca liber in caz de vreo lupta, un hanorac gri si o pereche de bascheti tot albastri, iar parul l-am lasat liber. Simplu si dragut !


M-am uitat in oglinda si am zambit, multumita. M-am strecurat ca o felina din camera indreptandu-ma spre dormitorul Mirei, care cred ca dormea. Fara sa bat la usa, nu ca bateam vre-odata, am intrat aprinzand becul. Mi-am clatit ochii prin imensa camera a matusii si ia-o de unde nu-i. Dintr-o data aud o voce de spiridus care ma striga la masa. Zambesc, ea chiar s-a trezit de dimineata. In cateva minute ajung in bucatarie unde ma izbeste un miros de oua cu sunca si paine prajita.


- Cand ai invatat sa gatesti ? o intreb lund o felie de sunca si paine si muscand cu pofta.
- Neata si tie! ea doar imi pupa fruntea parinteste dupa care isi continua cafeaua linistita.

Ma uit la ceas si vad ca indica ora 6:02 iar Mira imi spune ca ar trebui sa ma grabesc. Calmul si seriozitatea de care dadea dovada ma impresina. Ea mereu era acea copilaroasa care nu prea avea treaba cu realitatea dar care ma crescut si educat si conduce o afacere singura, ciudat! Termin repede si iesim rapid din casa. Soarele se trezea si el aruncandu-si cateva raze pentru a-i face intrarea .


Drumul a fost scurt. Nimic interesant. La iesirea din sat ne asteptau ceilalti, pana si Kakashi-sensei. Hmm! Oare stia ca vine si Mira ? Ne indreptam spre ei iar Naruto vine spre mine lundu-ma in brate si ridicandu-ma ca pe un copil mic eu incepand sa rad, dupa acest moment frumos Hinata imi zambi iar eu am imbratisat-o. Langa ea era Sasuke care, ca ultima data, ma pupa pe frunte parinteste. Mereu facea asta, nu stiu de ce dar ma simteam in siguranta langa el chiar daca pe plan sentimental Sas'ke nu-mi dadea nici-o atentie ma multumeam, deocamdata, cu statutul de "sora" ce o aveam in inima lui, cred.


Fara prea multe discutii am iesit din sat incepandu-ne misiunea. Sasuke si Naruto mergeau inainte discutand ceva, fiind seriosi; ciudat, eu cu Hinata povesteam ce am mai facut iar in urma noastra erau ceilalti doi. Peisajul era mai frumos decat imi aminteam, copacii erau frumosi si mandri domnind de vreo suta de ani. Ei priveau atatea batalii, iubiri, dezamagiri, lacrimi, durere off!


M-am uitat la ceas si uimita vedeam ca este ora 12, cand a trecut timpul? Incetinesc putin vrand sa ajung in dreptul sensei-ului meu. Ciudat e ca ei au ramas mult in urma, dar la fac semn celorlalti sa se opreasca. Nu cred ca e din cauza Mirei deoarece ea era destul de rapida, in fine. Ii vad venind si ii spun lui Kakashi ca ar trebui sa ne oprim deoarece suntem obositi.

- Este un sat la aproximativ jumatate de ora, am putea merge acolo. imi spune parca fiind absent dar revenindu-si in cele din urma. Mi se pare mie sau Kakashi e ciudat? Ma rog, mai ciudat decat de obicei. Dar, fara sa mai comentez/comentam ne continuam drumul linistiti.

* * *

Dupa cum zise sensei in douazeci de minute eram intr-un sat, destul de mare si frumos. Am mers la un restaurant ales de Mira, unde ne-a obligat sa sa comandam tot ce vrem. Am mancat bine, dar din pacate o ploaie torentiala isi facu aparitia din senin.

- Kakashi-sensei? Ce facem acum ? Cum ne v-om continua drumul ? il intreb uitandu-ma pe fereastra si stramband din nas.
- Ramaneti aici, eu ma voi interesa cat va dura aceasta furtuna. se ridica de la masa indreptandu-se spre un chelner, vorbira ceva dupa care sensei veni cu o fata nu prea fericita.
- Ce-a zis? intreba Mira, absenta.
- Din pacate ploaia nu se va opri pana maine, se pare ca ar trebui sa mergem sa inchiriem un apartament sau niste camere.
- Sau o casa! zise Mira facandu-ma sa rad. Mda, tipic familiei Haruno confortul e cel mai important.
-Nu cred ca ar trebui sa luam chiar o casa, nu are rost deoarece stam doar o noapte asa ca... Kakashi se opuse categorit ideii matusii.
- Nu suport apartamentele si in plus suntem cu patru adolescenti si hormonii lor ... Mira zambi rautacios lasand propozitia in aer, facandu-ne pe noi sa rosim. Naruto avea spledida idee sa plecam dar cei doi "adulti" au inceput sa se ia la cearta cine sa plateasca. Am oftat dandu-mi ochii peste cap, asta o sa dureze o vesnicie. M-am strecurat pe langa ei si am platit. L-am intrebat pe chelner daca ar fi case de inchiriat iar acesta fu' dragut sa-mi zica ca matusa lui ar avea una.

O chema, in fata mea aparu o femeie frumoasa cu un corp de fotomodel. Parul negru si ochii ciocolatii ii dadeau un aer feminin iesit din comun, imi zambeste frumos dandu-mi cheile de la casa iar eu platindu-i. Ai si avantaje cand esti "printesa". Femeia, Kora pe numele ei mic, imi spuse ca acea casa era dotata cu toate necesitatile de la mancare la paturi confortabile.

Ma intorc spre desteptii aia si le fac semn prietenilor mei ca ar trebui sa mergem, aratandu-le si cheile. Imi zambesc aprobator si rautacios facandu-mi cu ochiul.

-Am rezolvat! Voi doi nu va mai certati si hai sa mergem ca n-am chef sa stau 10 ani dupa voi, "adultilor". am accentuat ultimul cuvant dandu-mi ochii peste cap si primind o privire dezaprobatoare de la Hinata. Ma uit la ea cu o privire gen " Nu-i vina mea" , de ce trebuia ea sa fie cea mai responsabila persoana din lumea asta?

* * *

Casa era frumoasa, simpla exact cum imi placea. Spre deosebire de familia mea, si aici ma refer la Mira, nu puneam pret pe lux, pur si simplu eram genul clasic. Casa avea doua bai, o sufragerie, o bucatarie si trei dormitoare. Am intrat in sufragerie urmata de ceilalti. Eu, Sasuke si Naruto ne-am asezat pe fotolii, Mira si sensei pe canapea si -astai partea ciudata- Hinata statea langa Naruto pe marginea fotoliului.

Cei doi adulti isi aruncau priviri "ciudate", eu ii inspectam pe toti, Sasuke era indiferent, Naruto si Hinata se comportau si ei la fel de ciudat. Am oftat si m-am ridicat mergand spre biblioteca, am gasit o cartea interesanta: avea coperti rosii-sangerii si titlul era intr-o limba ciudata. Am luat-o si m-am asezat la locul meu.

-Sunt trei dormitoare, cum cu cine va dormi ? intreba Mira, sau ma bine zis il intreba pe Kakashi.
- Eu si Sakura, stam amandoua. Naruto si Sasuke amandoi ... Hinata avea o voce calma, suava si plina de afectiune sincer daca copila asta iti cerea sa faci ceva nu-i puteai rezista.
- Si voi doi, va descurcati!

* * *

M-am ridicat lenesa din pat aruncandu-mi ochii spre geam, noaptea. Imi duc mana la ochii frecandu-i puternic creind o stare neplacuta, rotesc capul si observ ca este ora 21:20, am adormit? Ultima mea amintire este ca vorbeam cu Hinata si urma sa-mi spuna ceva, dupa care au venit Naruto si Sasuke si am inceput sa radem, glumim si ...pauza. Hmm...


Folosindu-mi viteza am ajuns in sufragerie, casa asta era stranie noaptea. Un fior straniu imi strabatuse corpul. Am inchis ochii inspirand si expirand usor, deodata simt cum niste pasi se aud in spatele meu. Corpul a inceput sa-mi tremure, inima mi se accelera si palmele imi transpirau. Am hotarat sa ma intorc dar o sabie ascutita imi aparu in dreptul gatului. Sa tip? Panica. Frica. "Esti ninja desteapt-o, Doamne!" imi spuse vocea mea interioara dandu-si ochii peste cap, dar cand avea dreptate ..avea dreptate.

-Hmm...Sakura?! acea voce, rece si totusi atat de placuta auzului.
- Tu?! era o intrebare/exclamatie ciudata si un raspuns patetic, ceea ce ma facu' sa ma intorc. Sasuke, slava Cerului! L-am imbratisat intr-un moment de ..slabiciune. El se departa si imi indeparta cateva suvite de par odihnindu-si mana pe obrajul meu mangaindu-l tandru. Isi lipeste fruntea de a mea astfel obligandu-ma sa-l privesc in ochi, zambea.
- Urato! ma lipi de pieptul sau si in urmatoarele secunde eram sus in dormitorul meu. Am ramas intepenita uitandu-ma ca la o fantoma la el.
- Ce s-a intamplat? o intrebare, atat am putut sa-i adresez deoarece nu-mi puteam gasi cuvintele potrivite.
- Vorbeam si tu ai adormit, dupa care am plecat si eu in dormitor si am adormit dar nu inainte sa constat ca s-a luat lumina. M-am trezit acum cateva minute si am auzit pasi si ma gandeam ca ar putea fi un hot sau ceva in gen. Am cautat in toate camere si se pare ca suntem singuri. accentueaza ultimul cuvant si prin intuneric as putea sa jur ca un mic zambet ii aparu in coltul gurii. Ii dau un pumn in joaca si ma ridic de pe pat.

Ma indrept spre usa care ducea spre balcon iesind si inspirand aerul proaspat si rece. Mi-am dus mainile la piept uitandu-ma la luna, splendid! In spatele meu era Sasuke care se apropie si el de mine. Ma intorc spre el, aveam de discutat.

- Ce-a fost asta? il intreb batand din picior.
-Ce? sec.
- Faza de acum cateva minute? Ce-ai patit? Daca crezi ca ma vo-i culca cu tine te inseli amarnic, du-te si cautati pe alta pentru a-ti presta aceste "servicii". ma privi in ochi si ca deobicei eu m-am pierdut in ei.
- Eu nu vreau alta, eu te vreau pe tine...

Hey..imi place mult ficul tau ....imi place ca aici Minato traieste si ca Orochimaru nu este de partea raului...oricum...actiunea decurge dragutz .....oare ce vor face cei doi acum x
ca sunt singurei in casa ....si ea stai putin...parca afara ploua torential...unde au disparut restu????.....oricum spor la scris in continuare si daca nu e prea mare deranjul anunta-ma si pe mine de next ...Mersii .... ne mai vedem ~Sayonara~

Buna ! Imi foarte mult capitolele noi ! Imi place atitudinea lui Sasuke . Se va culca cu Saku ? Sper ca ei sa fie impreuna ! Ce s-a intamplat cu ceilalti ? Abia astept continuarea si spor la scris ! Desi nu m-ai anuntat, sper s-o faci ! Te pup !

dulceata sa ma anunti cand urci next-ul da?Akatsuki_lavy

Capitolul 4. " -Bun venit, acasa!
- Asta nu e casa mea!"


Autor Pov. :

E ceva frumos sa simti iubirea, dar unele persoane fac multe sacrificii ca altele sa fie fericite si totusi dragostea apare cand te astepti mai putin. Singur in lumea asta, mereu se gaseste cineva care iti va alina durerea, care iti va fi alaturi toata viata si iti va saruta lacrimile de pe obraji. Ea a jurat ca nu se va indragosti niciodata, el a iubito din prima clipa in care a vazut-o si Dumnezeu ia adus impreuna. Din pacate ea se temea, dar el ii accepta orice.


Mana ei pe pieptul sau, buzele lui pe fruntea sa. El ii ridica usor chipul pentru ai mai simti odata buzele, ea zambi trista dandu-si seama ca nimeni nu putea trai fara iubire. Dansu o ridica precum o mireasa si o invarti facand-o sa rada, era prea frumoasa cand radea. Vroia sa nu se mai ascunda si sa fie a lui, diminetile sa-i zambeasca cum stie doar ea dar parca toata lumea le era impotriva.

- Te iubesc! ii sopti facand-o sa verse o lacrima.
- Kakashi...ramasese fara cuvinte,vroia sa-i zica ca il iubeste dar era in zadar el stia asta, pur si simplu intre ei cuvintele nu-si aveau rost. El ii zambi sarutand-o, buzele ei erau ca un drog pentru el niciodata nu se satura de ele. Ploua atat de tare dar lor nu le pasa, important este ca ei sunt amandoi. Ar fi stat o vesnicie asa, aveau sa raceasca dar lor nu le pasa atat timp cat se priveau in ochii si se aveau unul pe altul, ei descopereau ca iubirea le-a mai dat o sansa la viata.
- Ar trebui sa mergem, nu vreau sa se trezeasca copii. ea doar a dat din cap zambindu-i si teleportandu-se inapoi in casa.


Sakura Pov. :

A doua zi.


- Trezirea! vocea Mirei se auzi de la parter. Imi pun perna peste fata vrand sa alung dimineata. Deodata simt cum cineva incearca sa imi dea patura de pe mine. Stramb din nas dar cu toate astea nu am degand sa renunt la somnul meu de frumusete. Hm.. am avut o seara ciudata. Toata lumea, inafara de mine si Sasuke, era disparuta dupa care faza cu mine si colegul meu care a ramas in aer, sa zicem. Ohh, sa speram ca ziua asta va fi linistita fara vesti si fara evenimente importante. Se pare ca acea persoana nu vrea sa ma lase sa traiesc in pace, nervoasa si invinsa ma ridic vrand sa injur persoana care a indraznit sa imi strice somnu. In fata mea se afla un chip frumos care radia de fericire,Hinata! Se apropie de mine imbratisandu-ma si soptindu-mi nevinovat ceva la ureche, cum as putea sa ma supar pe EA?


-AAAAAAAAAAAAAA !!! am inceput sa tip si sa sar in sus de bucurie. Toti din casa au venit in camera speriati si uitandu-se ca la felul paispe` la mine cum topaiam ca o copila de cinci ani. Desigur fraza care ma facut fericita a fost : "Sakura, aseara Naruto ma intrebat daca vreau sa fiu iubita lui si am acceptat." In sfarsit si-a dat si el seama ca ea il iubeste, Doamne sunt atat de fericita pentru ei incat cred ca ma bucur mai mult eu decat ei. Hinata chicotea, eu numai zic ca saream si ma invarteam in timp ce-i dadeamm pe ceilalti afara pentru a ma schimba de pijamale, desigur fara sa le zic de ce eram asa fericita.


Ne-am impachetat lucrurile si am coborat la parter unde eram anuntate ca imediat dupa micul-dejun vom pleca. Toata lumea s-a asezat la masa inafara de mine care inca ma purtam ca un copil mic care avea energie si ii sacaia pe ceilalti. Intr-un final, obligata de Naruto, am mancat doua sandwich-uri si am baut un pahar de lapte. Lalalalala, sunt atat de fericita incat cred ca mai am putin si lesin. Kora, a venit si i-am dat cheile casei multumindu-i si am plecat la drum.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Spre norocul nostru numai aveam mult de mers. Asa ca am accelerat, eu eram prima si spre deosebire de dimineata, cand radiam de fericire, acum eram prinsa in ganduri si melancolia isi facu loc in inima mea. Dupa atata timp imi voi revedea familia deoarece, spre nenorocul meu, Naruto trebuia sa-i dea tatalui meu un pergament important. Desigur inafara de Mira, Kakashi si Hinata, Naruto si Sasuke nu stiau ca eu sunt printesa dar e mai bine asa, trecutul meu e mai bine sa-l tin ascuns de prietenii mei.


Stiam ca Mira a trimis deja "vorba" ca eu ma voi intoarce, asa ca ma pot astepta la orice de la conducatorii clanului. Am oftat! A incetat de mult sa-mi mai pese de clan, parinti sau orice tine de ei, eu nu am parinti cei care mi-au dat viata eu murit cand eu m-am nascut. Deodata simt o mana pe umarul meu. Mira ma privea trista probabil stia ce este acum in sufletul meu. I-am dat jos mana mergand mai repede. Stiam ca matusa mea, intr-o oarecare masura, ia iertat dar pur si simplu in inima mea nu poate sa o faca, am incercat sa-i iert sa ma conving ca ei ma iubesc dar de fiecare data creierul meu refuza asta si inima de asemenea. Cand ma gandeam ca ma iubesc, inima ma durea si creierul imi zicea ca daca tineau la mine in toti acesti ani veneau la mine sau o puneau pe Mira sa ma duca la ei, ea pleca de doua ori pe luna la ei. Imi pare rau, dar nu pot sentimente pentru parintii mei nu exista si nici nu vor exista, atat timp cat pe mine nu ma intereseaza de viata lor nici ei sa nu-mi stea in cale.


Fara sa-mi dau seama Naruto ma anunta ca am ajuns in sat. La poarta eram intampinati de Gaara si fratii sai. Le-am zambit incercand sa fiu cat mai fericita. Temari ma privit ciudat analizandu-ma indeaproape dar fara sa zica nimic mi-a zambit. Toti zambeau, si au inceput sa vorbeasca intre ei, toti inafara de mine care mergeam inainte,ghidata de cainele lui Temarii, analizand satul. Se pare ca(,) conducatorul clanului, alias t-a-t-a, la trimis pe Gaara sa ne conduca stiind probabil ca el, Naruto si Sasuke sunt buni prieteni.


Deodata am ajuns intr-un cartier unde, la intrare, se aflau doi tipi. Cand m-au vazut au ramas statui dar cand Mira s-a apropiat de mine cei doi s-au inchinat in semn de respect. Il puteam auzi pe Gaara cum le explica celorlalti comportamentul celor doi, precizandu-le ca asta se intampla cand cineva din familia principala este prin preajma. Am inaintat sigura pe mine avand-o in dreapta pe Mira care se comporta acum ca o adevarata printesa.


Totul a ramas aproape la fel, avand in vedere ca clanul s-a marit. Casele era la fel de luminoase si frumoase in timp ce o vila imensa domnea intr-un colt al cartierului, care era imens. Casa "regala" era diferita, mai frumoasa, mai mare si cu o gradina uimitoare. Desigur cum am zis confortul este cel mai important pentru cei din acest clan. Ajunsi la poarta fostei mele case alti doi paznici ne-au intampinat dar de data asta Mira imi facu semn sa raman in spatele ei.

Cei doi au deschis poarta iar o imensa gradina frumos aranjata ni sa aranjat. Membrii familiei,servitorii si cativa ninja stateau in fata casei asteptandu-na. Ta..conducatorul statea in fata impreuna cu sotia lui. Ne apropiam de ei, scarba, ura, dezgust, nefericire, setea de razbunare mi se invarteau in cap in timp ce privirea mea era rece. Ajunsi in fata lor, Gaara si fratii sai s-au aplecat urmati de ceilalti inafara de Mira,care doar apleca capul si se dadu din fata mea. In acel moment i-am vazut, nu s-au schimbat deloc. Imi priveam tatal cu dispret si ura in timp ce pe asa zisa mea mama o ignoram total. Toti ma priveau uimiti si speriati, ce vroiau? Deodata, conducatorul isi drese vocea.


-Inchinate in fata tatalui tau, doar pentru ca nu ai fost crescuta in clan si esti singura mea fiica nu inseamna ca esti mai presus de ceilalti. il priveam cu dezgust in timp ce vocea sa rece rasuna in capul meu. Am zambit prosteste incepand sa rad...
-Niciodata nu ma voi supune sau inchina tie Hakari. vocea mea grava se pare ca-l enerva la culme. Toti ma priveau uimiti, speriati. Desigur toata lumea il respecta, nimeni nu indraznea sa-i comenteze sau sa ridice privirea la el. Am pufnit in timp ce simteam cum nervii puneau stapanire pe tatal meu.

- Printesa mea, te rog nu vorbi asa cu tatal tau chiar daca el este dur sa stii ca este fericit ca te-ai intors acasa. vocea suava si melodioasa a mamei mele care-mi zambi de parca nimic nu s-a intamplat ma scarbea intr-un totul.Veni spre mine imbratisandu-ma, nu i-am raspuns la imbratisare, ea pentru mine era doar o straina. Nu ma interesa faptul ca mi-a dat nastere putea foarte bine sa faca avort oricum nu ia pasat niciodata de mine cu toate ca sunt singura ei fiica, ea este egal cu zero in fata mea.

- Ai terminat cu toata prefacatoria asta, Kykio? Daca mai fi iubit nu ai fi acceptat sa fiu luata de langa tine, cum te poti numi mama? aceasta ramase surprinsa si se uita la mine ca la avioane. Unde ai fost cand am avut nevoie de tine? vocea mea exprima ura, femeia cazu in genunchi in fata mea plangand si cerandu-mi sa o iert. Nu ma impresionezi! Iti mai repet odata, ai terminat cu prefacatoria asta? Degeaba imi ceri sa te iert, tu pentru mine esti un nimeni. accentuam fiecare cuvant pe care-l scuipam la adresa ei cu sila, ura si venin. Pot spune ca imi placea sa o vad suferind, macar sa simta si ea 2% din ce am simtit eu cand ma aruncat in strada ca un caine , sa planga si ea cum am plans eu atatia ani.

- Sakura, ajunge! voce Mirei ma facu sa ma intorc spre ea. Stia foarte bine ca tot cei zisem este adevart, desi nu-mi permitea sa vorbesc asa cu ei. Nu asa te-am crescut. se auzi vocea ei ca printr-un tunel. Se vedea ca incerca sa-si stapaneasca lacrimile, ma durea de ea desi pentru femeia din fata mea nu am decat ura nici macar asta nu merit din partea mea.

- Cum poti sa vorbesti asa cu propria ta mama? Nu tie rusine? Nu vezi cat sufera? Inteleg ca pentru tata nu ai nici-un sentiment dar ea ti-a dat viata, a suferit pentru tine. Otami, cel mai mare dintre noi veni pentru a-si ridica mama.
-Tu te auzi ce vorbesti ? Ma iubit? am pufnit nervoasa. Daca scumpa ta mama ma iubea nu accepta sa plec de langa ea si ar fi luptat pentru mine. Sa fim seriosi, uitate - am ridicat mana spre Mira- ea este mama, tata si matusa mea doar dansa. Deodata Otami isi scoase sabia indreptand-o spre mine.

M-am ferit imediat dar am aterizat intr-un ciresc. O dara de sange mi se prelinse pe fata anuntandu-ma ca m-am lovit usor la cap. Mira, Hinata si Kykio si-au puse mana la gura pentru a nu tipa. Ceilalti au vrut sa intervina dar Gaara le-a explicat ca in clanul Haruno cand membrii familiei principale se bat nimeni nu are voie sa se bage. Desigur ca nimeni nu la bagat in seama.

- Nu va bagati!



va Angy!

dap dap dap dap dap.te astept cu next-ul dulceata.

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Sper ca Saku sa-l bata !
Ce parinti idioti!
Astept nextul,spor la scris .
Anunta-ma cand il pui !
Te pup !

OMG!!! Nu stiu ce altceva sa spun sau tastez pentru ca asta e de-a dreptul fantastic! E atat de fascinant si genial si oricealtceva ce poate exprima atractia pe care o am pentru acest fic. Trebuie sa citesc urmatorul capitol imediat sau chiar mai devreme. Capitolul acesta e de vis!! Astept cu curiozitatea rozandu-ma pana dincolo de oase sa citesc nextul si te rog sa ma anunti cand il postezi. Te dulce!! Ja ne!!

Ce tare a fost!!! Vreau nextul cat de repede poti tu !! Il ador!!!

Buna ! Am trecut si eu pe la ficul tau si pot spune ca este genial !
Astept cu nerabdare next-ul , caci sunt tare curioasa sa vad ce se va intampla si te rog anunta-ma si pe mine .
Te-am pupat .