Through gun shouts...

]size=14]

Dupa cum de vede am mai inceput un fic, dar de data aceasta este in colaborare cu my nee-chan *Sasusaku=love*. Speram sa va placa si asteptam cat mai multe critici si comentarii. Fara alte introduceri... Enjoy:

Capitolul 1:

O libelula albastra zboara pe deasupra unei flori de crin incercand sa gaseasca petala cea mai buna pe care sa poata ateriza. Parfumul acestuia o atrage spre el, o face sa-i cada prada farmecelor ascunse. Nestiind ce se va intampla cu ea, libelula se lasa purtata de mireasma imbietoare si inceteaza a mai bate din aripile-i transparente. Oricat de cruda ar parea lumea si oricat de multe obstacole intalnesti pe drum, acolo undeva poti gasi alinarea de care ai nevoie, dupa care tanjesti atat de mult. Poate ca nu exista bine sau rau, insa omul este acea fiinta complexa care susprinde toate aceste sentimente intr-un singur trup, intr-un singur suflet.

Ochii verzi ai unei fete priveau cum libelula se desfata cu acel nectar al vietii, atat de parfumat si totodata atat de otravitor. Precum drogurile, devii dependent si trebuie sa consumi cat mai mult, altfel ajungi sa innebunesti. Poate nu este nevoie decat de o doza nu prea mare, dar raul provocat nu poate fi egalat. Pasii ei neauziti o indepartara de geamul mare si rece ducand-o spre holul lung si intunecos. Aceasta deschise o usa si cobori un lung sir de scari dupa care deschise o usa mare de metal. Camera in care intra mai apoi era mai degraba de marimea intregii case si era plina de aparatura moderna si tot felul de sticlute cu cate un lichid colorat.

Pe un perete in partea dreapta erau puse, pe suporturi, fel de fel de arme, unele mai mari, altele mai mici, toate lustruite si incarcate pentru a putea fi oricand folosite. Aceasta nu era nici pe departe casa unei simple tinere care se gandea doar la cum se va imbraca a doua zi, ori cum ii va spune celui pe care il iubeste ceea ce simte cu adevarat pentru el. In aceasta casa impresionant de mare locuia una dintre cele mai valoroase agente ale F.B.I.-ului impreuna cu prietenele si totodata colegele ei.

Suvitele-i de par roz se leganau incet in timp ce tanara parcurgea drumul cu care se familiarizase atat de mult de cateva luni incoace. Prietena ei cea mai buna si in acelasi timp si geniul echipei, Hinata, se afla acolo imbracata intr-un halat alb, imaculat. Aproape de ea, la aproximativ doi metri se afla un recipient legat prin tevi groase de tavan si sustinut de un suport metalic prins in podea. In interiorul acestuia se afla trupul unui om ce se dezvolta intr-un lichid transparent asemanator cu apa. Parul lui brunet era ravasit si plutea in acel lichid ce il pastra in viata. De cateva luni, trupul acestei fiinte zacuse in acel recipient fara a face nimic, iar acum mai avea putin si ajungea la marimea unui om adevarat. Pielea ii era alba prebum marmura sculptata, iar mainile ii tineau corpul in brate. Acesta statea ghemuit, din narile lui iesind mici bule de aer.

Experimentul perfect ar spune unii; rozalia insa stia foarte bine prin ce trecuse atat ea cat si prietena ei pentru a-l vedea devenind realitate. Inca nu putea sa creada ca acea idee nevinovata redata pe hartie sub forma unei schite nu foarte reusite, se afla acum in fata ochilor ei plutind si incercand sa prinda cu adevarat viata. Privindu-i trupul in detaliu nici nu-ti dadeai seama ca nu se nascuse om, ci fusese creat de om. Chipul semana oarecum cu cel al unei fiinte umane, atat doar ca era mult mai frumos decat multi oameni pe care ii intalnise ea. Trasaturile fetei ii erau bine conturate; buzele nu foarte groase, dar ferme, pometii inalti, nasul carn care ii dadea un aer oarecum inocent. Totul parea desprins dintr-o carte cu povesti fantastice, insa totul era real, absolut totul.

Gandul ii zbura la numele pe care avea sa il poarte acest nou individ. Era precum un copil care se nastea si vedea pentru prima data lumina soarelui. Inca nu putea asocia imaginea lui cu aceea a unui prunc nou-nascut. De ce nici ea nu stia, insa pur si simplu mintea ei nu putea procesa aceasta informatie. Se simtea oarecum ciudat, adica va fi… mama acestei fiinte… Nu stia cum trebuiau sa reactioneze corpul si inima ei gasindu-se intr-o asemenea situatie, insa tot ce era acum in sufletul ei se putea citi foarte usor dupa chipul ei. Poate era speriata de responsabilitate sau era doar oboseala din ultimele zile care o facuse sa arate asa, insa cert era ca avea nevoie de putina odihna.

Fata inchise usa in urma ei lasand ca linistea sa se asearna din nou in incapere. Nu era foarte tarziu in noapte, insa era intuneric de-a binelea. Pasind cu grija pentru a nu se impiedica si fara a face prea mult zgomot, tanara se duse din nou la geamul mare din sufragerie. Libelula disparuse in intuneric, iar acum nu mai putea vedea decat vaga forma a petalelor crinului. Ii stia culoarea si anume alba, ii stia parfumul care era unul dulce si inviorator, ii stia toate detaliile, toata povestea.

Oricat de mult ar fi vrut sa para ca nu ii pasa, de fapt nu era deloc asa. Putea afirma ca nu o interesa, ca ignora tot ce se intampla in jurul ei, insa durerea din suflet si frica de singuratate se accentuau cu fiecare secunda care trecea, cu fiecare graunte de nisip ce cadea in clepsidra… Avea nevoie de cineva care sa ii aline sufletul ranit de atatea sentimente contradictorii. Poate ca viata este grea, insa nu merita sa suferi sin cauza ei. Am auzit de multe ori spunandu-se “Schimba lumea cu un zambet si nu lasa lumea sa-ti schimbe zambetul”, incat chiar am inceput sa zambesc mai mult. Poate ca pentru a ajunge acolo unde iti doresti cu adevarat trebuie sa induri multe si trebuie sa treci peste si mai multe, insa un zambet poate schimba multe.

De atatea ori am plans, insa de atat de putine ori am zambit sincer. Poate ca nici nu am avut motivul necesar pentru a o face, insa daca privesc norii pufosi pot macar sa daruiesc lumii ceva ce sa nu uite prea repede, ceva ce sa poata pretui, un simplu zambet…

Si acesta este primul capitol. Sper sincer ca v-a placut. V-am pupacit... Through gun shouts... 208323

choco^^

[/size]

Cha... Cha...
Doamne cat imi place!
Vai eu mor!
Nee-chan ca omori cu zilele!
Je n-are cuvinte sa descrie!
Ii... Intremenita?
Wow...
Inspira.. Expira...
Asa Ana...
Incetisor...
Hai ca poti!
Wow!
Tot nu am cuvinte!
huh?

Mama mea... daca ai inceput asa...trebuie sa continui tot la fel de frumos, dar nu pot!
Cha... Cha...
Je n-are cuvinte, dupa cum mai spus!
Sper sa reusesc capitolul 2! happy2

Sper sa va placa ce o sa facem impreuna!

Imaginea capitolului: Through gun shouts... Not_A_Day_Goes_By____by_RavynneNevyrmore

O.O WOW! DECI WOW!!!
Banuiesc ca povetse SasuSaku [de nu va omor]
Idee...100% ORIGINALA!!
Deci nu am crezut, deci practic, deorece fiindca...
Aaaaa...
SAKURA SAVANT?!
Frate, deci si-a creat iubirea vietii!!!
Aduceti next ca mooorr!!!!! IL ADOOOOR!!!

Hello!!!
Vai!!! Ador inceputul!!!
Hmm..Sasuke..experiment? Ei bine, cu siguranta e o idee orginala!!
pupici!!!

P.S.:Da`mi plsss un P.M. cand pui nextu`!!!

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 06 Aug 2011, 04:13

Through gun shouts...

Capitolul 2

Viata este un lucru minunat, pe care il avem cu totii fie ca ne-o dorim sau nu. Trebuie sa profitam de ea, pentru ca este unica si extraordinara, ne ofera atat bucurii cat si tristeti peste care trebuie sa trecem, fara sa putem alege.

Este compusa din copilarie, adolescenta, maturitate si batranete. Fiecare etapa aducand cu sine ceva nou, ce trebuie sa descoperim.Si inca ceva... in general, viata este cum ti-o faci .Este un fel de mancare in care se adauga urmatoarele ingrediente: rautate, dragoste, iubire, suferinta, fericire, bunatate.

Viata e o lupta continua intre bine si rau. Un mister ce trebuie deslusit. O calatorie care trebuie savurata pas cu pas iar daca o privim ca pe o destinatie, vom reusi sa pierdem toata frumusetea acestei calatorii . Ceva ce descoperi pe masura ce trec ani. Ceea ce traiesti in fiecare zi! Viata este ocazia de a trai nenumarate emotii alaturi de diverse persoane . Viaţa e un şir de uşi care ascund surprizele viitorului! Viata este o scena iar noi suntem actorii, fiecare dintre noi isi are rolul lui . Viata inseamna libertatea de a trai, libera exprimare, tu fiind in rolul principal oriunde te-ai duce.

Este o aventura pe banda rulanta. Merge repede, da, dar treieste-o! Nu ramane pe loc. Nu te asteapta. Tu trebuie sa iei autobuzul ca sa o prinzi din urma. Ai mult de mers, stim cu totii asta, dar nu te da batut. Ai sa ajungi undeva, undeva aproape de ea, de viata. Poate va fi prea scurs timpul, cand deja ai consumat-o, dar nu e niciodata tarziu. O traiesti pe moment, caci fiecare clipa conteaza.

Acolo, in spatele casei uriase, pe un teren cu iarba artificiala, doua fete jucau tenis. Paletele zgariate de la micile caderi pe pamant de la nervii adolescentelor se vedeau clar. Culoarea gri deschisa a fierului, face cunostinta cu maroniul prafului depus in urma cazaturilor, lasand in urma o dara de particule de praf ce se inalta in aer. Picaturile de transpiratie de pe chipurile fetelor alunecau repejor peste formele fetelor lor, dandu-le cale libera altor cateva.

Suvitele se lipeau una cate una pe obrajii rumeni ai fetelor. Respiratia devenise din ce in ce mai rara si mai grea, de la orele de exercitiu pe care le-au avut. Este ziua in amiaza mare, soarele tanar si puternic se pune lejer peste o mare parte din continent, incalzindu-l asa cum stie el mai bine. Cu o caldura insuportabila. Timpul petrecut in fata spectatorului principal, soarele, le-au facut sa oboseacsa mai repede decat de obicei.

O mica pauza apare. Injuraturile pierzatoarei nu se opresc, ba din contra, vin din ce in ce mai repede si cu vocea joasa semn ca fata e infuriata pana peste cap. Cu mana ei libera, cea stanga, isi da bretonul la o parte de pe frunte, stergandu-se apoi cu un prosop uscat aruncandu-si paleta la o distanda de un metru de ea. Amandoua se aseaza, sau mai bine zis, se arunca pe scaune obosite de la antrenamentul greu.

Sticla de plastic cu apa rece ca ghiata se clatina din stanga in dreapta pana se deschide. O suvita blonda aluneca ca pe derdelus prin aerul proaspat de sfarsit de vara. Un sunet se aude din spatele gardului de ciment. Zidul gri acopera nevinovat o persoana necunoscuta, un animal dragut sau orice altceva la care cele doua nu s-ar fi gandit. Singura arma pe care o pot avea la indemana este paleta, ce imediat este infascata cu brutalitate. Mingia de tenis ateriza peste gard, auzindu-se in scancet de durere. Actiunea incepe!

Ce se va mai intampla? Ce oare se ascunde dupa gard? Cine poate fi?
Intrebari la care choco sper sa va raspunda.

Va pwp si astept critici!

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 06 Aug 2011, 08:48

Vai, ce te pap eu pe tine. Deci e, nici nu mai stiu cum e, e extrem de frumos. Mi-a placut mult de tot inceputul, sa stii ca ai mare dreptate. Chiar daca viata este o calatorie nu trebuie sa ne gandim la ea ca la o destinatie, ci la drumul propriu zis... Deci m-ai lasat fara cuvinte nee-chan, este minunat. Acum trebuie sa ma strofoc sa fac un next pe masura si sper sa-mi iasa, asa ca dati comm-uri in speranta in care o sa poatez si eu cand pot. V-am pupacit dulce!!! in love

choco^^

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 06 Aug 2011, 09:25

Iubitele cred ca ar trebui sa mai lasati putin descrierea sentimentala:=): Adica abia daca este actiune Si mna, vreau sa stiu si eu mai multe
Asa hai cu nextu

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 08 Aug 2011, 14:28

Deci ati cerut critica, si uite ca am ajuns si eu pe la ficul vostru...deci...

┊┊♥ Titlul┊┊♥: Inca nu vad daca are legatura cu textul, de vina este actiunea, cand o sa ajung o sa va zic.

┊┊♥ Idee┊┊♥: Originala, ma bucur nespus chestia asta, ati reusit sa faceti ceva frumos, si mai este si original, superb.

┊┊♥ Actiune┊┊♥: Asa, deci vine intrebarea. Unde este actiunea? Aaa acolo in cateva parti. Deci sa stiti ca pe mine ma plictisiti cu detalii plictisitoare, si actiunea este unde? Ca nu o vad! Incercati sa puneti mai multa actiunea...

┊┊♥ Dialog┊┊♥: Again, alta greseala. Nu vad dialog, si ineteleg cand sunt doua replici, hai cinci, opt, dar de loc este again...am mai zis...o alta greseala....mai mult ne plictisiti.

┊┊♥ Descrierea┊┊♥: Din abundenta, nu zic ca este rau, dar e mult prea multa. Actiunea este ingropata in ea si in anumite locuri nu este nevoie de ea, adica, abia daca este actiune, incepeti sa povestiti nu stiu ce porcarii si actiunea este...libera ca fluturele. Daca am indeparta tot ce scrie acolo, chestile nefolositoare, ar ramane maxim, 20 de randuri.

┊┊♥ Estetica ┊┊♥: Nu am ce comenta, stati bine la acest capitol.

┊┊♥ Greseli de tastare/exprimare/ortografie/┊┊♥: O sa corectez la ambele capitole:
By Choco: Iubita, lasa fonturile de text, ma chioresc sa dezleg ce scrie acolo, intr-un text se foloseste numai Arial.
Parfumul acestuia o atrage spre el,---> poate ea.
Aceasta deschise o usa si cobori un lung sir de scari dupa care deschise o usa mare de metal---> De prea multe ori deschise...
Cam atatea ma vazut..pentru ca ma dor ochii sa citesc prin fontu ala...

By Ana: Nu am vazut greseli, desi a fost un capitol destul de plictisitor.

Cam atat...asteptam next

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 13:20

Pai am ajuns si eu cu cel de-al treilea capitol, sper sa va plaac, astept pareri...

Capitolul 3:

Tinerele continuau sa joace tenis, acesta fiind parca singurul lucru care le putea calma. Picaturile de transpiratie le curgeau pe frunte, iar obrajii le erau rosii, sangele curgand cu viteza prin venele lor dilatate la maxim. La un moment dat insa, se oprira pentru a-si trage sufletul si se asezara pe cele doua scaune aflate de o parte si de alta a mesei rotunde. Dintr-o data insa, acestea se ridicara alarmate luandu-si rachetele in mana. Toate instinctele lucrau, iar tinerele pareau gata de lupta.

- M-am ars, se pare ca m-au prins…

- Oricine-ai fi, iesi afara si nu te mai ascunde ca un las. Sau ti-e frica sa nu iei bataie de la doua fete? spuse rozalia foarte sigura e ea.

Tanarul iesi de dupa gard indreptandu-si spatele. Suvitele lui blonde ii cadeau pe chip, iar ochii albastri ii straluceau in lumina puternica a soarelui. Cand dadu cu ochii de cele doua, pe fata ii aparu un ranjet care nu prevestea nimic bun. Vazandu-le mai indeaproape, tinerele semanau mai degraba cu niste papusi de portelan decat cu niste agente F.B.I. Trupurile lor pareau atat fragile, de parca urmau sa se sparga . Se intreba cum reusisera sa treaca de toate probele si antrenamentele fara nici macar o zgarietura.

- Vad ca aveti un spirit de observatie mai bun decat m-as fi asteptat, sunt impresionat. Ce-i drept, nici eu n-am dat mare importanta deghizarii, dar destul cu vorba. Sper ca v-ati pregatit bine pentru ceea ce urmeaza. S-ar putea sa va doara putin, dar n-am ce face. Asta-i viata…

- Vai, blondul a prins glas. Ce sa-ti fac daca esti atat de aiurit? Soarta…

Pe tanar il enerva remarca rozaliei, asa ca se napusti numaidecat asupra ei, vrand sa-i dea un pumn in stomac, dar in urmatorul moment de trezi cu un picior in figura ce il facu sa zboare in zidul terenului. Un firicel rosiatic incepu sa se prelinga din coltul gurii lui, dar acesta si-l sterse cu podul palmei. Parea sa aiba acelasi ranjet, doar ca era mai larg, putandu-se vedea dintii albi, stralucitori.

- Vad ca sunteti mai bune decat mi-am imaginat, poate nu ar trebui sa va subestimez pana la urma urmei. Sa vedem de ce sunteti in stare.

Dupa acesta ultima fraza, blondul disparu, dar nu pentru mult timp, caci imediat trupul brunetei fu azvarlit la cinci metri distanta oprindu-se in gardul de culoare alba ce inconjura gradina. Urmatoarea fu rozalia care fu prinsa de talie si impinsa in sus, dupa care primi un picior in abdomen zburand mai apoi in trunchiul stejarului pe care lasa o crapatura adanca. Aceasta scuipa sange, lasandu-se la baza copacului si cazand in genunchi. Tot corpul ii tremura, iar vanataia din zona abdominala o durea extrem de tare.

Bruneta pe de alta parte reusise sa se ridice in picioare, iar acum statea sprijinita de racheta care-i folosise drept frana. Respira cu greu, iar parul ii era plin de praf si graunte de pamant. Reusi sa se opreasca din tusit, iar acum il fixa cu privirea pe blond. Era mult mai puternic decat lasa sa se vada. La inceput parea a fi doar un bufon pus pe glume, insa avea o putere supraomeneasca. Le va fi greu sa il invinga, mai ales ca Sakura era grav ranita.

Totusi, spre mirarea brunetei, in momentul urmator, tanarul fu pus la pamant cu o singura lovitura de-a rozaliei. Pumnul ei drept, lovitura ei cea mai puternica. Cu asta reusea de obicei sa puna capat luptelor si antrenamentelor, la fel cu ii punea la punct pe cei care o calcau pe nervi. Pe fata ei aparuse o grimasa de furie, fiind imediat inlocuita de un ras isteric, dar totusi controlat. Parca vroia sa se bucure de acest moment mult timp. Tanara statea cu piciorul pe capul blondului, apasand pentru a-l face sa simta durerea. Acesta se zvarcolea incercand sa scape, dar cu cat se zbatea mai tare, cu atat capul il durea mai tare. Mai avea putin si pleznea.

- Te crezi puternic, ha? Crezi ca esti cel mai mare si cel mai tare, cand de fapt tu nu esti decat un tanc care nu stie ce-i aia viata. Asculta aici piticule, spune-i sefului tau ca daca vrea sa-si pastreze angajatii in viata, atunci ar trebui sa-i antreneze mai bine si sa nu lase incepatorii sa faca treaba profesionistilor.

Isi dadu piciorul la o parte si porni spre bruneta incercand sa nu-si piarda echilibrul. Pana la urma lavitura aceea in abdomen fusese puternica. N-ar fi crezut ca trebuia sa-si foloseasca lovitura speciala pentru a-l pune la pamant pe acel blond. Poate ca totusi nu era chiar asa de neexperimentat pe cat arata. Dar intrebarea ramanea de ce venise pana acolo pentru a le spiona? Si cine era cel care il pusese sa faca asta? Acum chiar avea nevoie de un pahar de apa si o punga cu gheata pentru vanataia capatata putin mai devreme. Totusi, gandindu-se mai bine la intrebarile pe care le avea in legatura cu blondul, tanara se intoarse pentru a vorbi cu el, insa acesta disparuse.

- Hai Sakura, trebuie sa-ti pui niste spirt pe zgarieturi si niste gheata pe vanataie. Nu credeam ca va lupta asa de bine incat sa trebuiasca sa-ti folosesti pumnul drept, dar macar l-ai invins.

- As fi vrut sa-l intreb cate ceva despre cel care l-a pus sa ne urmareasca, dar se pare ca a fugit. Sper sa nu mai avem parte de astfel de intalniri prea curand. Frate, dar chiar stie sa dea.

Cele doua se indreptara spre casa, iar usa se inchise in urma lor cu un zgomot scurt. Pe iarba verde de langa terenul de tenis ramasesera doar rachetele pline de zgarieturi ale fetelor si cateva picaturi de sange care se uscasera. Iarba era ravasita in unele locuri, iar trunchiul stejarului nu parea sa mai fi avut mult timp de stat in pozitie verticala. Semana cu un adevarat teren de antrenament, plin de semnele si urmele lasate de lupta. O adiere blanda de vant ridica frunzele uscate cazute din copaci, in aer. Mirosul de tei se simtea in aer, la fel si aroma parfumului blondului ce ramasese ca o amintire de mult stearsa din memoria omenirii…

choco^^

Vizitator

superrr
vreau next-ul te rog cat de dulce vrei tu happy2

imi place foarte mult ficul asta si stai sa ghicesc.Seful blondului este sasuke?
oricum haide cu next-ul please

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 13:33

Pai nu chiar, seful lui Naruto este cine este, cu Sasuke este alta treaba, ar fi trebuit sa citesti primele capitole ca sa vezi despre ce este vorbe... :love:

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 13:54

Ola la! Ati adus nextul
Ce tare Iiii, cand vine partea sasusaku?
Sau alta intrebare...cand apare Sasuke?
Repejor cu next!

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 14:03

Hei... mai sus in primul capitol se spunea ca Sakura traieste cu colegele ei. Pey inafara de Hinata nu am mai vazut pe nimeni :D. Oricum daca e sa mai introduceti pe cineva o faceti voi cand va fi momentul.
Imi place mooolt fic-ul si de abia astept sa vad ce o sa se mai intample :X
Spor la scris :)

Vizitator

Aha.Inseamna ca nu am intesel eu bine.Sunt mai tare de cap happy2

.
Da,cand apare si Sasuke? what?

Si vreau next-ul repejor,ok?

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 17:19

Interesant capitol! Nu a fost plictisitor deloc, mi a placut mult. Iar ideea este chiar misto. Ai avut cateva parti pline de mister, imi place mult acest lucru.
Dar mai ales de Sakura, puternica si plina de vointa. Sa pui next repede *SasuSaku=love* ca te pap! Spor la scris si la idei dragele mele! Through gun shouts... 962758

Subiect: Re: Through gun shouts... Lun 15 Aug 2011, 17:34

Am ramas... WOW!
Deci e... Wow!
A-aaaaa....
Chiar n-am cuvinte nee-chan...
E...
Wow!

cu tot cu wow-ul meu , nu stiu cand o sa pun nextul...

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 03 Sept 2011, 10:17

Auzi bre duduie? Unde este nextul ala? Ca incep sa beau cafea ca sa raman treaza si sa nu pierd momentul cand o sa il pui sa stii... Of, of, ce ma fac eu cu voi? De fapt cu tine, dar nu asta-i important... Sa aduci nextul rapid comprende? Si intre timp mai dati si voi comm-uri, poate asa se apuca si aeriana de sor'mea de tastat... :)) V-am pupacit dulce....

choco^^

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 03 Sept 2011, 20:39

[color=red]Dragele mele, sa stiti ca mie imi place foarte mult ficul vostru si abia astept sa apara nextul pentru ca vreau sa aflu cine este seful lui Naruto si ce se intampla cu Sasuke!
Deci sasusaku=love ti-as su gera sa pui pe tastat. Doar nu vrei sa-ti dezamagesti cititorii,nu? ingrijorat

Spor la idei si la tastat!
Star iti trimite multi pupici! kiss

Edit Anna~Anitta: Cu rosu scriu doar membrii staffului.

Subiect: Re: Through gun shouts... Vin 09 Sept 2011, 18:49

Through gun shouts...

Capitolul 4

Pasi, pasi si iar pasi. Pasi cu ecouri. Galagia tocurilor se auzea prin linistea mortuala din camera. Parca nimic nu ar misca si totul ar fi oprit pentru cateva secunde. Dar ceea ce pare e fals. Un hol lung si intunecat ducea catre o camera la fel de sinistra. Cu o valiza neagra si cu un ruj rosu aprins pe buze, o doamna elegant imbracata se indrepta catre usile foarte mari de la capatul holului. Mirosul dulce al parfumului ei era lasat in urma ca o amintire de mult pierduta ce mai tarziu este gasita de alta persoana. Degetele ei fine ating modelul usii si cu gratie o deschide. Inainteaza lent si senzual.

Peretii inchis vopsiti erau acompaniati de trofeele pe care doar un vanator le poate obtine. Decapitarea animalelor este doar o pasiune a persoanei ce isi face veacul in aceasta camera. Privirile animalelor imapiate stateau sus ca niste tablouri luminate doar de un bec. Un dulap plin de pistoale prospat sterse de praf o bucura pe domnisoara ce zambea larg. Aceasta merge drept in fata ajungand in fata mesei din sticla. Scapa valiza din mana, aceasta facand contact cu grezia rece si scotand un zgomot imsuportabil, caci chiar atunci un pistol se descarcase pe un bibelou foarte scump. Bucatile micului obiect se dezlipesc parca cu incetinitorul de masuta pe care erau si ajungand jos.

Chipul alb al fetei era inlemnit si cu ochii atintiti doar catre o persoana de gen masculin si care statea in intunericul camerei, fumand dintr-o tigare abia aprinsa. Privea pe geam tot orasul luminat. Vocea lui usor ragusita se face auzita doar prin cateva cuvinte.

-Totul decurge conform planului.

Usor si cu eleganta, domnisoara satena atinge cu doua degete sticla frumos lucrata si cu privirea in jos face inconjurul mesei pana ajunge la domnul de la geam. Putin trista si ingandurata il ia de mana si ii sopteste doua cuvinte din inima, pe care doar o data in viata le spui din suflet.

-Te iubesc!

Ochii ii devin umezi, iar mai apoi un simplu firicel de apa coboara rapid pe obrazul ei. Isi aseaza capul pe umarul lui, amandoi privind luna si stelele. Dar momentul a fost distrus de catre o masina neagra, tunata, ce avea muzica data la maxim. Dupa melodia rock iti dadeai seama cine e la volan. Rotile automobilului se oprira in parcare, iar linistea se aseaza din nou. O persoana destul de tanara iese din masina si mergand smecher, intra in cladire. Cei doi indragostiti se dezlipesc unul de celalalt si isi arunca priviri calduroase. Amandoi se aseaza pe cate un scaun de la masa si asteapta pe cineva.

In lift, gemetele unei fete erau destul de tari incat sa-ti dai seama imediat ca cineva este in mijlocul actiunii. Dar foarte rapid se aude cum cineva este impuscat. Parca iti si imaginezi cum sangele tasneste pe peretele liftului, provocandu-ti scarba. Liftul se opreste si din el iese un adolescent. Parul lui auriu ca razele soarelui se uneste perfect cu ochii sai albastrii ca marea si cu pielea lui bronzata. Inchieindu-se la fermoarul de la pantaloni, ii apare pe chip un zambet pervers. Privirea ii era atintita catre decolteul fetei de la masa. Usor isi scoate tigara din gura si o arunca pe gresie, dupa care o calca cu piciorul.

Fumul de tigara se ridica incet in aer, disparand cu timpul. Inainta lent si sigur pe el. Baga mainile in buzunar si se uita la valiza deschisa si la bucatile de portenal de pe podea. In gandul lui era nedumerit, dar odata cel priveste pe barbatul din fata lui, un zambet isi face locul, din nou, pe fata lui. Sopteste incet, doar pentru el, un cuvant pe care orice copil il stie.

-Tata...

Amandoi se priveau cu dispret si ura, de parca mai bine nu existau. Amandoi aveau dendinta de a atinge pistolul aflat la curea. Un razboi al privirilor avea loc de parca cuvintele nici nu-si aveau rostul. Doar ura vorbea, iar nelinistea crestea. Ridicandu-se de pe scaun, satena se indreapta catre valiza. Aduna foile de pe jos si scoate din buzunarul de la sacou un pix. Se uita la amandoi barbatii ce o priveau interesati. Aceasta se aseaza la loc si de parca nimic nu s-ar fi intamplat, le inmana niste documente importante.

-Naruto Uzumaky, Jashin Uzumaky, va rog sa semnati aceste documente.

Subiect: Re: Through gun shouts... Vin 09 Sept 2011, 19:48

Mama ta de castravete murat

Deci ador acest capitol, descrierea chiar m-a tinut cu ochii lipiti de ecran :))

Imi place mult cum ai continuat, iar acum eu sper sa reusesc sa ma ridic la nivelul asteptarilor... :-"

Nextul va sosi cand va sois, dar sa stiti ca nu foarte curand... :))

Pai ce sa mai zic... Te pup dulce si te imbratisez...

choco^^

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 10 Sept 2011, 13:14

Bine verisoara... am trecut si eu pe aici la rugamintea ta pentru a va critica ficul.
Nu am mai dat quote deoarece nu prea am ce corecta si, in acelasi timp am ramas fara idee.
Pai sa incepem:

Titlul
Mie acest titlu mi-a sugerat ca aici o sa fie vorba despre batai, mafie sau politie si asa mai departe. Insa defapt aici e vorba despre savanti si F.B.I Sincera sa fiu e destul de inspirat si de original ceea ce ma incanta foarte tare. Bravo!

Ideea
Tot ce pot spune e ca e originala. Deci chiar nu am mai intalnit nimic asa de neobisnuit pana acum si presupun ca o sa implice multa actiune. Si aici va felicit.

Descriere
OMFG OMFG OMFG!!! M-ati lasat amandoua masca. Aveti tot ce va trebuie, deci mie una cand am citit mi s-a facut pielea de gaina. Mi-a placut extrem de mult si sper sa o tineti tot asa.

Naratiune
Si aici no comment. Parca nici n-as fi critic

Dialog
Pot spune ca e bine asa cum l-ati folosit, nu e sec si ma bucur ca e transformat - intr-un fel - si in vorbire indirecta prin descriere la ps. a III-a. Jos palaria.

Greseli de exprimare/tastare/ortografie
OK... aici aveti cate ceva insa nu e grav... fiinca n-am dat quote am sa vi le enumar aici pentru ca mi-am dat seama ca o sa fie mai usor asa.

"imapiate" - impaiate
"prospat " - proaspat
"Inchieindu-se" - Incheiandu-se
"dendinta" - tendinta

"Aceasta merge drept in fata ajungand in fata mesei din sticla." Poate asa: -" Aceasta merge drept in fata ajungand langa masa din sticla." (este doar un exemplu, daca stiti o alta metoda prin care puteti elimina repetia atunci foarte bine)
"In gandul lui era nedumerit, dar odata cel priveste pe barbatul din fata lui, un zambet isi face locul, din nou, pe fata lui." "Lui" se repeta si suna nasol... sfat: - "In gandul lui era nedumerit, dar odata cel priveste pe barbatul din fata lui, un zambet isi face locul, din nou, pe fata acestuia." (sau a-ti putea elimina ultimul "lui" fara a mai pune nimic)
C-am atat aici.

Actiunea
Decurge incet asa cum e de preferat multumita descrieri, deci e bine. Keep up for a good work. Sper ca e corect

Estetica
E foarte frumos, imi place insa daca-ati corecta si acele greseli pe care vi le-am enumerat mai sus ar fi si mai bine.
_________________________________________

Asta a fost si critica mea, nici nu o pot numi asa pentru ca nu am prea avut cum sa va ajut, insa poate la urmatoarele capitole am sa va gasesc eu ceva gresit.
V-am pupat fetelor si astept nextul. Zbye!

Subiect: Re: Through gun shouts... Sam 10 Sept 2011, 18:55

Uuuuu ... Naruto e pervy ... I like it ... off ce-l mai iubesc pe blondul asta cu ochi albastri si pe voi bine inteles dragele mele care aveti un fic soooper grozav...
Omg... ce mult mi-a placut capitolul asta
Scumpele mele asta este unul dintre cele mai interesante si misterioase ficuri pe care le-am citit.
Tineti-o tot asa... va pupic doolce si sper sa aveti spor la scris si la idei... Ciao!

Subiect: Re: Through gun shouts... Dum 11 Sept 2011, 19:37

Draga mea, capitolul este superb! Imi place foarte mult momentul acela romantic dintre satena si tatal lui Naruto. Felicitari!
Choco, sper sa te pui repejor pe tastat pentru ca,sti de altfel, sunt tare curioasa sa vad ce se mai intampla!
Star va trimite imbratisari si multi pupici! a hug

Subiect: Re: Through gun shouts... Dum 18 Sept 2011, 15:57

Deci ce mult imi place acest capitol!! a hug

Il ador...
Bravo...
N-am cuvinte dap !

Astept cu nerabdare nextul in love

Subiect: Re: Through gun shouts... Joi 29 Sept 2011, 18:39

~ Capitolul 5 ~

Ochii-i de smarald sclipeau in lumina lumanarii. Flacara acesteia ardea fara incetare, din cand in cand, cate o picatura curgand pe “trupul” ei. Unduindu-se incet, dar sigur, cu o anumita tenta de senzual, dar si multa suavitate, micuta palpaire de lumina parea a fi in viata. Oricat se straduia sa-i reziste, tanara se pierdea in acel infern de foc, acea mica parte a ceea ce era in sufletul ei in momentul de fata.

De ce oare fusese atacata de acel blond? Adica era destul de bine antrenat si nu parea a fi doar un oarecare care cerseste atentie si poate ceva distratie. Era ceva ce nu ii dadea pace, parca se simtea privita, dar nu stia de cine… Parca se afla in cusca fiarei, iar cheia se afla in fata ei, doar la cativa pasi departare, se simtea incoltita. Probabil ca nu era decat imaginatia ei, insa nu putea sa se concentreze in aceasta stare, nu putea face nimic, decat sa astepte. Asteptarea… O innebunea de tot faptul ca trebuia sa stea degeaba, in loc sa actioneze, sa afle cat mai multe.

Un scartait melodios o facu sa isi intoarca privirea inspre usa intredeschisa. In lumina de pe hol se putea vedea o persoana inalta, cu un trup bine facut. Se incrunta micsorandu-si ochii si nu mica-i fu mirarea cand descoperi cine este cu adevarat. Parul negru precum abanosul si pielea alba, aproape inumana il faceau de neconfundat. Dar parea atat de schimbat… Vazandu-l cum statea in prag fara a face nicio miscare, ci doar privind-o, fata se ridica de pe canapea apropiindu-se de silueta ce se vedea ca prin ceata.

- Vad ca pana la urma ai venit. Nu credeam ca iti vei mai aminti de mine…

Spunand aceasta, rozalia se ridica pe varfuri si ii saruta obrazul palid, incalzindu-l. Acum era mai mult ca un strain pentru ea, era doar umbra a ceea ce fusese odata si nici macar pe jumatate din fiinta aceea dulce si dragastoasa pe care o tinea ea minte. Ii mangaie chipul fin, trasandu-i trasaturile cu degetele-i lungi, ii prinse cateva suvite intunecate in mana si trase usor de ele. Acesta ii dadu mana la o parte sarutand-o pe frunte si luand-o in brate.

- Eu vad ca ai ramas aceeasi, desi ai ajuns unde ai ajuns…

Ochii tinerei se marira, iar sentimentul de spaima pusese stapanire pe intreg trupul ei, facand-o sa tremure usor vizibil. Desi luase parte la atatea misiuni periculoase si indeplinise atatea sarcini cu succes, acum era de-a dreptul impietrita, nu se mai putea misca de pe loc. Incerca sa spuna ceva, insa gatul ii era uscat si buzele ca si lipite. Intr-un final, un murmur ragusit se lasa auzit in linistea lugubra:

- De ce?

Tanarul rase, un ranjet straniu facandu-si aparitia pe chipul lui. Ochii intunecati ii sclipeau rautaciosi, iar mana lui o prinse pe a fetei sarutandu-i-o mai apoi. Facu cativa pasi inapoi, aproape lovindu-se de usa, insa se opri brusc si, aruncandu-i o ultima privire misterioasa rozaliei se intoarse pe calcaie si pleca. Tot ce mai putu fata sa auda fu doar atat: “Fiindca te-am iubit prea mult, acum meriti sa suferi…”

Tanara cazu pe spate, direct pe canapea. Mainile inca ii tremurau, iar ochii i se impaienjenisera. Ce se intamplase mai exact? Persoana la care se asteptase cel mai putin venise sa-i faca o vizita si sa-i spuna ca este ca si a lui si ca trebuie sa sufere… parca o distrugea pe dinauntru, ii facea psihicul sa cedeze. Ce avea de gand sa-i faca? Isi stranse genunchii la piept dandu-si capul pe spate, uitandu-se la tavanul gri. Aceasta intalnire o speriase intr-o oarecare masura, insa nu avea sa lase asta sa se vada, trebuia sa-si duca planul la bun sfarsit, experimentul trebuia sa reuseasca… Cu orice pret.

Se ridica hotarata si porni spre laborator. Cobori scarile in viteza si aproape se impiedica de ultima treapta, dar isi recapata rapid echilibrul. Starea de agitatie care o acaparase nu era de bun augur si trebuia sa stie ca totul era in regula, ca nimic nu fusese schimbat si ca toate mergeau conform planului. Cand o vazu pe bruneta stand pe scaunul ei, scriind ceva, se mai linisti. Se apropie incet de ea, parca pentru a nu trebui sa dea explicatii prea repede. Se gandea cum trebuia sa inceapa, sa inventeze un motiv pentru care se afla aici sau sa-i spuna adevarul?

Bruneta se intoarse dintr-o data si o fixa pe rozalie cu o privire ce lasa sa se vada ca stie deja despre ce este vorba si ca nu mai are nevoie de explicatii in plus. Sakura izbucni in plans si se arunca in bratele prietenei sale. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii ei imbujorati si mii de suspine evadau printre buzele ei.

- De ce a facut asta? Credeam ca m-a uitat si ca nu avea sa se mai intoarca niciodata, insa vad ca este aici si… s-a schimbat atat de mult…

Na, pai, uitati si capitolul 5... Sper sa va placa, deoacere nu prea am avut inspiratie, dar am ascultat niste melodii mai triste si ceva-ceva tot a iesit... :))
Astept comm-uri..
V-am pupacit dulce... Through gun shouts... 962758

choco^^