Zâmbetul mutilat

Andreea Drăgan

Bună, dragilor ! Cum mă mai izbeşte inspiraţia, m-am gândit să scriu micuţe compuneri şi să le postez aici. Sper că nu este nicio problemă. Aştept părerile voastre; lectură plăcută !

Obscur

Mă simt părăsită, aruncată. Ţi-ai făcut curat prin cameră, iar la mine ai renunţat; aşa mă simt. Pune-te în pielea mea, lasă-ţi trupul scăldat de sângele meu, poartă-mi capul decapitat, de către tine, pe genunchii tăi. Sărută-mi pleoapele, cele ce nu se vor mai ridica niciodată, pliurile ce acoperă ochii ăştia blestemaţi şi căprui. Nu le uita nuanţa, domnule de ***, te vor bântui până în mormânt şi dincolo de Viaţa de Apoi. Şi mă sugrumi cu propriile tale mâini; aşa, curmă-mi durerea.
Te iubesc, nenorocitule ! Ştii asta, nu-i aşa ? Atunci de ce eşti atât de nepăsător, de ce înfigi lama cuţitului şi mai adânc în carnea mea fragedă ? Vei lăsa cicatrici usturătoare, ca toate celelalte, le voi vedea mereu, trupul meu va fi acoperit de ele. Astea sunt amintirile calde pe care un bărbat ar trebui să i-i le ofere unei femei ce-l respectă, îl iubeşte şi-l adoră ? Nu, nu, te venerez ! Sunt orbită de dragostea aceasta amară, mă bântuie, visez urât, mi-e scârbă şi-mi vine să vomit.
Şi ea doar se uită. Vezi ?! Se bucură, zâmbeşte, chiar plânge de fericire. Cu ultimele puteri, mă ridic şi zâmbesc sfidător. Da, te sfidez pe tine, o, prea măreţule ! Ce mai aştepţi ? Decapitează-mă cu mâinile tale, ridică acel topor si frânge-mi gâtul, lasă sângele să mă scalde, să mă înconjoare. Te urăsc ! Da, mă faci să te urăsc !
Aştept un semn de viaţă din partea ta şi văd că degeaba aştept; probabil eşti la o alta. Aceasta probabil începe să te iubească, să te sărute, să te ducă pe culmile plăcerii cereşti. Gânduri obscure, lăsaţi-mă, pot să mor şi singură. Şi uite-mi moartea; neagră, întunecată, sumbră şi sadică. Chinuie-mă, fă-mă să nu mă mai gândesc la el, la regele meu. Şi în acel delir al durerii, durere insuportabilă, ghici ? Tot la tine mă gândesc ! Eşti perfecţiunea întruchipată sub chip de om, oh, tu, mă faci să cred că eşti un semizeu. Atât de frumos eşti tu, fiinţă. Tu, fiu al Afroditei, lasă-mă să te iubesc în ultimele clipe de viaţă, lasă-mă să-ţi simt inima aproape, bătând lângă a mea, care se stinge, uite ! Şi acum îmi aduc aminte, prima atingere, primul sărut. Îţi mai aminteşti şi tu, nu-i aşa, îngerul meu ? Sau m-ai uitat atât de repede ? Vrei să-mi faci moartea şi mai grea, răule !
Mă resemnez, domnişoara de *** este o partidă mult mai bună. Bine ! Să mor singură, pedepseşte-mă, crudule, şi cât timp sunt în viaţă ! Scurtează-mi zilele, te roagă această fiinţă blestemată şi blasfemică.

Tot mai multe titluri interesante pe la categoria Creatii, in ultimul timp. ma bucur sincer ca imaginatia nu lasa pe nimeni in pace si chiar imi face placere sa citesc mici particele din spiritul creator al fiecarei persoane de pe aici. Relatarea ta a fost inspaimantatoare, macabra chiar. Ma uimea cum, desi spunea ca il iubeste, iul ruga sa o omoare, pentru ca mai apoi sa ii marturiseasca profunda ura pe care o simte fata de el. Sentimentele patrunzatoare, schimbatoare, te fac parca sa intri intr-o alta lume, mai complexa, mai diferita, unde pana si aerul poate fi letal. Iti spun cu sinceritate, am ramas placut uimita dupa lecturarea creatiei tale. Sper sa revii cu ceva nou cat de curanv si sa ma anunti si pe mine daca poti si vrei. Te pup. :*

O doamne ce pot să citesc. Doamne câte sentimente învolburate într-o aşa mică fiinţă. Îl iubeşti şi totuşi îl urăsti Îl vrei, dar nu poţi. Vrei să mori în durere, dar cu el lângă tine... Am rămas marcată de rândurile tale, atât de şocante şi macabre.
Nu prea pot zice prea multe, sincer, m-ai lăsat fără aer, chiar e minunat, tot ce-ai scris aici la fel cum e de dureros. Se observă un suflet plăpând distrus de iubirea ce-o credea perfectă... Pf... Nu ştiu ce să mai zic... Mă aplec în faţa ta, îţi admir talentul.

Mai mami mai! Ce ai facut aici? Vrei sa lesin inainte sa ma apuc de teme? O sa zici dupa aceea ca am adormit si ca sunt lenesa, si n-ai sa ma crezi daca spun ca am lesinat din cauza compunerii tale. M-a atras titlul compunerii. Vedeam in timp ce citeam, o fata sadica, careia ii place sa fie chinuita. Au fost foarte multe cuvinte acolo, de suferinta, de frumusete, de iubire. Povestea unei inimi frante...sa inteleaga cine trebuie, aaa?[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Te-am pupat, sa mai pui!

Naty~

Doamne, ce sentimente..deodată am devenit tristă și nu cred că îmi va trece prea curând. puppy eyes

Mă bucur că pui din ce în ce mai multe creații pentru că scri așa frumos..Fiecare propoziție mă atrage și vreau să citesc în continuare. :)

Andreea Drăgan

Choco - Bună, îţi mulţumesc că ai trecut pe aici. Ei bine... nu şi-a dat nimeni seama, asta pentru că n-am dat prea multe detalii, mi se păreau prosteşti şi stricau tot farmecul, dar acolo sunt gândurile mai multor femei, care au stat cu acelaşi bărbat, iar acesta avusese într-un timp mai multe relaţii în paralel. Nu se decude, ştiu, însă asta am arătat eu acolo. Ştii, e ca un secret ce trebuie ştiut numai de autor. Mulţumesc că ai trecut pe aici şi mă bucur că titlul topicului te-a impresionat, va fi o creaţie legată şi de titlu. O să te anunţ imediat după ce postez.

Enya - Ems, ştii care au fost gândurile mele când am scris aia... Nu trebuie să mă lauzi atâta pentru că laudele sunt de prisos, nu le merit. Totuşi mă bucur că ţi-a plăcut. Mulţumesc că ai citit!

Natalie - Să înţeleagă cine trebuie... Te-ai referit la Cătălin ? Da, povestirea, în mare parte, dar nu-n totalitate, îi era adresată. Acum nu ştiu şi dacă va ajunge până la ochii lui topicul.. E imposibil să te facă o compunere ca aia să leşini, mă întreb ce-o să faci când o să fiu la nivelul pe care mi-l doresc? Te iubesc, puiule :*

Elly - Îmi pare rău că asta te-a întristat, chiar nu am vrut să supăr pe nimeni, sau să indispun pe cineva prin compunerea nea. Mă bucură totuşi că a avut un asemenea impact asupra cuiva. Mulţumesc de comentariu şi aprecieri ! a hug

Am revenit cu o nouă compunere, care într-un fel este o filă de jurnal, aici se vor regăsi nu doar vorbele mele, ci şi citate, în mare parte ele aparţinând Enyei, unele au primit nişte modificări minuscule de la mine - legat de gramatică, nu că ar fi greşit Ema, eu le-am ajutat altfel, să nu se înţeleagă greşit, cuvintele au rămas aceleaşi, doar ordinea a fost schimbată. Acestea sunt doar nişte gânduri adolescentine, nimic mai mult. Am postat asta doar pentru că am crezut că va fi o învăţătură de minte pentru unele fete şi nu-mi doresc să păţească cineva ce am păţit eu în ultimele zile. Lectură plăcută !

Umilinţă

22.01.2013

" - Dar la şaptesprezece ani ce este ? Este dragoste ? " Profesoara mă priveşte sceptic, îmi dă de înţeles că mai am multe de învăţat, adoptă involuntar figura care îmi dovedeşte oarecum că are dreptate şi răspunsul vine şi mă loveşte în plin:
" - La şaptesprezece ani sunt interese şi curiozităţi. " Un răspuns pe care-l apreciez, a fost adevărat şi dureros.

Astăzi i-am văzut eşarfa la gâtul fratelui său, am început să plâng. Îmi este dor de momentele când mă săruta şi-mi dădeam seama că fumase, începeam să îl cert şi încercam să mă despart de el, iar el nu înceta să mă sărute. Sau, sau de momentele când îl buzunăream pentru a-i lua pachetul cu ţigări... Amintirile mă băntuie şi simt că n-o să rezist, deja cedez. Vreau să-l văd, măcar atât...

" - Este un jeg, Deea, la ce te aştepţi ? " " - Au fost minciuni. Totul. Altfel nu te părăsea." " - Da, şi-a atins scopul; să-şi bată joc de un suflet." " Nu trebuie, nu are sentimente."

Born to die.

Draga mea, scri atât de frumos! puppy eyes

M-a emoționat atât de mult ce ai scris.. chiar dacă e puțin, are o valoare sentimentală mare, plus că îmi amintește și de mine oarecum în trecut. Chiar îmi pare rău pentru fetele care suferă și dacă aș putea să fac ceva aș face-o, aș vrea să le pot face fericite pe toate, dar sunt o simplă persoană. Acum nu știu dacă asta e ce simți tu și dacă ai trecut prin așa ceva sau nu, însă dacă da, totul o să treacă. O să-ți ia ceva timp, dar într-un sfârșit o să te liniștești și totul va rămâne o amintire cu părți bune și părți rele. Nu zic mai multe că după aceea mă rușinez că poate nu e cum cred rusinos

Te pup.

In seara aceasta mi-e dat sa citesc numai lucruri care ma deprima, insa nu din cauza ca sunt triste in sine, ci din cauza ca reflecta mult prea bine realitatea. Cuvintele dor, poate chiar mai mult decat faptele, decat loviturile fizice, cuvintele dor si durerea lor ramane. Pur si simplu mi se face gol in stomac si in minte-mi=apare vid. Nu mai pot gandi, nu mai pot vedea nimic altceva in afara cuvintelor pe care le-ai scris tu aici, cu atat de multa sinceritatea. Sinceritatea doare, atat de mult incat ai impresia ca este un cosmar mult prea real. Parerile de rau nu-si au rostul, caci suferinta depaseste cu mult hotarele acestea, iar compasiunea si poate chiar mila nu numai ca ar fi de prisos, dar ar fi chiar jignitoare. "Interese si curiozitati" sunt lucruri cu care un tanar ce abia descopera lumea nu ar trebui sa se intalneasca si totusi acestea sunt la tot pasul. Viata e grea, mereu a fost asa, dar parca atunci cand iti dai seama singur de asta, greutatea apasa si mai mult pe umerii tai.

As spune ca vreau sa mai vad astfel de creatii si ar fi adevarul, dar realitatea pe care se bazeaza este cruda, atat de rea ca poate imi doresc ca topicul sa ramana pustiu mult timp de-acum incolo. :)

Multumesc ca m-ai anuntat deea! Mi-a placut foarte mult. Mare parte din ce a zis profesoara ta de franceza din primul citat, o stiu si eu, mi-ai povestit. Ti-am zis ce sa faci, si iti zic in fiecare zi, dar vad ca te doare si mai tare daca il vezi. Uf! Cred ca va trebui sa visezi din nou ca torturezi pe stii tu cine....[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Asa! Acum, ai descris frumos, desi e putin, a fost din inima si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu si mai mult timp alaturi de tine, sa te ajut, cand nimeni n-o face. Te pup! Te astept si cu alte "povesti magice" din partea ta!

Naty~

Andreea Drăgan

Bună, dragilor ! Mulţumesc mult că aţi citit, am mai adus ceva... cam sadic, dar nu-i nimic. O să mai aduc o parte, nu ştiu dacă data viitoare legată de asta... Şi sper că o veţi citi. Veţi vedea o parte cu autopsia, ei bine următoarea parte chiar asta va descrie. :) Lectură plăcută !

Două minţi

Încep să cred că totul se termină când te aştepţi mai puţin. Mă uit la ea şi văd aşa-zisa perfecţiune, pe care el a pus ochii din motive neortodoxe şi totul pentru ca rănile să fie şi mai adânci. Secretele persistă, sunt multe şi negre, îmi întunecă viaţa. Ea este doar o femeie, una ca toate celelalte, din simple motive. Şi eu sunt una, eu sunt unică. Şi el e unic, sau nu, nu ştiu. Cred că visele trebuie să rămână numai vise. Mereu vin coşmarurile şi poate că mereu pic victimă tot eu, in propiile mele vise. Dar el e la fel, efemer.
Şi se poate strânge atâta ură într-o persoană ? Uite că da.
Doresc să-i sfărâm capul, să-i văd sângele întins pe mâinile mele, să-i scot ochii cu un cleşte, să-i rup acele buze blestemate, să-i frec rănile cu sare, să-i tai limba, să-i crustez pielea, să i-o biciuiesc. În doar câteva cuvinte, vreau să o omor, dar mai întâi s-o torturez. Aş vrea să-i văd trupul atârnând în gol, gâtul ei sumar să fie ştrangulat de o sfoară aspră, corpul ei să se clatine şi să tremure în bătaia vântului. Capul ei să fie înclinat spre stânga, părul să-i acopere chipul păgân , să i se vadă arterele proeminente ce-i împăienjenesc muşchii gâtului, sângele fiind acum închegat într-însele. O pată de culoarea cernelei pe hârtie îi îmbrăca frumos tâmpla dreaptă, lovitură cauzată de un ciocan, izbitura cea mortală. Ochii îi sunt întredeschişi, venele de pe suprafata scleroticii slab vascularizată fiind sparte, suprafaţa albă acum fiind roşiatică.
Unghiile îi sunt rupte, sfărâmate, sângele ce se prelinsese în urmă cu câteva minute, era acum rece, vizibil doar prin câteva pete, pământul încă mai striga de groaza scenelor la care participase involuntar, fusese udat cu sângele acela sărat şi pătat.
Hainele îi sunt sfâşiate, doar nişte cârpe murdare de noroi şi sânge uscat, sânge ce nu-i aparţine. Buzele îi sunt uscate, albe şi scorojite.
Sau, alt mod şi mai nebun. Să o tranşez de vie, să-i mutilez trupul blasfemic cu un bisturiu, cuţit, orice, doar să îi văd trupul găurit. Şi uite cum începe joaca de-a autopsia, doar că pe un corp încă însufleţit.
Sunt nebună, acel trup, dacă mai poate fi numit aşa, nici nu-mi merită atenţia, dat asta se întâmplă când o îndrăgostită posedă două minţi, una bolnavă şi alta criminală.
Cea bolnavă este persistentă, nu-şi arată slăbiciunile niciodată şi este mereu supusă unui tratament medicamentos, momentan scăpat de sub control, deoarece el este serul ei secret şi nimeni altcineva n-ar trebui să-l guste până ea nu e săturată pe deplin.
El nu este decât Diavolul, Satan, Lucifer, nimeni altcineva, este doar tortura mea.
Elegant, nu ? Este satisfăcător ? Nu mă cunoşti, mintea mea este mult mai sumbră decât au arătat aceste rânduri.

Fratee. Unde ai fost toata viata mea?! Reina, ai o minte geniala, o imaginatie bogata, scrii mirific! Titlus m-a atras foarte mult, ma gandeam ca vor fi compuneri nu chiar foarte vesele, mai bine cuvantul >Mutilat< mi-a atras toata atentia. Prima creatie, cat si a doua, cat si a treia, sunt fenomenale. Felul in care spui cum o fiinta poate iubi si in acelasi timp poate ura o persoana. Nu am cuvinte, nimic. Mare dreptate ai scris in cea de-a doua. O multime de fete sunt pacalite de niste baieti nesuferiti, ce isi alimenteaza sufletut patat de ura, cu durerea fetelor ce ii ridica in slavi.

Cea de-a treia, a fost absolut fenomenala! Te uiti la filme horror? Acest mic paragraf, mi-a deschis un apetit spre a ucide, nu stiu de ce. Am simtit cum adrenalina intra in mine, fara macar sa am un motiv, sau poate aveam? Poate acele randuri, in care descriai cum personajul principal mutileaza acel corp ramas aproape fara vlaga, mi-au transmis acele stari. Nu pot spune ca a existat un cuvant din ale tale scrieri care sa imi displaca, imi atragi atentia cu fiecare fraza, fiecare virgula ce se arata pe ecranul computerului meu. Eu iti voi astepta urmatoarele tale scrieri, urmatoarele tale ganduri. Sper sa ma anunti. Daca nu te-ar deranja, as vrea sa imi trimiti id-ul tau de mess. Chiar vreau sa te cunosc. Bafta la scris!

Uau. Nu.. nu stiu ce sa zic.. Este patrunzator, profund, mi s-a facut pielea de gaina. Citeam si mancam feliile de mar una dupa alta, aproape ca nu le mestecat deloc, de frica sa nu cumva sa pierd pana si un singur cuvant. Lucrarea este magnifica, fiecare termen o defineste, fiecare verb denota cate ceva. Ceea ce este in mintea si in sufletul tau.. probabil ca nici nu am vrea si nici nu am putea sa ne inchipuim.. Nu exista lucru mai periculos decat mintea umana, mai ales atunci cand persoana ce o poseda este ori in pericol ea insasi, ori simte ca ceea ce-i "apartine" este amenintat.

Multumesc pentru lectura placuta pe care mi-ai oferit-o. :)

Scuze că nu ţi-am comentat lucrarea precedentă, deşi am citit-o încă de când ai postat-o. Sincer nu mă aşteptam să-mi iei cuvintele, să le pui intr-o lucrare, nu credeam că acele vorbe contează pentru tine. Mulţumesc.
Revenind la lucrarea actuala, este uimitoare, de o ferocitate atroce, uimitoare, brutală. Totuşi nu mă sperie, pentru că numai o persoană rănită ar putea să îşi dorească, undeva în subconştient, asemenea lucruri.
Acceptă realitate şi o să-ţi fie mai uşor cu fiecare lucru pe care nu-l mai vezi rău. Aşa acţionează oamenii înţelepţi. a hug

Scuze că trec deabia acum să îți dau comentariu, deși nu știu cum pot face asta. Chiar mi s-a făcut pielea de găină, ai descris niște idei așa complexe și înfricoșătoare încât eu nu îmi pot închipui ce poate fi în mintea ta dacă poți scrie așa. Lucrarea este incredibilă, sadică în sensul bun dacă pot spune asta :)) adică chiar dacă este așa, îmi place foarte mult, a fost ca și cum intrasem în mintea unui "criminal".

Doamne, Reina! Cât de superb poți scrie! Ți-am citit aceste mici compuneri și am rămas de-a dreptul uimită! Nu înțeleg cum cineva poate exprima așa de bine sentimente atât de puternice! Creațiile tale sunt exact pe gustul meu. De titlu nici măcar nu mai știu ce să spun.
Abia aștept următoarele scrieri! Sper să fie cât mai multe și să vină cât mai repede!
Respect!

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Sam 02 Feb 2013, 16:37

edit:
Deea, mama, ce ai aici? Eu stiam deja asta, si inca cateva pasaje bonus, dar wow. Realizezi ca am si uitat de ciocolata calda de pe foc, nu?[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Stiu eu ca ai tu o minte sumbra, de fapt stiu mai bine decat oricine, inafara de tine, bineinteles[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]. A fost o lectura superba din punctul meu de vedere, m-a "hranit" . E rau ca nu o pot manca[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]. Oricum, sper ca-ti revii din posibila depresie si obsesie, cu cat scrii mai mult, eu una consider ca asa te descarci tu.[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Te-am pupat! Spor la scris si la idei!

Naty~

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 16:14

Soricel~nebun~ - Bună, mă bucur că ai citit şi că-ţi place. :) Nu scriu cine ştie ce, mie de exemplu nu-mi plac. Nu mă uit la filme horror, dacă ai ştii mai multe despre mine ţi-ai da seama. I.D-ul meu este andreeadragan98 nu este un secret, deci îl pot lua toţi, chiar nu mă deranjează. Îţi mulţumesc mult pentru părerile de bine. :)

Choco :) - Mi-a plăcut comentariul primit din partea ta şi da, ai dreptate. Mă bucur că ţi-a plăcut, îmi pare rău că nu a fost mai complexă decât mi-aş fi dorit, însă am tăiat din ea pentru că nu doream să sperii pe nimeni şi nici nu doream să îşi creeze cineva o părere proastă despre mine. Mulţumesc.

Enya - Îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariu, ai dreptate. :)

Elly. - Mulţumesc de comentariu, ce poate fi în mintea mea ? Bine, mai bine zis în inimă, însă şi-n mintea mea e ceva. Hmm, ce e ? Ură, gelozie şi foarte multe sentimente negativiste. :)

Lauren Smith - Uite că am încă o nouă cititoare. Multumesc că ţi-a plăcut şi-ţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. :)

Natalie - Îţi mulţumesc mult că ai treuct pe aici şi că-ţi place. :)

Am mai aduc încă o mică compunere, chiar dacă nu este cine ştiece eu sper să vă placă. :) Ştiu că încă nu am adus chestia cu autopsia, da, da, da, dar încerc să iasă perfect şi nu-mi merge, am nevoie să înmagazinez multă ură ca să iasă. :))

Curmată suferinţă

Se întinde pe pat şi se întreabă de ce nu sună încă, au trecut trei ore de la ora stabilită de ea. El nu-şi dădea interesul niciodată, mereu o lăsa pe ea să ia deciziile. Vorbise cu o zi în urmă cu el pe messenger şi de atunci totul a fost în zadar, au urmat telefoane, email-uri, însă nimic nu l-a făcut să o ierte şi să se întoarcă la ea, s-o accepte din nou chiar dacă mai făcuse o greşeală. O idioţenie. Îşi destinde trupul pe salteaua moale, cearşaful din mătase îi mângâie delicat pielea de mort, bolnavă. Îşi aminteşte de o întâmplare comică alături de el şi zâmbeşte inocent, zâmbet de copil. Se uită din nou la ecranul telefonul şi, dezamăgită, se lasă pradă somnului. Pleoapele ei se închid, lumina aceea purpurie, cu o urmă de rău în ea, se stinge. Urmează un vis, un loc frumos, un sărut şi totul este bine, este fericită şi inima ei nu plânge.

***

- Milena, ce-i cu acel caiet albastru din ghiozdanul tău ? Când profesorul de geografie a vrut să ţi-l ia ai adoptat o figură de criminală, erai în stare să-l despici cu primul obiect ascuţit care ţi-ar fi picat în mâini, indiferent că acesta era un compas sau un topor. Tânăra îşi continuă mersul iute, voia să ajungă cât mai repede acasă, avea poftă de o ciocolată caldă şi un film psihologic. O ignoră pe singura ei amică, doar o priveşte cu nepăsare gândindu-se că nu-i treaba ei şi că ar consuma oxigenul degeaba, adresându-i câteva cuvinte inutile.
- Nu contează, şi se întoarce la gândurile ei macabre. Avea să-şi curme, sau să-i fie terminată, existenţa în acea seară.

***

- Mai ţii minte când mi-ai spus că ai face orice pentru mine ? Chiar orice dacă aceea ar fi dorinţa mea ? zise cu speranţă în glas, citindu-se în acordurile vocale o bucurie de copil mic, cauzată de un fleac, un lucru inutil.
- Orice, îţi jur. Cere şi-o voi face! îi vorbeşte băiatul din faţa ei. Ochii lui negri sclipeau, părul şaten, puţin mai lung decât normalul, era călăuzit de vânt.
- Omoară-mă, te implor, dar înainte de asta, în ghiozdanul meu există un caiet stundenţesc albastru, jurnalul meu. Acolo-i scrisă viaţa mea din ultimele şase luni de zile, n-o să mă condamni. Ia-l şi citeşte-l, o să-ţi dai seama de ce nu te pot iubi, de ce inima asta bate degeaba, eu nu-mi doresc să-şi mai facă datoria pe care o are primită de la propriu-mi organism. Curmă-mi suferinţa. Îşi închise ochii şi aşteptă lovitura finală... şi ea veni.
Băiatul ia o bară metalică şi o loveşte în cap, în zona tâmplei stângi. Corpul tinerei cade, genunchii se izbesc de cimentul ud, ochii i se închid, pielea i se albeşte, buzele capătă o culoare autumnală. Sângele i se scurge din zona osului temporal, ajungând pe zona zigomatică, capul i se înclină şi pică pe asfalt, apa îmbâcsită murdărindu-i părul şaten, lichidul sărat îşi schimbă traiectoria şi ajunge pe maxilar, scurgându-se pe gât când dă de un obstacol, bărbia. Bărbatul ridică din nou metalul şi începe s-o lovească crâncen şi fără milă în zona cavităţii toracice, coastele se rup, penetrând plămânii, sângele ei cald ajungându-i în cavitatea bucală. Vrea să-l dea afară, să vomite, însă nu se poate ridica de la sol, el n-o lasă. Simte cum totul se rupe în ea şi se îneacă, îşi dă suflul. Ochii ei sunt deschişi, pupilele dilatate şi corpul distrus. I-a îndeplinit dorinţa, ştia că-şi doreşte să moară într-un mod barbar şi dureros.

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 16:48

Ma uimesti de fiecare data prin modul tau de a gandi si de a trece totul prin minte. Reusesti sa ma bucuri si sa ma inspaimanti deopotriva, reusesti sa ma faci sa ma doara cosul pieptului si sa simt un gol in stomac. Citesc cu inflacarare fiecare rand si vreau sa nu se mai termine vreodata, caci rusesti sa trezesti sentimente macabre in interiorul meu. Ca si celelalte lurari de altfel, si aceasta este desavarsita, atat estetic, cat si in plan emotional profund. Iti multumesc pentru ca m-ai anuntat si pentru ca mi-ai oferit ocazia de a citi o astfel de lucrare. Te pup. :*

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 16:54

O poveste atat de sumbra, atat de trista atat de.. nu am cuvinte. Imi place foarte mult felul tau de a scrie, ti-am mai spus, ma atragi cu ideile tale si cu povestile tale despre suferinta si durere. Imi starnesti o placere sadica atunci cand cites randurile compunerilor tale, si uneori ma intreb cum poate o fata de 14 ani sa scrie atat de trist si dureros. Ai talent, se vede, daca ma intrebi pe mine, habar nu am ce se afla in mintea ta, insa mie mi-ai dat impresia ca esti o adolescenta trecuta prin viata.
Multumesc pentru anunt, sper sa faci asta din nou.

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 18:41

N-am putut rezista să nu vin la topicul tău, am un noroc pur să văd când postezi ceva. Scrii minunat, eşti minunată, cea mai minunată persoana din lume, copiliţa mea. Nu-mi place ce-ai scris, nu pentru că nu ar fi corect gramatical sau nu ar transmite un car de sentimente, doar pentru lucrul care te-a făcut să scrii asta. Revenind, eşti uimitoare, nu inţeleg de ce te subestimezi, descrii perfect, ar trebui să scrii mai des, scoateţi talentul la iveală.

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 19:41

Buna mamica! Ce faci? Ti-e mai bine? Toate bune si frumoase? La mine da, dupa ce am citit asta. A fost atat de dulce capitolul asta! Mie una mi-a placut chiar cu macabritatea ta, dar sa mai folosesti si anatomia neurocraniului e nemaipomenit! Iti dai seama ca am dat azi lucrare la biologie din sistemul locomotor cu oase si muschi si am terminat-o in cinci minute, nu?[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Oricum, s-a terminat trist, dar mie tot frumos, aproape de adorabil mi-a fost. Stiu despre cine e vroba la inceputul, mijlocul si sfarsitul compunerii. Mi-a placut faptul ca iubesti numele asta: Milena. Mie una nu-mi place, ma face sa ma gandesc la mileniu, si la faptul ca sunt muritoare(ei, la asta nici eu nu ma asteptam sa zic). Oricum, astept mai multe creatii talentate de la tine. Te pup!

Naty~(bucura-te, e cel mai lung comentariu lasat saptamana asta la ceva...)

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 21:03

Cât de macabru! Mereu mă uimești cu modul tău de a scrie. Mă înfricoșează toate sentimentele exprimate într-un mod atât de realist, de perfect! Ești foarte bună în ceea ce faci! Enervant de bună chiar! rolling on the floor

Glumesc.

Mereu mi-am dorit să reușesc și eu să scriu așa! happy2

Dar mai am de lucrat ceva timp.
Oricum, abia aștept următoarea ta postare și nu uita să mă anunți! in love

Kiss, kiss.

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Joi 07 Feb 2013, 22:05

Și cum mă și așteptam, am rămas fără cuvinte. Nu știu cum reușești, îmi pot imagina absolut tot ce scrii acolo, și asta e o mare performanță. Nu înțeleg de ce spui că nu e cine știe ce, e magnific, nu te mai subestima atât că te minți singură. Dacă la vârsta asta scri așa, chiar vreau să văd cum va fi în viitor. Mereu îmi face și îmi va face plăcere să îți citesc creațiile minunate. Îmi pare rău pentru tine că simți așa ceva , chiar aș vrea să aflu ce este și ce a cauzat asta, dar este numai alegerea ta. Totuși, nu mă pot opri din a-ți spune cât de frumos scri și cât de mult mă încânți. Mersi că m-ai anunțat, pupici kiss

.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Lun 11 Feb 2013, 19:30

Am scris asta mai demult, si a fost postat odata pe forum, insa am cerut ca topicul sa fie inchis. Totusi vreau s-o pun aici, e mai... fericita. E dedicata tot lui, ca toate compunerile din topicul asta. N-o sa mai raspund la comentarii, va multumesc totusi. Lectura placuta :*
Am uitat sa mentionez ca a fost facuta cand inca eram impreuna cu el. :)

Ochi verzi

Doare, probabil eşti inconştient că-mi provoci atâta suferinţă doar prin prezenţa ta glacială, prin privirea indiferentă, prin tonul sictirit. Toate îmi dau impresia că-ţi sunt doar o sluga sentimentală, o păpuşă ce poate fi manipulată după placul păpuşarului. Iar tu eşti el, zâmbeşti sadic şi-ţi laşi dantura de un alb imaculat să se întrezărească în întunericul minţii mele. Şi eu mă închin, din nou, mă aplec asupra pământului rece, îngheţat şi tare, şi-mi las lacrimile să-l îmbrăţişeze cu căldură. De pe buzele mele zboară din când în când, cuvinte rugătoare, încărcate cu bunătate şi calm, ce ar trebui să te înduplece, să te facă să mă ierţi, să-ţi aşterni palma grea pe creştetul meu şi să mă mângâi în semn de împăcare. Îmi prinzi mâinile între ale tale, mă iei în braţe şi îmi strângi trupul firav la pieptul tău, atât de definit din pricina trăsăturilor bărbăteşti. Iţi aşterni câte un sărut, pe pomeţii mei îmbujoraţi, ori din cauza ruşinii, ori din cauza frigului, iar apoi te apropii de buzele mele reci, uscate. Şi apoi vezi că ezit, că mă îndepărtez de tine şi-ţi dai seama că-mi pun întrebarea; mă iubeşte? Te apropii din nou şi mai cutezător decât înainte, mult mai îndrăzneţ, şi-mi cuprinzi talia cu un braţ de al tău şi apoi încerci din nou. Iar eu nu te las, nu, orice femeie are cinstea ei şi orice femeie este datoare să-şi protejeze mândria, dacă-şi preţuieşte viaţa. Şi atunci te aproprii de urechea mea şi-mi şopteşti cu un glas corupt din Iad; Îţi iubeşti viaţa?

Ai dreptate, nu iubesc să trăiesc, urăsc faptul că mama mi-a dat viaţă, că m-a conceput şi apoi m-a lăsat să mă înec în întuneric, eu încercând mereu să mă prind de câte un fir, să supravieţuiesc, încercările mele ajungând la un rezultat nul în final.
Şi lacrimile mă năpădesc, mă sufocă în încercarea de a mă aduce în pragul tăcerii, neputând să mai zic nimic din cauza sughiţurilor. Îmi vezi chipul obosit şi nu te îndupleci să-mi arăţi căldura ta, care încă mai cred că există, undeva ascunsă, în sufletul tău, aparent mort.
Şi trupul mi-e inert, încerc să mă mişc, însa nu pot, mă năpădeşte căldura pieptului tău, îmi taie suflul, mă lasă fără vlagă şi-mi aduce o stare de leşin, însă n-o fac, sunt tare. Îţi văd zâmbetul fals, încerci să mă faci să cred că totul este în regulă, că eu şi tu vom fi bine, însă nu-i aşa.
Mă întrebi dacă te iubesc şi-ţi zic că mi-ai spus de multe ori că iubirea se formează în timp şi nu-ndrăznesc să-ţi răspund afirmativ abia după câteva luni, nu-i încă destul trecut acumulat împreună. Îmi exprim gândurile şi zâmbeşti trist şi îngândurat:

- Gândurile mele te transformă într-o fire insensibilă, nu trebuie să te schimbi doar pentru că demonul de lângă tine vrea să-şi exteriorizeze răutatea. Gândeşte-te că n-o face tocmai intenţionat, că are un acces de furie în acel moment, că totuşi este mai în vârstă decât tine, că a trecut prin viaţă şi că are experienţă, tu doar trebuie să aştepţi. Să aştepţi ca timpul să treacă, tu să creşti, să-ţi păstrezi sensibilitatea pentru că ea este bucată din partea umană a unei fiinţe ce se numeşte om. Speră că totul va fi bine şi iubeşte-l, iubeşte-mă.
Şi apoi mă săruţi fugar, zâmbeşti. Te privesc fix în ochi şi văd că paloarea lor piere, din culoarea lor rămânând doar un verde şters şi singuratic, apoi dispari ca o umbră şi mă laşi singură, în tăcere şi-n întuneric, să zac.

Iar apoi, mă trezesc şi-mi dau seama că el este lângă mine, că pieptul i se ridică încetişor, că pleoapele îi acoperă ochii verzi, acei ochi ce sunt raza mea de lumină, îmi păstrează speranţele intacte şi sunt parte a bărbatului ce-mi aduce fericirea, zâmbetul pe buze.

Subiect: Re: Zâmbetul mutilat Lun 11 Feb 2013, 19:54

Cât de superb! sad

M-ai emoționat foarte tare, zău! Scrii prea frumos pentru secolul ăsta! in love

Măcar una din compunerile tale are final fericit. Sincer, eu nu pot să le fac cu acest nemernic final fericit!
Oricum, revenind, m-am bucurat foarte tare când am văzut un pm de la tine. Mulțumesc că m-ai anunțat și sper să mă anunți și în continuare!
Kiss, kiss.