Who I really am ?

Hello ! Uite ca am adus inca un fic pe care sper si vreau sa il finalizez happy2

Ideea.... Eu cred ca este originala, adica nu am mai vazut-o pe altundeva.... Oricum, sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie yeah

Va urez bafta la citit si sper sa am cat mai multe parerei kiss

Who I really am ?

Te-ai simtit vreodata diferit ? Rupt la propriu din realitate ? Cum un sentiment puternic nu iti da pace. O voce mucuta in spate care continua sa spuna "Ceva e in neregula...... ". Cel mai neplacut sentiment este acela cand oamenii intorc privirele dupa tine, incepand sa bafeasca pe la spatele tau, dar tu auzandu-le rasul isteris si susotelile. De ce trebuia sa fiu asa ?

Capitolul 1 - Inceputul

~ Autor pov ~

Povestea nostra nu incepe cu " A fost o data ca niciodata .... " , nu incepe cu rau si se termina cu bine, nu ca in basme unde orice bine este rasplatit cu bine si raul este infrant. Dar, aceasta poveste incepe cu o dragoste mare, una ce rar mai intalnesti in zilele noastre.
Facultatea. Vorbim despre ceva ce iti hotaraste viitorul, ceva ce iti contureaza cariera. Vorbim despre una dintre cele mai ravnite facultati din Tokyo, unde o fata si un baiat veniti sa invete, devin prieteni ca mai apoi sa recunoasca sentimentele unul in fata celuilat.

Numele fetei este Sakura Haruno, o fata blanda, amuzanta, unii ar crede-o timida insa ea stie sa nu se arate decat persoanelor care chiar conteaza in viata sa. Venise aici pentru a indeplini visul tatalui sau care, o parasise inainte de vreme. Ceea ce remarcai prima oara la ea este parul de o nuanta de roz bombon , "asortat" cu ochii verzi ca cele mai frumoase smaralde. O fire puternica, rabdatoare si calma. Intruchiparea fetei perfecte.

Urmatorul este Sasuke Uchiha. Unul dintre cei mai ravniti baieti din respectiva facultate. Cei doi ochi ai sai puteau sa innebuneasca orice fata, fiind negri ca negura noptii. Parul sau brunet cu reflexii albastrii se potrivea perfect cu pielea alba ca laptele.
Depsre el putem spune ca este o fire retrasa, stie cum sa se apare de falsii prieteni care pretind a-ti fi alaturi la bine si .... cam atat. Razbunator, fermecator, enervant cateodata, incapatanat si chiar amuzant.
Nimic iesit din comun pana acum , nu ? Povestea noastra trece cu mult peste perioada facultatii, ajungand la vremea cand ei se casatoresc, formand o familie fericita pentru un timp......

~ Sakura pov ~

Nu il mai suport ! Chiar asa ? Lipsa de incredere este motivul...... Motiv .... motiv pentru ce ? Nu vreau ... nu mai vreau. Incepem sa ne certam din ce in ce mai des pe diverse motive care mi se par de a dreptul stupide.

Ies din casa sefului meu, pasind pe trotuar. Il observ , dar hotarasc sa il ignor, continuandu-mi drumul. Merg din ce in ce mai apasat, aburul iesind din gura mea in aerul rece de Ianuarie. Tot nu pot sa cred ca ma crede in stare de asa ceva ! Dupa toate cuvintele frumoase, clipele petrecute impreuna si atatea zambete..... Stiam ca nu o sa dureze la nesfarsit, dar nu vruiam sa se ajunga la asta.

Hinata spunea ca e doar o stare trecatoare, ca o sa isi revina la normal si lucrurile vor fi ca inainte. Dar a inceput sa intreaca limita ! Bine sa ma ia la intrebari acasa e una, dar sa ma urmareasca cu masina e alta... Adica, chiar atat de proasta ma crede incat sa nu imi dau seama ?

Ma opresc brusc, zambind putin in coltul gurii la toate acele momente frumoase cu mine si el.... Acele momente de fericire care speram ca o sa dureze la nesfarsit.

Cotesc la stanga, BMV-ul gri cu Sasuke la volan inca ma urmareste.... Incep sa ma misc din ce in ce mai incet, ajungand pana la urma langa geamul lui Sasuke. Ii fac semn sa opreasca, el facand intocmai. Ma apropi de autovehicul, aplecandu-ma pana la nivelul geamului si il intreb in ironie :

- Nu vrei sa ma inviti inauntru ?

Zambeste scurt, un zambet chinuit, afisat numai pentru multumirea mea. Un scurt "Urca." sa facut auzit, nesatisfacandu-ma. Ma indrept spre usa din dreapta, urcand cam greu din cauza ca eram insarcinata in 5 luni, burtica observandu-se destul de mult.

Porneste masina, lasand in urma strazi si intersecti. Nu mai adaugase nimic, Sas'ke nu era un tip vorbaret, insa preferam sa vorbesc, sa comunic. Cum se spune : Cheia oricarei relatii este comunicarea, insa eu ma obisnuisem cu tacerea si tensiunea dintre noi. Propozitiile scurte fiind, acum, satisfacatoare.

Nu il intelegeam. Era cald si bland, intelegator si binevoitor, acum era rece si distant... Nu stiu cine i-a bagat fumurile cu inselatul in cap, insa dupa atatia ani de relatie, speram sa nu le dea atentie. Ma dezamageste...

-Imi spui de ce erai la Gaara cand tu trebuia sa fi la munca ? spune intr-un final, pe un ton autoritar si protector, usor iritat de situatie.
Nu ma simt jenata, sau intimidata nici de tonul si nici de intrebarea lui. Sunt nevinovata, neavand motive sa ma ascund.

-Sti doar ca muncesc doar pentru viitorul nostru copil. Vreau sa ii ofer tot ce e mai bun, si e cazul sa incepem cu economiile. Cu banii stransi pe doi ani de lucru am deschis un cont pe numele meu la banca. Dar...

- Trebuia sa stiu asta ! mi-o taie scurt. Te folosesti de copilul nostru doar ca sa te poti culca cu el. De maine stai acasa si face orice femeie casatorita : ai grija de barbatul tau. Ce ? Nu iti convine ? Nu sunt suficient de barbat sa iti fac fata singur ? Nu ti-am dat eu tie tot ce ai vrut ? Sau asa se porta moda ... cu unu e prea usor, hai cu doi..

Incepuse sa ma calce pe nervi. Am suportat toate toanele si predicile lui, neraspunzandu-i, dar cand a spus ca ma culcul cu Gaara, iar lui ii torn minciuni am explodat! Nu am realizat la moment ce spun, si stiam ca mai tarziu o sa regret, dar nu mai puteam tine in mine mult.

-Tu imi vorbesti mie de inselat ? Ai uitat cand te-am prins in pat cu p******a aia ? In patul nostru, in casa noastra.... Mi-ai frant inima... Stiu ca eram insarcinata si nu te puteam satisface, insa nici ca tine nu a fost bine. Si niciodata nu te-am iertat pe deplin. Sti Sasuke... de fiecare data cand trec pragul acelei camere imi amintesc sunetele acelea... In fiecare noapte cand ma iei in brate imi venea sa plang cand stiam ca acele brate au strans si pe alticena in brate... Acea t***a, cu ochi albastri.... sigur ca te-ai dat la ea. Cine stie cu cate alte usuratice te-ai mai culcat inafara de ea...

La ultimele cuvinte rostite, pune frana brusc in fata casei noastre modeste.... Incepuse sa stranga volanul cu mainile, se intoarce spre mine rosu de furie si imi trage o palma... Ma asteptam la asta. De cateva saptamani devenise si violent....

Nu spun nimic... Imi intorc ochii inlacrimati inspre el... Dorind sa imi vada durerea... Il privesc cu frica, si parasesc masina, incepand sa alerg inspre usa. In fata ei ma prabusesc pe prag, dand drumul lacrimilor ce pana atunci le tinusem numai pentru mine.

O umbra se abate asupra mea, o mana delicata imi ridica barbia... Incerc sa ii evit privirea, insa nu am putut... Ochii nostri s-au reintalnit, ai mei plini de durere, ai lui plini de regret...

Ma ridica cu o singura mana si ma trage in bratele sale. Ce dor imi era.... Cat de dor.... Acea caldura, acea dragoste ce ma inconjurase ... acela era Sasuke.
Pic, pic, pic. Una cate una, lacrimile cerului incep sa ude pamantul, lasand in urma un sunet linistitor.... "Iarta-ma " mi-a spus chiar inainte de imi cuprinde buzele intr-un sarut ce lipsise atata timp.

~~dau edit :d~~

EDIT : Imi place ideea chiar draguta dar nustiu cat de originala este..Nu prea sunt fan cand ei sunt adulti dar..poate al tau va fi interesant..Astept continuarea sa vad ce se intampla :D..Anunta-ma !

edit peste 3 saptamani:))
Peste 3 saptamani:
Da e primu fic pe care il intalnesc eu sa fi citit asa ceva, deci nu pot zice nimic inafara de aplauze.
Imi place, deci Sasuke o acuza pe ea si tot el e vinovatul.
Si doar "Iarta-ma"?!!!
E de ajuns oarE?
Il ucid in chinuri :> happy

Oricum sigur e mort, :P NexT!!!!

Hei.

Am dat din greseala peste fic-ul tau, si sincer ma bucur ca am facut-o.
E destul de interesant ce incerci tu sa faci aici, o idee buna si astept sa vad cum o conturezi.
Dupa cateva capitole, te sfatuiesc sa ceri o critica, ar fi 2-3 lucruri de spus.
~~Sunt pe telefon acum, dar o sa dau un edit.~~
Sa ma anunti cand aduci capitolul.

WoW....deci..ce sa ma zic.....Felicitari si Jos palaria.......
E unul din cele mai originale ficu.ri pe care le.am citit....chiar daca e primul capitol....
Vreau sa aflu ce se mai intampla...asa ca te rog sa ma anunti de next kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 03 Feb 2013, 21:02

Hey, continui sa ma uimesti. Stiam ca ideile grozave misuna prin caputul tau dragut dar, atata originalitate, rar mai vezi.
Ador inceputul, pare ceva ce va avea mult succes. :*
Nu ma asteptam la atatea picanterii din doar cateva randuri.
Abia astept sa vad si urmatorul capitol, sper sa ma dea pe spate, asa in stilul tau unic si frumos, cum iti place sa scrii. ;).
Anunta.ma daca nu e prea mare deranjul.

Puup:*

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 10 Feb 2013, 22:09

Hello.....
Imi cer scuze ca nu am pus capitolul saptamana aceasta ( o saptamana grea cu inspectie in scoala si toti profi trag de noi in toate partile ) , insa promit ca saptamana viitoare a revansez.
Autoarea ficului kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 10 Feb 2013, 23:57

Vai ce dragutz in love

......totusi Sasuke a cam exagerat cad a lovit-o.....sper sa postezi repede nextu.... kiss

~Sayonara~

Subiect: Re: Who I really am ? Lun 11 Feb 2013, 08:52

Buna !
Imi place foarte mult ficul tau !
Ce o sa-l bat pe Sasuke !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Who I really am ? Mier 27 Feb 2013, 10:34

Multumesc pentru comentarii kiss

Sunt bucuroasa ca va place ideea si o sa continui fic-ul .... Insa vreau sa va anunt ca next-ul il aduc deabia sambata...
Scuze pentru asteptare,
Autoarea ficului ... kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 03 Mar 2013, 16:34

Capitolul 2 - Totul revine la normal, pe moment

Sakura pov.

Trecusera cateva saptamani de la intamplarea cu sarutul in ploaie, iar Sasuke a devenit mai tandru, mai atent, mai romantic. Isi revenise. Are mai multa incredere in mine si asta se observa cu ochiul liber.

Incerca sa ma deplasez spre telecomanda ce se afla pe masuta din fata mea, insa orice miscare imi provoaca o greutate de doua ori mai mare decat cea normala.

-Ce faci ? Nu ar trebui sa te misti! imi spune Sasuke pe un ton autoritar.

-Daca o sa mai stau mult timp degeaba, o sa ajung una cu mobila....

Si acum incepe sa imi spuna pe tonul lui atotstiutor ca doctorul a spus ca sarcina mea este una mai complicata, copilul dandu-mi unele batai de cap in anumite seri, iar bietul Sas'ke suporta toanele mele de miez de noapte.

Observa ca eu nu sunt atenta la tot ce spune asa ca decide sa imi atraga atentia in felul lui unic: se aseaza langa mine si isi lipeste urechea de burtica mea. Era asa de dulce cum ii spunea fiicei noastre cat de mofturoasa sunt si cat de pretentioasa eram la unele chestii.Isi incheie discursul cu vesnica sa replica : "Tati te iubeste !", mi-se topea inima cand il auzeam spunand asta si ma gadila pe gat in jos cand ma gandeam la Sasuke, marele redactor-sef la revista One Time Magazine, schimband scutece.

-Spre sa fie bruneta cu ochi tai frumosi, sa mosteneasca frumusetea ta si ...inteligenta tatalui. spune el mandru cu mana stanga inca mangaindu-mi pantecul.
Nu ii pot raspunde decat printr-un suras usor. Sper ca asceste monente sa dureze o vesnicie....

~Peste 3 luni ~

Nu mai suport dorerea! Unde e Sasuke cand am nevoie de el ? Parca toate momentele dureroase din viata mea au revenit, unindu-si efectele si amplificate de recenta durere pe care fetita mea mi-o provoaca...... Este de nedescris, doare, doare....

-Datii repede niste calmante! tipa dorctorul Hatake, la asistentele care se minuneaza si ele cum suport atata durere fara sa dau pe afara.

O asistenta mai rotunjoara se apropie de mine, in tomp ce imi administra sedativul, imi spune ca si dansa a nascut doi baieti frumosi odata; incercand sa imi aline vorbele cu mangaieri, cum facea si tata....

Of, tata ....unde esti in momentele astea ? De ai stii...... Nu apuc sa imi termin gandul ca ochii mei, cu o ultima privire spre doctotul cu fisa medicala, care observa ca sunt gata sa "sting luminile" , o ultima privire aruncata asistentelor care se tot invartesc in jurul patului meu ca albinele in jurul stupului. O ultima privire...

Sasuke pov.

Doamne........ Misca ! In jurul meu se aud numai cloacsoanele masinilor in care se alfa soferii nemultumiti. Niciunul nu cred ca are o urgenta mai mare ca mine......adica Saku este in spital, gata sa nasca, iar eu ascult cum soferii vor sa cunoasca, unul celuilalt, mortii si mamele.Sper ca totul sa fie bine.

Sakura pov.

Deschid ochii incet, o lumina puternica inundandu-mi campul vizual, fortandu-ma sa imi inchid ochii.

- Hai Saku! Cine e fata mea ? Tu sti cine fata mea, nu ? Cine, cineeeee....

Nu imi pot crede urechilor! Astea sunt cuvintele pe care tata mi-le spunea cand ne jucam impreuna.... Cand el era....viu. Deschid ochii, ignorand lumina puternica care acum avea o intensitate normala.
Amintirea se derula ca un film in fata ochilor mei, ma vedeam pe mine, micuta copila cu parul roz, lipsita de grijile lumesti, fara ingrijorarea serviciului si fara alte ganduri. Acum imi dau seama, fericirea era un scop usor de atins in copilarie. De as fi pretuit acele clipe de bucurie pura, de acea inocenta curata si acea viata fara de griji.

Iau loc pe scaunul timpului si incep, din nou sa privesc filmul vietii mele. Scena cu joaca se terminase de mult, acum eram la scoala generala prin clasa a VII- a , ma intorceam acasa, cand telefonul meu mobil a sunata, urmele melodiei preferate lasand o aura de liniste, il las inca putin sa cante, melodia placandu-mi prea mult. In final raspund, vocea mamei anuntandu-ma ca tata era in spital, grav bolnav.

Nu termina ca eu, scap telefonul din mana, descompunandu-se la contact cu podeaua. Doua picaturi de cristal cad in noaptea aceea, urmand apoi ploaia. Alergam ca nebuna pe strazile orasului, destinatia fiind spitalul. Drumul imi parea mai lung decat de obicei, eram rupta de realitate, lovindu-ma de toti trecatorii cu umbrele ce mergeau in pas grabit spre casele lor. Lacrimile nu se cunosteau de cele ale cerului, toata fiind uda din cap pana in picioare. Ceva ma determina sa ma opresc pe o banca din micul parculet din fata spitalului. Uniforma scolara, era acum lipita de corpul meu micut care incpuse sa aiba incepuse sa aiba forme. Ridic privirea spre cer, stropii de ploaie curatandu-mi fata, ploaia linistindu-ma, mangaindu-ma si alinandu-mi durerea.
Intru pe usile mari ale spitalului, intreband o asistenta de tatal meu, aceasta conducand-ma in fata salonului. Imi paream atat de mica fata de acele mari. Intru, imaginea din fata mea ungandu-mi sufletul cu miere. Tata era bine, iar mama statea pe un scaun, amandoi tinandu-se de mana asa cum nu i-am vazut facand-o nicioadata.

Ma opresc din vizionat putin, doar putin pentru a sterge lacrimile. In acest timp observ ca nu sunt singurul urmaritor al acestui film. Cineva statea chiar in spatele meu; cum de nu l-am observat inainte? Nu prea ii dau atentie, si ma intorc la film.
Acum era partea in care tata a murit de diabet, o asistenta nedandu-i insulina la timp, a facut o criza si .......a plecat. Imi aduc aminte cum, dupa acea zi in care l-am vazut pe tata in sicriu, plangeam aproape in fiecare seara, in somn si treaza. Ajunsesem sa ma neglijez, nu mai mancam decat un mar pe zi. Insa ceea ce am vazut in continuare m-a uimit..... Imensul ecran mi-le arata pe mama si pe mine, eu fiind dezamagita prima oara din dragoste. Plangeam in pat, mama luandu-ma in brate si.....tata fiind de cealalta parte a patului, imbratisandu-ma.

Un zambet amar mi-a conturat chipul, ce n-as fi dat sa vad asta atunci, sa stiu ca tata a fost cu mine mereu..... Incepusem sa plang de-a binele cand vedeam ca tata era in spatele meu cand mama ma ducea la altar si sa ma rosesc cand l-am vazut cand eu faceam dragoste cu Sasuke. Insa ceea ce mi sa parut de-a dreptul emotionant, cand m-am vazut pe patul de spital, in urma cu cateva minute, iar tata ma mangaia pe cap parinteste. Acum chiar plangeam. Plangeam. Nu, sa nu credeti ca plang de tristete, ci din contra, in fiecare lacrima era concentrata o imensa masa de bucurie pura.

-Vezi tu Saku, eu am fost mereu cu tine. Si mereu voi fi indiferent de ceea ce se va intampla.

La auzul acelor cuvinte, ochii mi s-au marit, intorcandu-ma instataneu la cel din spatele meu si raman uimita cand vad ca cel care urmarea filmul cu mine, era chiar tata! Nu am mai rezistat si am sarit in bratele lui calde si protectoare. Ahhh, era atat de bine in bratele tatei, mi-au lipsit imbratisarile sale; ma simteam din nou copil.

-Cat de mult imi doream sa te strand din nou in brate. Nu ai idee cat de mandru sunt de mica mea primavara. Nu prea mai avem mult timp, asa ca o sa fiu cat se poate de direct. Draga mea, o sa ai o fata frumoasa ca tine, sa o numesti Tsuki (luna), orice s-ar intampla te iubesc. Si ne vom revedea curand, mai curand decat crezi.

Nici nu apuc sa ii spun cate de mult regret ca nu am stat mai mult impreuna atunci cat era in viata, cat regret ca nu am fost langa el cand a murit, si cel mai important, nu am apucat sa ii spun cat de mult eu il iubesc.

Autor pov.

Intre timp, la spital Saku s-a trezit si a adus pe lume o frumoasa fetita cu ochii verzi. Inima rozaliei o luase la galop cand asistenta i-a pus micuta faptura in brate. Incep alintarile, mangaierile si vesnica fericire de pe chipul proasteptei mamici.

Tabloul a fost complet cand si tatal a venit sa isi imbratiseze odrasla si sotia, prietenii lor cei mai apropiati, intrand pe rand cu felicitari si voie buna. Legatura dintre cei doi se intarise. Totul o sa fie bine.

Uitati, am dat un micut edit acestui capitol si sper ca va place mia mult asa lough

In legatura cu comurile, Claudia am spus ca postez capitolul si am vrut sa ma tin de promisiune, insa ai avut dreptate, cu un capitol asa de mic nici nu merita sa intru pe forum darmite sa il mai si postez, dar nu m-am suparat happy

si *Jellyfish* textul va reflecta titlul de pe la capitolul 5 inainte asta e tot ceea ce pot sa iti spun.
Iar tu Mihaela iti multu ca nu m-ai luat la 3 pazeste cand ai vazut "capitolul" si stiu cat de mult te-ai abtinut rolling on the floor

Sper ca urmatoru; capitol sa fie pe marimea acestuia kiss

editat

V-am

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 03 Mar 2013, 19:08

Hei.

Imi pare rau sa-ti zic, dar daca nu aveai ce sa scrii, mai bine nu mai scriai si asteptai momentul potrivit sa postezi
capitolul. Sper sa nu te superi, dar asta e adevarul, acest "capitol"
daca pot sa-l numesc asa, nu m-a incantat.
Poate ai zis sa nu ne faci sa asteptam, ceea ce apreciez, dar cum am zis.. mai bine faceai capitolul cum trebuia.
Te sfatuiesc sa nu mai schimbi perspectivele de 10 ori, mai ales ca acesta e un capitol asa de scurt.
Actiunea ai grabit-o extrem de mult, capitolul asta a fost ca un fel de sfarsit.
Trebuia sa detaliezi mai mult sarcina Sakurei, perioada aceasta, si sa adaugi si alte intamplari.

Cum am zis, sper sa nu te superi pe mine, incerc doar sa te ajut.

EDIT:

Paaai, e mult mai bine acum. Who I really am ? 947835

Totusi, lucrurile care le-am zis mai sus, inca sunt valabile, pentru ca puteai continua in alt mod.
Totusi, e bine ca ai dat edit si nu ai lasat acel "capitol" asa, pentru ca strica tot.
Sunt curioasa acum cu ce vei mai continua.
Sincer, iti spun, daca acesta va incepe sa fie un fic "de familie" , daca Sakura tot a nascut, nu ma va mai atragea prea mult, nu prea imi plac fic-urile "family", dar sper ca vei continua in alt fel.
Sper sa nu mai faci aceleasi greseli in capitolul urmator, si sa ma anunti din nou. Who I really am ? 78717

Mult succes in continuare. Who I really am ? 208323

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 03 Mar 2013, 19:11

Hey ce bine ca l-ai contunat a hug

...daca poti data viitoare scrie putin mai mare ca e cam greu de citit..si nah...oricum este un capitol foarte dragutz...yeee Saku a nascut...
Ce nume dragutz ia pus fetitei sale? abia astept sa postezi nextul
Spor la scris in continuare..ne mai vedem ~Bye~ kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 03 Mar 2013, 19:43

Buna buna

Azi se pare cam am chef de citit, sau cel putin am avut. Imi place ideea. Nu am mai intalnit un fic care sa inceapa cu ei deja impreuna si Sakura insarcinata. Cum s-au impacat in primul capitol... Atat de frumos ! Care este problema daca e gelos ? Ii pasa macar, nu ? Imaginea cu Sakura cu o burta imensa de la sarcina cum se urca in masina ma face sa mor de ras lough

Totusi, hai ca la partea cu palma si-a cerut scuze, dar cum sa o insele cu una in camera lor, in timp ce ea era insarcinata ? sad

Pentru una ca asta eu l-as fi batut mar si l-as fi pus in lesa waiting

Ce legatura are titlul cu fic-ul ? Poate voi vedea pe parcurs. Al doilea capitol a fost chiar foarte scurt ...si scrisul exagerat de mic. Oricum, te vei reface sigur cu cele ce vor urma. Deci spor la scris si anunta-ma si pe mine cand vei pune next-ul. kiss

EDIT
Ohh... ce frumoasa partea cu filmul. Si tatal ei cum a insotit-o in toate momentele importante din viata. De-a dreptul fantastic ! rusinos

Sa sti ca dupa acest edit e mult mai bun capitolul. Oricum, e adevarat ca nu ar fi trebuit sa postezi pentru ca era prea mic, dar se pare ca tu ai vrut doar sa te ti de promisiune dap !

Imi pare rau pentru tatal Sakurei si pentru cat a suferit... o inteleg sad

Dar cum este posibil sa apara titlul abia de la capitolul 5 cand tu esti inca la 2 ? waiting

Am mai spus vreodata in viata ca urasc cand timpul trece prea incet ? Ei bine, o spun acum. Il urasccc ! dap !

Acum ca m-am linistit, spor la scris si posteaza cat mai repede. Mersi pentru anunt si te pup kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Mier 06 Mar 2013, 18:59

Teoo!! >_< Ce mi-ai facut de nu mai pot dormi noaptea?
Probabil este de la frumosul tau fic, este exceptional.
Doream de la tine parca ceva mai multa descriere, sa "simt" sentimentele ei cand naste sau el cand era prins in trafic in cele mai importante momente ale vietii de tata!
Vreau sa iti gasesti putin putin timp pentru a face o descriere ca la carte. Te puup si vreau anuntare pt neext.!! Iubb Teo ;).

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 07 Apr 2013, 14:27

Buna !
Imi pare rau ca nu pot sa aduc capitolul, am avut niste probleme care mi-au solicitat tot timpul liber. Va rog sa ma scuzati ca inca nu am putut aduce nextul pe care sper ca il asteptati. Promit ca o sa il aduc marti sau miercuri, cel tarziu vineri.
Multumesc pentru intelegere !
Autoarea ficului kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Mier 10 Apr 2013, 22:31

Capitolul 3 - Primele zile acasa.

Sakura pov.

Totul era desprins dintr-o frumoasa poveste, al carei sfarsit nu trebuia, nu avea cum sa fie altul decat unul fericit. Am venit de doua zile acasa si incep sa ma obisnuiesc cu viata de mama, iar Sasuke nu isi mai ia ochii dintr-o carte "Cum sa fi cel mai bun tata". Era asa de amuzant cand il vedeam citind si invatand, dar nestiind sa puna in practica.

Nu poti invata sa fi parinte; trebuie pur si simplu sa simti. Decand a aparut Tsuki in viata mea , totul pare mai frumos, miciile ei nazbatii, momentele cand zambeste sau cand plange si numai pieptul meu o linisteste, sunt nepretuite. Nu imi inchipui ceva mai frumos.

-Bea din cafea sau se va raci! vocea brunetului ma readuce cu picioarele pe pamant.

-Ma gandeam, ce ar fi daca am inregistra video perioada cand era minca ca atunci cand va creste sa se uite la ele, iar pentru noi sa fie momente de nostalgie la batranete? spun, invartind lichidul maroniu in cana.

Sasuke nu prea sta pe ganduri si imi accepta propunerea cu un neobisnuit entuziasm pentru el. Nici nu a perminat omleta cu branza ca a si fugit la magazin pentru a cumpara cele necesare.

- Domnule Uchiha, spun eu din pragul bucatariei privindu-l cum fuge spre hol, unde credeti ca mergeti cu o tinuta asa IMPUNATOARE ?
Ultimul cuvant accentuat l-a determinat sa priveaasca in jos, din instinct probabil. S-a vazut tricoul alb, putin sifonat de la somn si pantalonii bej de pijamale care ii caporeau si calcaiele. Nu imi raspunde ca si da fuga pe scari pentru a se schimba.

- Draga, se aude peste cinci minute din dormitorul nostru, de ce dulapul nostru e plin de rochii ? intreaba ca un om nerabdator... Lasa, am gasit.

Coboara scarile usor si hotarat, blugii si tricoul erau semnul ca el se imbracase cu ceea ce ii pricase prima data in mana. Trece trumfator pe langa mine, eu fiind in acelasi loc, ma sautra de la revedere si se indreapta spre hol pentru a-si lua geaca de piele si adidasii, cheile si din pragul usii adauga :

- Cand ma intorc discutam despre dulapul nostru cu trei usi si despre SINGULUL sertar ocupat de mine.

Spunand acestea inchide usa, nu inainte de a-mi face cu ochiul, lucru care ma face sa rosesc usor. Ca sa nu stau degeaba, urc sus pentru a vedea ce mai face scumpa Tsuki. Urc scarile destul de greu, nerevenindu-mi inca complet din greutatea nasterii. Ajung in holul de marime medie, pe care erau asezate de o parte si de alta patru usi :prima din dreapta era camera lui Tsuki, uramtoarea era a noastra, iar pe partea stanga erau baia si o camera ...sa ii spunem de lectura.

Camera lui Tsuki era vopsita intr-o noanta de roz pal, in fata cand intrai era patutul in mijlocul camerei, sub un covoras pufos de un alb placut, patul, dulapiorul, noptiera si chiar si lustra aveau acelasi model: o girafa si un elefantel sub un palmier; pe jos fiind niste jucarele cu care Tsuki se juca adesea.

Dormea atat de frumos in patutul ei, atat de linistit si fericit in acelasi timp. era ca o papusa de portelan imi era si frica sa respir pe langa ea ca sa nu se sparga. Ma sprijin cu coatele de maginea dinspre mine a patutului, admirandu-mi fiica...

Hello happy

! Uitati ca am adus si capitolul 3 in love

dar e cam mic

deoarece am o saptamana plina de probleme, nici timpul liber nu prea m-a ajutat puppy eyes

insa am scris putin pentru voi. Nu va pot aduce altceva decat promisiunea ca o sa trec mai tarziu cu un edit pe la acest capotol sau o sa il fac pe urmatorul mai lung rusinos

Sper ca nu va scazut interesul pentru fic si imi cer mii de scuze ingrijorat

In schimb, o sa va dezvalui cate ceva despre "viitorul" ficului $rainbow :\$ : o sa mai fie cateva capitole de tip family dance1

nu stiu cate, 1, 2, 3, 4.... Apoi totul o sa ia o intorsatura si nimic nu o sa mai fie la fel.
Sper ca am compensat cumva cu nextul shy

....... Multumesc ca imi cititi ficul kiss

!

Subiect: Re: Who I really am ? Mier 10 Apr 2013, 23:15

Iubitaa!! Ce ai patit?!?!
Am vazut cateva greseli, descriere cam >nada<...
Off micuto, insa cu toate aceste greseli si neajunsuri pot spune ca este un capitol dragut.
Ador sentimentul asta frumos de familie, vreau sa il expui prin mai multe sentimente daca e sa dau un mic sfat, sa ne faci sa pricepem cum vezi tu statutul de familie in aceste cateva capitole pana sa ia o intorsatura majora treaba.

Nu sunt critic, deci nu pot comenta mai mult, dar vorbim noi si iti spun ce nu mi-a placut, in rest, iti urez bafta si idei muulte pentru urmatorul capitol care sper sa fie pe masura asteptarilor din partea unei scriitoare. kiss

* >:D<

Subiect: Re: Who I really am ? Joi 11 Apr 2013, 00:36

Heii
Pai sa sti ca next-ul este putin cam scurt, dar nah, se mai intampla sa nu mearga totul cum vrei. Totusi ma bucur ca ai postat, nu ai mai facut-o de nu stiu cat timp.
Frumos, cum s-a mai spus si inaintea mea, cum ai vorbit despre familie, cum ai prezentat-o. Pare totul atat de perfect. Mi-a placut mult cand Sasuke a spus ca vor vorbi dupa despre dulap. Trei usi si doar un sertar pentru el, prea de tot.
Ai spus ca dupa cateva capitole totul se va schimba. Pai abia astept sa se intample ceva mai nou. Mi-a placut si acesta, doar sa incerci sa scri mai mult si sa nu mai grabesti atat actiunea.
Astept next-ul si anunta-ma si pe mine data viitoare. Spor la scris. Jelly te pupa kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Vin 19 Apr 2013, 23:22

Hello! Se pare ca am reusit sa va aduc next mai repede decat credeam eu think

Se pare ca toate datile in care nu am scris si inspiratia care tot fuge de mine s-au razbunat si au complotat in acest capitol :> happy

Sooo, va las sa cititi si apoi va astept parerile kiss

Se ya

!

Capitolul 4 - O zi cu peripetii

Sasuke's point of view

Plec in graba spre magazin pentru a cumpara camera video necesara. Nici nu apuc sa ma gandesc ca deja ma aflam la volanul BMW-ului meu gri, asteptand la stop. Sunt la cinci minute de magazin, insa semaforul nu prea pare a fi prea grabit, culoarea rosie persistand neobisnuit de mult. Mainele mele in pozitia 2:10 incepeau sa stranga volanul de piele al masinii. Mi se pare o eternitate, nu prea imi place ideea de a fi departe de Saku sau de fiica noastra.

In aceste clipe ma simteam prins in timpul care inghetase, lasand gandurile sa hoinareasca libere plin capul meu destul de plin de euforie. Gandurile si ideile galopau, unele invaluindu-le, acoperindu-le si contrazicandu-le pe celelalte. Incercarea mea de a le raspunde esueaza curand, dar un gand singuratic imi capteaza atentia: "Ce ti-ai mai putea dori de la viata? Adica ai o familie frumoasa si sanatoasa, ai o slujba buna, esti aranjat pe viata; tot ce ti-ai dorit de cand erai la facultate ti s-a indeplinit. Te intreb acum, ce scop mai ai?"

Subconstientul meu m-a surprins. Caut un raspuns, insa sunt trezit la realitate de claxonul unui Ford rosu ce se afla in spatele meu. Nu realizasem ca se facuse de mult verde, semaforul schimband culoarea intr-un galben-portocaliu. Auzeam multe "complimente" adresate mie de catre soferii ce stateau pentru a doua oara la acelasi semafor, insa nu le-am bagat in seama "dorinta" de a-mi cunoaste mama, dar nu spun ca nu m-au enervat.

Stau cu capul rezemat de mana stanga, incercand sa ignor tot ceea ce este in jurul meu, insa se pare ca semaforul tine cu mine, acesta facandu-se verde. Pornesc in viteza, lasandu-i pe cei din spatele meu zapaciti, si gonesc catre magazinul de electronice.Parchez repede si intru in magazin si ma repede deoarece norii se adunasera pe cer formand o intalnire a exprimarii nervilor asupra vietuitoarele de pe pamant. Pasesc cu incredere prin usile automate si ma indrept grabit spre raionul cu camere video.

- Doriti sa va ajut cu ceva ? spune un domn amabil ce lucra in magazin.

Dupa ecuson observ ca il cheama Sai, fata lui era alba, de parca nu vazuse altceva decat lumina becului. Ochii negri inexpresivi erau deasupra zambetului tamp pe care il afisase pe fata, dandu-se de gol ca nu este pre incantat sa stea cu niste clienti nehotarati care se uita la produse gandindu-se apoi ca ei defapt nu au venit sa cumpere nimic.

- Doriti sa va ajut cu ceva ? repeta tipul putin mai tare, uitandu-se cam ciudat la mine deoarece cred ca ma holbam la el si la ecusonul lui mai bine de cinci minute.

Ii comunic ca vreau sa cumpar o camera de filmat de cea mai buna calitate. Se mira putin semn ca nimeni nu a mai cumparat ceve de un timp de vreme. Ma conduce cu acelasi zambet tamp la o vitrina unde erau asezate fel de fel de aparate de filmat, care mai de care mai performante si mai aratoase.Ma uit cu atentie la micutele etichete ce aveau rolul sa descrie produsul intr-un mod cat mai atractiv. Ma uit si ma uit si ma tot uit si continui sa ma uit si sa citesc si sa ... nu inteleg nimic. Imi indrept privirea catre Sai care incepuse sa vorbeasca la fel ca acele etichete, eu intelegandu-l tot ca pe acele bucatele de hartie.

Observand ca m-am pierdut cu totul, incepe sa imi explice ca una are o claritate mai mare, alta o navigare usoara prin meniu, la cealalta primesti un card cadou etc etc... Il privesc pe Sai cu interes, interesul meu nu era legat de nicio claritate sau de vreun card, ci de persoana lui. Vorbea asa de absorbit inca parea ca pune suflet in ceea ce povesteste el de zor.

- Pe care mi-o recomanzi ? il intreb scurtand diaologul despre camere care, defapt, devenise un monolog

Imi spune sa asptem o clipa si dispare dupa un raft. Se intoarce peste catva timp cu o camera de marime medie, nici prea-prea nici foarte-foarte. Imi mai nareaza el acolo despre "atractia" discutiei si imi garanteaza ca el are una la fel si este multumit de ea. Cu aceasta garantie ma hotarasc si ii spun ca acesta este produsul dorit pe care intentionez sa il cumpar. Bucuros se indreapta cu mine spre casa de marcat care nu se afla la mare distanta de locul discutiei noastre; nu ca nu as mai fi vrut sa imi pierd ochii prin numerosasele vitrine multicolore, dar ma cam plictisisem sa il tot aud pe Sai bolborosind ceva intr-o limba necunoscuta mie sau altei fiinte omenesti normala.

Ma asez la coada nu prea lunga si asptept cuminte sa imi vina randul. Inaintez cu o viteza uimitor de rapida si cat ai clipi am ajuns, de la capatul celalalt al cozii, la casier care ma intampina cu obisnuitul, fortatul si plictisitorul "Buna ziua!" dupa care iti spune pretul la fel de plictisitor ca exclamatia de mai devreme.

Imi indrept mana spre portofel, insa privirea imi este atrasa de ceea ce se intampla afara. Ploua. Ploua vijelios, cu cate un fulger luminand cerul si un tunet ca sunet pentru a insotii lumina produsa de primul fenomen al furtunii. Reiau activitatea precedenta si scot incet doua bacntote catre casier, asteptand sa primesc restul si bonul. Intre timp afara la petrecerea norilor, fulcerele si tunetele se intreceau in intensitate, vandul dansand cu ramurile copacilor nevinovate si nedoritoare de acest dans obositor.Cand primesc restul si bonul ma indrept cu camera introdusa intr-o cutie speciala spre iesire, insa o rafala de vant mai puternica produce o pana de curent. "Offf, super! Asta mai lipsea!" exclam in mintea mea nemultumit de darul primit de la natura.
Cum se presupune ca voi iesi prin usile actinoate eleectric, daca nu e electricitate ? O insipiratie si umflarea pietului au ca rezultat un oftat zgomotos, care se pare ca si ceilalti clienti, care erau maxim zece cu mine, se pare ca il inteleg si impatasesc.

O lumina provenind dintr-o sursa necunoscuta se indreapta spre mine. Dupa ce se apropie descopar sursa. Se pare ca seful angajatilor, Yamato cum am aflat ulterior, isi cere scuze pentru neplaceri si ne garanteaza ca echipa lui lucreaza ca sa remedieze problema.Sincer sa fiu, arata infricosator cu lanterna sub fata, ii dadea un aer fantomatic care imi dadeau pana si mie fiori. Se pare ca sunt prins ceva timp aici...

Sakura's point of view

Stau acolo uitandu-ma la micuta mea fiica, fiind prinsa parca intr-o transa de micutul ei chip de portelan. Imi indrept privirea spre micutul ceas digital de pe noptiera, uimindu-ma cat de tarziu se facuse desi parea ca am stat cu ochii atintiti spre fata micutei Tsuki doar cinci minute.

Soarele fusese inlocuit de niste nori furiosi ce urmau sa isi verse naduful peste noi. Ma mai uit inca odata spre ceas. 20:30. Cred ca ar trebui sa ma apuc de cina. Vreau sa ii fac o surpriza lui Sasuke pregatindu-i mancarea preferata diseara. Ma indrept cuprinsa de o fericire de moment spre bucatarie pentru a prepara cina perfecta de familie. Ma simteam asa de usoara, parca picioarele mele nici nu atingeau parchtul. Cu un zambet larg pe fata deschid usa frigiderului pentru a lua ingredientele. O sa ii cada fata lui Sasuke cand o sa vada o farfurie calda de somon cu glazura de miso si taietei cu cecai verde.
Amestecam intr-un castron mai mare de plastic miso cu miere si susan, fredonand o melodie vesela. Notele veneau aiurea, dar nu suna rau; eram surprinzator de bine dispusa.

In timp ce ungeam pestele cu ulei, aparatul ce semana cu un telefon ce imi facea legatura cu camera lui Tsuki a inceput sa vibreze, transmitand suspinele si planetele micutei mele. Ma grabesc sa bag pestele in cuptor si fuga-fuguta pe scari, ultima oprire fiind camera fiicei mele. Cand intru primu lucru pe care il fac este sa o iau in brate pe Tsuki pentru a o linisti. Leganatul si mangaiatul pe spate par a fi solutina, iar un mic cantecel fredonat o linisteste de tot, facand ca acea fata rosie si umflata cu cele doua raulete de lacrimi sa devina o fata plina de fericire. O asez putin inapoi in pat si ma uit prin camera pentru a incerca sa depistez ce anume o putea speria in halul acela. Abia acum am constatat ca fereastra era deschisa, probabil de vant, iar afara incepuse o furtuna de toata frumusetea; picaturile mari de apa infiltrandu-se in camera prin geamul deschis involuntar.

Il inchid usor si ma indrept din nou spre patut pentru a o lua pe fata mea in brate ca sa o iau cu mine la bucatarie. Bucatarie... Vai! Pestele! Am uitat complet! O iau grabit pe scari si totusi cu grija pentru a nu avea accidente nedorite, o asez pe Tsuki in scaunelul special pentru ea, ii dau o ratusca de cauciuc care sincer nu stiu cum a ajuns acolo, iar acum atentia mea este indreptata spre cuptor. Pestele nu are nimic, ce usurare! Ma grabesc sa fac si taieteii pe un ritm de ciutaiturile ratustei de cauciuc si unele chiote ale lui Tsuki care imi sunau a muzica.

Aranjez masa frumos, pun fiecare furculita la locul ei si fiind atenta la fiecare detaliu ca masa sa fie una perfecta, mai lipseste doar Sasuke. Nu am cum sa il sun pentru ca as strica surpriza, il asptept, o sa apara el cel tarziu.Acum toata atentia mea este indreptata spre fiica mea, care incepuse sa aiba toate semnele ca ii este foamne. Ii incalzesc niste mancare din frigider si o hranesc cu cea mai mare placere si dragoste, nici ea nu facand mofturi.

Dupa ce termina de mancat, o iau frumusel in brate si ma duc in sufragerie unde incep sa ma joc cu ea. Pisicute mioraitoare, piane cantatoare, papusele dansatoare, toate au trecut prin mainile micutei mele, fiecare facand contact ba cu rafturile de cati, ba cu vaza de decor de pe masuta de sticla, ba direct cu parchetul. Incepusem sa imi fac griji, daca intarzia ma anunta macar.

Ma indrept hotarata spre telefon pentru a incerca sa aflu ce se intampla cu sotul meu care pleaca pana la magazinul din colt, dar parca se duce la magazinul din colt din urmatorul oras.Formez rapid numarul si pun receptorul la ureche aspteptand ca celalat capat sa raspunda. Peste cinci secunde aud o melodie care tot insista. Nu are cum sa fie telefonul meu pentru ca eu am alt ton de apel, iar Tsuki nu are inca telefon; bine are, dar de jucarie.

-Hai Sasuke, raspunde odata! Hai ca iti aud telefonul sunand... si atunci imi dau seama, Sasuke nu are telefonul la el, imi dau o palma peste frunte, spunandu-mi cat de uituca sa fiu sa nu imi dau seama ca omul grabit isi ia hainele de pe el, cheile si portofelul, insa telefonul il uita.

Oftez in semn de resemnare si inchid, acum stiind de ce nu primesc vesti de la Sas'ke. Ma retrag de langa telefon si ma cuibaresc langa Tsuki care se juca nestingherit cu o papusa cu parul rosu.Incepusem sa fiu hipnotizata de micile miscari facute anapoda dar care pareau calculate, cand se intrerupe curentul. Prima data ma panichez, ridicandu-ma instantaneu in picioare si cotribai pana dau de sertarele de sub televizor in cautarea unei lantarne.
Reusesc sa gasesc ceea ce caut si incep sa imi luminez calea spre fiica mea care se pare ca atipise cu capul rezemat de unul dintre picioarele masutei. O iau usor ca sa nu o trezesc si urc si mai usor sus pe scari pana am ajuns sa o pun in siguranta in patutul ei. Parea asa de linistita, chiar ma uimeste cum poate adormi asa usor si asa de repede.

Paseasc usor catre iesire si inchid usa cu mare grija. Acum pasii ma poarta spre camera de studiu, mai exact ultimul sertar si dulapul de langa fereastra. Acolo sunt niste lumanari. Doar nu pot sa luminez o intreaga casa intreaga cu doar o singura lanterna, nu? Mai iau o bricheta si totul este aproape gata.
Doua lumanari aici, doua acolo, trei dincolo si asa fiecare camera este luminata si in plus are o atmosfera confortabila si romantica. Cina, sa dus pe apa sambetei. Somonul candva cald acum sta rece si unsuros pe un munte de taietei.

Afara incepuse o simfonie de tunete si fulfere, fiecare incercand sa obtina suprematia in furtuna. In casa domneste o liniste apasatoare. Ma asez pe canapeaua din sufragerie si ascult cum ropotul de picuri de apa loveste nemilos pamantul. Un tunet puternic ma face sa tresar, tragandu-mi picioarele sub mine.

Pic, pic, pic, pic... Tot asa pana cand adorm, fiind cuprinsa in amorteala aceea in care nu exista decat pace, fericire si odihna. O bufnitura puternica ma face sa tresar din nou, aceasta pufnitura venind de data asta din casa; era zgomotul unei usi trantite.Eu devin cam paranoica cand sunt singura intr-o casa fara curent. Este acel moment in care imi vin in minte toate momentele din filmele de groaza in care sunt protagonisti numai criminali in serie si pshihopati, iar femeie singura + casa goala + pana de curent + o pufnitura ciudata = paranoia. Aidca sincer, voi nu ati deveni paranoici daca ati fi in situatia mea?
Ma indrept spre micuta biblioteca de langa televizor de unde iau o statueta de bronz primita cadou de nunta, ca unealta pentru autoaparare. Astfel "inarmata" ma indrept spre sursa pufniturii.

Pasii mei erau greoi, acum mai mult ca niciodata imi doream ca Sas'ke sa fie aici. Ma duceam cu mare dificultate spre hol, picioarele necooperand cu mine, dar si mintea neavand problema cu asta. Un fioar rece se plimba pe spatele meu cand remarc usa de la intrare intredeschisa, pe unde puteam vedea ploaia torentiala care se napustise asupra noastra.

O mana straina pe umarul meu stang ma face sa tremur si mai rau decat tremuram deja. Sangele fugindu-mi din corp pentru o clipa; am simtit ca corpul meu se face tot mai greu, insa imi intorc capul ca sa vad cine imi intrase in casa. Acea persoana era...

Subiect: Re: Who I really am ? Sam 20 Apr 2013, 21:24

Buna! Mersi ca m-ai anuntat! happy

Cum ai putut sa ma lasi in suspans? Cine era acea persoana? Sasuke? think

Biata Sakura, cred ca o sa lesine de frica... Ma bucur ca SasuSaku decurge bine! happy2

Astept nextul si te rog anunta-ma in continuare cand il pui! ;;)

Spor la scris si la idei! Te kiss

! Ja ne!

P.S. Prima! nr1

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 21 Apr 2013, 15:34

Buna
Incep prin a spune ca eu nu as fi devenit paranoica dupa auzul pufniturii ci cu mult inainte. Mai exact cand gatea si a auzit prin aparatul acela plansul fetitei. Mereu in filmele de groaza se intampla asa si pana la urma sus in camera copilului este o fiinta... o fiinta lough

Revenind la capitol, scopul lui Sasuke de acum in colo ar putea fi sa-si protejeze familia. Niciodata, dar niciodata sa nu creada ca are tot ce isi doreste. Nu ca aunt eu rea, dar mereu mai exista ceva care te-ar face si mai fericit, sau poti pur si simplu sa-ti dai seama ca era o realitate falsa. Oricum, a doua varianta nu este buna in cazul asta. Sper doar sa nu faca la fel ca alte persoane care atunci cand se vad cu o "viata perfecta" fac ele ceva care sa strice totul waiting

Pai capitolul se numeste "O zi cu peripetii", deci cand a spus ca il asculta cu interes pe Sai sau ca ramansese sa se holbeze la el si ecuson minute intregi nu ai idee la ce mi-a zburat gandul huh?

Dar m-am lamurit, nu cred ca se va intampla ceva de genul si asta e de bine. In concluzie, mi-a placut mult next-ul. Ma bucur ca l-ai postat atat de repede si ca a fost atat de lung dap !

M-a atras in special cum ai descris ploaia, cand Sasuke a vazut seful angajatilor cu lanterna i ultima parte cu mana pe umarul Sakurei. Cine poate sa fie ? Sasuke sau altcineva ? Cel mai rau imi pare pentru mancare, ca s-a racit mancarea crying

Oricum, mersi ca m-ai anuntat si spor scris. Jelly te pupa kiss

Subiect: Re: Who I really am ? Dum 21 Apr 2013, 18:03

Hey

ca mai anuntat de next
Ce capitol dragutz in love

Saraca Saku ce sperietura a tras....cine este acea persoana straina?? Sper sa nu fie cineva care vrea sa ii faca ceva rau ingrijorat

Ce ghinion are Sasuke....Pacat ca nu o poate anunta pe Saku de ceea ce s-a intamplat...dar la o adica are cine telefon in magaziunul ala care sa i-l poata imprumuta dar nah....
Sper sa aduci repede nextul happy

Spor la scris in continuare si ne auzim data viitoare heh

~Sayonara~ kiss

Fan-fic blocat din cauza inactivitatii. Ultimul post dateaza din 19 aprilie, noi aflandu-ne in 1 iulie.
Daca vrei sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.