O data cu trecerea ireversibila a timpului ,sosi, intr-un final, toamna. Scolile incepeau a fi populate,cum de altfel, si facultatile. Straziile usor, usor, deveneau incarcate de zeci de frunze multicolore si de cantecul glasurilor a mii de copii ce acum se indreptau catre scoli,pregatindu-se pentru celebrarea unui nou inceput de an. Pe de alta parte, studentii, nu pareau atat de entuziasmati de inceperea cursurilor ca si descendentii lor.
Intr-un colt al orasului, imediat dupa bulevard, isi avea locul o facultate, modesta, simpla, reprezentand tot o data si imaginea a majoritate dintre stundentii acesteia. Ora inceperii primului curs din acel an se facu ivita. Studentii isi luara calmi cartiile si se indreptara catre salile de curs. Printre sutele de studenti,existau,bineinteles,si “boboci” ai facultatii, printre care si o fata, in varsta de 19 ani, pe nume Sakura Haruno. In drumul catre sala, fata se oprii pentru a isi privi reflexia in geamul coridorului. Parul ei roz cadea usor in aproprierea umerilor, iar ochii de o culoare verde aprins, sclipeau ca si doi licurici dealungul structurii din sticla. Tinuta ei era alcatuita dintr-o rochie fina, de culoare maro pal, deschis, si o geaca simpla, de culoare maroniu inchis.
Primul curs avea sa fie o joaca de copil pentru aceasta, cunoscand materia cu vreo doua-trei capitole inaintea programei normale. Mana ei plutea dealungul tuturor minutelor acelei ore. Intr-un final sfarsitul cursului se aproprie lasand in urma lui un zambet de usurare pe fata studentiilor. Recreerea avea sa fie una in jur de 15-20 de minute,dar Sakura decise sa se indrepte catre sala unde se va tine urmatorul curs, cel de istorie, pentru a studia putin zecile de vitrine si manuscrise vechi din sala respectiva. Se pare ca nu avea sa fie singura, intr-una dintre bancile aflate acolo isi facea veacul un baiat de varsta Sakurei, inalt, cu o privire rece, dar in acelasi timp calda. Auzind pasii inceti ai fetei, acesta isi ridica privirea lasandu-si cele doua suvite sa pluteasca dealungul privirii lui, mai apoi intorcandu-se linistit la mica lui ocupatie. Timp in care fata isi lasa mapa si inca cateva carti in banca, nu putu rezista a nu admira putin aspectul baiatului. Pentru cateva secunde privirea ei ramase blocata pe trupul baiatului. Era o persoana inalta, cu parul negru, iar ochii, desemenea, acelasi negru intens ca si culoarea parului. Imbracat decent, intr-o camasa alba, cu o cravata de un negru pal si alaturi de o pereche de pantaloni la fel de negri. Fata nu incetase pana ce nu arunca o privire si incaltamintei,mai exact o pereche de tenesi. Actiunea ei fu intrerupta de privirea baiatului, iar aceasta isi continua drumul catre vitrinele din incapere. Cat timp fata isi plimba degetele dealungul geamurilor, baiatul rupse firul linistii totale cu o simpla intrebare:
- Esti pasionata de istorie?
Fata isi indrepta rapid privirea catre el uitand complet de ceea ce planuise sa faca la inceput in acea incapere.
- Nu chiar, dar imi place sa studiez si cel mai mic detaliu.
Acesta se indrepta catre banca lui incercand sa afle care era mica lui ocupatie. Sub mana baiatului isi avea locul o fila alba de hartie plina de diferite schite, desene si mazgalituri. Fata isi trase un scaun usor langa banca lui si incepu sa urmareasca cald cu privirea fiecare miscare a mainii aceastuia. Baiatul intoarse repede foaie spunand:
- Sunt doar cateva mazgalituri.
- Nu-i adevarat, da-o aici, spuse fata in timp ce lua fila de hartie de sub mana baiatului si o intoarse.
Ii lua usor creionul din mana si incepu sa schiteze si ea cate ceva. Imediat dupa aceasta baiatul isi lua pixul inapoi si mai adauga inca ceva, pentru a arata mai comic. Dupa cateva retusuri, fiinta creata ii facu pe cei doi sa izbucneasca in ras. Timp in care baiatul incerca sa se opreasca, Sakura lua din nou creionul si desena o mica inimioara in coltul filei de hartie.Dupa aceea,inainte ca baiatul sa mai poata adauga ceva, restul studentiilor se facura iviti in sala la fel si profesorul.
Aproximativ toata ora, cei doi, Sakura si baiatul, au raspuns la toate intrebarile profesoarului, si chiar mai mult. Imediat dupa ce ora se sfarise, Asuma Sarutobi, profesorul ce anul acesta avea sa predea istoria, ii chema pe cei doi pentru cateva secunde la el. Cei doi se apropriara timp in care Asuma isi inceput “discursul” :
- Observand activitatea voastra la ore am decis sa va trimit la un concurs. Este strans legat de istoria acestei tari, si se leaga in special de micile detalii pe care nu toti au apucat sa le sublinieze dealungul anilor precendenti de scoala, respectiv liceu.
Imediat dupa ce Asuma incepuu sa detalieze subiectul si bineinteles dupa acceptul celor doi, le dadu un termen limita de lucru, mai exact, 1 luna.
Dupa aceasta, baiatul vru sa ii adreseze cateva cuvinte Sakurei, dar nu reusi deoarece aceasta deja o zbughise pe usa incaperii pentru a putea ajunge la timp la urmatorul curs. Din fericire pentru baiat, cursurile lui se terminasera pe ziua de azi, avand in vedere absenta lui la primul curs. Se indrepta catre banca unde isi facuse veacul ora trecuta si observa ca in locul Sakurei era uitata o mapa in pupitru. O lua calm, fara a avea vreo retinere in a deschideo si a se uita prin ea. Mapa era plina de povesti, schite, si desene in toata regula. Baiatul privi cateva paragrafe ale povestilor si le citi cu atentie, timp in care nu uita sa mai traga si cate o privire la desene, care, pareau a fi in contrast cu tema povestii. Avand in vedere comoara gasita, acesta decise sa astepte pana ce Sakura avea sa isi termine cursurile si sa il inapoieze. Intr-un final reusi sa alfe sala unde se afla, si astepta linistit in pustietatea coridorului sprijinit de un dulap oarecare aflat pe acolo. Dupa ceva minute zeci de studenti se imbulzira afara pe usa printre care si Sakura, care se pare ca decise sa se intoarca inapoi prin multimea de oameni, bineinteles,cu un scop intemeiat. Imediat ce incapera se goli, baiatul decise sa se indrepte catre Sakura,care acum cauta disperata in pupitrul unei banci,probabil,mapa. Acesta se sprijini silentios de tocul usi si scoase un sunet ragusit cu gura, fata tresarind speriata si intorcandu-se rapid. Baiatul o privi cu un zambet schitat la coltul guri si spuse ridicand mapa in doua degete:
- Asta cautai?
- Da! Raspunse Sakura usurata indreptandu-se cu pasi repezi catre baiat si smulgand mapa intr-o fractiune de secunda.
Urmatoarea ei miscare fu sa paraseasca incaperea, dar drumul ii fu oprit de mana baiatului care acum se intindea de la un capat la celalat al tocului blocandu-i orice alta miscare. Baiatul isi indrepta capul usor catre cel al Sakurei soptinand incet:
- Cu placere.
Fata isi puse ambele maini dealungul bratului baiatului si se ridica pe varfuri daruindu-i un sarut cald pe obraz spunand in acelasi timp:
- Multumesc.
Dupa care o lua la fuga mancand pamantul pe sub mana baiatului. Acesta se aseza cu mainile incrucisate la piept si o privi cu un zambet pe buze indepartandu-se. Imediat dupa ce Sakura coti pe celalalt coridor Hinata, prietena de familie a fetei, cu care isi petrecuse o parte din copilarie, ii sari in drum, facand-o pe Sakura sa se sperie si sa schiteze in acelasi timp un urlet ascutit, ce fu dus dealungul holulilor, prin intermediul unui ecou gros, pana la locul unde baiatul se afla inca cu un zambet pe buze gata de plecare. Baiatul auzind aceasta, se indrepta repede catre sursa de unde pornise sunetul, ascunzandu-se silentios dupa un colt al coridorului. Sakura incepu sa ii atraga atentia Hinatei asupra sperieturii pe care i-o cauzase, timp in care fata o intrerupe cu o intrebare:
- Sakura, ce e cu privirea asta... nu stiu, nemaivazuta?
- Ce privire? Am o privire complet normala.
- Nu pare a fi normala. Spune tot ce sa intamplat!
- Dar, nu este nimic!
- Am mai auzit povestea, vino aici si spune totul, zise Hinata timp in care ii facu semn sa se indrepte catre iesire.
Baiatul observand ca fata este intreaga, decise ca poate pleca linistit inspre casa, gandindu-se in acelasi timp la posibilitatea cunoasterii cauzei starii de spirit a Sakurei.
Dealungul drumului, baiatul decise sa se opreasca la un prieten, mai exact, Naruto, cel din cauza caruia omise primul curs din primul lui an de facultate. Timp in care batu la usa, un baiat blond, cu parul ciufulit si ochii albastri, aparu de dupa aceasta, tresarind intr-un salut hiperactiv:
- SASUKE!
- Idiotule, ce faci?
- IDIOT!?
- Exact.
- A da, am uitat ca am de aface cu domnul igafnat.
- Pe cine faci tu ingafnat? Spuse Sasuke in timp ce ii facu cunostiinta cu realitatea printr-o lovitura dureroasa.
Naruto decise sa nu mai schiteze inca un cuvant, mai apoi amandoi decizand sa faca o mica plimbare prin oras. Dealungul drumului hiperactiviului ii veni ideea de a se pune la curent cu cateva informatii si spuse:
- Auzi?
- Taci din gura, spuse Sasuke in timp ce se concentra pe privelistea de afara.
- Esti un iceberg.
- Si tu esti la fel de inteligent ca un peste incult.
La cateva strazi distanta, Naruto zari un mic magazin si decise sa isi potoleasca apetitul. Vocea baiatului inunda incaperea, iar printr-o simpla coincidenta, soarta facu ca si cele doua fete sa se afle in acelasi magazin. Hinata observa imediat persoana lui Naruto si incepu sa dezbata acest subiect cu Sakura. Fata privi baiatului, dar imediat dupa acesta aparu si Sasuke, fapt la care Sakura nu s-ar fi putut astepta. Aceasta se lasa repede in jos pentru a se ascunde printre rafturi, iar Hinata isi continua studiile asupra lui Naruto. Sasuke ramasese in fata casei de marcat, timp in care Naruto se plimba rapid printre rafturi in speranta ca va gasi ceva bun de infulecat. Din pacate, capul Sakurei, ce acum statea ascunsa intre rafturi, facu cunostiinta cu picioarele lui Naruto. Hiperactivul ne se putu abtine din a spune ceva, si incepu:
- Dar tu ce cauti pe acolo?
- Ziua de maine, raspunse Sakura pe un ton sarcastic.
- Ziua de maine?
- Ce descoperire, ai auzul bun. Da, ziua de maine, Einstein in desfasurare.
- Atunci vreau sa vad si eu! Spuse Naruto in timp ce se aseza pe jos apropiindu-se usor de Sakura.
- Misca-ti dosul de langa mine.
- Cum ma pot indeparta de ceva atat de angelic?
- Ori pleci acum, ori te fac eu sa pleci.
- Oo, deci sa inteleg ca esti o fata dura?
- Oo, dar si eu observ ca te mananca pielea de curiozitate.
- Vrei sa ma scarpini?
- Scarba.
Fata se ridica in sus si il trase pe hiperactiv de guler pana ce se ridica in ambele picioar,mai apoi trosnindu-i baiatului o palma de neuitat. Naruto o zbughi la sanatoasa urland prin magazin, cu Sakura pe urmele lui, autandu-l totodata pe Sasuke din priviri. Imediat ce il zari acesta sari in spatele lui, pentru al putea folosi drept scut uman, in caz ca Sakura inca mai il urmarea. Hinata o urma rapid pe Sakura, timp in care Naruto se plangea prin spatele lui Sasuke, facandu-l pe acesta sa scoata cateva cuvinte:
- Ce s-a intamplat? Intreba Sasuke mirat, dar neprimind nici un raspuns, inafara de sunetele de teama ale lui Naruto.
- DOBITOCULE, ai o gura ,vorbeste, nu mai face pe gaina.
Naruto nu mai scoase nici un cuvant, timp in care se holba cu atentie la trupul Sakurei, ce mai avea cativa pasi pana avea sa fie fata in fata cu Sasuke. Cand fata il zari, tresari rapid si se ascunse dupa Hinata. Sasuke isi intoarse privirea mirat de schimbarea radicala a starii de spirit a lui Naruto si o zari pe Sakura.

Sentimentele de uimire si placere ma cuprinsesera in acelasi timp, cand i-am observat trupul stand schitat dupa acea persoana. Eram confuz, oare ce cauta ea aici? In fine, am decis sa ma indepartez de Naruto, iar oricare ar fi fost motivul ei, nimic nu m-ar putea convinge sa nu ma duc acolo si sa o revad. M-am apropriat cu pasi inceti catre ea, si am intrebat pe un ton calm:
- Ce faci acolo?
Sakura se intoarse brusc cu privirea catre mine, obrajii ei prinzand usor o culoare de un roz pal, ce arata atat de perfect in contrast cu toata persoana ei. Intr-un final buzele ei reusira sa imi adreseze cateva cuvinte:
- Eu? Nimic. Cautam ceva pe jos, imi raspunde incercand sa mascheze adevarul.
I-am respectat decizia, trecand cu vederea faptul ca nu spunea adevarul si i-am spus:
- Ai nevoie de ajutor?
Fata tresari in timp ce isi indrepta trupul intr-o pozitie normala, intreptandu-si privirea catre podea si mormaind cateva cuvinte printre zeci de resuflari:
- Nu, e totul bine,banuiesc.
- Banuiesti?
- Pai,pai, da. Nu, defapt da, totul este bine! Spuse ea incercand sa isi ascunda emotiile in spatele a cateva cuvinte balbaite.
- Bine atunci, ii raspund incercand sa echilibrez situatia.
Imediat dupa aceea, gura tampitului de Naruto incepuu sa rasune in urechiile mele:
- Oo, acum vad ca nu mai ai gura mare. Asa Sasuke! Aratai cine e seful.
Din pacate, nu apucasem sa mai adaug altceva deorece fata mi-o luase inainte trosnindu-i lui Naruto cu un pumn bine meritat. Ce ma mai mira? Omul asta e in stare de multe. In orice caz, nu aveam timp sa ma gandesc la asta acum.Ceea ce ma uimea, era faptul ca dupa doi pumni zdraveni, idiotul asta inca nu se oprise din vorbit:
- CE AI FEMEIE?! Se rastise, in timp ce eu eram gata sa intervin.
- Dobitocule, controleaza-ti vocabularul, ii spun in timp ce ii prind rapid gulerul tricoului.
Naruto se indeparteaza de mine, si se uita cu o fata nedumerita, dupa cateva minute luminandu-se si spunand:
- Oo, am inteles. Deci asa, Sasuke.
- Care e problema ta?
Se pare ca nu avea degand sa imi raspunda la intrebare, asa ca am decis sa il “gatui” putin pana ce avea sa schiteze un cuvant:
- Deci, care e problema ta Naruto?
Idiotul nu mai apuca sa raspunda deorece prietena fetei intervenise spunand pe un ton ingrijorat:
- Baieti, terminati!
- Heh, adaug eu pe un ton dezinteresat.
Insa se pare ca aceasta nu se opri doar la atat:
- Ce aveti amandoi cu el?
Nu apucasem sa spun ceva ca vocea fetei se facu auzita:
- Ce avem cu el? Pe bune Hinata? Pe bune?! Se rasti ea in timp ce se indeparta de noi si iesi pe usa magazinului.
- Of mai, si-a uitat rucsacul la mine, adauga prietena, ce se pare ca se numea Hinata, urmand-o pentru a il inapoia.
Intre timp, pana ca fata sa paraseasca magazinul, am decis sa il inapoiez chiar eu asa ca m-am indreptat catre Hinata spunand:
- Dami-l mie, i-l duc eu.
Fata se uita pentru cateva secunde la mine si mi-l imana. I-am lasat pe cei doi, iar apoi am iesit afara pentru a da de urma fetei. Dupa zeci de minute de cautat, nici un semn. Intr-un final m-am hotarat sa caut intr-un ultim loc, parcul din apropiere. La intrare nici urma de ea, dar lucrul asta nu ma facuse sa renunt asa ca am cercetat cu privirea inca un sfert din suprafata parcului. Din fericire, am reusit sa o zaresc stand singuratica pe un leagan vechi, tinandu-se usor cu ambele maini de lanturile acestuia. Picioarele ei se jucau prin nisip, timp in care privirea ei parea a da mare atentie acestui joc. M-am apropiat calm catre acel loc, dar inainte de a ma aseza pe leaganul de langa ea, am hotarat sa ii las rucsacul asezat pe o banca ce se afla la cativa centimetri departare. Imediat dupa ce am luat un loc, privirea fetei se indrepta silentios catre mine, dar revenise la pozitia initiala dupa ce ochii nostrii se intalnira. In urma acesteia, un ranjet cald se facu zarit pe chipul ei, ce ma facu si pe mine sa ii raspund la fel. Mi-am indreptat privirea in jos, mai apoi observand cum piciorul ei se aprorie de al meu aruncand cateva firiciele de nisip pe tenesul meu. Nu m-am putut abtine sa nu ranjesc, iar apoi facand si eu acelasi lucru. Fata nu se opri aici, si incepu sa imi impinga piciorul usor dealungul nisipului. Imediat dupa ce si-a retras piciorul,mi l-am apropiat usor inapoi, ea facand acelasi lucru, dar de data asta cat pe ce sa cada. M-am ridicat brusc reusind sa o prind in mainile mele fix inainte ca ea sa faca cunostiinta cu pamantul. Apoi, am decis sa ii adresez cateva cuvinte:
- Se pare ca iti place sa te joci, spun schitand un zambet.
- Aa,multumesc, adauga ea emotiva.
Imediat dupa aceasta am ridicat-o usor sus, ea stand acum la cativa centimentri departare de mine, trupurile fiindu-ne aproape lipite. In aceea clipa, privirea ei se intoarse rapid in jos, iar eu nu m-am putut abtine sa nu spun ceva:
- Ai un par foarte frumos.
Fata isi puse mainile deasupra pieptului meu si imi spuse:
- Mersi. Stii? Inima iti bate foarte tare.
- Probabil de la miscarea brusca pe care am facut-o, adaug eu fiind constient de faptul ca nu aveam nici mai vaga idee de ce inima mea batea atat de tare.
Din fericire, fata mai adauga cateva cuvinte:
- Mirosi bine, spuse intorcandu-si privirea. Ce replica patetica am putut spune.
- Multumesc. Nu trebuie sa te critici atat de dur, iar pe langa asta, tu mirosi mult mai bine ca mine, spun eu apropiindu-mi mana de barbia ei si ridicandu-i privirea catre mine.
Obrajii ei incepeau a lua culoarea unor bujori abia infloriti, dar ea imi luase privilegiul de a admira acest lucru punandu-si rapid o mana pe fata. Am decis sa ii i-au ambele maini si sa le lipesc usor de ale mele tinandu-le strans. In aceasta clipa, privirea ei in sfarsit se intalnise cu a mea fara ca ceva sa ne mai poata opri contactul vizual. Ceea ce realizam in momentul acesta, era faptul ca eu nu aveam nici o idee care este numele ei si , banuiesc, nici ea numele meu. Am intrebat curios:
- Cum te numesti?
- Sakura Haruno, dar tu? Spuse fata pe un ton silentios.
- Frumos nume, chiar ti se potriveste. Numele meu este Sasuke Uchiha, incantat, spun eu sarutandu-i usor una dintre maini.
- Si eu sunt incantata, imi raspunse.
In acea clipa glasul idiotului de Naruto se auzi in spatele meu:
- SASUKE!
Fata se indeparta rapid de mine, putand sa ii aud respiratiile accelerate.
- Stai linistita, nu te teme, e doar un idiot care se tot tine dupa mine.
Apoi, Naruto se aproprie spunand:
- Deci... Sasuke. Cine este aceasta draguta domnisoara?
- Naruto, vechi prieten, la fel de idiot ca intodeauna, ti-o prezint pe Sakura.

Din nou acel blond hiperactiv aparu din senin si reusi sa imi distruga toata buna dispozitie creeata de Sasuke. In cele din urma, dupa cateva minute intense de priviri atintite asupra mea, acel baiat reusi sa spuna cateva cuvinte:
- Aa, deci asa se numeste aceasta femela atragatoare, inteleg, spuse idiotul pe un ton usor pervers. Numele meu este Naruto, Naruto Uzumaki.
Am decis sa trec cu vederea acele cuvinte si sa raspund pe un ton sec :
- Da, Sakura Haruno.
- Incantat, imi raspunse acesta incercand sa ma impresioneze.
- Da, este bine atunci, ii spun incercand sa evit un raspuns adecvat celor spuse de el.
Sasuke se pare ca privea cu indiferenta situatia sau cel putin asta lasa sa se vada. Intr-un final, am decis sa ma indrept catre casa,dupa o scurta privire la micul ceas de pe incheietura mainii mele. Le-am intrerupt discutia celor doi si am spus:
- Se face tarziu, eu am sa ma duc acasa.
- Singura? Intreba Naruto pe un ton visator.
- Imi pot purta si singura de grija, nu am nevoie de atentia ta.
Timp in care ma indreptam catre iesire, privirea lui Sasuke imi urma si cel mai mic pas.
Razele soarelui palpaiau usor in spatele a catorva blocuri facand loc pe cer lunii. Luceafarul era deja prezent, la fel si alte zeci de stele.
Se pare ca neatentia mea din acele clipe ma facu sa am un mic incident. Un pusti ciudat se lovi cu bicicleta de mine, iar eu, ca si in general, nu m-am putut abtine sa nu adaug ceva:
- Stii, asta se numeste trotuar, nu sosea!
Baiatul nu imi adresa decat o privire rece, timp in care suflarile vantului ii fluturau pe langa chip cateva fire lungi si blonde. Am decis sa nu mai stau pe ganduri si sa ma indrept rapid catre casa. Acel individ se pare ca inca nu se opri din a ma studia cu privirea, iar in secunda urmatoare se ridica si incepu a ma urmari “subtil” tarand bicicleta pe langa el. Ceea ce era suspect era faptul ca directia care o avuse inainte era total opusa celei in care se indreapta acum parca ucigandu-ma din priviri. Am marit pasul in speranta ca voi reusi sa scap de el, dar la urmatoarea mea privire inapoi, individul disparuse. Destul de ciudat, dar in ciuda acestui fapt, mi-am continuat drumul tensionata incercand sa traiesc cu sentimentul ca sunt in siguranta. Dupa zeci de minute petrecute in drum spre casa, intr-un final ajunsesem la destinatie. Am rasuflat usurata si m-am indreptat cu pasi mici catre intrare neuitand sa mai cercetez o data imprejurimile inainte de a o face. Mirosul imbietor dat de micul parfum aflat pe etajera cuierului, imi calma deseori intreaga fiinta dandu-mi un sentiment de caldura. Mi-am aruncat geanta undeva in apropierea cuierului si am m-am indreptat rapid catre dormitor. Ma simteam extenuata. Nu aveam idee de ce, dar tot ceea ce imi doream acum era un dus cald si un somn linistit. In timp ce ma imi dadeam bluza jos, am observat o mica pata de sange pe bratul meu. Am studiiat cu atentie si se pare ca avea o rana in urma incidentului de mai devreme. Nu aveam starea necesara de a lua masuri asa ca am decis sa apelez doar la un bandaj. Am cautat in dulap pansamentul, si putin dezinfectant, iar apoi le-am asezat usor pe marginea cazii, asteptand sa le folosesc dupa ce voi termina ceea ce aveam de facut.
Imediat dupa acel dus, am iesit intr-un ritm lent din baie, dar nu inainte de a-mi ingriji atent rana. Eram acoperita de un prosop lung, alb, si moale, mai apoi decizand sa imi pun o scurta rochita fina, de o culoare usor crema, care , in general, o foloseam drept pijama. M-am aruncat puternic pe patura moale ce acum imi acoperea patul, cocolosindu-ma mai apoi sub ea incercand sa adorm,lasandu-ma purtata in propriile mele vise.
Razele soarelui patrundeau usor printre micile spatii lasate de jaluzeaua camerei, dandu-mi de inteles ca dimineata venise. Soneria inca nu sunase, dar somnul meu disparuse deabinelea. M-am ridicat in ambele picioare si m-am indreptat catre baie facandu-mi neschimbatele obiceiuri matinale. Intr-un final, soneria incepu sa se faca auzita in dormitor, iar eu mi-am grabit pasul, indreptandu-ma catre bucatarie. Mi-am ales cateva fructe din frigider si m-am asezat pe scaun jucandu-ma in acelasi timp cu un mic betisor din lemn aflat pe blat. Dupa ce am terminat “festinul”, m-am intors inapoi in dormitor si am inceput sa caut cu disperare cateva haine prin sutele aflate in sifonier. Aveam atatea, dar niciodata nu eram in stare sa decid pe care sa le aleg. Mi-am ales o camasa de un roz pal, iar pe dedesupt decisesem sa imi pun un maieu de culoarea pielii, pentru a evita orice contact vizual cu ce se afla pe sub camasa mea. Din fericire, la scurt timp am reusit sa imi aleg si o pereche de jeans-i maronii, usor mulati, iar in acelasi timp am agatat cu varfurile degetelor o esarfa grena si le-am aruncat lent pe pat. Imediat dupa aceea am observat ca rana se agravase fata de seara trecuta. Am ales sa gandesc pozitiv si sa imi imaginez ca totul va fi bine, stiind in acelasi timp ca acel lucru nu era deloc un lucru bun. Nu aveam timp sa ma ocup de asta acum, mai putea astepta cateva ore.
M-am imbracat, iar apoi am pornit catre iesire, lasand vantul sa se joace cu parul meu si sa imi mangaie fin pielea. Ma incadram in timp, asa ca m-am indreptat catre facultate intr-un ritm lent savurand din priviri acea zi insorita. Dupa cateva zeci de minute, inainte sa imi dau seama ca drumul deja se terminase, am zarit facultatea in fata ochiilor mei. Am intrat usor, incercand sa nu atrag atentia asupra mea. Imediat dupa ce am ajuns la capatul holului, Sasuke imi apru in fata spunand:
- ‘Neata.
- ‘Neata, ii raspund eu afisand un zambet cald.
- Ce faci?
- Incercam sa imi amintesc ce curs am, tu?
- Nimic special, imi spuse schitand un zambet.
In acea clipa, individul de seara trecuta aparu in celalt capat al holului si incepu sa ma atace din priviri. Dupa cateva secunde, trecu pe langa noi dandu-mi un sentiment de teama. M-am intors rapid si am decis sa plec de acolo cat mai repede, dar, Sasuke ma apuca de mana si imi incerca sa imi spuna:
- Nu...
Nu apuca sa termine ceea ce avea de spus ca am inceput sa scot un urlet de durere. Toata presiunea stransorii lui se revarsa acum asupra ranii mele. Mi-am tras mana de acolo si m-am uitat la el cu o privire incruntata, apasand in acelasi timp pe rana pentru a-mi calma cat de cat durerea. Sasuke isi dadu seama ca ceva nu este in regula si ma apuca usor de mana ridicandu-mi cu finete maneca camasi si privind uimit:
- De unde ai rana asta?
- De nicaieri.
- Banuiesc ca eu ar trebui sa cred asta, nu?
- Asa speram.
- Pacat, dar nu merge. Acum spune de unde o ai.
- Nu conteaza, raspund eu incercand sa evit adevarul.
- Realizezi ca nu vei scapa de mine daca nu imi spui, fie ca asta inseamna sa pierzi ultimul curs, nu?
- Bine. Iti voi spune.
- Asa ma gandeam si eu. Oricum dupa ce o vei face mergem direct la mine acasa. Sunt doar cateva ore de curs. Le vei recupera.
- Poftim? Si accordul meu unde e?
- In situatia asta, sincer, nu mai conteaza accordul tau, imi raspunse pe un ton ingrijorat si serios.
- Probabil ai dreptate.
In aceea clipa un sentiment de siguranta ma cuprinsese. Nu prea intalneam atat de des persoane care sa isi faca griji pentru mine. In orice caz, am continuat discutia incepand sa povestesc usor, usor cele intamplate:
- Pai, eram ieri seara, imediat dupa ce am plecat, iar pe drum un tip ciudat s-a lovit cu bicicleta de mine, iar eu, bineinteles, nu m-am putut abtine sa nu spun ceva, iar rana e rezultatul acelei lovituri. Dupa m-a urmarit ceva timp pe drum sau cel putin asta am crezut eu, iar la un moment dat a disparut pe acolo, si...
Sasuke ma intrerupse spunand :
- Tipul de mai devreme?
- D-da, raspund eu pe un ton suspect. De unde ti-ai dat seama?
- Nu era atat de greu. Am observat cu ce privire sa uitat la tine. Haide, pune haina inapoi pe tine si sa mergem.
Baiatul imi lua haina si ma ajuta sa ma imbrac. Imediat dupa aceea, ne-am indreptat silentios catre locuinta lui, niciunul neschiitand nici un cuvant tot drumul. Dupa cateva minute, destul de rapid, o casa de marimi imense aparu in fata mea. Ochii mei au ramas atinti spre acea constructie ramanand inconstienta pentru cateva secunde. Am decis sa intreb:
- Locuiesti singur in casa asta?
- Nu chiar. Locuiesc cu fratele meu.
- Ai un frate?
- Da, am.
Sasuke imi facu semn sa il urmez. Curtea era plina de diferite plante, printre care si un gard viu. Aleea pe care mergeam era construita din diferite roci, iar privelistea era un inedita. Cand am intrat, totul parea atat de linistit, iar o data cu asta, un aer curat ma imbratisa la primul pas facut. Holul avea diferite constructii, iar pe langa ele, mici detalii facute din roca sau lemn. Totul parea atat de perfect, insa nu am apucat sa imi continui vizualizarea ca Sasuke ma lua usor de mana si imi arata drumul catre living. M-am asezat usor pe canapea, si am privit cu atentie locul pana ce baiatul avea sa vina cu cele neceasare. Dupa cateva minute acesta sosi, iar apoi aseza cateva lucruri pe masuta din fata canapelei si imi facu semn sa intind mana pe piciorul lui. Cat timp baiatul isi concentra toata atentia asupra acelei actiunii, mi-am indreptat privirea catre fereastra privind in acelasi timp ingrozita de faptul ca acel individ era fix pe cealalta parte a drumului parca asteptand sa isi prinda prada. Inima incepu sa imi bata destul de tare, timp in care Sasuke deja terminase. Acesta lua toate lucrurile de pe masa si se indrepta inapoi din locul din care a venit pentru a le aseza la loc. Cand sa intors, am decis sa ii pun o intrebare:
- Sasuke?
- Da Sakura?
- Ai treaba? Adica, vreau sa spun, dupa ce plec eu sau ceva de genul.
- Nu, nu am. De ce?
- Pai…
- Pai?
- Poti merge cu mine pana acasa? Tipul ala e in fata casei tale pandindu-ma.
- Nici nu aveam degand sa te las singura, spuse el zambind usor.
Mi-am intors pirivrea catre a lui si am schitat un zambet. Mana lui Sasuke o lua strans pe a mea, in acelasi timp privindu-ma cu mare atentie. Nu eram in stare sa imi ridic capul spre al lui pentru a vedea cu exactitate privirea lui, dar puteam simti cum obrajii imi ard sub firele ratacite ce imi stateau deasupra lor. Sasuke isi puse cealalta mana incet pe fata mea si imi indrepta capul catre el facandu-ma sa ma uit fix in ochii lui. Avea o privire atat de... Nu am idee. Incredibila? Perfecta? Scumpa? Nu, chiar nu am idee. Trupul lui incepu sa se aproprie din ce in ce mai mult de al meu, buzele noastre fiind la cativa centimetri departare. Sasuke isi aproprie capul si mai mult de mine, intr-un ultim act, sarutandu-ma.

Am sarutat-o. Inca nu imi vine sa cred ca am reusit sa o fac. Se pare ca nu m-a intrerupt, ceea ce, banuiesc, inseamna ca i-ar fi placut. Nu am “indraznit” sa ma opresc timp de cateva minute, dar intr-un final, tot trebuia sa o fac. Mi-am retras usor buzele de ale ei si am privit-o cu drag. Obrajii ei incepeau a prinde o culoare rosie, iar privirea ei sclipea in fiecare coltisor. Parea ceva neobisnuit, unic, sau cel putin, pana acum, eu nu m-ai vazusem asa ceva. Isi aseza mainile pe fata si incepu sa scoata cateva sunete ascutite. Nedumerit fiind, am decis sa ma asigur daca totul este in regula:
- Sakura?
- D-da? Imi raspunse ea incet.
- Ce e cu tine?
- P-pai...
- Pai?
Intre timp reusi sa ma priveasca printre spatiul oferit de doua degete departate. A tras adanc aer in piept si a spus dandu-si in acelasi timp mainile de la ochii:
- Pai, a fost primul meu sarut.
Bine. La asta chiar nu ma asteptam. Adica, mi se parea imposibil. Eram derutat. In orice caz, nu puteam rezista sa nu o strang tare in brate, sarutandu-i in acelasi timp usor fruntea. Sakura incepu a ma strange din ce in ce mai tare si intr-un final isi aseza capul incet pe scobitura dintre umarul si gatul meu, incepand din nou sa scoata cateva sunete neobisnuinte. Traiam un sentiment placut si iesit din comun. Cel putin pana acum nu il mai simtisem atat de tare. Ideea era ca acest sentiment era in crestere pe zi ce trece. Incepeam sa ma atasez atat de mult de ea. Am decis sa imi sprijin usor capul de al ei, intrebandu-ma daca ceea ce se intampla e real.
Dupa cateva minute, mi-am ridicat usor capul si am spus:
- Sakura?
- Da? Imi raspunde in timp ce iese din “ascunzatoarea” ei.
- Haide sa mergem.
- Da. Sa mergem.
M-am ridicat luand-o in acelasi timp de mana, asteptand sa faca acelasi lucru. Imediat ce ne-am pregatit de plecare, privirea Sakurei incepu a lua o aparenta ce arata numai teama. Am luato usor de umar si am tras-o bland spre mine sarutand-o inca o data pe frunte si spunand:
- Stai linistita. Va fi bine.
- Sper.
- Sakura, nu este nevoie de speranta, adaug in timp ce o privesc cum se uita la mine nedumerita. E nevoie de siguranta, iar eu ti-o voi oferi intodeauna.
Fata nu mai adauga nimic in timp ce se uita inspre podea.
- Vino aici, ii spun in timp ce ma aproprii usor pentru o a imbratisa.
- Dar...
- Doar ai incredere.
Sakura ma lua de brat si se indrepta catre usa. I-am luat-o cu un pas inainte, si i-am deschis politicos usa. Mi-a zambit in semn de apreciere. Am inchis usa rapid si am privit in jur. Tipul inca se ascundea printr-o multime de masini parcate,dar spre fericirea mea, Sakura nu il observase. Parea cat de cat calma. S-a mai uitat o data, iar apoi a rasuflat usurata uitandu-se catre mine si zambindu-mi. In timp ce o urmam, am decis sa ma joc putin cu degtele ei in timp ce ma tinea strans de mana. A inceput sa rada, dandu-mi un sentiment placut. In schimb, a facut acelasi lucru cu mine. Am schitat un zambet si m-am oprit. Sakura sa uitat nedumerita la mine. M-am uitat putin in jur sa verific daca dobitocul ala ciudat inca ne urmarea. Dupa cum credeam, inca o facea, dar si de data asta, fata nu observa nimic. I-am pus mana usor pe obraz si i-am spus:
- Simteam nevoia sa ma opresc putin.
- Bine... imi raspunde inca nedumerita.
- Sa te privesc, adaug incerc sa maschez adevarul.
Fata imi zambi si continua a merge inainte.
Dupa zeci de minute, intr-un final, am ajuns in fata unei casute modeste. Era o casa simpla, dar in acelasi timp eleganta. Fata se intoarse cu tot trupul catre mine si ofta. Am decis sa intreb:
- Totul e in ordine?
- Da, numai ca...
- Ca? Intreb curios.
- Pai, tipul ala inca e acolo, si mi-e teama sa stau singura.
- Locuiesti singura? Spun in timp ce realizez ca ma inselasem de faptul ca ea nu observase nimic.
- Da, locuiesc singura. Deci?
Ce putea fi atat de rau? Nu aveam nimic de pierdut:
- Pai, atunci voi sta cu tine in seara asta.
- Mersi! Imi raspunde ea pe un ton fericit.
Am schitat din nou un zambet in timp ce o priveam cum alerga bucuroasa catre usa locuintei. Am urmat-o incercand sa raman la distanta de ea, pentru a-i putea vedea fiecare miscare. A deschis usa si ma asteptat in pragul ei cu un zambet mare si o privire inocenta. A intrat prima, dupa care am facut cativa pasi in urma ei. Lumina inca nu era aprinsa, asa ca am asteptat pana ce avea sa inchida usa. O mica luminita se zarea in capatul holului, era de culoare alba. Pe neasteptate, holul incepu a lua culoare, Sakura aprinsese lumina. Totul era atat de, nu stiu. Arata simplu, dar perfect. Modest, dar totusi frumos. Avea o culoare pala, un maroniu pal, dar atentia imi fu distrasa de vocea Sakurei:
- Sasuke?
- Da, Sakura?
- Dupa ce te dezbraci, poti veni in dormitor.
- Deja? Pai, este destul de tarziu.
- Bine, am spus privind-o cum se indeparteaza si incercand in acelasi timp sa identific locul dormitorului.
Mi-am dat haina jos, la fel facand si cu tenesi. M-am ridicat tragand aer in piept si pornind la drum. Cand am ajuns in pragul usii dormitorului, am ramas uimit. Din nou, totul arata atat de… de… chiar nu am idee. In orice caz, am cautat-o pe Sakura din priviri, iar intr-un final am zarit-o cum controbaia printr-un sifonier imens dupa ceva. Am intrebat curios:
- Ce cauti acolo?
- Pai, incercam sa iti caut cateva haine, dar... nu gasesc nimic.
- Atunci voi dormi in boxeri.
Fata se intoarse rapid spre mine si se inrosi la fata, mai apoi intorcandu-se la fel de rapid in pozitia in care era si inainte. M-am dus catre ea, dar a fugit razand, iar totodata, probabil, incercand sa ma provoace. Si-a luat o haina de pe pat,iar apoi s-a indreptat catre usa spunand:
- Eu ma duc in living sa ma schimb! Ai 5-10 minute la dispozitie sa o faci si tu.
- Sa ma schimb? Poate sa ma dezbrac.
Insa, vocea fetei nu mai schita si un raspuns. Mi-am dat tricoul jos, mai apoi facand la fel si cu pantaloni. M-am asezat usor pe pat, asteptand cu nerabdare sa ii vad noua tinuta a fetei. Priveam intrarea dormitorului, dar ceea ce nu ma asteptam, si se intamplase, era sa vad un urs imens de jucarie miscandu-se in tocul usii. Chestia aia se indrepta din ce in ce mai mult catre mine, lasand forma trupului Sakurei vizibila prin spatele lui. Fata il lasa putin in jos, apoi reusind sa ii vad chipul zambindu-mi si alergand rapid catre mine “atacandu-ma” cu acel ursulet de jucarie. Trebuia sa recunosc, pentru o jucarie, acel ursulet mirosea tare seducator sau probabil era Sakura? Trebuia sa aflu. Intr-un final, am reusit sa indepartez acel urs, reusind sa ajung la ceea ce vroiam defapt, pe ea. Am prins-o delicat de brate si am tras-o inspre mine, timp in care ma intindeam usor pe pat. Obrajii ei incepura a prinde o culoare rosie, asa ca am decis sa o intensific mai mult cu un sarut puternic. Fata se lasa din ce in ce mai mult pe mine punandu-si usor mainile pe langa gatul meu. Dupa cateva minute de placere, amandoi ne-am oprit incepand sa zambim usor. Sakura se dadu usor, usor jos de pe mine, asezandu-se imediat langa. Timp in care ma asezam usor pe partea dreapta, ea se aseza pe stanga, dandu-mi sansa deplina de o admira. Si-a asezat usor capul pe perna, timp in care ma privea calduros. Mi-am pus mana pe chipul ei privind-o in ochii, si intreband:
- De ce locuiesti singura?
- Pai, parinti mei sunt plecati, iar eu am decis sa raman aici, imi spuse zambind. Si ma bucur ca am facut-o, adauga timp in care obraji ei se inrosira din nou.
- Inteleg, am spus in timp ce m-am apropiat usor, usor de ea punandu-ma cu fruntea si nasul, lipite de ale ei.
Fata zambi si ma privi din nou in ochii, luandu-ma in acelasi timp de mana si jucandu-se cu degetele mele. Ma simteam, bine, placut si neobisnuit. Era atat de perfect, parea ireal, iar in acelasi timp, ma simteam atat de norocos.
Nu credeam ca va fi atat de greu sa imi marturisesc tocmai mie asta,dar, o iubesc.