•My reality•

Subiect: •My reality• Sam 12 Apr 2014, 20:55

Cateva ganduri realiste din perspectiva mea

Copilarie

Ai simti vreodata ca uiti cine esti, ca uiti tot ce ai visat, ai sperat, ai iubit? Nu de mult am ajuns in locul copilariei mele, in locul unde visam ore intregi, unde timpul parea sa stea in loc. Acel loc in care eram doar eu si lumea de poveste, creata de imaginatia mea. Candva, secundele pareau ore, orele zile si zilele saptamani… Acum, fiecare secunda trece cu greutatea unei ore. Nimic nu mai e la fel! Pasesc lenesa prin locuri indragite de mine, de inima mea. Acele locuri pe care nu le poti uita, nu le poti sterge din memorie nici daca vrei.Stau precum o statuie si ma vad pe mine, mica, razand la soare si el la mine, zambind de parca ar fi ultima zi din viata mea. Un zambet lipsit de griji si probleme, de ura si tristete, de invidie si gelozie.

Uneori vad imagini din trecut ca si cum ar fi vazute prin ochii altcuiva. Acest sentiment ce iti provoaca o teama interioara, un sentiment de nelisiste si tristete. Adevarul este doar unul…Am crescut si oricat as vrea, acele vremuri nu se mai intorc….

Subiect: Re: •My reality• Sam 26 Apr 2014, 10:19

Adevarul e ca si eu cateodata ma privesc in viitor si zic ,,mama ce n-as da sa ajung mai repede acolo!" , dar cand ma gandesc ca am crescut mare si ca au trecut anii cand ma indragosteam de adolescenti cu 10 ani mai mari ca mine , imi vine sa rad , dar si sa plang in acelasi timp...

Este o simpla poveste pe care o scriam la plictiseala pe Facebook. Sper sa va placa happy

Din perspectiva unui baiat:

Ma priveste mereu atat de bland si iubitor. Privirea ei ma masoara in intregime, incet si totusi rapid pentru o persoana ce nu poate masura, cu tota fizica din lume, cat de multa iubire si protectie imi trimite intr-o secunda mie, alesul inimi ei. Cu toate acestea, gesturile ei sunt reci, insipide pentru firea ei plina de caldura. Undeva in irisul ei, adanc ascuns in intuneticul din spatele gratiilor de foc, iubirea pulseaza. O prind usor de degetele lungi si fine. am nevoie doar sa o simt, sa ii simt caldura interoara, chiar daca, mainile ei sunt mai reci decat zapada. Ma respinge iar... Fara vlaga soptesc un nevinovat "Te iubesc..."
Imi zambeste usor. Buzele ei de un rosu pal ce in combinatie cu pielea ei alba, mult prea alba, ii dadeau un farmec aparte, se deschid usor si nesigur. Mana ei se ridica pentru a imi atinge.Fara folos... Cade usor pe langa rochita ei alba reusind sa o miste usor.
Ma priveste fix in abisul plin de speranta, usor inlacrimat si exclama cu raceala si tristeste, varsand la randul ei o lacrima ce vizibil ii ingheta pe obrazul rece.
-Trezeste-te! Iubirea dintre un fulg de gheata si o raza de soare este mistica, unica si totusi... interzisa...