Privesc inainte

Sasuke's point of view


Am ramas mut la cuvintele ei.Oare stie cine sunt?.Ma doare inima stiind ca o las aici cu sufletul ranit.Am facut o greseala sa vin aici,dar pur si simplu inima mi-a spus asa.Mi-a fost asa de dor de ea incat nu-mi pasa ca o ranesc.Stateam ca o statuie in imbratiseara ei inocenta si calduroasa.Trebuie sa plec inainte sa vina cineva si sa ma vada.Cuvintele ei pline de tristete ma fac sa nu-mi doresc viata.Era prea dureros sa-i spun "Adio".Prea dureros.


Ii indepertez mainile firave si imi intorc putin privirea.Avea lacrimi in ochi,iar buzele ei erau arcuite intr-un zambet inocent.La vederea peisajului incep sa zambesc din toata inima.Imi placea sa o vad zambind.Eu trebuie sa sufar,nu ea.Se uita intens in ochii mei implorandu-ma sa mai stau.Privirea mi se schimba intruna trista si ii soptesc cu un glas stins "Nu se poate".O lacrima imi strabate chipul alb ca varul.Este asa dureros sa-i spui persoanei iubite un "La revedere".


Ma indepartez incet-incet de ea simtindu-ma urmarit de cei doi ochi verzi ai rozaliei.Ii mai aruns o privire lunga si observ ca a picat in genunchi si plangea.Ma intorc si fug in negura noptii.Fug,fug de o dragoste imposibla.Oare de a trebuit sa vin inapoi aici?.Amintirile astea ma doboara si ma intristeaza.Asa e viata mea,asa e inima mea.Ma opresc din alergat si imi atintesc ochii abisali spre cer.Stelele se ascundeau incet dupa norii inchisi la culoare.Se apropia ploaia.Ploaia este un ghinion pentru oamenii fericiti care nu au trait durerea inca, si o fericire pentru oamenii deprimati.


Incep sa merg fara niciun chef de viata pe drumul prafuit si uscat.Pietrele de toate formele straluceau la ultima farama de lumina data de luna.Priveam cu ochii in lacrimi peisajul posomorat ce imi este aratat.Vedeam in ceata din cauza lacrimilor de nu-mi dadeau pace.Plangeam din cauza cruzimii ce mi-o poarta viata.Vreau sa mor.Doar atat.Vantul usturator se batea de chipul meu trist.Ma doare.Imi doresc pe cineva care sa ma invete ce e bine si ce e rau.Oare este rau sa iubesti?.Iubirea ar trebuii sa fie un sentiment placut,dar pentru mine este o suferinta.As vrea sa o uit,dar o parte din sufletul meu este la ea.Acea parte vrea sa ramana la ea,chiar daca eu o implor sa vina inapoi.


Sunt trezit din sirul gandurilor de un strop rece de apa.Ma uit in jur si obserb ca lacrimile dureroase ale pamantului,incearca sa -mi spele durerea.Un zambet mic mi se arata in coltul gurii.Nu-mi prea placea ploia.Eram doi dusmani care ne luptam de cate ori aveam ocazia.Observ oamenii care fugeau de colo-colo vrand sa se ascunda de ploaia calduta.Treceau pe langa mine ca niste fantome.Privesc copii cum fugeau alaturi de stropii de ploaie incercand sa nu se ude.Imi aduc aminte de cate ori ma certa mama ca eram ud din cap pana in picioare.Fara sa vreau,arunc o privire spre hainele mele.Oh super!.Mama,iar imi v-a tine un discurs despre luna si stele.Ca sa fiu sincer,ea vorbeste singura,caci eu visez la cai verzi pe pereti.


La gandurile mele copilaresti incep sa rad ca un nebun.Moama,da ce schimbator sunt.Ploaia se batea de pamantul dur,spalandu-l de rautatea ce inconjoara lumea.Rasul meu atragea atentia trecatorilor grabiti.Alti zambeau,altii se uitau la mine ciudat.Ma scarbesc acestii oameni falsi.Doamne,in ce lume m-ai bagat.Tu ai creat lumea asta cu un scop,dar din pacate ne intreptam toti spre sensul invers.Esti prea milos cu noi.Nu meritam mila ta.


Strada s-a facut dintr-o data pustie.Eram singurul care bantuia prin noapte.Eu incerc sa pasesc printre lacrimile cerului care faceau o bariera.Vreau un stropt de plaoie.Ei cad pe pamant apoi se usuca,iuutand toata lumea de existenta lui.Era o liniste de mormand afara,doar soaptele vantului se mai auzea in urechile mele.Eram pierdut in gandurile si amintirile care erau legate de rozalie.Ma durea atat de tare,gandul ca o iubesc si nu pot fii cu ea.Toata natura plangea odata cu mine.Era trista de durerea ce ma sfasia pe dinauntru.



Picuri mari curgeau din parul meu ud si ciufulit.Nu imi pasa ca voi raci caci oricum eram fara viata.Frigul isi facea simtita prezenta printre hainele subtiri si umede.Tremurau din toata inchieturile din cauza frigului ce mi-a intrat in oase.Prins in ganduri nu am observat ca am ajuns in fata casei mele.Imi ridic privirea si vad o silueta feminina in fata usii.Nu vedeam prea bine din cauza lacrimilor ce evadau din inchisoarea ochilor mei.Pasesc incet indreptandu-ma spre usa,iar cand ajung in fata usii simt cum sunt imbratisat.Aud vocea calda a mamei care ma intreaba ce am patit.Eu nu mai spun nimic ci doar incep sa plang si mai tare in bratele ei.


Intram in casa unde era un aer cald si placut.Un fior fior placut imi strabate sirea spinarii.Eram inghetat de frig,iar pielea era vanata.Mama se indeparteaza de mine si ma priveste din cap pana in picioare.Privirea dulce ii se transforma intruna de uimire si imi spune cu un glas dulce:
-Sasuke,,,,
-Stiu,trebuie sa merg imediat in camera,spun cu un zambet fals pe fata.


Ma trateaza ca pe un copil,De fapt sunt un copil care are nevoie de ajutor.Incep sa fug pe scari,mai sa-mi rup gatul si ajung in fata usii camerei mele.Imi scot telefonul si ma uit pe ecran la ceas.Yeeeeeee,un nou record si data asta nu am ajuns cu mana rupta.Apas pe clanta rece a usii si pasesc in camera intunecoasa.Mirosul parfumului meu se face simtit in narile mele.In liniste imi dau hainele ude jos si le arunc nervos pe unde apuc.Ma duc la dulap si iau de acolo o pereche de pantaloni.Ma imbrac trantind tot ce imi statea in cale.


Nu mai rezist acestei dureri.Rana din suflet nu se v-a mai vindeca.Acea rana v-a sta mereu deschisa.Suparat si obosit ma trantesc in pat si incep sa privesc tavanul.Amintirile cu rozalia imi strabateau mintea.Eram atatea amintiri frumoase,dar si dureroasa.De ce m-am indragostit?.Este un sentiment atat de neplacut.Vreau sa ma descarc,sa spun toate acestea.Ma gandesc,apoi imi vine o idee nebuneasca.Iau un caiet si un pix de pe noptiera si incep sa scriu cu cea mai mare durere:



"Oare cand voi putea sa te strang din nou in brate?Nici eu nu stiu si incerc sa nu ma gandesc prea mult la asta.Felul in care ai aparut in viata mea a fost un miracol.Parca stiai ce viata trista am avut si ai venit sa ma salvezi din apele tulburi ale vietii in care aproape ma scufundasem.Fusesem ranit de atatea ori,nu mai credeam in iubire,nu mai speram sa gasesc fericirea,eram in intuneric…Si atunci ai aparut TU,nici nu am realizat cand m-am indragostit de tine,probabil din prima clipa.Iti amintesti cand ti-am zis ca vreau sa-ti intru in sange,sa nu mai poti trai fara mine?"


Termin de scris si incep sa citesc ce am scris.Se simtea tristetia in cuvintele asternute pe hartie.Ma simteam mai bine acum,parca o piatra de pe inima mi s-a luat.Inchid caietul si il trantesc pe undeva prin camera.Incet,incet perlele negre erau acoperite de ploapele albe,intr-un final adormind.Maine voi merge la o scoala noua.Oare ma vor accepta sau ma vor crede un ciudat?.Ei bine,voi vedea ce imi rezerva viata.






Melodia capitolului:

[/youtube]

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Ce trist . De ce a trebuit Sasuke sa plece ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Prieteni noi? Part !

Sasuke's point of view



Soarele de aur topit intra falnic pe fereastra acoperita, de draperiile negre. Ma trezesc de dimineata, numai dupa o clipa, parca, de somn, bag de seama ca soarele este mai harnic decat mine, caci se vedea ca s-a inaltat pe cerul albastru si parca , pe furis... se uita drept in ochii mei de parca ma orbea si strig deodată „Nu te mai uita la mine!!!!!”.
Ziua, desi e la inceput, soarele prevesteste o adevatata zi de cuptor. Cercetez cu privirea intinderea cerurilor pana in cele mai indepartate margini ale sale. Nici o pata de nori nu pluteste peste seninul albastru si limepede. Soarele , si-a acoperit fata cu un nor si parca planuiau ceva pentru asfaltul inca umed de aseara.


Brusc,am auzit melodia "Scream and Shout" si mi-am dat seama ca este telefonul meu,ce statea plictisit intr-un colt al camerei.Ma ridic din pat sa-l iau.Era fratele meu mai mic.
-Sasuke!!!,am auzit vocea energica a fratelui meu,imediat ce am pus telefon la ureche.
Deobicei,nu suna piciulica asta.este destul de ciudat,dar ma fac de data asta ca nu vad.Sigur vrea ceva.
-Itachi....ce este?..ai patit ceva?,il intreb putin somnoros.
-Eu sunt destul de bine , dar tu pe de alta parte ai sa intarzii la liceu.

Iau telefonul de la ureche si il inchid ,dar nu inainte de a auzi cuvintele "Nu inchide telefonul". Observ ca m-ai aveam destul de mult timp pana la inceperea orelor,asa ca,merg spre pat si ma trantesc pe plapuma moale.Nu a durat mult si gandul mi-a zburat la Sakura. Era genul de fata pretentioasa si ambitioasa, dar si foarte desteapta. Nu tolera ca cineva sa o ia peste picior si asta imi place la ea. Face lucrurile cum trebuie aproape de fiecare data. Ma intreb cum se descurca fara mine.Nu o merit. In legatura cu mine, ei bine, nu stiu ce a atras-o. Eu nu sunt deloc ambitios si nu am nici o parere atat de buna despre mine. Nu stiu ce vad toate acele fete la mine.Mi-e sila de toate fetele astea care , nu au nimic in cap , dar se cred mari vedete.


Usa se tranteste de perete cu putere , iar pe ea isi face aparitia , dargul meu frate. Vedeam ca da din buze , dar nu auzeam nici macar un cuvant din ce spunea acolo.Eram pierdut in lumea mea , unde eram eu si rozalia.Tot stand asa frumos,ma trezesc cu o durere in cap de era sa ma urc pe pereti.Auch,imi bubuie capul. Pana la urma reusesc sa ma adun de pe jos si imi ridic privirea.Raman uimit cand il vad pe Itachi,stand in fata mea,cu o tigaie in mana. Radea de mama focului , in timp ce imparatia mea,eram pe jos de durere. Frate mic si diabolic.
Acesta ma intreaba daca pot sa-l duc cu masina la liceu . Facu un zambet de baietelul mamei,in timp ce se uita cu ochisorii de catel plouat.Mda,sa o creada el. Nu mai tine vrajeala. Ma apropii incet de el , iar cand ajung in fata lui imi ridic incet mana.Acesta crezand ca sa accept zambeste ,dar apoi eu ii lovesc fruntea incet si ii spun "Imi pare rau Itachi,poate data viitoare"
-Intodeeuna imi lovesti fruntea si imi spui "Imi pare rau Itachi,poate alta data",spune acesta bosumflat.



Pleaca din camera mea rapid pentru a nu intarzia.Acesta este cu doi ani mai mic ca mine,adica in clasa a-9-a. Il apar mereu de toti adolescentii,care nu au ce face.Stiu cum este sa fii boboc,sa fii badjocorit de seniori care se cred mari.Am ramas cu privirea spre locul in care a fugit Itachi. Este asa copil uneori.Ma indrept spre dulap pentru ami alege hainele de azi.Optez pentru un tricou albastru,blugi negrii,camasa alba si adidasi de aceeasi culoare.Mi-am aruncat cateva carti si cateva caiete in ghiozdan, mi-am luat telefonul si cheile de la masina si am plecat.
Masina mea,un Hennessey Venom GT.Am primit-o cand aveam 16 ani de la tata. Ciudat este ca Itachi nu primeste masina desi, se roaga de ei ca la Dumnezeu. Ii este asa ciuda pe mine. Mie mila uneori de micutul meu frate.


Urc in masina si de cum ma vad pe scaun,bag chieile in contact .Ma mai uit umpic la reflectia mea in oglinda,apoi dus am fost. Muzica era data la maxim ,iar basul se auzea ca la club. Toti se uitau la mine foarte ciudat ,dar ciu ii pasa ?.Le este ciuda pe masina mea .Ma simteau ca unul dintre acele filme cu vedete,unde mereu este o ultima vedeta care isi face intrare pe gustul lor.Toate fetele care treceau pe strada,fie domnisoare,fie doane,lesinau la vederea mea.


Intr-un final ajung in fata scolii,unde imi lasa masina. Ies cu putina ezitare din masina , apoi privesc cu temere in ochi institutia. Scoala noua,elevi noi,profesori noi.Desi,eram speriat nu am lasat sa se vada asta si mi-am continuat drumul spre poarta scolii. Intru si vad o multime de elevi care si-au indreptat privirile spre mine . Se uitau cu ura si dispret la mine.Hmm,oare ce au patit si astia?
Plec spre intratrea in scoala , iar cand ma vad in institutie o iau pe toate coridoarele posibile.Nu aveam habarn pe unde mergeam.Erau ca niste tuneluri ce nu se mai terminau.


Grabit si nervos,deoarece nu am ajuns la destinatia dorita,dau peste un baiat. Imi cer scuze ,dar se pare ca acesta era nervos fiindca l-am lovit. Se apropie de mine si ma de gulerul tricoului apoi,ma izbeste de perete.In ochii lui albastrii se putea citii ura si otrava.Ma privea atent .iar apoi un zambet rautacios ii apare pe fata.
-Mai.mai,mai , daca nu e chiar Sasuke,spune acesta pastrandu-si zambetul.
Nu stiam de unde il conosc. Vocea lui parea atat de cunoscuta si familiara.Cad putin pe ganduri,apoi nu dupa mult timp imi amintesc de un baiat cu care ma jucam in copilarie. Ochii mei negrii se transforma intrunii plin de ura si scarba.
-Ce mult timp a trecut...nu-i asa Kail?,spun eu tragandu-i un pumn in stomac. Acesta cade secerat la pamant tinandu-se de burta. Zambesc in sinea mea la vederea acestei imagini.Se pare ca nu mai sunt acelasi pusti pe care il batea tot timpul.Haha,am sa ma razbun.



Roscatul fara sa se ridice incepe sa strige pe nu stiu cine.Intr-o fractiune de secunda apare o gasca de baieti,care din cate vad eu,erau prietienii lui Kail.Imi indrept privirea spre baiatul cazut jos ,iar acesta ma uimeste prin faptul ca-mi zambeste.Imediat simt cum sunt izbit de perete de catre un pumn in stomac.Auch,chiar doare.Toti acei baieti vin spre mine si incep sa ma loveasca cu tot ce au ei la indemana.Nu puteam riposta.Ma durea tot corpul.Puteam auzi cu roscatul radea de mine si se uita ca la un film de comedie.


Eram lovit cu brutalitate si nimeni nu ma putea salva.De ce naiba a trebuit sa vin aici?.Oare asta imi este sfarsitul?.Poate este mai bine sa mor.Sa fiu omorat in bataie.Sangele curgea din ranile abea deschise si usturatoare.Nu cred ca voi rezista mai mult de atat.Observ cu unul dintre matahalele lui Kail ia o bara de fier cu care sigur intentioneaza sa ma loveasca in cap.Inchid ochii asteptandu-mi soarta.Nu puteam sa ma ridc fiindca corpul imi era amortit.
Pe cand acea bara lucioasa si grea sa faca contact cu capul meu o voce feminina striga din toate puterile:
-Terminati!Acum!



Aud fugiind spre niste pasi grabiti.Nu puteam sa vad cine ese ,dar sigur era o fata. Incerc sa ma ridic si dupa cateva incercari nereusite,reusesc sa ma ridic in capul oaselor. Fata de langa mine se uita ingrijorata la ranile mele.Imi intorc privirea spre stanga si observ ca toate maimutele lui Kail,inclusiv el erau pe jos.In picioare erau doar trei baieti cam de varsta mea.Unul era blondin cu ochii albastrii care se uita zambind la mine. Deoparte si de cealalta a lui erau un saten cu ochii caprui si un saten cu ochii lila.
-M..Multumesc,reuesc eu sa spun cu putinile puteri care le mai aveam.
-Hey nu-ti fa griji,totul are sa fie bine,spune fata cu un zambet gingas pe fata.Ma uitam in ochii ei lila foarte ciudati , dar totusi interesanti.
-Apropo,eu ma numesc Sasuke,spun eu cu buzele arcuite intr-un zambet cald.
-Tu trebuie sa fii nou pe aici......eu ma numesc Hinata!,

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
A fost foarte dragut capitolul !
M-ai tinut in suspans .
Cine e hinata ? Directoarea ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Hey....
De aceasta data nu m-ai mai anuntat...
Dar revenind la acest acapitol,a fost
Adica nu ma astepta ca Sasuke sa ia bataie,
sau si mai mult...nu ma asteptam sa il salveze chiar Hinata
evident ca nu singura,dar tot ea a fost "creierul"
Astept sa pui next-ul si sa ma anunti si pe mine te roooog frumos!
Spor la scris!

Hinata's point of view


Un vis, un inceput, o raza de soare.Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om! Viata fiecaruia e precum o stea. Inceputul e cand apare pe cer, cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar, parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie. Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!


Acum,totul s-a spulberat usor care o urma de praf. Din visurile copilariei,m-am lovit de cruda realitate.Lumea asta care ma inconjoara este rea si inutila.Mie scarba in ce hal a ajuns aceasta rasa de oameni.Betivii care beau wisky si fac pe superman sau pitipoancele care iti fac cu mana de pe drum,in speranta ca ii vei arunca un banut. Dumnezeu ne-a plantat pe acest pamant in spernata ca ne vom curata inimile de ura. Noi nu suntem demni de regatul imparatesc al cerurilor.


Mie scarba de aceasta lume plina de incapabili care,din pacate,fac parte si eu. Nimeni nu ma intelege,nu intelege ce simt. Intodeauna am fost o fata slaba si indiferenta. Eram tot timpul badjocorita si poreclita in diferite metode sau moduri. Nu aveam prieteni deoarce toti ma evitau. Ma credeau o ciudata . Oamenii sunt rai , dar oare asta nu ne face mai puternici? Eu nu puteam fi fericita nici macar o clipa?. Nicaieri nu puteam gasi un umar pe care sa plang,nici macar in bratele mamei mele.Era tot timpul plecata ,iar eu stateam cu o bona gasita in ultimul moment.
In loc sa-i vad zambetul cald al mamei,eu vedeam mutra plina de dezgust al doicii mele. Mereu eram batuta si supusa unor chinuri neimacinabile de care mama afla poate prea tarziu.


Acum uite-ma. Anii au trecut ,iar eu am devenit o femeie in toata firea.Viata mea s-a schimbat ridical de atunci. Totusi, am o viata foarte ciudata si intunecata. As dorii oricand sa mai fiu din nou eu, sa nu am secrete fata de cei pe care ii iubesc. . Nu mai pot suporta aceasta minciuna dupa care ma ascund zile,luni sau chiar ani. Imi amintesc acum acea noapte cand auzeam urletele disperate ale rozaliei si gemetele de durere. In acea noapte cand aveam sa inchid ochii pentru todeauna. Fiecare secunda parea o eterniatate si asteptam cu nerabdare sa parararesc aceasta lume.

Cu toate ca eu doream sa mor,cineva m-a luat sub aripa sa ajutandu-ma. Chiar daca eram pe cale sa mor,am invatat ca trebuie sa traiesti pentru cei pe care ii iubesti. Singura chieste pe care mi-o amintesc a fost sarusul bland auzinduse in van si focul mocnind in fata mea.

-Hinata,ce s-a intamplat?, aud un glas bland ca printr-o perdea.

Atunci,toate gandurile s-au spulberat.Am revenit la realitatea de care imi este atat de frica. Ochii mei lila se intorc in directia persoanei care imi era alaturi . Acesta avea buzele arcuite intr-un zambet larg ,iar in ochi se putea citi interes. Parea ca un copil ce vedea pentru prima data rasaritul diminetii. Afisez un zambet cat de cat acceptabil si ma intrept spre el ,,,,,, putin nesigura. Aveam o oare-care teama ca imaginea cu bunul meu prieten v-a disparea,desi stiam ca este purul adevar.

Dupa cativa pasi ma opresc. Erau doi metri..doar doi metri. Las capul in jos fiindu-mi prea teama sa-i intalnesc ochii . Simtind cum sunt privita de prietenii mei si auzind glasurile ingrijorate,imi fac curaj si ridic privirea. Imediat,intalnesc cei doi ochi albastrii mereu veseli si cu o stralucire aparte. Buzele se despart ,dar cuvintele nu voiau sa iasa. Pana la urma presata de situatie deschid gura ca sa scot doua cuvinte amarate.

-Te rog nu ma m-ai trata ca pe un copil, Naruto !

Glasul meu se auzea in intregul hol monoton si pustiu . Cei doi baieti care erau in spatele meu au ramas muti. Ma cunosteau de foarte mult timp ,dar niciodata nu au auzit in urechile lor cuvintele astea. Naruto nu mai putea spune nimic. Cuvintele mele timide ,dar totusi curajoase l-au uimit destul de mult. Trebuie sa inteleaga ca desii suntem cei mai buni prieteni v-a trebuii sa ma lase libera.Asa cum puiul de pasare trebuie lasat sa zboare asa trebuie si eu sa cunosc lumea.

Fac o grimasa apoi ma intorc cu spatele. In timpul miscarii parul meu lung si stralucitor a zburat rebel prin aerul statut. Ii privesc pe cei doi pusti in ochi dupa atentia imi este atrasa de baiatul ce tocmai l-am salvat de la moarte. Doamne,nu-l suport pe imebecilul ala de Kail . Se da mare doar cu prostia de care da dovada.
Baiatul al carui nume nu-l stiam statea jos,cu spatele lipit de perete si privind in gol. M-am dus la el repede sub privirile mirate ale celorlalti .Trebuia sa-l iau de aici repede inainte sa se sune si sa vina ceilalti elevi ai scolii. Nu l-am mai vazut pe aici deci trebuie sa fie nou...v-a fi bine sa avem un nou membru in grup.


Ii spun sa vina cu mine apoi il iau de mana ,acesta ridicandu-se .Afizeaza un zambet cald acelasi lucru facand si eu . Naruto, Skikamaru si Neji ma urmeaza indeaproape asigurandu-se ca nu oberva nimeni intamplarile. Dupa cateva minute de mers ajungem in fata unei usi de lemn putrezit .Apas pe clanta albicioasa, iar usa face un zgomot infernal parca plangandu-si soarta. Dincolo de usa se afla o sala de clasa,adica laboratorul de biologie.
Ma uit in jur si din fericire sala era goala . Fac niste pasi pe parchetul ce scartaia la greutatea corpului meu . Pfu,ar trebui sa mai renoveze salile astea de pe vremea razboiului mondial.

-Shikamaru,te rog pazeste usa....poate veni cineva in orice moment!


Satenul merge cu pasi lenesi dincolo de usa urmand apoi sa o inchida. Merg cu pasi rapizi la un dulap din lemn de culoare verde si fara sa ezit il deschid. Inautru erau tot felul de pansamente si medicamente.Pun mana pe cateva lucruri care imi erau defolos si fug repede la brunet .Acesta a pierdut mult sange deci trebuie sa ma grabesc .Era ajutat de blond sa se puna pe o banca unde-l pot trata. Scancea de durere fiindu-mi la un moment dat mila de el.

Arunc gihozdanul ce-mi ingreuna acum treaba pe scaunul catedrei,apoi ma indrept spre banca unde era intins brunetul. Ii multumesc lui Naruto pentru ajutor , avand de gand sa-mi incep treaba . Iau un servetel pe care il dau cu spirt ,iar cand solutia rece face contact cu piela lui,tresare. Pana la urma s-a obisnuit asta facandu-mi treaba mai usoara. Il priveam zambind in timp ce-l bandajam .Era foarte frumos .

Imi scutur capul alungand acest cand . Termin de bandajat ranile brunetlui acesta ridicandu-se .Eram bucuroasa sa ajut orice om in pericol .Imi placea sa salvezi vieti. Eram cu ochii pe el in caz ca v-a pica din cauza durerii. Ridica privirea spre a mea zambind.

-Multumesc, Hinata, pentru ajutor ! ,spune acesta analizandu-ne pe mine si pe blond.
-Nu ai pentru ce, spun dupa care continui , apropo tu cum te numesti!
-Ma numesc Sasuke Uchiha si m-am mutat de curand aici.

Buna ! Ms ca m-ai anuntat ! A foat foarte frumos . Ma bucur ca Hinata l-a salvat pe Sasuke ! Hinata nu era cu Saku ? Astept sa apara si ea in acea scoala . Spor la scris si sa ma anunti te rog la next ! Te pup !

Uite ca am venit si eu cu nextul dupa o saptamana lunga . Capitolul asta cred ca v-a fi unul groaznic fiindca nu mai deloc inspiratie . In capitolele urmatoare va asigur ca v-a aparea si draga noastra Sakura ,dar nu va voi zice cum .






Sasuke's point of view



Cu fiecare secunda ma afund tot mai mult in ganduri . Urasc faptul ca inca o mai iubesc pe roazlie ,ma face sa sufar tot mai mult . Imi urasc viata asta de nimic in care am picat fara vina mea . Fara ea parca ceva mi-a muscat inima si s-a sfasiat in mii si mii de bucatele care s-au pierdut precum firele de matase ale paianjenului .
Ma uitam la cei doi adolescenti din fata mea . Eram prins in ochii lila al brunetei ,era foarte frumoasa .Ma uitam adanc in ochii Hinatei si pot citii blandetea si puritatea de care da dovada. O admiram fiindca avea curajul sa le zambeasca oamenilor indiferent de circumstante . Nu am mai intalnit la nimeni atat de multa inocenta la o fata , nici macar la Sakura.


Oamenilor li se pare un lucru foarte iesit din comun sa zambesti . Ii detest pe oamenii care nu stiu sa se bucure de viata lor . Putini stiu sa se bucure de rasaritul soarelui sau cand stai la o banala poveste cu prietenii. Ce stiu oamenii despre suferinta adevarata? . Imi vine sa-mi plang de mila cand ii aud pe oamenii prefacuti ,dar pe interior explodeaza fericirea in ei . Nici macar nu au idee ce inseamna sa suferi .Au doar o parere legata despre ce cred ei ca este suferinta ,despre ce cred ei ca este durerea . Dar,in fond sunt atat de departe de ea si pot spune ca-i invidiez. Nu cunosc nici suferinta trupului, nici pe cea a spiritului. Mai bine si-ar tine parerile despre ei si viata lor sa nu iasa afara. Nu zic nimanui ca nu a simtit suferinta sau ca nu a fost trist. Oricine trebuie sa fi regretat ceva in viata asta.

Mie scarba de oamenii care se plang cat de grea le este viata sau de cat mult sufera ,dar bineinteles ei au portofelul plin de bani si o viata fericita . Nu stiu ce inseamna sa pierzi o persoana p care o iubesti . Toate acestea sunt masti egoiste menite sa atraga atentia. Daca l-as intreba pe un om de pe strada de cate ori ai fi in stare sa fii batut pentru o singura idee sau daca ar sari in fata unei masini pentru a salva un biet caine . Singurii care vor spune "Da" sunt cei care stiu sa pretuiasca si un caine care ti-ar fi dator toata viata pentru ca l-ai salvat de la pericol...


-Sasuke,trebuie sa mergi la directoare ca sa te prezinti !

-Mda,ne vedem in pauza , Naruto , Hinata !


Coversatia se termina indata ce clopotelul incepe sa dea start orelor plictisitoare . Seniorii se bucurau pe zi ce trece deoarece aveau sa-si ia cu placere la revedere de la liceu ,iar saracii boboci mergeau alene pe holuile prafuite fara nici un chef de viata. Cred ca fratele meu este intr-una din clasele astea . Daca i-ar face cineva ceva fratiorului meu , jur ca-l omor . Mergeam in sens opus grupurilor de elevi plictisiti sa-si revada profesorii nebuni si enervanti . Eu unul nu invat de loc ,pe o ureche imi intra si pe alta imi iese.
La vederea mea toate fetele incepeau sa spuna in soapta lucruri despre mine . Incercau sa se dea la mine , dar mie nici ca-mi pasa . Cu o singura privire lesinau toate .


Pasii se auzeam pe holurile care incet incet erau lasate in pustietate . Eram doar eu si cu mine . Ma ingrozea gandul ca voi termina liceul . Imi vor lipsi tampenile pe care le faceam cu prietenii la fiecare ora , enervand profesoarele . Imi aduc aminte ca aveam o colectie de patru si trei in catalog , iar cand a vazut tata am fost pedepsit un an jumate .
La gandul asta incep sa rad ca nebunul pe holul populat doar de mine . Radeam de prostiile mele din trecut care nu vor fi singurele . Fiecare imagine imi trecea prin fata ochilor crescand pofta de ras . Fiecare govrig aruncat pe holurile scolii sau pedepsele de la care fugeam , ma faceau sa rad tot mai tare .


Ochii fugeau pe usile claselor sau laboratoarelor . Unde putea fi biroul directorului ? . Imi venea sa sparg usa unei clase si apoi sa plec din puscaria asta . Nu imi placeau profesoarele nebune care se cred sefele lumii .
Atentia imi este atrasa de niste trepte care mergeau spre alt etaj . Fara sa ezit incep sa urc spre al doilea etaj . Treptele faceau un zhomot ciudat la greutatea corpului meu . Hmm..scoala asta este cam veche dupa parerea mea .


Termin de urcat scarile si observ tot aceleasi usi deprimante si batrane .Imi dau ochii peste cap si incep sa pasesc ,in cautarea biroului . Pana la urma dau de o usa din lemn veche de 500 de ani care statea sa pice .Apas plictisit pe clanta ruginita ,iar usa face un zgomot infernal .
Privesc spre biroul plin de hartiute si documente . acolo era o femeie tanara abea iesita de pe bacile facultatii ,destul de frumoasa . Ma priveste din cap pana in picioare apoi se incunta.


-Ah,domnule Uchiha,ma bucur ca ati avut onoarea de a veni !

-Scuze domnisorica ,dar cu mine nu iti merge !

Aceste cuvinte au lasata-o masca . Se vedea ca era nervoasa pe mine din cauza comportamentului meu . Cred ca mi-am gasit o noua victima de terorizat , ma voi distra de minune . Ma reped la scaunul din piele din fata mesei apoi imi pun picioarele in fata directoarei . Puteam vedea cum se rosea toata de nervi ,iar buzele se desparteau pentru a spune ceva . Dupa cateva secunde de tensiune domna sparge gheata .

-Asculta aici ,chiar daca esti elev la mine la scoala , nu iti suport comportamentul !

-Nici eu nu suport prostii care se dau mari "No Comment "!

Ma ridic de pe scaun foarte repede si ies pe usa ,lasand-o pe domnisorica sa tipe dupa mine . Chiar nu imi pasa acum ca trebuie sa merg la ore sau ca nu m-am prezentat . Tot cema interesa acum acum era sa scap de furia ce pusese stapanire pe mine . Auzi la ea , da cine se crede ? .
Mergeam cautand cu privirea ceva . Imi schimb directia ,picioarele deplasandu-se spre o usa mare din sticla . Ma opresc de indata ce trupul meu ajunge fata in fata cu geamul curat al usii . Cu o mana indepartez usa lasand loc trupui meu sa se deplaseze . Puteam vedea diferite instrumente muzicale care ma atrageau ,dar cel mai mult m-a atras unul ...un pian !


Ajung in dreptul lui,asezandu-ma pe scaunul comfortabil . Priveam cu interes clapele lucioase pictate in negru si alb . Fara sa vreau degetele incep sa alunece pe clapele ce scoteau armonios sunetele linistitoare . Stresul si nervozitatea dispareau odata cu notele care zburau prin camera . Incet incet ele ma invaluiau si ma faceau sa simt diferite lucuri .Imediat imi aduc aminte de Sakura . Imi era asa dor de ea .Tin minte ca ii cantam la pian , iar ea statea si se uita zambind la mine ,cu ochii ei calzi si blanzi .
Dupa fiecare cantec adresat ei imi oferea un sarut plin de dragoste ce-mi inveselea ziua . Acum totul s-a pierdut ,orice sansa la fericire a zburat in negura noptii .


Cu fiecare clapa apasata,amintirile se trezeau .Orice clipa petrecuta alaturi de rozalie , se rostogolea in mintea doar apasand o singura clapa . Ma linistea cantatul la pian . Stresul si gandurile dispareau cu fiecare nota cantata .
Pana la urma ma decid sa merg totusi la prima ora care era pe sfrasite .Abea astept sa vad ce colegi voi avea sau ce profesoare nebune vor veni in clasa . Ma ridic de langa pian si calm ma indrept spre usa urmand mai apoi sa merg spre clasa













Melodia lui Sasuke:

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Ma bucur ca ai pus nextul !
Mi-a placut capitolul mult !
Ce proasta e directoarea !
Cu Sakira ce se mai intampla ?
Astept momentele Sasusaku !
Spor la scris si anunta-ma te rog la next .
Te !

Sakura's point of view



Razele soarelui imi mangaiau fata . Pana si ele stiau ce port in suflet , ce rana sangeroasa este in inima mea . Din nou a plecat fara nici macar un cuvant? . Deja este prea mult , nu mai pot suporta . Sunt intr-un tunel unde "el este acolo si ma astepta , dar oricat as alerga nu pot sa-l ating . Imi face frica nevoia asta enorma ,de al simtii aproape . Sa-l iubesc mai si mai mult ,este un sentiment atat de greu de explicat .

Lumina pura a zilei inveselea frunzele pictate in diferite noante de rosu . Natura era mai frumoasa ca niciodata si asta ma facea sa zambesc .Copacii isi aratau cerceii atarnati de fiecare creanga ,facand astfel o coroana demna de un rege . Cate o frunza mai rebela se isi lua avant si se lasa purtata de vantul domol . Cu fiecare frunza cazuta, un vis al omului murea .Hmm..poate un vis de a meu zboara acum alaturi de o frunza spre necunoscut !


Pasii mei calcau pe drumurile pietruite ,praful murdarindu-mi tenesii in carouri . Drumul acesta imi aducea foarte multe amintiri deoarece este drumul spre liceul meu . Imi maintesc cum a fost prima oara cand am calcat pe acest drum . Eram o copila speriata si cu vise mari , iar acum cand sunt in anul terminal toate acele vise au disparut .
Priveam copii ce mergeau cu parintii sau bunicii lor de mana bucurandu-se de o dimineata frumoasa . Ei sunt ingerii pamantului , pentru ei Dumnezeu nu vrea sa sfarseasca lumea . Zambesc de fiecare data ,iar daca plang ,o fac doar pentru ca s-au lovit .






Trrr! Trrrr! ......
Telefonul meu a inceput sa sune pe melodia "Harlem Shake " . Indepartez orice fel de cand nesabuit sau prostesc ,apoi scot telefonul din buzunarul blugilor . Ma uit pe ecran si vad ca era fratele meu . Imi dau ochii peste cap in timp ce apasam pe "raspunde" . Prima data cand am apasat nu a mers , dar dupa inca doua incercari am reusit . Nu stiu de ce nu mai merge asa de bine telefonul . Oare din cauza ca am jucat tinta la perete cu el? .


- Alo , ce mai vrei acum ? .Ti-am mai spus sa nu ma mai suni !

-Gata! . M-am saturat sa-mi vad surioara suparata si indurerata . Crezi ca nu aveam ceva mai bun de facut , in loc sa am grija de tine ? . Puteam sa ies bine-mersi cu prietena sau in cluburi , dar nu te pot lasa pe tine asa trista in timp ce eu ma distrez . Nici nu-ti dai seama cat de multi oameni tin la tine fiindca traiesti in lumea ta . Tu traiesti expres pentru dragostea inexistenta a lui Sasuke.

Lacrimile reci se prelingeau pe obrajii mei avand sa se intalneasca la barbie . Are dreptate ! . Urasc sa spun asta , dar are cea mai mare dreptate . Nu am vazut cat de multi oameni au incercat sa ma ajute , cum prietenii mei incercau sa ma inveseleasca . Imi irosesc viata pentru Sasuke care desii il iubesc nu pot fi impreuna cu el . Eu il iubesc ,dar el nici macar nu-mi arata sentimentele lui fata de mine.
Incep sa plang si mai tare . Sughiturile incep sa apara facandu-mi ca respiratia sa fie ingreunata . Toate lacrimile astea varsate pentru ce ?. Pentru un baiat care nici nu stie ce vrea si care m-a facut nebuna dupa el .


-Multumesc ,Leon ! . Nu stiu ce m-as face fara tine , dar acum trebuie sa plec ca am intarziat doua ore la scoala !

-Ok , surioara, ne vedem acasa. . Te iubesc !


Inchid telefonul fara a mai spune nimic . Lacrimile inca curgeau suroaie pe fata mea .Am fost o egoista care nu m-am gadit de cat la mine . Ii am pe Hinata si Leon langa mine .iar eu nici macar nu am observat . Totusi de acum voi incerca sa uit de Sasuke ,sa petrec mai mult timp cu oamenii care ma iubesc cu adevarat. Inchid ochii facand o grimasa . Nu mai vreau sa plang din orice . Traim intr-o lume unde daca esti slab pierzi jocul .


Bag telefonul in buzunar , iar cu maneca rozalie imi sterg lacrimile ramase .In urma lacrimilor au ramas doar niste urme care se vor sterge in timp . Inspir aerul curat acesta mergand direct la plamanii mei linistindu-ma . Stau asa cateva minute apoi expir , aerul fiind lasat in libertate apai plec hotarata spre liceu .
Toti oamenii pe langa care treceam se uitau la mine cu buzele arcuite in zambete peste zambete . Eu nici macar nu i-am bagat in seama , dar ei vor doar sa atraga atentia . Priveam cladirile vechi si interesante care ma atrageau intr-un fel aparte . Arcadele lunguiete de la geamurile micute ma amuzau si ma fascinau . Aceste ultimi cladiri vechi erau in demolare pentru a se construii un mall ce il astepta tot orasul Konoha.



Fara sa observ am ajuns in fata liceul . Ma opresc in fata usilor de fier forjat ezitand cateva clipe . Imi era putin frica de directoarea cea rea care sigur imi v-a da o pedeapsa plictisitoare si lunga . Mai stau cateva minute apoi imping portile din caleamea ,acestea facand un zgomot neplacut urechilor mele . Incep sa merg prin curtea pupulata doar de mine in acest moment . Parea ca sunt intr-un film de groaza nerealist in care o fata intra intr-o scoala abandonata .
Indepartez gandurile astea care ma faceau sa rad si intru in scoala si dau de holul care era la fel....parasit . Fricoasa de felul meu incep sa alerg cu capul in jos lovindu-ma de cateva dulapuri .Vanateile produse usturau destul de tare , dar la cine-i pasa daca este in intarziere ?


Ochii mei verzui cerceteaza usile maronii cantand un singur lucru ...........laboratorul de biologie. Urasc materia asta , am fost dusmani din prima clipa in care am vazut cartea verde si groasa . Doamna profesoara Marina nici macar nu ma agreeaza , de fiecare data cand are ocazia ma asculta sau ma trimite la tabla ca sa scriu lectia . E adoar sta acolo la cadetra vecge batand din picior si uitandu-se la mine urat ,in timp ce eu scriu acolo doua trei cuvinte amarate pentru ai inchide gura .


In final ma opresc in fata usii mari . De dincolo de usa se auzea vocea pitigaiata a doamnei Marina si ijuraturile colegilor mei adresate ei . Incep sa chicotesc la gandul ca pe profesoara nu o suporta nici tocilarul clasei , adica nici macar nu avem un tocilar al clasei.
Bat la usa de cinci ori pana sa ma auda profesoare ca mai apoi sa zica un "Intra" rece . Deschid usa , iar piciorul meu face contact cu parchetul abea spalat . Colegii incep sa zambeasca la vederea mea dar profa nu parea prea incantata .

-Domnisoara Haruno , va-ti gandit ca ar fi cazul sa veniti la ora mea ? , aud cum zice in badjocura .

Atinteam cu privirea pustanii care imi erau colegi la biologie . Acestia imi tot faceau semn sa-i raspund sau nu o bag in seama . Indiferenta ma uit la banca mea si raman muta . In ea statea Hinata cu castile in urechi nefiind atenta la ora . Afisez un zambet copilaresc crescandu-i Marinei nervozitatea . Ca sa nu par o fraiera in fata ei deschid gura spunand cu acelasi tot indiferent;

- Ma scuzati doamna profesoara , dar am lucruri mai bune de facut de cat sa vin aici !

Spunand astea incep sa ma deplasez spre banca mea . Baietii veneau sa ma felicite ,iar fetele doar imi ziceau un "bravo" tare si clar . Ajung in ultima banca de la fereastra ,adica banca mea unde stau la ora de biologie .Imi las ghozdanul si imi pun cartile pe masa . Incercam sa o trezesc pe bruneta din transa , dar ea avand castile in urechi nici nu m-a vazut ca m-am pus langa ea .
Decid sa o las in lumea ei nevrand sa ma trezesc cu un pumn in cap sau altele .

-Hey ,piciulica , stii ca vom avea un coleg nou ?

- Serios? . Probabil v-a fi un alt ratat ,Naruto !

-Ei bine vom vedea ,Sakura !

Hey mersii de anunt ...ma bucur foarte mult ca ai postat nextul asa repede
Deci cat de curand cei doi se vor intalni ...Insfarsit !!!! ...sunt de acord cu fratele ei ...a stat prea mult timp inchisa in ea si s-ar putea sa isi piarda persanele iubite ...abia astept intalnirea celor doi...sunt curioasa cum vor reactiona ambi ....
Spor la scris in continare si ne vedem data viitoare cand aduci nextul ....
Te ....~Sayonara~