Operatiunea No Air

Subiect: Re: Operatiunea No Air Sam 23 Mar 2013, 21:12

Buna !
Ms ca m-ai anuntat si sper s-o mai faci !
Ce repede cu nextul !
Deci mi-a placut foarte mult !
Colegl nou e Sasuke, nu ?
Spor la scris !
Te pup !

Subiect: Re: Operatiunea No Air Dum 24 Mar 2013, 00:24

Descriere: nu este. Am vazut ca incerci sa descrii sentimentele personajelor, dar nu iti iese de fiecare data, uneori descrierea este trasa de par sau exagerata. Incearca sa te gandesti ce ai face tu in locul personajelor, ce ai simti si cum ai reactiona, apoi transpune aceste emotii pe hartie. De asemenea, leaga-te de aspectele importante si nu te pierde in descrieri filozofice plictisitoare. Uneori scurt si la obiect e mai bine decat lung si in detaliu.

Actiune & Dialog: actiunea mi se pare grabita, asta si din cauza lipsei descrierii. M-ai lasat putin in ceata pe la inceput, apoi lucrurile au inceput sa capete mai mult sens. Dezvolta mai mult actiunea, caci ai avea ce sa scrii, mai ales ca vad ca iti place sa faci capitole lungi. Dialogul mi se pare prea mult uneori. Sau nu prea mult, dar replicile respective nu-si au rostul, parca sunt degeaba, in plus acolo. Rezuma-te la lucrurile interesante pe care le au de spus personajele, ori la un schimb de replici ironice, insa daca nu exista asa ceva, atunci mai bine transforma dialogul in vorbire indirecta.

Idee & Titlu: titlul imi place mult. Nu stiu cat la suta se leaga de fic, pana in momentul de fata nu ii gasesc o insemnatate foarte mare, ori profunda, insa imi place cum suna, ma atrage. Cat despre idee.. Incepusei destul de bine, cum Hinata murise si Sakuse plecase, dar apoi amandoi au revenit ca prin farmec si acum Sasuke este elevul cel nou de la scoala unde invata Sakura. Ai inceput bine, dar ai continuat nu la fel de bine. Devii superficiala pe alocuri, incearca sa patrunzi in profunzime, sa lasi deoparte expresiile de genul "Yeee" sau alte asemenea si sa te legi de aspecte importante, serioase ale naturii ficului tau.

Estetica: fa paragrafele mai lungi. Mai pe scurt, comprima paragrafele de trei, patru randuri intre ele poentru a alcatui paragrafe mai mari. Asa va arata mult mai bine. Intre ele nu e nevoie sa lasi decat un singur rand liber.

Greseli de tastare/ ortografie: sunt cu gramada. Cred ca principala problema este ca te grabesti cand scrii, roi ca sa nu iti pierzi ideile, ori ca sa termini mai repede. Din cauza asta scrii multe cuvinte gresit, mananci litere sau le inversezi intre ele. Corecteaza-ti capitolele inainte de a le posta pentru a reduce din numarul de greseli. De asemenea, ai grija la concordanta timpurilor verbale, caci mai ai scapari. Inca un lucru: dupa semnele de ortografie trebuie sa lasi un spatiu liber, pentru a fi mai usor de citit si pentru a arata mai frumos.

Subiect: Re: Operatiunea No Air Dum 24 Mar 2013, 11:13

FanFic blocat la cererea autoarei.

Subiect: Re: Operatiunea No Air Dum 24 Mar 2013, 18:00

FanFic redeschis la cererea autoarei.

Atentie ! . Acest capitol nu este legat de cursul normal al povestii , dar vorbese despre viata dragei noastre Hinata ! .
In capitolul urmator voi continua povestea normal !

Hinata's point of view

Priveam pierduta intr-un anumit punct . Eram o fiinta intre granitele vietii cea de veci si cea pamanteasca .Simtieam cum plamanii se umple de aerul uscat din clasa si apoi fiecare particula de dioxid de carbon mergea afara . Respiram ,dar eram total desprinda de lumea reala ......eram ca o fantoma ce bantuia pe la colturile blocului. M-am saturat de toata aceasta treaba .Toata suferinta asta ma sufoca . Parca pe zi ce trece imi este muscata inima si apoi sfaramata in mii si mii de bucatele care se pierd odata cu vantul. Fasii din sufletul se desprind una cate una ca firele de matase ale paianjenului.

Inima mea se simte singura .Nu are pe nimeni care sa iubeasca , nici macar propia mama . Mama a murit a murit acum 5 ani intr-un accident de masina in care tata-l meu a fost implicat .El a fost un criminal in serie care trecea si peste cadavre ca sa obtina ce-a ce isi doreste. Atunci cand eu am aparut pe lume nici macar nu a venit sa ma vada . Nu am avut sansa ca dupa prima raza de soare sa-i vad chipul tatalui meu , sa-mi zica un " Bine ai venit ". El in loc sa-si vada propiul copil .....el a vrut sa ma omoare .Nu m-a vrut si m-a urat din toata inima . Nu voi putea uita niciodata cum auzeam plansetul mamei venit din dormitorul ei sau incercarile ei de ase sinucide . Cu fiecare lacrima varsata de ea mi se rupea sufletul me cel mititel. A vrut sa se inece sau sa se spanzure ,dar cand ma vedea pe mine cu lacrimile amare scurcandu-se din ochii mei mari lila,si cu ursuletul de plus in brate se oprea . Nu avea puterea destula sa ma lase singura.

Si uite asa copilaria mea a trecut .Printre lacrimi si suferinta venita din sufletul mamei mele pana cand ea a murit . Atunci am pierdut totul . Orice urma de speranta la bucurie a disparut ca o urma de praf . Am ramas cu sufletul gol si fara nimeni care sa ma aline . De atunci am trait pe strazi sau la colturile blocului fara nimeni care sa ma tina in brate Sa-mi incalzeasca inima rece ca gheata . Eram batuta si aratata cu gegetul de adolescentii sau copii ingamfati care nu stiau prin ce trec eu , nimeni nu intelegea ce inseamna sa nu ai parinti . Credeam ca orice urma de fericire s-a dus pana cand s-a intamplat . Singurea mea sursa de fericire a fost baietelul acela blondin si ochii albastrii care ia fost mila de mine si m-a luat acasa.

FlashBack

Imi este frig si foame . Lacrimile curg din ochii mei odinioara lila acum rosii din cauza plansului . Stau la coltul unui bloc parasit singura mea alinare fiind cainii batuti de soarta . In ochii lor se pot citi ca le este mila de mine . Vad cum un caine mititel vine langa mine , iar eu zambesc la vederea lui . Aud cum latra de cateva ori apoi o gramada de caini vin langa mine si se aseaza linistiti , incet-incet blana lor stufoasa ma incalzea oferindu-mi protectie . Tremurul de mai inainte a disparut , dar eu tot plangeam .plangeam de singuratate in timp ce strangeam in brate ursuletul meu gri si murdar . Singura mea amintire de la mama care mi-a mai ramas . Oamenii se uitau la mine cu mila , dar nici unul nu se indura sa arunce o bucata de paine . Sunt prea egoisti ! . Vreau sa mor , sa ma duc acolo sus la mama , sa fiu alaturi de ea ! . Lacrimile revin mult mai puternice decat data trecuta . Doare , doare extrem de mult sa stiu ca mama a murit , iar eu sunt lasata in voia sortii .

Vedeam fetele sau baietii de varsta mea cum se plimbau de manuta cu mamele lor . Nu aveau nici macar o idee de ce se intampla in jurul lor , ce durere exista in lumea asta . Imi lipseste atat de mult mama , era singura mea sursa de protectie de iubire . Acum , acum nu mai am nimic inafara de multele amintiti petrecute cu ea . Niciodata nu voi mai fi fericita , niciodata nu am sa mai pot juca rolul de copil fericit si zambaret . La nimeni nu ii este mila de mine si la nimenu nu ii pasa . Acum ii inteleg pe copii ce nu mai au un parinte sau sunt orfani , dar cel mai greu este sa ii ai si sa nu fie langa tine . Multi parinti sunt plecati in diferite tari pentru a aduce copiilor bani acasa , dar oare copii isi doresc asta ? . Ei sigur ar renunta la toate fitele doar pentru a fii cu parintii lor .
Un moment nostalgic ma cuprinde in momentul in care imi aduc aminte de plimbarile cu mama prin parc sau aniversarile mele . Imi este dor de vremurile alea . Las gandurile sumbre si incep a privii din nou spre strada plina de oameni egoisti si nemernici . Atentia imi este atrasa de o femeie foarte frumoasa . Avea parul rosu ca flacarile iadului , acesta conturandu-i fata alba ca neaua in care erau incadrati niste ochii alabstrii ca adancurile marilor , ca doua inimi . Un inger rosu care avea alaturi de ea un baietel atat de inocent si firav .

Rosesc putin in obraji la vederea baiatului blondin . Se pare ca femeia respectiv mama lui statea de vorba cu o alta doamna pe banca asa ca baietelul a luat-o la goana . Se juca baschet cu prietenul sau , dar din pacate mingea lor a trecut strada si avenit in coltul blocului , mai exact unde stau eu acum . Fericita , ma ridic de jos tarand ursuletul dupa mine , iau mingea , trec strada cu mare grija si ma apropii de blond . Acesta la vederea mea incepe sa zambeasca inocent si vine spre mine alergand . Sfioasa ii dau mingea acesta multumindu-mi , iar cand dau sa plec el ma prinde de mana sub privirea prietenulu sau confuz . Ma rotesc pe calcaie si ajung sa dau de doi ochi albastrii asemeni cerului senint . Un inheras blondin . Rosesc si mai tare astfel facandu-ma ca o rosie si atragandu-i atentia blondului . Ma priveste sceptic din cauza hainelor mele muradre si prea subtiti pentru sfarsitul lui septembrie .

- Ce frumosi ochi ai . Sunt lila si mari , exact cum imi plac mie ! spune acesta prietenos

Raman uimita la cuvintele lui . Nimeni niciodata nu mi-a spus ca am ochi frumosi infara de mama mea . Eu inca mirata ii raspund cu un simplu " Multumesc " apoi il intreb cum il cheama acesta raspunzand ca il cheama Naruto . " Un nume frumos pentru un baiat frumos " spun in sinea mea apoi ma prezint si eu cu timiditate . Naruto il cheama pe prietenul sau si asa am inceput sa ne jucam impreuna si sa ne spunem povestile fiecare . La un moment dat a venit si momentul care il uram atat de mult . Trebuia sa le spun unde sunt parintii mei si de ce nu sunt cu mine . trista , il privesc pe blond acesta dandu-si seama ca nu sunt in regula . Se apropie de mine si ma imbratiseaza puternic , eu simtindu-i caldura corpului . O lacrima isi face aparitia pe chipul meu , dar o sterg repede ca sa nu o vada nimeni . Imi este greu , foarte greu stiind ca cei doi vor pleca pana la sfarsitul zilei , iar eu iar voi suporta frigul in acel colt de bloc .
Fara sa spuna nimic , nebunul asta hiperactiv ma ia de mana si ma taraie pana la banca unde este mama lui . Eu tipam la el sa se opreasca , dar Naruto nici nu ma baga in seama spunand mereu " Imediat vei afla despre ce este vorba " . Eu tac si nu spun nimic fiind prea confuza de tot ce se intampla aici . Ajungem in fata mamei lui Naruto pe care am aflat ca o cheama Kushina , iar acesta se uita zambind la mine vrajita de ochii mei lila . Se intristeaza imediat vazand urmele lacrimilor mele si hainele murdare , rupte .

Se apropiede mine si de Naruto intrebandu-l cine sunt eu . Rapid ii respund prezentandu-ma cu foarte mare etuziasm . Ma ridica in bratele sale incepand sa-mi puna tot felul de intrebari eu raspunzandu-i la fiecare care foarte fericita ba chiar amuzata . Fericirea si amuzamentul dispare cand imi fu pusa din nou intrebarea despre parintii mei . Las capul in jos si in cele din urma reusesc sa spun mai mult in soapta " - Sunt orfana . Mama mea amurit intr-un accident teribil de masina , iar acum satu pe la colturile blocurilor alaturi de caini " . Naruto si Kushina lasa capul in jos , iar eu incep sa plang afundandu-mi capul in pieptul femeii . Este atat de bine si cald . Simt caldura parinteasca care mi-a lipsit atat de mult . Vocea lui Naruto se face auzita spunand ceva ce chiar m-a uimit .

- Mama , poate Hin sa stea cu noi ? Promit ca o voi iubi si proteja asa cum nici un frate nu a facut-o !

EndFlashback

Aiurea nu ? Cine ar fi crezut ca la 13 ani ma voi indragosti de baiatul ce mai tarziu avea sa stea cu mine in casa si sa-i devin iubita . Sincera sa fiu , Naruto nu si-a incalcat promisiunea , ma protejeaza mereu de orice pericole chiar daca uneori exagereaza . Il iubesc mai mult decat ori ce si mi-as da viata doar ca sa-l stiu pe el bine . Datorita lui , viata mea s-a schimbat . Acum am prieteni si am o familie iubitoare , iar pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare blondului .