Chapter I


Ploua. . Cerul isi varsa urgia cu o furie navalnica. Alergam nestiind incotro. Tot ceea ce stiam era ca trebuie sa fug cat mai repede. Crengile copacilor se izbeau de fata mea vinetie, firisoarele de sange imi brazdau obrajii . Mainile tremurande se agatau cu disperare de hainele sfasiate, incercand sa imi acopar corpul plin de vanatai. Erau din ce in ce mai aproape. Priveam inspaimantata in urma , prin noaptea mai neagra ca niciodata, tot ceea ce puteam deslusi erau o pereche de ochi rosii insetati de sange . Alergand, picioarele mele isi pierdura echilibrul , tragandu-ma intr-o capcana a mortii. M-am izbit de pamantul rece, cazand intr-un cavou subteran . Mi-am acoperit gura cu o mana, auzindu-i pe urmaritori cautandu-ma. Crezand ca trupul meu a fost sfaramat de stancile prapastiei in care ma afundasem , urmaritorii si-au continuat drumul. Zaceam amortita pe pamantul rece , iar ochii mei incercau sa se deschita , deranjati de o lumina puternica . Ploaia incetase . Stateam aici poate de zile intregi, pierzand notiunea timpului. In jurul meu se auzeau cativa pasi timizi . Am deschis ochii , iar ultimul lucru pe care privirea mea l-a putut deslusi a fost un chip angelic ce ma privea cu blandete .


Ochii mei obositi incercau sa se deschida, dar in zadar. Corpul mi-l simteam greu , arzand. . . Un material subtire imi corpul golas. O suvita de par imi strabatea chipul cu aspritate , nelasandu-ma sa descopar in ce loc ma aflam. Brusc simt pe fruntea ce-mi ardea un material ud si rece ce imi racorea ardorea. Deschid ochii cu rapiditate, zarind langa mine o femeie. Corpul ei era acoperit de un material negru, iar fata ii era invaluita intr-un bandaj delicat ce ii lasa la vedere doar privirea. Ma privea bland , spunandu-mi :
- Nu vorbi , esti prea slabita . Ranile ti s-au vindecat, dar nu in totalitate. In ziua in care te-am gasit, nici macar nu te puteai misca. Se pare ca ai trecut prin multe, fetito . Chipul tau inocent pare apasat de o suferinta cumplita. Voi avea grija de tine , iti promit .
Vorbele ei tamaduitoare ma ungeau pe suflet , imi dadeau incredere . Caldura cu (,) care imi vorbea ma faceau sa ma simt in siguranta .


Dupa cativa ani . .

- Sakura, ti-am spus ca nu iti face bine sa te fortezi. De doua saptamani te antrenezi incontinuu . Ia o pauza . Nu te ajuta cu nimic daca iti irosesti energia in asa fel incat dupa doua saptamani de antrnament sa stai inca doua la pat .
- Tsunade, nu ma opri acum . Trebuie sa devin mai puternica. Trebuie sa ma razbun. Pentru mama, pentru tata, pentru satul meu. Telul meu este sa le spal onoarea pentru a se odihni in pace. O sa ucid clanul Uchiha cu pretul vietii mele. Din ziua in care acei nemernici au incercat sa imi pateze onoarea , luandu-le viata parintilor mei si incercand sa ma dezonoreze ,am stiut ca trebuie sa ma razbun. O sa ii ucid cu sange rece, unul cate unul, terminand cu (,) comoara clanuluiUchiha , unicul lor mostenitor , Sasuke Uchiha. Criminalii trimisi de clan pentru a elimina satul Frunzei vor trebui sa plateasca cu propriul sange. Sangele lor o sa curga rauri . Ma voi scalda in sangele lor , savurand fiecare clipa a razbunarii mele. Ii voi arde de vii.
- Sakura, linisteste-te. Nu lasa furia sa puna stapanire pe tine. Nu uita ca furia hraneste demonul din tine. Kyuby poate iesi la suprafata in orice clipa a vulnerabilitatii tale.

Furia mi se citea in privire. Ochii imi scaparau scotand scantei si sangele imi pulsa cu agresivitate prin vene . Dorinta de razbunare clocotea in mine. Devenisem un criminal cu sange rece, care ucide din placerea de a provoca suferinta. Mergeam pe un drum care ducea spre pierzanie. Calea spre iad imi era predestinata. Insa aveam sa-i trag dupa mine si pe ei . Singura ce ramanea in urma era buna mea Tsunade , ce imi vindecase fiecare rana prin luni de rabdare. . .

Aceasta a fost o introducere, actiunea o sa inceapa in forta din urmatorul capitol! Va astept cu commuri !

Multumesc pentru comuri fetelor ! O sa postez urmatorul capitol in maxim trei zile ! Si apropo, ca sa iti raspund la intrebare , numele meu e Roxana . Daca vrei o sa iti dau intr-un mesaj privat id-ul meu si adresa de facebook !
Multumesc inca o data pentru commuri ! Va pup !

Fasole xD

Chapter III

Desi auzeam pasii unei persoane indreptandu-se spre mine, nu faceam nimic pentru a o opri. Placerea la care eram supusa era suprema. Brusc, doua brate musculoase fac contact cu pielea fina a umerilor mei. Simt cum doua buze catifelate imi ating pielea golasa, dandu-mi fiori ce imi transmiteau o senzatie de complacere si beatitudine in tot corpul. Ma simteam ca pe un norisor pufos, atmosfera era feeerica. Nu ma mai simtisem asa de bine niciodata.
- Mi-ai lipsit, Hinata !

Stai o secunda, ce se intampla aici ? Ma intorc cu fata spre faptas, usor ingrozita, insa aburul nu ma lasa sa vad cine era dincolo de aerul ceturiu. Panicata, incep a tipa.
- Aaaaaa ! Ia mainile de pe mine, bruta ! Animalule, cum iti permiti sa intri aici, dezbracat si sa incerci sa profiti de mine ?! spun in timp ce il loveam cu mainile pe baiat.
- Wow, wow. Usor cucoana. Stai putin. Ce cauti tu aici si cine esti ?. . Credeam ca esti Hin a mea.
- Tu ai intrat peste mine , tu sa imi spui cine esti. Hmm , cata neobrazare ! Iesi imediat de aici sau ...Sau o sa te oblig eu sa o faci !
Dintr-odata , usa se deschide navalnic si pe ea intra tanarul Sasuke, tinand un kunai in mana , fiin pregatit sa atace. La vederea tanarului blond din fata mea, Sasuke se calmeaza, luand o pozitie calma. Acesta articuleaza cu nervozitate fiecare cuvant spus
- Narutoo ! Nu din nou ! De cate ori ti-am spus ca nu ai voie in oaza lotusilor. Stii bine ca aici baietii nu au voie sa intra si stii bine ca doar Hinata vine aici.
- Tocmai de asta, geniule! De unde vroiai sa stiu ca o sa dau peste o asemenea bunaciune tocmai aici ? spuse acesta in timp ce ma privea cu, coada ochiului.

Ii priveam uimita, incercand subtil sa imi iau ceva sa imi acopere corpul dezvelit. Nu vroia, sa observe ca sunt dezbracata. Din greseala, scap in apa sandalele din lemn cu, care fusesem incaltata. Un sunet se produce si cei doi incep sa se holbeze la mine. Raman nemiscata, nu avusesem timp sa reactionez.
- Iesiti amandoi de aici ! Afaaaraaaaa ! incep eu sa tip cat ma tineau plamanii ,in timp ce arunc cu sandalele mele dupa ei .
Doamne, ce mai zi ! Daca asa o sa fie zilnic, nu stiu cum o sa rezist !


Naruto & Sasuke (talking)

- Frate, cucoana asta e nebuna. S-a napustit asupra mea ca o fiara salbatica . Dar totusi, cine este ? O noua cucerire, tigrule ?
- Naruto, te rog sa ai grija cu aceasta fata ! Nu e orisice fata , e foarta importanta pentru noi. Ea este cea care ne va ajuta sa il ucidem pe Gaara. Numai ea ne poate ajuta. Din informatiile noastre, se pare ca detine Kyuby. Singurele care detineau aceasta putere erau cele doua verisoare Haruno, Sakura Haruno si verisoara ei mai mica Hanabi . Se pare ca aceasta fata ar face parte din o ramura renegata al clanului Haruno. Inca nu stim prea multe despre ea, nu suntem siguri ca detine sau nu Kyuby , insa o vom pastra indiferent de situatie. Este un ninja foarte antrenat, fost capitan de elita. Ea ne poate aduce razbunarea. In aceea noapte sangeroasa , Gaara a macelarit intreg clanul Haruno , pentru a fi sigur ca nu-i scapa niciunul ale carui puteri i-ar putea fi fatale si i-ar aduce pieirea. Ceea ce nu stie Gaara , e ca in aceea seara , fratele meu mai mic se afla printre cei ce i-a ucis. A incendiat intreg satul doar pentru a fi sigur ca nu e ucis de fetele Haruno. Trebuie sa razbun moartea fratelui meu cu orice pret.
- Dar Sasuke , cum o sa convingi fata ? Crezi ca o sa accepte ceva atat de periculos ?
- Simplu. Fata crede ca testul de maine o sa o initieze in echipa noastra. Indiferent daca il trece sau nu , o sa ramana aici . O sa o seduc si o sa o determin sa il omoare pe Gaara.
- Si cum iti vei da seama ca fata are in ea Kyuby ?
- Pe corpul ei o sa fie un sigiliu . Un lotus de foc, inconjurat de jur-imprejur cu un cerc de rezistenta , care ii incarcereaza forta. Eu insumi o sa verific daca are pe corp sigiliul.

Din spatele usii, o alta pereche de urechi lua parte la conversatie. Dar oare cine era aceasta persoana ?

Chapter IV

Hinata
Nu pot sa cred. Oare sa fie adevarat ? Naruto chiar s-a intors ? Misiunea aceasta a durat asa mult. Aceste 6 luni de zile au trecut asa greu. I-am simtit lipsa atat de mult. Oare de ce nu a mai raspuns scrisorilor mele ? Oare a uitat dragostea ce mi-o purta candva ? . . . Nu, asta nu mai poate continua asa. Maine o sa vorbesc cu el si o sa-i spun totul in fata, tare si raspicat. Faptul ca el e verisorul tanarului Sasuke si ca face parte din clanul Uchiha nu-i da dreptul sa imi raneasca sentimentele.
Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Sper sa imi calauzeasca gandurile spre intelepciune.


The day of the test. .

O adiere usoara si racoroasa imi mangaia fata. Ma trezisem inca din zori si ma antrenasem, testul incepea abia la ora 12:00. De aici , de pe cea mai inalta culme a muntelui, satul mi se dezvaluia in toata maretia lui. Pana acum, nu vazusem cat de frumos era Konoha. Mi-ar fi placut ca si parintii mei sa fi fost aici, sa ne bucuram impreuna de caldura acestui loc.
Resedinta Uchiha era cea mai mare din cartierul sau. Intreg cartierulera izolat de sat, aflandu-se la poalele muntelui. Oare chiar merita sa imi irosesc viata cautand razbunarea ? Oare nu aveam sa duc niciodata o viata fericita ? Oare nu aveam acest drept ?
Imi scutur usor capul, suvitele de par navalindu-mi pe fata. Vantul nu mai adia,ci batea de-a binelea. Parea ca o sa se porneasca o furtuna. Cerul se innegurase. Da, asta simteam acum,in interiorul meu. O furtuna. De cand murisera parintii mei, nu varsasem nici macar o lacrima. Inchisesem in mine sentimentele de vinovatie, de regret dar cel mai greu tortura la care ma supusese pierderea lor. Ploua, ploua cu boabe mari si cristaline. Iar eu. . Eu plangeam. Da, plangeam. Simteam fiecare lacrima ce mi se rostogolea pe fata. Spre deosebire de picaturile de ploaie, lacrimile mele erau fierbinti, ardeau.
Genunchii mei erau lipsiti de putere, lasandu-ma sa cobor usor. Corpul meu nu mai raspundea. Ma simteam pierduta. Vroiam sa raman aici, pentru totdeauna. Vroiam ca ploaia sa nu se opreasca, vroiam sa uit de tot. Simteam cum durerea covarsitoare ce imi sfasia sufletul , ce ma macina de atata vreme, iesea prin fiecare por al corpului meu. Ma simteam. . eliberata !
O haina calduroasa imi acopera umerii, in timp ce doua brate puternice ma ridica pe sus.
- Sa mergem acasa, Ayame. O sa racesti ...