Sunt scufundata in lumea viselor, singurul loc in care as vrea sa ma aflu vreodata, visez cum sunt singura intr-o padure, departe de toate indatoriile pe care le am, m-am saturat de ele. Dar sunt trezita de bazaitul ceasului meu, pe care as vrea sa-l arunc pe fereastra. Ma scol din pat, imi iau in picioare papucii mei in forma de iepurasi. Obosita ma duc la baie, sa fac un dus, incercand sa ma relaxez, pentru ca astazi trebuie sa ma duc la nu stiu ce intalnire, cu tata. Urasc asta, in fiecare zi aceeasi poveste, e atat de plictisitor, totul.. As vrea sa am parte de adventura, dar nu mai am timp sa visez cu ochii deschisi. Trebuie sa plec la 9:00, la lectia de balet, nu imi place, dar mama ma obliga, am noroc ca profesoara e de treaba, altfel mi-as lua campii. Am terminat de facut dus-ul, acum imi pieptan parul, e tot inodat, in timp ce dorm ma tot foiesc in pat, de ce nu stiu. Dupa ce am reusit sa il pieptan, il leg intr-un coc micut, deasupra capului. Ies din baie, ma indrept spre dulapul meu, alb, nu mare nici mic, atat cat sa imi incapa toate hainele. Imi iau o fusta neagra, destul de scurta, si un tricou alb, tinuta obligatorie la balet . Zici ca as fi la scoala, ma uit la ceas, se pare ca e 8:50 . De data asta, ma infuriat atat de tare, incat l-am aruncat pe geam, sper ca nu i-a cazut nimanui in cap. Imi iau papucii de balet, si incep sa aleg ca o descreierata pe scari, profesoara de balet e foarte punctuala si stricta .

     Ma duc la mama si la tata sa le spun ca plec.Ei sunt in una dintre bucatariile casei noastre, de aceea sunt foarte greu de gasit . Ei sunt in cea mai frumoasa bucatarie din casa, in ea se afla un frigider alb, spre gri, o masina de spalat vase, si aceasta alba, parchetul e alb, iar pereti sunt ca parul meu, roz, in ea se afla si un cuptor, si langa el, bucatarul nostru. Mama nu prea gateste, pentru ca e mereu ocupata cu campania lui tata, ea gateste doar la ocazii speciala, cum ar fi Craciunul . Mama, o femeie de 35 de ani, cu parul roz ca al meu, si ochii albastri, imbracata intr-o rochie alba, mananca clatite. Iar tata, un barbat de 37 de ani, cu parul negru si ochii verzi, ca ai mei, imbracat intr-un costum elegant, citeste ziarul, sa vada daca a aparut vreo stire despre el. Dar, cum le spun ca plec vin niste “ gorile” cum le spun eu, agentii de paza ai tatei. Doamne, zici ca as avea 5 ani, de ce trebuie sa vina mereu cu mine, il intreb pe tata . Dar raspunsul nu vine, nu am timp sa il astept, asa ca ma indrept spre limuzina, masina noastra, este alba toata, inauntru are un televizor, si are niste scaune de culoare roz, foarte comode. Cand ajung in fata limuzinei, unul dintre agentii imi deschide usa, ma enervez, am si eu maini..

    Urcam in masina, eu si inca 3 agenti, care sunt obositori. La 9:20 ajung in cladirea unde profesoara de balet, Kurenai, imi preda. Sigur o sa imi faca iar capul calendar, ca am intarziat, dar asta e. Dupa 30 de minute in care a vorbit in continuu, ce zicea, nu stiu. I-am trimis Hinatei mesaje, prietena mea cea mai buna. La ora 1:15 ne vedem la o cafenea. Dar ce o sa fac pana atunci.. la 11:00, trebuie sa ma duc la ora de pian. Alta lectie pe care ma obliga mama s-o fac, nu zic ca nu imi place muzica, dar pianul e prea demodat, in ochii mei . Kurenai imi arata niste miscari de balet, pe care cu greata le fac si eu, nu imi place baletul.. Dupa cam 30 de minute, de plictiseala, ma gandesc sa ii fac un cadou Hinatei, ieri a vazut niste cercei de argint, pe care ii vroia, asa ca o sa ii iau. O mint pe Kurenai ca ma doare burta, ca sa pot pleca mai repede. E ora 10 fara un sfert. Asa ca as avea o ora la dispozitie, ca sa nu intarziu si la cursul de pian. Ma strecor prin spatele cladirii, astfel incat agentii de paza, sa nu ma vada. Dar.. nu prea am noroc, in spate e un gard, nu am de ales decat sa ma duc prin fata cladirii . Asa sigur o sa ma vada, dar e singura varianta, asa ca merita sa incerc. Ma duc tiptil, incercand sa nu ma observe, dar.. se pare ca m-au observat. Grozav, acum ce sa fac.. Sigur o sa-i spuna mamei, ma uit cu niste ochi de catelus la ei, si ii rog sa nu-i spuna. Acestia dau aprobator din cap, dupa care, tot cu aceeasi ochi ii rog sa ne ducem la mall, acestia dau iar aprobator din cap. Se pare ca acesti ochi chiar merg, ar trebui sa-i folosesc mai des. Asta sau ei doar asta stiu, in fine, nu conteaza . Conteaza doar faptul ca ma duc la magazine.

     Dupa cateva minute, am ajuns, ma dau jos din limuzina, si incep sa colind mall-ul, cu agentii dupa mine . In timp ce caut cerceii Hinatei, imi caut si mie niste accesori, ca sa ii dea putin gust acestei tinute, de scoala. Vad niste sandale, negre, cu toc, si de indata ma indragostesc de ele. Trebuie sa le am ! imi spun. Intru in magazin, dupa ce le probez, le cumpar. Imediat bag pantofi de balet, intr-o punga, si imi pun sandalele in picioare. Ma duc mai departe, si intr-un magazine vad o jacheta, neagra, e perfect, o cumpar si pe aceasta, si caut cerceii, dar nu-i gasesc. Ma uit la ceas, si observ ca e 9:40, ar fi bine sa ma grabesc. Intr-un final, gasesc intr-un magazin cerceii, dar vanzatorul mai are putin si ii vinde altcuiva. Ma reped in magazin, si complimentez vanzatorul, spunandu-i ca ii sta bine camasa. Incercand sa il fac sa imi vanda mie cerceii, vazand ca asta nu merge, fac iar niste ochii ca de catelus neajutorat. Se pare ca si de data aceasta au mers, mi-a vandut mie cerceii. Femeia care vroia sa ii cumpere a iesit furioasa din magazine. Dupa aceea ma indrept spre limuzina. Ma simt atat de plictisita, nu cred ca locul meu e aici, e o viata atat de urata.. Chiar daca uni ar zice ca am o viata de vis, nu e asa, cu toate indatoriile pe care le am, simt ca o sa-mi explodeze capul. In fiecare zi, am cam 2 ore maxim de iesit cu prietenii, in rest doar ore, si sedinte cu tata. Peste doua saptamani o sa incep liceul, nu pot sa cred ca o zic, dar ma bucur, acolo macar o sa fiu cu colegii, cu prieteni. Nu doar eu si un profesor.

Key Hey ! Ce sa zic Andro ;)) E draguţ , aduci capitolul 2 mai repede dacă se poate , te bat la cap până îl pui ! Key Bye ! :*

[b]Buna
Hmm destul de dragut. Imi place cum scrii, desi ar mai trebui sa lucrezi putin. In rest, toate bune si frumoase . Mi-a placut faza cu "am vazut sandalele si m-am indragostit de ele". Am si eu o astfel de obsesie deci o inteleg pe Sakura.
In concluzie imi place.
Sa pui next cat de curand si te rog sa ma anunti si pe mine .

Spor la idei!

Primul fic, să înțeleg, nu? Și eu sunt tot la primul fic, deci te înțeleg. Oricum, primește criticile cu brațele deschise pentru că ele te ajută să evoluezi.
Scrii destul de bine, dar evident mai ai de lucrat.
Ideea mi se pare drăguță, aștept să văd cum o conturezi mai departe.
Anunță-mă de next, te rog!
Kiss, kiss.

Hei.

Se pare ca iar am dat de un fic interesant.
Ce pot sa zic.. inceputul e bun, desi mai e ceva de lucru, ideea e destul d ok, sunt curioasa cum vei continua.
Totusi titlul nu mi se pare excelent, ai putea sa gasesti altul mai bun.
In rest imi place.
Succes in continuare si anunta-ma de next <3

    In timp ce eram scufundata in vise, unul dintre agenti imi spune,ca am ajuns si ca ceasul e 11:15 . Raman surprinsa, unul dintre ei a vorbit, si eu care credeam ca ei nu vorbesc, oricum nu am timp de asta, cobor din masina si incerc sa intru in clasa, fara ca profesorul sa observe ca am intarziat. Sunt in fata cladiri, deschid sfios usa, si il vad pe profesor nervos plimbanduse dintr-o parte in alta. Mai bine revin alta data, cum ar fi maine, incerc sa plec fara ca acesta sa ma vada, dar dintr-o data vocea lui ma opreste din mers.
-Sakura Haruno ! Vino imediat in clasa pana nu o sun pe mama ta !

    Astazi chiar nu am noroc, ma indrept spre clasa cu o fata de inger,asezandu-ma langa pian. Profesorul de pian, Kakashi, un barbat de 39 de ani, care isi tine gura acoperita, parul il are gri, iar ochii caprui.E un om drept si intelegator, dar cateodata strict. Acesta incepe sa cante la pian, trebuie sa recunosc, canta frumos, dar nu prea imi place acest gen de muzica. Dupa ce a terminat de cantat, ma pune sa repet, incerc sa cant, chiar daca nu prea am chef, dar nu stiu nici macar o nota din cantec. Acesta schiteaza un mic zambet pe fata, vazand ca macar incerc. Dupa 30 de minute, in care imi explica notele, tot nu le stiu. Ii spun pe un glas nevinovat ca ma dau batuta. Acesta imi spune ca el ar trebui sa se dea batut. Cam asa e, nu se prinde nimic de mine, mai ales dimineata. Dupa o ora, profesorul mai avea putin si se dadea cu capul de pereti.
-Poti sa pleci domnisoara Haruno .

    Fara sa vreau zic " iei ". Dupa care plec ca o fetita mica nevinovata din clasa. Ma urc in masina, acolo ma asteptau agentii, mai e ceva pana la 1:15, asa ca o sun pe Hinata, si ii spun ca ne vedem mai devreme. Aceasta, imi spune ca are o veste buna, si ca o sa-mi spuna cand ajunge acolo. Acum m-a facut curioasa, ar face bine sa se grabeasca. Dupa ce am ajuns la cafenea, intru inauntru, cu pasi timizi, inspectez cafeneaua, e decorata cu bun gust, mesele albe, pereti negri, iar scaunele negre. Ma uit prin jur dupa Hinata, dar nu e acolo. Inseama ca n-a ajuns, ma asez la o masa si o astept. Dupa 10 minute de asteptat, inca n-a ajuns, asa ca o sun. O intreb de ce nu vine, iar nervi mi se pot citi in glas. Aceasta se scuza, gafaind, spune ca acum vine. Pana acum eu intarziam, si ea ma astepta, asa ca o iert. Dupa inca 10 minute in care ma invarteam pe acolo, oamenii cred ca ma faceau nebuna, o vad pe Hinata, o fata foarte intelegatoare cu parul negru, ochii albastri, destul de inalta, imbraca intr-o fusta roz, cu un tricou mov in fata cafenelei, cu Naruto, un baiat destul de prostut dar si amuzant, parul il avea blond, iar ochii ii avea albastri. Stai, ce cauta Naruto aici.. parca eram doar noi doua.

    Acestia vin la mine, ii salut, si ma uit cu niste ochi furiosi la Hinata. Aceasta ma trage deoparte si se scuza. De ce ai venit cu Naruto, parca eram doar noi, zic eu furioasa. Aceasta incearca sa ma linisteasca, si imi spune ca asta era vestea, ea si Naruto sunt impreuna. Eu raman cu gura cascata, in sfarsit blondul acela i-a spus ce simte, Hinata astepta asta de mult. O intreb curioasa, cine a facut primul pas, Hinata imi spune ca ea. Naruto idiotule.. tu trebuia sa ii spui primul . Oricum nu conteaza, o trag pe Hinata la o masa, chemandu-l pe Naruto. Le zambesc, spunandu-le ca le sta bine impreuna. Hinata se rusinase, iar Naruto, cu un zambet mai idiot, se scarpina in cap, incercand sa para ca stie despre ce e vorba. Dupa cateva minute, acesta se duce si i-a doua prajituri, una cu vanilie iar alta cu ciocolata si capsuni, Hinatei ii se scurg ochii dupa acele prajituri, se pare ca aceasta n-a mancat de dimineata . Zambesc satisfacuta, gandindu-ma ca una o sa i-o dea Hinatei. Dupa un minut, vine blondul , se aseaza la masa, si incepe sa infulege. Ma enervez, asta se poate citi pe chipul meu, si ii dau un picior pe sub masa, lui Naruto. Of, saraca Hinata, cu un iubit ca acesta nu stiu ce va face.. Hinata incepe sa rada sfios vazand ca ma enervez. Si imi spune linistita ca nu e nimic, o sa isi i-a ea o prajitura. Auzind asta, ma duc si ii i-au eu o prajitura Hinatei. Mie nu-mi i-au pentru ca nu vreau sa ma ingras. Dupa aceea, ma intorc la ei , si observ ca Naruto a terminat . Ii dau prajitura Hinatei, si ma las pe spate sa ma relaxez. Dar nu reusesc pentru ca aud vocea blondului.
- Hinata, imi dai mie prajitura ta ?
La auzul acestor vorbe, m-ai aveam putin si ii dadeam una in cap, lui Naruto. Noroc ca m-a tinut Hinata, altfel blondul avea un cucui acum.

Este foarte interesant ;d ficul :* astept capitolul 3 >:D< Pupici Te iubeesc >:D<

Saraca Hinata! Of, ce băiat și-a mai ales și ea! A fost crimă faza de la sfârșit.
Capitolul a fost foarte frumoos. Bravo! Îmi place mult fic-ul tău!
Oricum, abia aștept next-ul!
Mulțumesc pentru anunț și sper să mă anunți și în continuare!
Kiss, kiss.

Buna !
Imi place ficul tau , este dragut !
Cand apare Sasuke ?
Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Sasuke`s Point of Wiew :

    Ma trezesc cu greu, parca inca as mai fi vrut sa dorm. Dar sunt trezit de telefonul meu, care suna in continuu . Ma dau jos din pat, ametit, si raspund la telefon.

- Sasuke, sunt unchiul tau Madara, vino mai tarziu pe la mine sa iti dau o sarcina.
- Ce fel de.. Nu reusesc sa continui ceea ce am de zis, ca inchide telefonul . Oare ce mai vrea sa fac, pentru ca nu a specificat ora, o sa fac un dus . Cum baia nu e departe de camera mea, doar la doi pasi, ajung repede acolo, apas clanta, intru in baie, ma dezbrac si dau drumul la apa.

    Dupa un sfert de ora, am terminat dus-ul , ma imbrac cu un trigou gri si niste blugi negri , imi aranjez parul, si cand dau sa plec, imi chioraie burta, se pare ca imi e foame. Ma duc in bucatarie, cu speranta de a-mi face clatite, dar, am uitat ceva, nu stiu sa gatesc . Ei bine cat de greu poate fi, o sa urmez instructiunile, dar, de unde instructiuni. Of, e atat de greu sa gatesti, ce ar fi sa pun oua, lapte si zahar impreuna, si sa vad ce iasa..? Dar inainte de asta imi i-au un sort, si o boneta de bucatar, tot timpul am vrut sa port una, iar acum am ocazia. Dupa aceea i-au un castron, de culoare albastra .

     Deschid frigiderul, de culoare alba, si i-au din el 5 oua, nu stiu cate sa pun, deci pun 5 , sa fie. I-au o sticla de lapte, de 2 l, cred ca o pun pe toata. Si mai i-au si o punga de zahar . Pun pe masa castronul, si incep sa pun ouale in el, dar trebuie sa le pun cu sau fara coaja? Nu am mai gatit in viata mea, deci le pun cu coaja. Acum i-au sticla de lapte, si o torn pe toata in castron , cred ca o sa fie delicios. I-au punga de zahar, si cand sa o pun in castron, observ ca e goala, si ca pe jos e doar zahar . Minunat se pare ca m-ai tarziu o sa am de lucru , i-au alta punga de zahar, si o torn in castron.

    Se pare ca e simplu sa gatesti, acum ce sa fac ? Ar trebui sa le amestec, cu lingura mi-ar lua o vesnicie, asa ca o sa le amestec cu un mixer. Pun mixer-ul in castron, il bag in priza, si ma pun pe o canapea, sa stau 10 minute. Iar aceste minute, se transforma in ore. Se pare ca am atipit , oare clatitele sunt gata. Cand imi amintesc de clatite, sar ca ars. Fug in bucatarie, si surpriza, e plin de aluat pe pereti, si pe podea . Iar castronul, sta rasturnat impreuna cu mixer-ul pe podea. Se pare ca nu e chiar atat de usor sa gatesti. Mai bine imi iau un mar..

     Oricum, trebuie sa ma duc la Madara, sa vad ce vrea. Ma duc in fata usi, imi iau jacheta mea neagra, pe mine, si ies din casa. M-as duce cu masina, fiindca ma grabesc, dar nu am permis, si am doar 17 ani, patetic, nu? Sa am masina si sa nu am nici macar varsta sa o conduc. In fine, ma grabesc, sa vad ce vrea Madara, deci o sa ma duc cu masina. Urc in masina, si accelerez, in 10 minute, ajung la casa lui Madara. O casa destul de frumoasa, cu doua etaje. Ma duc in fata usii si intru in ea, dupa care caut biroul lui Madara.Biroul era foarte intunecat si sumbrul, nu prea puteai vedea nimic in el. Acesta era inauntru si ma astepta, dar se pare ca nu m-a observat asa ca am tusit fortat.

- Sasuke ! Ma bucur ca ai venit, te asteptam, am o sarcina pentru tine, ai auzit vreodata de numele Haruno ? Cred ca da , ei bine misiunea ta e aceea de a te angaja ca un agent de paza al ficei lui . Pentru a obtine informati, cu campania lui, si daca e nevoie sa il lovesti acolo unde il doare mai tare, familia.
- Oricum m-am plictisit in ultimele zile, deci sa zicem ca o sa te ajut.. Si da , am auzit de el, actualul presedinte. Maine o sa ma duc la el, sa ma angajez.

     Zicand asta, am iesit din biroul lui si ma indrep spre casa, maine o sa inceapa actiunea. Dar stai.. maine la cat ar trebui sa ma duc sa ma angajez ? Of, mai bine ma duc acum, maine chiar vreau sa am parte de micul de jun. Urc din nou in masina neagra, si ma duc spre resedinta Haruno, casa alba. Nu e prea departe de casa lui Madara. E doar la o strada distanta, ar trebui sa ajung in 5 minute. Dupa cateva minute, am ajuns in fata casei, cu multi agenti prin zona. Imi va fi greu sa intru, ma duc la unul din paznici, si ii zic ca sunt aici pentru a ma angaja. Acesta incepe sa ma controleze, si imi spune ca pot intra. Bun, sunt in curte, dar de unde ma angajez , ma duc in fata usii, si intru in casa, pereti sunt de un galben pal, iar pe ei se afla niste tablouri frumoase, se vede ca e casa actualului presedinte.

     O femeie blonda, cu ochelari, imbracata cu o fusta lunga, si cu un tricou alb, vine langa mine, si ma intreaba ce fac aici. Oare la asta pot sa ma angajez ca paznic al domnisoarei Haruno. Ii spun ca am venit sa devin paznic, acesteia fata ii se lumina, si imi spune ca e un post liber, si incepe sa imi puna intrebari si sa imi ceara date despre mine, dupa ce ii raspund la toate intrebarile, bine la unele am mai si mintit. Aceasta imi spune ca incep de acum, stai, de acum? Dar am mancat doar un mar. Macar, m-am angajat, astept sa vad, cum arata acea Haruno, pentru cine o sa lucrez.

Frumos! Pai, spor la scris astept capitolul 4 :) Esti cea mai tare :* tbb best friend ;;)

Bună! Capitolul a fost foarte dragut. Se pare că Sasuke nu le prea are cu preparatul mâncărurilor. Nici nu mă mir. Totuși, ai avut câteva greșeli cam deranjante. Mai multă grijă pe viitor!
Abia aștept să postezi next-ul! Si tine seama de sfaturile Claudiei.
Mulțumesc de anunț și sper să mă anunți în continuare!
Kiss, kiss.

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
A fost foarte frumos.
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Sakura`s Point of Wiew :

        In timp ce ma tinea Hinata, ca sa nu-l lovesc pe Naruto, aud cum imi suna telefonul, imi scot telefonul roz din buzunarul pantalonilor, si raspund. Era secretara lui tata, si imi spunea ca am un nou agent de paza, sa ma duc sa il vad. Of, tata chiar ma crede un copil, nu am nevoie de nimeni sa ma pazeasca. Ma ridic de la masa alba, si le spun celor doi ca trebuie sa plec, acestia inteleg, iar Hinata schiteaza un zampet pe fata. Ma indepartez de masa, cu pasi mici, pana la limuzina. Acolo ma asteptau paznicii mei, cei vesnic tacuti . Sper ca acela sa fie putin mai vorbaret. Urc in masina, si ma uit pe geam, in timp ce masina se deplaseaza, se poate vedea frumusetea naturii din anumite zone, chiar daca doar putin. Pentru ca toata splendoarea naturii, a fost distrusa, de fabrici si de oameni.

        In timp ce admiram putina urma de natura, care se afla in oras, se pare ca am ajuns . Cobor din masina, si ma indrept cu pasi marunti spre casa, ca sa pot sa privesc cat mai mult peisajul natural, din curte. Ajungand in fata usii, intru inauntru, si caut secretara tatalui meu, cu privirea. Observ ca aceasta sta langa o masuta cu un baiat, cred ca acela e noul meu agent. Ma duc spre ea, iar aceasta mi-l prezinta, spunand ca il cheama Sasuke, si ca e cu un an mai mare ca mine, un baiat destul de frumos, cu parul negru si ochi la fel. Il analizez din cap pana-n picioare, si spun nedumerita cu o voce de fetita mica, cum ar trebui sa ma protejeze, nu are muschi, incercand sa il enervez. Acesta se facu rosu de furie , ca un mac la fata, mai avea putin si zicea ceva, dar secretara, Ino, l-a intrerupt, incepand sa dea din maini, spunandu-i sa nu-mi raspunda.

       Ma duc langa el incercand sa par indiferenta, pentru a nu-si da seama ca gestul lui m-a amuzat, il i-au de mana, mergand inainte, si tragandu-l dupa mine, spunandu-i ca trebuie sa ii fac turul casei, si sa-i explic ce are de facut, pentru ca asa face o sefa buna. Acesta isi da ochii peste cap, ceea ce ma enerveaza putin, dar continui sa merg, pana ce ajung in fata unei camere, aceea fiind bucataria, intru increzatoare in ea, iar el dupa mine, ma asez la masa de culoare visinie, si ii spun ca imi e foame, si sa gateasca ceva. Acesta si-a pus mainile-n san, si a pus ca nu gateste nimic, fiindca e un dezastru in bucatarie. Asta chiar m-a enervat, ma duc si i-au de pe masa, un castron si o farfurie, si ii le pun in brate. Acesta se uita nedumerit la mine, si ma intreaba ce sa faca cu acelea. Dau din cap dezaprobator, si ii spun ca o sa-mi gateasca alta data, acesta rasufla usurat. Ce pot sa spun, e destul de dragut, dar cam neindemanatic, dar totusi, nu inteleg cum pot spune asta, e doar un necunoscut. Ii zambesc, si il i-au din nou de mana, ducandu-l la etaj, ca sa-i arat camera mea. Pe scari ma intalnesc cu tatal meu, acesta incepand sa chicoteasca, vazand ca il tin de mana, sau mai bine zis, il trag dupa mine, pe baiat. Rosesc toata, dar, de ce rosesc, daca nu il plac. Dau din cap si imi continui drumul, pana ce ajung in fata unei usi albe, o deschid sfios, si pasim intr-o camera alba, cu cateva lucruri roz, iar pe pereti, niste tablouri care exprima natura, facute de mine, nu chiar reusite. Cei drep e ca pe mine ma pasioneaza arta si natura. Ma trantesc pe pat, spunandu-i ca aceasta e camera mea. Acesta incepe sa rada putin, intrebandu-ma cine a pictat aceste „ opere ” de arta. Ma ridic nervoasa de pe pat, spunandu-i ca eu . Dupa cateva minute, m-am linistit, si il intreb cu o voce surprinzator de calma, daca a fost vreodata la o gradina Zoologica, acesta spune ca nu. Ii zambesc, si ii spun ca astazi o sa mearga impreuna cu mine, la una, si sa iasa din camera, ca sa ma schimb, rosiind putin . Dupa ce a plecat, ma intind pe patul moale si ma scufund in ganduri, nu m-am mai purtat asa de prietenos cu nimeni, dar, cu el o fac, nu inteleg de ce, in orice caz, sunt sigura ca nu e nimic, e doar o simpla persoana, si nimic mai mult. Dar totusi, daca as simti asa ceva pentru el, chiar daca ar fi minuscul, ce ar zice tata, nu, nu se poate.

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
A fost foarte dragut !
Se vede ca se plac !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !