Capitolul V

~Noapte de vara~


Sasuke P.O.V.


Sakura isi atinteste smaraldele asupra mea si spune :
- Te-ai suparat pe mine din cauza a ceea ce s-a intamplat mai devreme?
Pe chipul meu se asterne un zambet discret pe care il ascund de privirea fetei. Ma intorc cu fata spre stele si intreb indiferent :
- Ce s-a intamplat ?
- Aaa... nu s-a intamplat nimic ! spune ea putin nervoasa privind bolta cereasca.
Intunericul este atat de fascinant. Ma afund in gandurile mele din ce in ce mai mult si las intunericul sa ma invaluie. Sunt ghidat in acest abis de licaritul stelelor. Ador noaptea, mai ales noptile de vara. Atunci poti auzi cum mediul inconjurator prinde viata, indiferent ca te aflii in natura sau intr-un oras inghesuit . Mai trag din cand in cand cu ochiul spre fata din dreapta mea care nu a mai scos nici un zgomot. Desi este intuneric, chipul sau alb este invaluit in lumina.
- Ar trebui sa coboram, ii atrag atentia Sakurei care imi raspunde fara interes. Ai patit ceva ?
- Ce te face sa crezi ca am patit ceva ? imi raspunde cu un ton sarcastic. Dau din umeri si o privesc cum pleaca nervoasa afara.
Nu apuc sa ies, iar in bratele mele sare o bruneta. A fost atat de rapida incat nu m-am prins cine e, dar cand a inceput sa vorbeasca mi-am dat ochii peste cap involuntar. O apuc de umeri si incerc sa o indepartez, dar ea nu vrea sa cedeze sub nici un chip.
- Imi pare bine sa te revad, Kagura, spun ironic.
- Si mie mi-a fost dor de tine, iubitule.
Eram atat de furios cand ma gandeam ca persoana pe care o dispretuiesc se afla in fata mea, dar nu puteam face o scena in fata parintilor. Ma simteam ingrozitor stiind ca sunt obligat sa imbratisez o asemenea fiinta. Deja credeam ca voi exploda, iar daca Naruto nu ar fi aparut sa salveze situatia probabil as fi explodat intr-un acces de furie.
- Kagura, bine ai venit. De cand nu te-am mai vazut, spune blondul incercand deasemenea sa desprinda lipitoarea de mine.
- Vai, Naruto, draga. De cand nu ne-am vazut, spune ea cu un accent de pitipoanca.
Nu-mi vine sa cred ca am fost cu ea o saptamana intreaga. I-au trebuit doar trei zile sa ma insele. Pur si simplu prezenta sa ma dezgusta, dar parintii sai sunt asociatii tatei. Nu pot face nimic in acest caz. Pentru tata afacerile au fost mereu pe primul loc. Ma indrept repede spre Itachi care fuge, cel mai probabil de Kagura. Yuki incearca sa scape deasemenea, dar bruneta o prinde repede si o imbratiseaza. Acum erau prezente destul de multe familii. Imi amintesc ca Sakura era in fata mea inaite sa ma intalnesc cu ciudata aia, asa ca incerc sa o caut printre cei prezenti insa nu o gasesc. Il urmez in continuare pe Itachi care m-a condus undeva in spatele casei. Incepe sa rada ca un drogat, dar eu eram prea nervos sa-i urmez exemplul. Itachi ma bate usor pe umar, dupa care scoate un pachet de tigari si imi ofera una. Imi intind mana dupa ea, dar o observ pe Sakura care impingea o canoe . Asadar il refuz pe Itachi si fug spre rozalie pentru a o ajuta.
- Vrei sa te plimbi pe lac la ora asta ? intreb reusind sa o sperii pe rozalie.
- Ce vrei ? imi raspunde cu venin in glas.
- Sa te insotesc.
Ea imi intoarce spatele si incepe sa impinga barca, dupa care sare brusc. O urmez si ma asez in cealalta parte a canoei. Nici macar nu vrea sa ma priveasca. Chiar daca nu-mi face placere sa recunosc, dar ma doare ca nu ii pot vedea smaraldele. Isi scoate MP3-player-ul si incepe sa asculte muzica. Oftez si ma indrept spre ea dezechilibrand barca.
- Esti nebun ? tipa ea. Stai jos !
- Voi sta jos daca esti de acord sa ma asculti !
- Fie, dar stai jos.
Ma asez imediat ce imi raspunde si cad langa ea. Ma priveste fix in ochi timp de cateva secunde si isi intoarce privirea in partea opusa. Barca inca se misca, iar Sakura a inceput sa tipe ca ea nu stie sa innoate. Incerc sa o calmez si o i-au in brate. Stam asa ceva timp dupa care ma impinge violent.
- Lasa-ma ! Chiar iti place sa te joci cu mine ? Nu sunt papusa ta sau ceva de genul cum e tipa aia. Nu ma pacalesti si nu vei reusi sa-ti bati joc de mine.
- Sakura, ce-ai patit ?
- Doar imi pare rau ca mi-am pierdut timpul investind sentimente crezand ca e reciproc, nimic mai mult.
- Ne cunoastem de cateva zile ? La ce te astepti ? Nu stiu nimic despre tine, nu stii nimic despre mine.
Ma priveste nervoasa, ba chiar furioasa. Imi intorc privirea, iar ea incepe sa rada. Noaptea ma capteaza din nou. E chiar mai frumos sa o privesti din mijlocul lacului. Printre copaci se aud zgomote provocate de vietuitoarele nocturne. Luna este reflecatata in lac conturand un tablou perfect .
- Esti atat de arogant si plin de tine. Crezi ca poti avea orice fata la picioare doar clipind ? ma intrerupe Sakura.
- Vezi ? ii raspund eu. Nu stii nimic despre mine.
- Te rog, la rampe fetele sunt innebunite doar daca le privesti, acum se pare ca imbratisezi pe toata lumea. Cine te crezi ? intreaba ea retoric. Stii ceva? Daca ma gandesc la tine nu inseamna ca te iubesc! tipa ea in timp ce se ridica.
- Imi poti spune ce ti-am facut de reactionezi asa ? Se pare ca esti destul de atenta la mine daca stii cu cine stau si cu cine ma imbratisez eu . Si se pare ca te gandesti destul de mult la mine.
- N-am zis eu asa ceva, spune ea rosind.
Oftez si mai arunc o privire cerului intunecat. Sakura se misca de colo pana colo, iar barca se dezechilibra din ce in ce mai tare ceea ce a facut-o sa se linisteasca. Insa s-a speriat atat de tare incat nu se putea aseza jos. Trag o gura de aer si o imbratisez din nou. Pe chipul ei au inceput sa cada cristale fine si stralucitoare. I-am sters obrajii care au prins o culoare rosiatica si i-am soptit la ureche :
- Nu suport persoanele false, urasc branza, ma enerveaza cand sunt implicat in ceva fara voia mea, nu imi plac zilele ploioase... .
- Sasuke, eu ... incerca ea sa ma intrerupa.
- In schimb ador noptile de vara, cum este aceasta, imi place sa fac skateboarding si cred ca asta ma defineste, probabil as fi pierdut fara prietenii mei de incredere, categoric as muri fara muzica si ... cred ca incep sa simt ceva pentru tine. Acum stii ceva despre mine , nu ?
Se dezlipeste usor din stransoara mea si ma priveste uimita. Isi apleaca capul, probabil incercand sa-si gaseasca cuvintele. Incepe sa se balbaie si devine din ce in ce mai agitata. Rade fortat si ma priveste cu un zambet chinuit ceea ce ma face sa chicotesc. Ii prind chipul intre mainile mele reci, iar ea isi inchide ochii. Imi apropii buzele din ce in ce mai mult de ale sale . Acum ii pot simti respiratia fierbinte. Nu apuc sa le ating, iar Sakura aluneca din bratele mele in apa. Totul s-a intamplat atat de rapid. Nu am avut timp sa percep ce s-a intamplat. I-am auzit doar tipatul . Nu am realizat ce s-a intamplat pana cand am vazut ca nu se mai ridica la suprafata. Respiratia mi s-a accelerat. Inima imi exloda. Acum nu mai respiram si nu reuseam sa clipesc. Nu o gaseam ! Imi simteam pulsatiile in timp ce o cautam prin adancul intunecat al lacului. Totul s-a intamplat intr-o noapte linistita de vara.

Yay! Sasuke
Nu-mi vine sa cred adica gestul lui e asa de scump si romantinc cu toate ca nu inteleg de ce nu a intrat sa o vada.Poate se simte vinovat?
O sa aflu eu..^.^
Mi-a placut mult faza cu scrisorile
Sakura era gata sa moara? Nici eu nu ma tem de moarte, dar sunt gata sa ma ,,ciondanesc'' cu ea nu o accept fara lupta
Trecand peste asta, multumesc de anunt
Te pup si astept next-ul