Capitolul VII
Despartirea...One life,one love

Sakura, unde esti? Treci imediat inapoi la cabana! A tipat tatal meu in celalt capat al conexiunii, dupa care a inchis.
Mi-am luat telefonul de la ureche si l-am pirivit perplexa. Tatal meu parea mai nervos ca niciodata cand a spus acele cuvinte. M-am uitat lung la telefon, dupa care Sasuke rupse tacerea intrebandu-ma cine a fost la telefon. Nu i-am raspuns, ci m-am ridicat si am privit pe geam. Ceata se risipise, iar in mite imi rasuna tipatul tatei. Era foarte nervos, dar nu avea motiv... doar daca...
Am deschis repede usa si am inceput sa fug catre cabana familie. Sasuke isi infasca in graba geaca si pe a mea si inceput sa fuga dupa mine. In timp ce alergam, tot felul de ramuri de copac se loveau de chipul meu, lasandu-mi urme din care mici lacrimi rosiatice incecepeau sa curga. Peste cateva minute am ajuns la cabana. Am intrat trantind usa in urma mea, inchizand-o brunetului in nas fara intentie. Ma uitam la fata celor din incapere si pareau socati. Mama mea se apropie de mine cu lacrimi in ochi si ma strange in brate. Acum eu eram socata. Am intrebat ce se petrece. Mama a inceput sa planga mai tare, iar tata s-a apropiat de mine si mi-a dat o palma spunand cum de am putut sa-i ascund acest lucru. Sora s-a apropiat de mine si mi-a inmanat o scrisoare. Dupa ce am citit-o am ramas socata. Sasuke a intrat nervos in camera si a inceput sa citeasca scrisoarea cu voce tare.
-“”Catre domnisoara Sakura Haruno,
Draga mea, vreau sa iti multumesc pentru acele momente fierbinti petrecute impreuna. Chiar daca nu mi-ai dat virtutea ta de buna voie, eu tot am luat-o. Asta fiind o pedeapsa deoarece m-ai parasit plecand la liceul ala nenorocit. Vorbele tale de dragoste au fost minciuni. Cum ai ajuns acolo ai cazut in bratele primului venit. Nu te credeam asa, dar cand am venit in Japonia mi-ai demonstrat ce esti, doar o parasuta. Pariez ca daca ai pleca din Japonia si ai veni inapoi, iar ai cadea in bratele primului barbat care il vezi.
P.S. : Va salut domnule si doamna Haruno.””
- Sakura... sederea ta aici nu ti-a facut niciun bine, mai intai rapirea, apoi asta. S-a stabilit, vi cu noi inapoi in New York… A spus tata cat de calm putea.
Dupa vorbele sale, m-am parbusit in genunchi si am inceput sa plang. Am fugit repede in camera mea si am trantit-o. M-am aruncat in pat si mi-am afundat capul in perna, umezind-o rapid. Nu se putea sa plec... daca plecam eu si Sasuke... noi... numai putea exista “NOI”. Daca plecam am deveni doua pesoane straine ca la inceput. Saruturile sale dulci, atingerile sale blande si tandre... nu eram inca pregatita sa renunt la toate astea nu acum. Deodata s-a auzit o bataie in usa, dupa care Sasuke a intrat in camera. S-a asezat langa mine in pat si a incercat sa-mi scoata capul din perna, dar nu am renuntat. I-am spus ca numai vreau sa-l mai vad nicioadata, deoarece doar asa voi putea pleca fara resentimente din tara.
......::: Dupa doua zile, la aeroport::::....
Ma uitam in jur si speram ca el sa apara, desi i-am spus ca numai vreau sa-l vad. Printre imbratisarile calde ala fetelor si tipetele de tristete ale lui Naruto am putut sa-l observ pe el. Am alergat in graba si i-am sarit in brate, lasand in urma prieteni si bagaje. L-am sarutat pe brunet plin de dorinta. Acela era ultimul nostru sarut si incercam sa profit cat de mult puteam de el. Buzele ni s-au despartit incet incet si l-am privit printre lacrimi si i-am spus:
-Nu-mi place sa spun adio.
- Atunci nu spune. Hai sa gasim ceva mai bun. Pe mai tarziu Sakura. A spus brunetul incercand sa zambeasca insa i se putea citi tristetea.
Mi se rupea inima ca trebuia sa ma despart de el, cu o ultima rasuflare i-am spus indepartandu-ma incet de el:
-Pe mai tarziu Sasuke.
Lacrimile inca cugeau, dar incercam sa le sterg. Nu cred ca voi uita vreodata experienta aceasta din Konoha si sper ca intr-o buna zi sa ma reintorc aici la Sasuke al meu. Doar sa nu fie prea tarziu. Aici am invatat sa iubesc cu adevarat si am aflat cum este sa fii iubita. Nu cred ca ma voi indragosti de cineva la fel de tare ca de Sasuke… In viata doar o singura dragoste adevarata avem…

SFARSIT

..ce trist sfarsit..insa e asa de frumos ..foarte fain ficul,plin de dragoste,pasiune si speranta

ce sfarsit ...trist

Ce sfarsit trist

FFF frumos ,dar si trist
mi-a placut fff moolt

ma bucur ca vi-a placut , asi fi putut sa-l mai trag un pic de coada dar si-ar fi pierdut din farmec ...

vor mai aparea si altele

Capitolul I
Un domn misterios
...:::5 ani mai tarziu:::...

Era o zi inorata de toamna si ploua din nou, soarele nu mai iesise de dupa nori de cateva zile. Eu impreuna cu 2 colege eram la o cafenea sorbind usor dintr-o cafea sa ne incalzim un pic caci veniseram din ploaie si ne era frig.
Cafeneaua era draguta, un loc nici prea mare si nici prea mic, preturile erau acceptabile si nu era aglomeratie asa ca ne simteam cam ca la noi acasa. Este locul nostru favorit de unde venim sa cumparam cafea sau in cazul de fata sa servim o cafea dulce-amara. De remarcat e stilul in care e impodobita cafeneaua in stilul chinezesc ici colo cateva lumanari de decor si decoratii specifice chinezesti. Ne-am asezat la masa din centrul incaperii, in spate si in fata mai erau doar 2 mese ocupate.
- Cred ca am sa iau o cafea cu lapte; spune atunci una din colegele mele.
- Suna bine si pentru mine ii raspund.
Intre timp vine si chelnerita iar noi comandam cafeaua in functie de preferintele noastre.
- Dorim doua cafelute cu lapte si una fara lapte... si nici bine nu termin de spus aceste cuvinte caci imediat sunt atrasa de un domn misterios ce statea la masa din fata noastra. El purta o camasa neagra deschisa un pic la gat, blugi negri si o pereche de pantofi de culoare inchisa, parul sau era de culoare inchisa si destul de mare deoarece ii venea peste fata un pic abia i se vedeau ochi ce aveau o ciudata nuanta de rosu. Stateam si l-am privit putin timp, nu stiu de ce dar imi parea familiar... Sakura! ... nu puteam sa imi iau ochii de la el, oare cine o fi acel baiat? ... Sakura!! ... pur si simplu statea acolo si nu facea decat sa soarba dintr-un ceai si sa citeasca..... SAKURA!!!
- DA? Scuze , nu v-am auzit ... am spus eu dupa ce am realizat ca ma tot strigau colegele mele.
- Doamne Sakura, ce ai patit?
- Nimic, ma gandeam ...
- Noi am terminat deja cafeaua si tu abia daca te-ai atins de ea.
- Imi pare rau ... am mai tras o privire si am vazut ca brunetul isi platise ceaiul si se uita la mine oarecum mirat. Ma gandeam oare ce-o fi cu el , cine e si de ce se uita asa de mirat la mine.
In sfarsit brunetul a plecat iar eu dupa putin timp am terminat cafeaua si am plecat impreuna cu colegele mele. Venise seara curand iar eu ma gandeam la acel brunet. Mi se parea ciudat felul in care m-a privit si acei ochi rosi ce pareau atat de ciudati...Hmm, oare ce o fi cu acel brunet...Ma pregateam de culcare, ploaia s-a oprit si nori sau mai risipit de pe cer asa ca am iesit pentru 5 minute pe balcon sa ma uit un pic la cer. Era destul de frumos afara, tot ce mai lipsea era luna printre miile de stele care pareau ca se joaca impreuna. Am stat si ma uitam in sus si dintr-o data mi s-a parut ca vad ochi aceia... Era doar in mintea mea mi-am zis, nu aveam cum sa ii vad pe cer. Si totusi.. ceva a fost caci ma simteam tulburata...
- Nu mai conteaza; am spus eu si m-am indreptat spre pat. M-am intors cu spatele si am intrat in camera, cand sa ma urc in pat am vazut in fata ochilor mei din nou acei doi ochi si o umbra ce parea ca a trecut prin spatele meu. M-am intors repede si m-am uitat, nu era nimic, am iesit repede pe balcon si tot nimic.
M-am reintors in camera mea si am adormit cu gandul la ziua de astazi.
Dimineata sosise iar razele soarelui patrundeau in incaperea mea dupa multa vreme. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dus. Am dat drumu la apa sa curga si ma gandeam la acel brunet, deodata realizez ca am cam pierdut timpul si se facuse tarziu. Ies repede din baie , ma imbrac rapid intro bluza alba si blugi negri si ies in graba prin bucatarie.
- Nu mai ramai sa iti iei micul dejun Sakura?
- Nu mama , am sa intarzii la ore; si din fuga iau la mine un sandwish si fug.
Am ajuns chiar inainte de a suna clopotelul la ore, colegele mele glumeau pe seama mea ca am ramas astazi sa admir pasarile in parc in loc sa vin la scoala la timp. Orele trecusera repede iar vremea de plecat acasa sosise. Afara era frumos, daca ar fi fost mai cald ar fi fost ca o zi de vara. Soarele stralucea pe cerul albastru, pasarile cantau, totul era scaldat in lumina si veselie.
Mergand pe strada cu colegele mele l-am observat pe brunetul din ziua precedenta, tocmai trecea coltul, eram sigura ca e el. Ma gandeam sa il urmaresc si cu atat mai bine mi-a fost cand au plecat colegele mele in urmatoarele secunde, deci m-am luat dupa el , m-am uitat dupa colt si el nu mai era...
M-am dus mai departe sa vad oare unde putea sa se fi dus si totusi , parca imi era frica. Ceva in apropiere se misca , ceva mai in spate , imi era frica si deodata ...

Tareee, imi place. Dar chiar te pricepi sa ti lumea in suspans

..are dreptate jhvgf77...vrem continuarea

Armyde a scris:

..are dreptate jhvgf77...vrem continuarea

Inca lucrez la ea nu fiti atat de nerabdatoare

mi-am adus aminte si am atasat si o poza ca sa va faceti o idee mai buna despre felul in care era imbracat "misteriosul domn"

ii faina poza

De acord cu Armyde vrem continuarea!!! Apropo e super poza

vreau next!!!!!!

Capitolul II
Din nou in bratele sale

... Ma intorc repede cu spatele sa vad ce e si in fata mea sare o pisica neagra care se zbarleste la mine si apoi o rupe la fuga.
- Oh! e doar o pisica imi spun si respir usurata.
Ma uit un pic la ea si cand ma intorc sa merg mai departe dupa acel domn misterios il vad tocmai in fata mea. Am ramas muta, nu stiam ce sa fac; sa fug? sa raman pe loc? oare care sunt intentiile sale? Toate lucrurile astea imi treceau prin minte si privirea sa era cu totul altfel, iar ochii sai erau acuma negri ca smoala, ma uitam la el lung si el facea la fel. Un fier ars mi-a trecut prin inima si am indraznit sa-l intreb:
- S... Sasuke?
- Sakura? Sakura Haruno? intrebase brunetul.
In momentul acela i-am sarit in brate, il strangeam cum nu il mai stransesem nici o data, imi fusese atat de dor de el. Nu-mi venea sa cred ca era chiar el, l-am privit din nou in ochi si l-am sarutat cu dor.
- Ce dor mi-a fost de tine, cum de-ai ajuns in New York?
- E o poveste lunga Sakura , dar am sa iti explic la o cafea, ce spui?
- Mor de nerabdare!
L-am luat de mana si am pornit catre cafeneaua la care il vazusem prima data, ma uitam uneori in ochii lui si ma tot intrebam de ce nu mai sunt de o nuanta mai rosie, era un mister pentru mine. Ajunsi la cafenea, ne-am asezat si am comandat o cafea cu lapte amandoi dupa care Sasuke imi spuse:
- Am obtinut o bursa aici in New York si acuma studiez aici pentru 4 ani.
- Minunat! De cand astept sa te revad, sa te simt, sa te aud iar acuma le am pe toate.
- Si mie mi-a fost dor de tine foarte tare. Chiar m-am bucurat cand am auzit ca am primit aceasta bursa tocmai unde te-ai mutat tu. De cand sunt aici in oras te-am cautat si atunci cand am auzit-o pe colega ta strgandu-ti numele o data , de doua ori si a treia oara te-am privit si chipul tau gingas l-am recunoscut imediat!
Imediat in secunda urmatoare i-am sarit in brate si am inceput sa il sarut...
- Atentie Sakura! spuse el si am picat cu el cu tot pe spate.
Am ramas asa cateva momente deasupra sa si ne priveam cu atata dor unul pe celalalt, simteam ca flacara dragostei se aprindea in noi si ardea tot mai tare. Ne-am ridicat si am continuat sa ne bem cafeaua privindu-ne mereu. Dupa ce am terminat de baut cafeaua s-a oferit sa ma conduca acasa.
- Am ajuns Sasuke, noapte buna.
- Noapte buna Sakura; dupa care ma pupase pe obraz si se indeparta usor de mine. M-am uitat un pic dupa el si apoi am intrat in casa. M-am dus direct in camera mea, ma schimbasem si am iesit din nou pe balcon deoarece era o alta noapte cu cer senin plin de stele jucause si eu visam cu ochii deschisi la Sasuke si la noi, aveam sperante noi la relatia dintre noi doi.
Am ramas pe balcon pana in jurul orei 11 , ascultam muzica la un mp3 si ma gandeam departe. Ma intorc sa ma duc in pat, sunt prinsa de mana dreapta si trasa inapoi iar buzele mele se unesc cu cele ale unui misterios cu ochi rosi. Era ...
Era Sasuke!
- Ce surpriza placuta , ce faci aici la ora asta?; il intreb eu mirata
- Ce s-a intamplat cu ochii tai, nuanta aceea de rosu nu am mai vazut la nimeni.
- Buna seara si tie Sakura, spuse el cu un zambet pe buze. Am venit sa te vad caci desi ne-am vazut in urma cu trei ore mi se facuse dor de tine. In legatura cu ochi mei, e o trasatura de familie...
Atunci il strang in brate si il sarut din nou cu pasiune, vroiam ca acele clipe sa nu se mai termine.
- Cum se face ca ma iei mereu prin surprindere? Il intreb eu.
- Daca asi anunta venirea mea unde ar mai fi farmecul; spuse el cu un zambet smecher apoi ma saruta din nou.
Il iau de mana si il trag in camera usor catre mijlocul patului, ma urc la el in brate si incep sa il sarut pasional. Il vroiam asa de mult si el ma vroia la fel de mult dar in acelasi timp ma gandeam sa nu care cumva sa fim descoperiti caci atunci asi fi avut probleme cu familia mea.
Ni s-au despartit un pic buzele si ne-am privit in ochi unul pe celalalt. Ma gandeam ... degeaba atractia si flacara dragostei era mult prea mare. O noapte de dragoste era in fata noastra si am profitat din plin amandoi. In zori zilei Sasuke se facu nevazut iar eu nu am mai inchis nici un ochi gandindu-ma doar la noaptea petrecuta alaturi de el.

super ce bine ca ai continuat...vai ce noapte super...vreau continuarea

De acord cu meyryn si vreau continuare.

Apropo super poza

jhvgf77 a scris:

De acord cu meyryn si vreau continuare.

Apropo super poza

Sunt deacord cu ele !

...ceva detalii,sentimente traite in aceea noapte,ganduri ascunse nimic??...asteptam urmatorul capitol

Am lipsit o saptamana de pe site si ati evoluat mult. Mai multe ficuri...mai mult suspans...mai multi prieteni.Apropo super ficul...vrem continuarea

poi nar mai trebui sa lipsesti

Armyde a scris:

poi nar mai trebui sa lipsesti

Promit.

Continuarea

alyona a scris:

Continuarea

inca lucrez ... doamne dar ce nerabdatoare sunteti :><:

Multumesc pentru intelegere, no stress

:>:D<:

Capitolul III
Lupta!Din nou acei ochi.


Se facuse ora 7:15 iar ceasul meu sunase de 15 minute. Stateam in pat si parca nu imi venea sa ma trezesc, parea un vis dar visul se terminase deoarece mama intrase in camera si imi daduse desteptarea si imi aminti ca mai am si scoala.
De voie, de nevoie, m-am ridicat si m-am pregatit de inca o noua zi de scoala. In mintea mea se intamplau multe lucruri si multe intrebari imi apareau mereu in fata. Ma intrebam oare unde locuia, la ce faculta mergea desi era doar inceputul, nu trecuse decat o saptamana. Am pornit spre scoala si un zambet pe buze purtam mereu, eram atat de fericita ca am avut parte de o asemenea noapte, m-am intalnit la coltul strazii cu prietenele mele care pareau oarecum mirate de starea mea deoarece eram pornita pe glume si rasete si asa am tinut-o toata ziua cat am fost la ore. Dupa terminarea cursurilor am iesit un pic in parc iar dupa putina vreme colegele mele au plecat, ma uit prin preajma si vad ca sunt singura, o adiere de vant mi-a amintit ca totusi traiesc dupa ce am simtit-o pana in oase si Sasuke apare in spatele meu de nicaieri.
- Buna Sakura; dupa care afiseaza un zambet.. Cum a fost la ore?
- Buna si tie, a fost bine. Apropo , tu unde esti la facultate?
- Sunt la aceeasi facultate ca si tine, doar ca se pare ca ai fost prea bine dispusa ca sa ma observi astazi. Dar adevarul fiind eu eram si mai in spate si era mai greu de observat. Te-am tot urmarit si nu stiam cum sa ma prezint in fata colegelor tale dar se pare ca au plecat si bine au facut. Preferam sa ramanem doar noi doi.
- Poi din cauza ta astazi am avut o zi foarte frumoasa; dupa care rosesc un pic in obraji si zambesc. Sasuke, hai sa ne plimbam un pic.
L-am luat de brat si obligat-fortat l-am luat la plimbare, cu ocazia asta i-am mai aratat un pic din orasul nostru.
- Apropo, Sasuke, tu unde locuiesti?
- Ceva mai in marginea orasului, o casa mai mica, am cumarat-o de curand, e un loc mai linistit si ferit de zgomotul masinilor. Am sa ti-o arat o data si tie insa acuma e cam tarziu si ar trebui sa mergi acasa. Te conduc, asta daca doresti.
- Binenteles, ii zambesc apoi il sarut brusc; acesta ramase uimit si fara replica.
Pornim spre casa, mai aveam de parcurs cam jumatate de ceas insa nu eram in criza de timp deoarece era doar ora 7:03.
- Sasuke?
- Da?
- Hai pe aceasta alee caci e un drum mai scurt decat prin aceasta intersectie si e si mai putin aglomerata; Amandoi pornim si in fata noastra de dupa cateva cutii apar 2 baieti mai dubiosisi aveam si doua bate in mana. Dam amandoi sa ne intoarcem insa din spate mai apar inca 2. Tremuram de frica si incepeau sa imi curga lacrimile de teama.
- Dati-ne bani vostri!.. si uitandu-se mai bine la noi in special la mine.. -Lasa si fata si tu poti pleca; i-au spus lui Sasuke.
Acesta furios din calea afara la auzul acestor cuvinte le-a spus urmatoarele:
- De la noi nu vedeti nimic iar daca va prind ca puneti mana pe aceasta fata jur ca va omor pe toti! In acelasi timp ma uitam la el si vedeam cum ochii lui se aprindeau si capatau din nou acea nuanta de rosu.
- Sakura, dute in dreapta mea; aratand cu mana catre un loc mai mic dar era intre 2 containere mari. Isi daduse jos jacheta cea neagra ramanand intrun tricou alb si statea in fata mea in semn ca doreste sa ma protejeze.
- Heh! V-om mai vedea noi, baieti atacati-l si omorati-l!
Acestia au inceput sa atace si se indreptau catre noi cu pasi repezi, dar el cu calm statea si astepta, eram speriata si infricosata si ma gandeam sa nu care cumva sa il raneasca, am inceput sa plang dar am fost calmata de el:
- Sakura, nu plange, ai sa vezi ca o sa fie bine; Am ramas vrajita de acei ochi ai sai care pareau atat de siguri de ei.
Cum ajunsese primul nu apucase sa ridice prea mult mana in sus ca Sasuke il apucase de brat, se apleca un pic si il aruncase peste cel ce venea dinspre partea opusa lui,era cel din stanga ce fusese aruncat peste cel din dreapta. Prietenul celui ce fusese aruncat ramase uimit de forta sa si chiar si eu. Celalalt din stanga se uitase un pic dupa colegii sai care erau acuma in spatele lui doborati si cand cauta sa il ia la tinta din nou pe Sasuke, acesta era deja in fata sa. Cu un pumn in stomac si un picior bine plasat in genunchi l-a doborat si pe acesta. Ultimul ramas in picioare aruncase cu acel par dupa el dupa care o rupse la fuga dar din pacate il lovise in umar.
- Sakura? Poti sa iesi de acolo, suntem in siguranta, spuse acesta in timp ce se tinea un pic de umar.
- Sasuke esti bine? esti lovit tare? hai sa mergem la un spital caci e unul in apropiere.
- Nu e nimic. Hai sa te conduc acasa.
Ajunsa in fata casei ma saruta usor pe frunte apoi pleaca. Am intrat in casa iar ai mei m-au luat la intrebari despre intarzierea mea. Am scapat usor caci le-am zis ca am pierdut vremea cu colegele mele prin parc si fiind aglomeratie prin oras am ajuns mai greu acasa
Am luat masa de seara cu ei si m-am indreptat cu pasi repejori catre camera mea, m-am schimbat si am adormit destul de repede insa cu gandul la cele intamplate astazi in special la momentul in care Sasuke i-a batut de unul singur pe acei patru tipi...
- Si totusi... acei ochi rosi, ce o fi cu acei ochi... doar daca..