Fetelor superb ficul, imi place foarte mult, de aceea mi-am facut cont ca sa va spun cat de minunat este
Va rog mult sa-l continuati

Deci copilul asta nu stie ca este cel mai mare stres? Prostie! Cum naiba de fiecare dat cand lipsesc sare cu gura pe mine? cred ca a frecat-o pe mama si eu nu stiu, sau care este problema lui? De ce naiba am intrat iar in camera nu stiu...
Ies din incapere trantind usa in urma mea si ma indrept cu pasi repezi spre living unde se afla Dante...Il vad cum sta cu mainile impreunate sub barbie, cred ca se gandeste la ceva...ei de parca mi-ar pasa mie ce face seful stresurilor.

-Hei! ba! ce naiba faci acolo stand ca un copil al strazi? il intreb si imi pun mainile in solduri luand o pozitie aroganta. Imi tin capul sus si il privesc ca pe un nimic, ce nimic ca ar fi prea mult spun. Un nimeni, sau mai bine spus o buruiana. Sa se simta si el bine ca exista. Isi ridica privirea spre mine si ofteaza. Care e problema lui? nu sa terminat bine, sau?

-Comentezi? ma intreaba el infumurat si cand vede ca dau din cap afirmativ se ridica in picioare. Este mai inalt decat mine dar putin imi pasa, un bou ramane tot la ferma. Care este faza cu terminatul de aseara? intreaba el curios.

-Auzi nu conteaza lungimea baghetei...ci lungimea din ea. Ii spun mandra de mine pentru ca mai mult ca sigur si-a dat seama ca am vazut ce facea aseara. Ridica din sprancene si ofteaza zgomotos. Saracul stie ca mereu pierde in fata mea la jocul de cuvinte...

-Ariana iar ai chef de misto-uri? ei bine eu nu am asa ca valea... Eh tipul asta nu are creier nici sa iti intoarca o replica inteligenta. Doamne saracul cu fata asta face reclama la sfarsitul lumii. Eh, macar o sa stiu cum vor arata baietii de pe mapamond.

Se pare ca sa lasat pagubas, pacat. Asta chiar nu stie ce e aia distractie, sta tot timpul si are grija de mine. Nu stie sa mearga si el la o bere sau la ceva cu prietenii? Pff se pare ca aici nu am ce sa mai fac, Dante sta in picioare ca un parasit de inger. Ii fac un semn cu mama ca si cand ar putea pleca dar ma indepartez eu, nu el. Eh...tampitul asta cu creier cat un bob de mazare ma cam freaca la melodie, ei pana se umple paharul si dau tot dracului. Imi striga el mie ca sunt nesimtita si ca nu imi pasa de nimic. De parca as avea de ce sa imi pese, parintii cred ca sunt moarta,de iubit nu iubesc pe nimeni, amintirea curvei care a fost omorata din cauza mea ma bantuie, politistul ala imi da tarcoale. Viata de rahat, ce mai la deal, la vale.

-Hai ca eu am plecat! ii spun brunetului si apoi ii fac cu ochiul.

Ies pe usa si cobor scarile. Unde ma duc nu stiu, dar sunt sigura ca vreau sa ma plimb. Poate asa imi limpezesc si eu gandurile. Am un dor nebun pentru parintii mei, imi pare rau ca traiesc in minciuna dar nu am ce face. Mai bine mor eu decat sa ii vad pe ei chinuindu-se sa ma tina in viata. Cat as vrea uneori sa ii mai aud cum ma striga sa merg la scoala,sau sa imi spuna sa fiu cuminte cat lipsesc ei.
Vad ca drumul meu duce spre cimitirul orasului. Oare de ce ma intrept spre acea adresa? Simt ca vreau sa merg acolo dar nu inteleg de ce am acest sentiment de bine cand ma gandesc ca voi merge printre locurile de veci ale unor oameni care isi cauta linistea eterna. Sau cine stie? poate ca ma indrept cu un motiv anume spre acel loc sinistru pentru unii dar atat de familial pentru mine. Incep sa fredonez o melodie veche care imi aduce aminte de unii prieteni pe care i-am lasat in urma mea.
Doar un vis...asta a devenit realitate. Tin minte ca de mica imi doream sa fiu independenta, sa fiu singura, fara nimeni si nimic, dar nu in felul in care sunt acum. Visam sa am apartamentul meu, sa stau in pat si sa fumez linistata un pachet de Davidoff. Vai ce vise mai am si eu, sau mai bine spus le-am avut candva. E atat de rau sa sti ca aproape toti te cred moarta. Dar asta e, a fost alegerea mea si o voi respecta chit ca este ultimul lucru pe care il fac in viata asta.

Buuun, am trecut pe aici si vreau sa spun ca imi place.
Ma bucur ca nu descrii haine sau camere, ci descrii senrimentele personajelot.
Frumos, vbreau next rapid

Hihi, Dadulina mea frumoasa. Ma bucur ca ai pus next-ul, nimic de comentat..ca de fiecare data este superb.

Deci, cred ca ma apuc de scris

Capitolul 8.

Dante :


Doamne, fata asta chiar e enervanta. Nu pot sa o suport, si habar nu am de ce mai stau langa ea. De ce am grija sa nu pateasca nimic ? Ea isi bate joc de mine iar eu stau pe langa ea ca un catel fara stapan. Oricum, asta cu siguranta nu va ramane asa. Ariana deja isi permite cam multe si nu cred ca va fi in avantaj.

Eu o las, nu ma iau cu ea in gura. Pur si simplu am mai multa minte ca ea, nu stau sa ma cert aiurea in loc sa fac ceva util. Insa, nu stiu de ce..dar parca ma dor vorbele ei. Incep sa chicotesc la gandurile mele. Sa ma doara ? Nici vorba, vorbele ei trec pe langa mine asa cum vin, nu au de ce sa ma afecteze. Cred..

Ca tot spuneam de facutul a ceva util, vorbe aruncate in vant..asta spun si eu. Ceva util chiar nu am ce face. Stau ca prostul in mijlocul camerei orfticandu-ma de ceea ce imi spune Ariana. Desi, deja incep sa ma satur de ea..asa ma trateaza zi de zi. Nu are pic de rusine ca am grija de ea, sau macar sa se poarte mai frumos, nu cer mai mult..

Dar na, nu am de ce sa o condamn. Stiu cum se simte, desi cred ca e mai dureros la ea, parca ma doare pe mine. Parinti mei au murit. Sunt acolo sus, in cer si ma feresc de rele, cica. Insa ai Arianei, au uitat de ea sau de tot ce apartine de persoana ei. Asa parinti, mai bine te lipsesti si nu te mai nasti.

Viata asta, nu e de joaca cu ea..desi pentru mine nu mai conteaza nimic. Ar trebui sa o las pe Ariana in plata Domnului si eu sa plec in lumea mea. Dar..e ceva ce nu ma lasa sa o parasesc, pur si simplu ma simt obligat sa stau aici, cu ea..si trebuie sa aflu de ce pentru ca deocamdata habar nu am.

Oftez adanc, trecandu-mi mana prin parul negru si matasos. Ochii mei erau atintiti spre un tablou. Era asa de, asa de..nici macar nu stiu cum sa spun. Sinistru ? Misterios ? Nu imi dau seama..

Ma apropii de el, il ating..simt un fior ce imi trece prin tot corpul. Ametesc..cad jos. Incerc sa o strig pe Ariana, dar pur si simplu cuvintele nu ieseau. Nu puteam sa mai respir, incercam sa ma ridic dar fara speranta..inima incepu sa imi bata cu putere..un sentiment de frica invaluindu-ma..

Oare ce se intampla ? Ma iau in brate..ince sa tremur si sa transpir. Imi musc limba sperand ca asa pot scoate un sunet, un cuvant, ceva. Degeaba, nu pot face nimic, mai incerc odata sa o strig pe Ariana.

- Ariana !! Ajuta-ma.. spun cu o ultima suflare.

Vederea mi se incetoseaza, ochii mi se inchid usor-usor..nu vedeam decat negru, lesin..


Melodia Capitolului :


Sirenia- My Mind's Eye :

https://www.youtube.com/watch?v=deK_KXkSLkM