Da, se pare ca mi-a mai venit o idee. Stiu ca mai am ficuri de continuat si promit ca voi pune si la celelalte next-ul. Astept comentarii si critici.

Capitolul 1

Era acelasi sunet provocat de niste clape ce te faceau sa tremuri de cate ori treceai pe langa acea cladire intunecata cu geamuri fumurii. Aceeasi melodie fara versuri, fara inteles dar care era cantata intr-un mod nebunesc de cineva fara sa stie ce reprezinta. Cantata de un nebun ce se lega de amintirile sale insa numai el putea sa-si exprime viata prin niste simple clape prafuite. Ma intrebam insa ce poate fi, cine era si de ce continua sa cante in acelasi mod plictisitor o melodie care nu te facea sa o asculti de multe ori. Tocurile mele provocau diferite zgomote in noapte, in timp ce praful se lipea de ele. Am privit ceasul de la mana ce indica ora 24:00. Nu intelegeam nici eu de ce imi placea sa ma plimb singura la asemenea ore tarzii. Melodia se opri, lasand vantul sa-mi sopteasca cuvinte neintelese si sa-mi ciufuleasca parul. Priveam cladirea inalta din fata mea, intrebandu-ma de ce multi se temeau sa patrunda in salile de clasa. Era o scoala veche ce trebuia sa fie distrusa insa am auzit ca muncitorii nu au mai apucat sa o distruga, au disparut. Nu puteam spune daca e sau nu adevarat insa mi se parea chiar hilara povestea asta. Cum puteau sa dispara? Am hotarat sa vad despre ce poate fi vorba. Cu fiecare pas pe care il inaintam ma afundam si mai mult in acea bezna. Incercam sa gasesc un intrrupator insa nu se puteau observa decat niste panze de paianjen ce stateau spanzurate de peretii albi. M-am sprijinit de zidul rece din spatele meu, prinzandu-mi parul intr-o clama verde la spate pentru a nu-mi mai aluneca pe chip. Din nou acea melodie isi facu aparitia, provocandu-mi o usoara teama. M-am uitat in partea stanga unde am observat o usa neagra ce mai avea putin si se darama. Am intrat in acea incapere, observand niste banci rupte si varul ce cadea de pe pereti. Am oftat, continuand sa ascult acel sunet provocat de pian. M-am indreptat spre ultima sala a scolii de unde acea melodie se auzea din ce in ce mai tare. Inima incepu sa-mi bata nebuneste, in timp ce broboadele de transpiratie imi alunecau pe frunte. Bretonul imi statea lipit, acoperindu-mi ochiul stang. Privem in dreapta, unde geamul era spart si cateva cioburi se mai observau pe pervarz. Era frig, iar pielea imi devenea din ce in ce mai rece, incepand sa-mi simt corpul din ce in ce mai greu. Ma simteam ciudat si nu intelegeam ce era cu acest sentiment care imi strapungea corpul, facandu-ma sa fiu din ce in ce mai slabita si sa imi fie teama. Dar ma intrebam de ce avea sa-mi fie tema. Nu era decat o cladire parasita, unde diferite zvonuri neadevarate daca era sa ma intrebi, circulau. Acum, nu mai auzeam decat bataile vantului care imi sufla in ceafa. Am apasat cu putere pe clanta maronie, provocand un scartait asurzitor in incapere. Geamurile incepura sa se tranteasca de perete in timp ce diferite sunete se auzeau, asemeni unor ecouri sinistre ce imi dadeau fiori. Acel cantec inceta la un moment dat, in timp ce inaintam in acel intuneric. Ma intrebam ce e aici si de ce se oprise melodia. Paseam cu gratie, in timp ce podeaua parea ca e pe cale sa se rupa. Camera se lumina dintr-o data, lasand acea lumina orbitoare sa-mi invadeze ochii. In mijloc am putut observa un pian rosu, ce avea atarnat de o clapa, o ata alba cu dungi negre. M-am apropiat de el, atingand clapele albe, usor prafuite. Il priveam fermecata, in timp ce acesta incepu sa-si arate talentul, fredonand acelasi cantec obositor. In camera nu eram decat eu, nu intelegeam cum poate canta singur. Am atins ata respectiva, dorind sa o rup, insa degetul aratator incepu sa-mi sangereze. Usa se tranti cu putere, lasand varul alb sa cada pe podea. M-am dat cativa pasi inapoi, lasand lumina becului ce atarna drogat de tavan, sa-mi invadeze ochii. Ma simteam obosita iar capul incepu sa ma doara, dandu-mi acea senzatie de moleseala pe care nu o mai simtisem de mult. Mi-am scos din buzunarul de la blugi, telefonul pentru a vedea cat e ceasul. Am soptit pe un glas ragusit, ora 24:30, ducandu-mi mana dreapta la tample. Am hotarat ca era timpul sa parasesc acest loc. M-am indreptat spre usa, dorind sa plec acasa dar aceasta era blocata. Am dat cu pumnii de cateva ori, insa fara nici un rost. M-am sprijint de ea, nestiind cum sa ies. Melodia parea ca nu se mai opreste iar capul incepea sa ma doara din ce in ce mai tare. Mi-am inclestat maxilarul, strangand puternic din pumni.

- Cine esti? Ce cauti pe teritoriul meu?

O voce straina rasuna in incapere, in timp ce cativa pasi incepura sa se auda. Am observat o silueta in intuneric, becul incercand sa-i lumineze chipul, insa persoana respectiva parea ca nu doreste asta. Nu stiam ce sa fac, ce sa-i raspund si ma intrebam cine este. Am vrut sa spun ceva insa cuvintele pareau ca nu vor sa-mi iasa pe gura. Se opreau la un moment dat, lasand doar respiratia mea sa se mai auda. Aceeasi pasi, se auzeau din ce in ce mai tare in timp ce misterioasa persoana se apropie de mine. Mi-am pus mana la frunte, pentru a incerca sa-i vad chipul, insa becul imi deranja vederea. La un moment dat, acesta sa aseza pe scaunul din piele neagra de langa pian, incepand sa mangaie acele clape, creeand un cantec ce te facea sa uiti de tot. Parul sau negru ii acoperea o parte din chip, in timp ce manusile negre ce le purta ii ascundea degetele lungi care isi gaseau locul pe acel pian rosu. Am inchis ochii, uitand de tot pentru un moment si ascultand mai atenta acea melodie. Ma intrebam daca reprezinta vreo ceva, de ce o canta. Parea atat de afundat in noua lui lume ce si-o crease, doar printr-o simpla linie melodica. Era un nebun, era diferit, era un mister pentru mine acest baiat. Il priveam atenta, dorind parca sa-i invat fiecare miscare, sa-i stiu fiecare sunet, si sa simt ceea ce simtea si el. Insa acest lucru era imposibil chiar si pentru o fata ca mine. M-am ridicat de pe suprafata rece, apropiindu-ma de el.

Fata:
Baiatul:

Vai ce-mi place!!
Kiri , draga, esti talentata!!Am vazut doua - trei greseli: ai pus doua litere intr-un cuvant dar nu-i nimic .
Astept nextul si imi place .

si eu astep next..
imi place foarte mult ideea si titul ficului...
sa pui continuarea cat mai repede..
te pwwp !

kiri stii cat te iubesc e super capitolul si abea astept nextu

Vai Kira, ce-mi place, este superb
Ai atata talent, bravo
Astept next sa vad ce o sa intample in continuare.
Multe idei si pupici dulci

Kityy un nou ficc

Si ce mai fic (hello)

Il adorr astept nextull


Spor la scris scumpoo

Vai Kiri Ficul tau e minunat ..... Esti talentata si imi place mult.... vreu nextul repede te rog !!!

So.... spor la scris ..... pupici

Kira, vai sincer cand citeam ma lua cu frica. Mai ales la ora asta, dar sti ce? Imi place asa de mult incat nu m-am putut opri din citit. Pur si simplu il ador. Imi place ideea si ador felul cum scrii. E asa de interesant si m-ai facut curioasa. Te rog, pune mai repede next-ul ca vreau sa vad ce se mai intampla.

next?

Deci am trecut si eu pe la ficul tau, deoarece am auzit ca esti o scriitoare buna. Ei bine, nu esti buna. Esti minunata! Scrii superb! Si cred ca asteptam cu totii nextul...
Spor la tastat si multi pupici!

Cristina, imi place ficul tau.
Dar te rog mult,mult sa pui continuarea

Foarte interesant ficul si imi place foarte mult primul capitol.
Sper sa pui cat mai repede continuarea

wow chiar imi place mult

e foarte interesant

te rog mult sa pui continuarea

spor la idei

Ce mai???Este super!!!Hai te rugam cu nextu!!!!

Sa stii ca ne suparam aici! Unde-i nextul? Imi place mult de tot ficul asta... Te rog eu dulcic de tot si cu ciresica in varf sa pui nextul...!
Mult spor la scris si pupici!

Multumesc pentru commuri si ma bucur ca va place. Am adus si next-ul


Mainile sale pareau ca se joaca pe acel teritoriu strain pentru mine, lasand degetele sale sa simta ritmul melodic al pianului. Apasa cu blandete clapele albe, din cand in cand deschizand ochii si privind in fata. Ma intrebam ce vede, ce gandeste si ce reprezenta aceasta melodie. Ma asteptam sa cante altceva, sa schimbe doar putin linia melodica insa el continua in acelasi ritm, urmand aceleasi note joase ce ma faceau sa tremur. Mi-am indepartat o parte din suvitele rosiatice ce continuau sa-mi acopere chipul, sprijinindu-ma de scaunul pe care statea el. Mi-am intins mana, dorind sa-i ating suvitele negre insa ceva ma oprea. Parea un fel de bariera invizibila ce se asternea intre noi, impiedicandu-ma sa-l ating. Degetele sale lungi parcurgeau acea suprafata rece a clapelor, apasand din ce in ce mai tare cand dorea sa intensifice sunetul provocat de ele. Mi se parea ciudat, nebunesc, ma intrebam de ce face asta. Atatea intrebari in capul meu fara un raspuns, iar melodia ma ametea si mai tare. Am privit in fata usa care era blocata, intrebandu-ma daca nu cumva pot sa ies. Am inaintat putin, atingand clanta prafuita insa pianistul se opri si el. Se ridica de pe suprafata scaunului, asezandu-si gulerul de la camasa si stramband putin din nas. M-am dat un pas in spate, intrebandu-ma ce are de gand sa faca. Am inchis ochii pentru o clipa insa scartaitul provocat de usa ma facu sa-i deschid. Acesta statea privind in gol si asteptand parca sa plec. Nu intelegeam reactia lui, nu intelegeam de ce nu ma privea. Sopti pe un ton ragusit, sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata. Cuvintele lui ma speriasera dar am plecat fara sa ma uit o secunda in urma. Alergam pe holul lung al scolii, trantind usa de la iesire si respirand din ce in ce mai greu. Mi-am indreptat privirea spre cerul negru ce acoperea orasul, observandu-se stelele mici asemeni unor lumanari ce stateau agatate. Am oftat, privind ceasul care indica ora 2:00. M-am indreptat cu pasi repezi spre casa, privind copacii ce pareau asemeni unor umbre intunecate ce puteau prinde viata. Din cand in cand trotuarul era impanzit de gasti care isi avea veacul pe strazi intunecate si care isi inecau amarul in alcool. Acel miros atat de puternic se simtea in aer, provocandu-mi o starea de moleseala. Mi-am acoperit o parte din fata cu maneca de la bluza, pasind in continuare in intuneric. M-am oprit in fata unei vile galbene, rasufland usurata. Acel loc imi daduse o stare de frica insa speram sa uit de el si de acel pian. Melodia aceea inca imi era prezenta in minte, inca simteam prezenta lui si auzeam din ce in ce mai tare acea muzica cantata la nesfarsit. Am deschis usor usa, nedorind sa imi trezesc parintii care sigur dormeau si nu le-ar fi placut sa afle ca fiica lor umblase de una singura in miezul noptii. Am intrat in camera mea unde o parte din haine erau pe podea iar restul acopereau patul. M-am trantit pe suprafata lui moale, dorind sa uit de acel loc parasit. Am inchis ochii, insa telefonul incepu sa sune, auzindu-se acea melodie specifica lui. Am privit ecranul luminos care nu indica numele celui care ma suna. Am raspuns adomita, dorind sa aflu cine era. De partea cealalta se auzeau niste sunete infundate provocate de niste clape. Acel sunet mi se parea cunoscut iar asta ma speria cel mai tare. Am inchis telefonul, aruncandu-l pe pat. Din nou acea melodie specifica rasuna in incapere, provocandu-mi fiori de teama. M-am apropiat de pat, privind telefonul care inca lumina. Acesta imi arata ca am primit un mesaj. Am apasat cu teama acel mic buton, citind speriata ceea ce scria : ,, Mai ai putin si totul se va termina.''
Nu intelegeam cine putea sa-mi trimita asemenea mesaj si mai ales ce insemna. Mi-am intins corpul, asezandu-ma pe pat, dorind sa adorm. Vroiam sa uit cat mai repede de tot ce mi se intamplase. Am inchis ochii reusind sa adom in cele din urma.
Mingea galbena isi facu aparitia pe cerul senin, incalzind pamantul rece. Crengile groase ale copacilor erau acoperite de pasarele cu penaj colorat care cantau. Trilul lor era ascultat de trecatorii care zambeau de cate ori aceastea isi demonstrau talentul. Soarele isi arunca sagetile de foc, incalzind orasul adormit si rtezind la viata natura care si ea parea adormita. Pe varful firelor de iarba se putea observa roua care se scurgea incetul cu incetul pe pamant. Perdelele sin camera mea dansau usor impreuna cu vantul care adia din cand in cand. Am deschis ochii, privind buimaca in jurul meu. Lumina soarelui era puternica iar acest lucru ma impiedica sa deschid mai mult ochii. M-am ridicat de pe suprafata patulului, pasind inspre baie. Simteam parchetul rece care scartaia de cate ori paseam si auzeam zgomotul provocat de o ramura care parea ca imi bate in geam. Am dat din cap, nedorind sa ma sperii si mai tare. Priveam oglinda mare care imi arat reflexia. Ochii mei erau inconjurati de o culoare movalie in timp ce parul imi era ciufulit. Mi-am dat cu apa rece pe fata, dorind sa-mi mai revin din acea stare de moleseala care ma cuprindea. Mi-am prins parul intr-o coada la spate, indreptandu-ma spre dulapul din camera mea de unde mi-am luat o fusta de blug si un maieu mov cu un decolteu destul de generos. Am coborat la bucatarie unde am vazut doae ziarul tatei care era pe masa si niste acte. Am oftat stiind ca nici azi nu-i puteam vedea. Serviciul lor ma indepartase mai mult de ei, nici nu mai stiai ce se intampla cu mine. Am luat paharul cu suc, sorbind zgomotos acel lichid galben. Am iesit din casa, luandu-mi ghiozdanul cu diferite modele negre pe el. In minte imi aparu imaginea aceluiasi pian, nu stiam de ce insa doream sa mai merg o data in vechea scoala sa aflu despre ce poate fi vorba. Gandurile mele fusesera intrerupte de o voce de baiat. M-am intors sa vad cine poate fi. Era Shane, cel mai bun prieten al meu. Un baiat in care puteai avea incredere dar care era putin misterios, nedorind sa-si arate intotdeauna adevarata sa personalitate. Parul sau asemeni scoartei copacului ii statea putin ciufulit in timp ce ochii ii erau acoperiti de o pereche de ochelari pe care mereu ii purta. Acesta ma saruta scurt pe obraz, privindu-ma in ochi. Mereu isi dadea seama ca ceva nu e in regula cu mine. Continuam sa mergem amandoi sper liceu, fiind la fel de tacuti. Acesta se opri pentru un moment, lasand capul in jos.

- Ai fost in vechea scoala, nu-i asa? Vocea lui era usor ragusita, pronuntand pe un ton scazut ultimele doua cuvinte.

Il priveam uimita, intrebandu-ma de unde stie toate astea.

Shane

Wow! Deci, imi scot palaria in fata ta. Scrii... aaa... adauga tu un adjectiv ca eu nu gasesc unul destul de bun. Descrierea ta e foarte buna si ma captiveaza actiunea lenta, misterul. Imi place mult de tot ficul asta.
Sa postezi repede si sa ai o groaza de idei! Pupicei dulci!

Vaaii, ai pus nextul draga mea:x
Si e atat de frumos:X
Imi place extraordinar de mult cum descrii :X
Ai talent nu gluma:x
Asteptam nextul !:)
Te puup

Vai Kiri cat am asteptat eu continuarea asta nici n-ai ideea ... deci scri extraordinar , superb .... n-am cuvinte pentru acest capiol . Vreau nextu cat mai repede !
Pupici

interesant,
ii dragut
sa pui nextu
byebye

Kira ma bucur ca ai pus next-ul, era si timpul. Imi place asa de mult cum descrii si ai niste idei minunate care mie una imi plac foarte mult. Vai, dar nu imi place ca te opresti mereu cand nu trebuie.
Te rog mult sa pui next-ul ca vreau sa vad ce se mai intampla.

Hey hey Kirisor!Mda dupa intarzierile mele obisnuite si timpiul care nu ma ajuta deloc.Yuhuu am ajuns si eu la noul tau fic,de care nici macar nu ai fost draguta sa-mi zici de el..
Noo lasa ca te tin eu mine.

Ambele capitole sunt geniale.Nu am ce sa comentez,Imi place cum scri.Nu este deloc plictisitor!
Mi-a placut tare,tare tare si astept continuarea..
Spor la scris!