Abducted [+16]

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 30 Oct 2013, 21:18

Bunăăă! Deci, să înţeleg că mi-a ieşit finalul capitolului anterior? Mă bucur că v-a plăcut hug2

! Sper să vă placă şi acest capitol, deşi stau cam prost cu inspiraţia în ultimul timp. Enjoy!

Povestea mea [+16]

Capitolul 17

Am aruncat o privire speriată peste umăr la faţa perversă ce-mi muşca zonele intime cu privirea. De ce nu m-am gândit la asta mai devreme? De ce a trebuie să mă joc eu cu focul? Cine ştie în ce m-am mai băgat şi de data asta singură! Am înghiţit în sec şi am abordat cea mai calmă faţă de care dispuneam în acel moment atunci când m-am întors. S-a uitat la mine amuzat, ştiind că nu mai am nici o scăpare. Mi-am dat ochii peste cap, înaintând cu un pas spre pat. Sasuke îmi făcea semn să mă apropii mai repede însă mi-era teamă că orice pas făcut o să fie fatal. Eu, în pat, cu el. Nu. Niciodată.
Căutam speriată ceva prin camera mică care mi-ar fi putut servi drept ajutor, sau poate ceva care i-ar distrage atenţia. Nimic nu ardea în jurul meu, nu era nici un cutremur sau o tornadă. Cel puţin nu ceva care l-ar fi determinat să-şi mute privirea pentru două secunde în altă parte- timp suficient, credeam, ca să pot să fug cât mai departe. Însă nimic nu mă ajuta iar secundele treceau, Sasuke devenea nerăbdător. Mi-am muşcat limba de fericire când am zărit ceva strălucitor pe noptieră. M-am năpustit pe pat, sărind peste el şi luând cheile maşinii ce mă aştepta afară. Nu puteam să cred că eu chiar reuşisem. Am continuat, mândră, îndreptându-mă pentru a doua oară spre uşă.

-Cum am spus, Sasuke, vorbeam răzând învingător, în timp ce gesticulam fără să mă opresc cu mâna în care ţineam cheile, îţi urez o noapte cât mai bună. Ne vedem mâine dimineaţă..

„Dacă mă mai găseşti” am adăugat în minte, abţinându-mă să nu chicotesc. Ştiam că-i dădusem replica finală după modul în care mă privea. Mă bucuram că orgoliul lui era mult prea mare că să-mi spună să rămân, fără să ocolească subiectul. Nu voia s-o recunoască. Nici nu trebuie, sincer, îmi făcea o favoare. Şi-a muşcat buza, aruncându-şi încă o dată privirea peste corpul meu aproape dezbrăcat. Reuşisem în fuga mea să-mi pun înapoi maioul. Ar fi vrut să se bucure totuşi de minunata privelişte înainte să plec.

-Noapte bună, Sakura.

În voce i se auzea reţinerea. Ar fi vrut de fapt să strige că mă obligă să rămân şi i-am făcut semn cu mâna înainte de a-l lăsa să se răzgândească. Am coborât scările şi m-am bucurat că, în graba mea, nu mă împiedicasem de trepte. Am deschis uşa şi am fugit spre maşină, noul meu dormitor pe o perioadă, speram eu, cât mai mică. M-am făcut comodă pe bancheta din spate, simţind frigul nopţii intrându-mi prin oase. Priveam spre singurul geam luminat al casei şi-mi repetam în minte că oricât de frig mi-ar fi, nu am să pun piciorul înăuntru. Şi dacă aş fi făcut-o, ei bine, presupun că ar fi fost foarte amuzant să încerc să găsesc ceva de îmbrăcat într-o casă străină cu un nebun ce se plimbă pe coridoarele întunecate încercând să mă prindă. Parcă auzeam replicile spectatorilor spunând: „Nu intra acolo. Nu te duce! Nu intra!”. Oh Doamne, nici nu aveam de gând să o fac! Am închis ochii obosită, încolăcindu-mi braţele în jurul pieptului. Speram doar să adorm chiar dacă clănţănitul dinţilor mei se auzea în ecou în întreaga maşină.

Auzeam paşi pe alee, afară, şi m-am ridicat imediat, privind pe geam. Nu era nimeni afară. Am înghiţit în sec, punându-mi înapoi capul pe banchetă şi încercând să ignor sirenele ce ţipau în subconştientul meu să fug înapoi în casă pentru că acolo, afară, eram complet vulnerabilă. Însă nu puteam să o fac, nu după ce ceasul electronic arăta trei dimineaţa. Nu am rezistat atât doar ca să-i arăt acum că a câştigat! „Şi dacă afară e un criminal?”, m-am întrebat. Mi-am dat o palmă uşor peste frunte. Normal că nu era nici un criminal. Nu e nimeni! M-am aşezat înapoi pe bancheta, încercând să adorm din nou, însă aveam un gol în stomac. Ceva nu era în regulă. În maşină se auzea respiraţia mea uşoară, calmă. M-am ridicat imediat, înfricoşată; eu îmi ţinusem respiraţia în ultimele câteva secunde. Am încercat să deschid uşa dar era blocată. Am lovit geamul cu putere însă fără succes. Eram blocată acolo, speriată. Nici măcar nu eram pregătită să mor!

-Oh, sincer acum Sakura, calmează-te! vocea aceea mi-a electrocutat gândirea, îndreptându-mi imediat privirea spre scaunele din faţă. Pe locul din dreapta, cu picioarele comod ridicate pe bord, stătea Sasuke, zâmbit amuzat de felul în care am încercat să evadez. Am înghiţit în sec. Şi totuşi eram blocată cu el în maşină. Voiam să ies simţind dintr-odată că nu mai am aer.

S-a ridicat şi a trecut printre scaune aşezându-se peste mine. Spaţiul era strâmt pentru mine, însă cu el acolo nu mai aveam pe unde să mă mişc. Simţisem asta de la bun început. Ceva rău. Asta era, în tot timpul acesta s-a jucat cu mine. Asta face şi acum, şi uram să nu am nici o şansă să mă apăr. A început să mă sărute pe buze, nebunesc, plimbându-şi limba rapid peste dinţii mei. Încercam să mă feresc însă nu reuşeam. Mă ţinea strâns la pieptul său, înlănţuită în braţele lui puternice şi, deşi erau rănite, mă ţineau ferme. M-am agăţat de portieră însă era tot închisă. S-a dezlipit de mine şi deşi era întuneric, îi puteam simţi privirea concentrată asupra buzelor mele fierbinţi şi urechile concentrate pentru a-mi auzi inima pulsând nebunesc în piept. Nu mai puteam să mă joc, să-l mint şi să fug. El deţinea controlul şi ştiam că nu se va opri. Niciodată nu o s-o facă. Aşa este el, natura îi creează dorinţa. Nimeni nu-l poate opri, eu nu am să reuşesc să îl opresc.

Agăţată de banchetă aşteptam nepăsătoare să mă dezbrace, să se distreze şi apoi să plece. Mi-a dat mâneca tricoului şi mi-a sărutat umărul. De ce îi plăcea atât de mult să se joace? Mai bine ar termina totul repede şi ne-am comporta ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Am simţit cum mă ridic de pe banchetă şi ajung fără să-mi dau seama peste el. Aştepta probabil ca, măcar o dată, să-l sărut şi eu, însă nu am făcut-o. Nu am putut. A zâmbit şters şi s-a făcut comod, cu ochii închişi. Mă uitam la el prin întuneric încercând să înţeleg ce se întâmplă. E un plan sadic?

-Noapte bună! i-am auzit vocea şi am rămas mult timp uimită, uitându-mă la el, distingându-i trăsăturile frumoase şi mulţumindu-i că a făcut asta, până când mi-am aşezat capul pe pieptul său şi am închis ochii, adormită, invadată de mirosul său de gel de duş bărbătesc.

To be continued…

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 30 Oct 2013, 21:28

Heii, am revenit cu edit-ul:

A fost un capitolll FENOMENAL! kiss

Mersi mult ca m-ai anuntat, sper ca urmatorul mesaj va veeni cat de curand. Totul a fost atat de dulce, mai ales momentul de la final, in care Sasuke a pus-o pe Sakura peste el si apoi i-a urat "Noapte buna!" dap !

Astept cu nerabdare next-ul, deci iti doresc multa inspiratie si timp liberr! a hug

Te-am pupat. kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 30 Oct 2013, 22:16

Hei, multumesc mult ca m-ai anuntat. Mi-a placut mult capitolul, abia astept sa vad ce se intampla in continuare!
Te pup! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 30 Oct 2013, 23:01

Ooo...ce dragutz a fost totul in love

Mi-a placut faza ce i-a facut-o Sakura lui Sasuke, dar ceea ce ia facut el dupa a fost asa de dragutz in love

ma refer la faza cu " Noapte buna" nu la faza cand a speriat-o atunci cand a aparut de nicaieri in masina lough

dar oricum, totul ti-a iesit foarte dragut, desi la inceput ai spus ca acest capitol l-ai scris fara inspiratie nu prea pare asa happy

Tine-o tot asa in continuare si mersi de anunt.
~Sayonara~ ^.^

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 31 Oct 2013, 08:05

Wow!!! Incredibil, a fost asa de ... cool o_O. A vrut sa-l inebuneasca, a reusit, dar el i-a dat-o peste nas rapid si gentil :*. Astept Next-ul. Merci ca m-ai anuntat! Spor la scris si la citit :*!

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 31 Oct 2013, 09:04

Ajfglclfd! Deci, mi-a placut la nebunie capitolul, a fodt superb! Sincer, credeam ca Sasuke o va viola pe Sakura, cand a intrat neanuntat in masina. Imi puteam imagina foarte multe lucruri perverse pe care i le-ar fi facut, dar sa-i spuna noapte buna, nu. Ma intreb de ce a renuntat la patul lui confortabil si a venit sa doarma in masina. Oricum, a fost un gest dragut. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris! Kissez! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 31 Oct 2013, 11:52

Deci a fost foarte frumos, romantic cat de cat, sau cel putin asa mi s-a parut mie.
Imi place la nebunie felul in care tot baiatul a castigat, sau poate nu.
Adica, faza cu cheile a fost osam. Si dupa, atunci cand a intrat in masina aveam in\mpresia ca este altcineva. Un cremenal! :))
Chiar daca ai zis ca nu prea ai avut insiratie, nu se vede. Zici ca in acest capitol ai amestecat toate ideile posibile intr-un mod foarte placut citirii.
Merci ca m-ai anutat si sper sa continui s-o faci!
Savvy! jos palaria in fata

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 31 Oct 2013, 14:50

Awwww, cât de frumos. Consider că la trei dimineaţa nu mai avea chef de niciun niho-niho, normal că s-a culcat. :)) Mulţumesc pentru anunţ, a fost foarte drăguţ din partea ta.
Sincer, nu mă aştept ca Sasuke să-şi calce pe orgoliu prea curând şi să-i spună c-o iubeşte, dar mai vedem. Aştept next-ul. :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 31 Oct 2013, 22:13

Meammmmmmmm <3 <3 <3 . Mersiii ca m-ani anuntat, in primul rand. Te rog s-o faci de fiecare data cand postezi vreun captol. Revenind. DRTFGYBijnaMIONMYDBWS a fost atattt de smecherrrr. Nebunaticii ! Sasuke cuminte...hmmm me gusta :3. Mai repeedeee cu next-ul frumix te rog <3 <3 <3. Bafta la scris te pupiceste dedde kiss

*::**

*:

Sasuke al tau e o mareeeee, gigantica figura rolling on the floor

Nu pot sa cred ca patul ala e gol huh?

Ma gandeam, cand Sakura il lasae pe brunet acolo, singur in pat, ca ma duc eu rolling on the floor

Numai sa ma primeasca puppy eyes

Si chiar daca nu ma primeste, sar pe geam !!!
Faza cu respiratia si cu "Serios acum Sakura, calmeaza-te!" a fost EPICA!!! Si daca asta a fost epic, ceea ce a urmat a fost mai sus de epic huh?

Nu pot sa cred cat de dulce - intr-un mod ciudat de pervers - este Sasuke in love

! Nu credeam ca el e "criminalul" lough

Fix atunci cand a zic rozalia ca a auzit pasi afara, imi ziceam "Na Sakura! Esti intre un violaor incredibil de sexy si un criminal pshihopat, probabil cu un cutit in loc de mana. Ce alegi? " Serios acum, ce era sa aleaga? Nimic.

Mare faza cand am aflat ca brunetul este si una si alta rolling on the floor

Deci nu mai are de ales. happy2

Gata ca m-am cam intins cu vorba. Iti multumesc frumos pentru anunt. a hug

Sper ca vei da pe repeat happy

Ps: Sa stii ca nu a fot lipsit de insipratie, chiar deloc happy2

Ai fost la inaltime jos palaria in fata

Anneyong!

Serios??!

Chiar a facut Sasuke asta? huh?

Inca cred ca de Halloween se intampla minuni... think

Adica Sasuke cel nesuferit, cel obsedat si...si asa mai departe...chiar s-a oprit??!! huh?

Intr-adevar nu m-as fi asteptat la asta nici daca ar fi fost ziua imposibilului... hmm..realy?

So...Sasuke, ce mai planuiesti acum? Ei bine ca tot venii vorba de asta. mi-er placea un capitol din perspectiva lui Sas'ke! happy2

Sper ca nu cer prea mult...doar ca nu am nici cea mai vaga idee cum gandeste el...si as vrea sa aflu... think

DEci sa ma anunti si pe mine la next, si sper sa vina cat mai repede! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

dragut

Yang: Un comentariu trebuie sa aiba minim 10 cuvinte in zona de fanficion. Altfel, se creeaza spam-ul.

Hei, iti multumesc ca m-ai anuntat de next! A fost genial! Mi-a placut sfarsitul foarte mult si sper ca va continua la fel de bine.

Nu prea mai stiu ce as putea sa-ti zic in afar de si mai multe laude, asa ca ma pastrez pentru data viitoare si te pup.

Anunta-ma de next te rog!

See ya!

Genial ! Astazi am citit toata poveste si cu regret zic ca imi pare rau pentru ca am ajuns aici, asteptand ca o nebuna continuarea ! Ador povestea, ideea in sine e bestiala. Imi pare rau pentru Hinata, Ino si Karin, nu meritau sa moara ca niste animale dar eu una nu pot face nimic ca sa le schimb soarta. Pot spune ca imi place la nebunie personalitatea Sakurei, este o luptatoare indiferent ce crede ea. Sasuke, hm...nu cred ca este asa rau probabil este doar dement dar cu siguranta are o latura buna ascunsa pe undeva...As vrea sa iti spun mai multe dar mi-ar lua ore asa ca iti urez Succes in continuare si sper sa aduci urmatorul capitol cat mai curand caci nu prea imi place asteptarea asta... hi!

Biee !

Mi-a placut foarte foarte mult. A fost pur si simplu sublim. Abea astept continuarea. Ja ne!

Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !
De ce s-a terminat ? e prea scurt, cu prea mult suspans.
Era sa fac infart de vreo hmm, nu stiu cate ori, dar era sa mor din vina ta, iar acum cand e mai frumos, tu nu pui next ? O sa mor.
Te implor sa pui next cat mai repede.
Te rog sa ma anunti si pe mine de next.
Ja ne !

Bună îngeraşi! Am revenit cu next-ul. Dacă în capitolul anterior am mai făcut ce-am mai făcut, acum am rămas complet fără inspiraţie. De fapt, cred că mi-a venit o mică idee în minte chiar acum. Să vedem ce o să iasă! Enjoy!

Povestea mea [+16]

Capitolul 18

        Simţeam frigul dimineţii intrându-mi adânc prin oase şi mi-am deschis obosită ochii, uitându-mă în jurul meu. Parbriz, scaune, eu, Sasuke. Nimic nu se schimbase în cele câteva ore pe care le dormisem foarte incomod. Mă aşteptam să fi visat întâmplarea de azi-noapte, însă stăteam pe brunet conştientă că totul a fost real. „De ce a făcut asta?”, mă întrebam. Nu îl înţelegeam. Acum era pervers şi rău iar apoi vine aici, alături de mine, dându-şi în schimb patul comod şi călduros.
          Am încercat să mă ridic şi am împins portiera, izbutind să sar ca prin magie peste el afară, unde constatasem că era şi mai frig. Mi-am dus instinctiv mâinile în jurul trupului meu, balansându-mă de pe un picior pe celălalt. M-am uitat înapoi, spunându-i brunetului să se ridice de-acolo şi să intre în casă. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să răcesc. S-a ridicat imediat, întrebându-mă curios de unde ştiam că nu doarme. Am zâmbit ironică.

   -Cine a spus că am ştiut?

            Mi-a aruncat o privire malefică şi în secunda următoare a început să mă fugărească prin faţa casei. Rădeam şi ţipam, ameninţându-l în timp ce încercam să nu mă las prinsă în mâinile lui. Dar când i-am simţit braţele puternice prinzându-mă şi ridicându-mă în aer am ştiut că jocul era pierdut. Dar nu mă puteam opri din a râde şi nu-mi puteam aduce aminte când a fost ultima dată când am râs atât de tare. M-a târât pe sus până în casă, unde m-a strecurat în pat. L-am privit cum îşi ciufulea părul şi zâmbea privindu-mă. Mă întrebam ce s-a întâmplat. Dacă băuse ceva ieri seară şi efectul alcoolului nu îl părăsise. Dar părea atât de treaz şi de vioi. Îmi dădusem seama că tot acest timp cât analizasem gravitatea situaţiei stătusem încruntată şi nu puteam să nu aud chicotele lui atunci când mă privea. Am încercat să găsesc o modalitate cât mai bună de exprimare dar pur şi simplu l-am întrebat de ce se comportă aşa cu mine. De ce a venit noaptea ca să doarmă cu mine. De ce încearcă atât de mult să mă facă să râd.

        -Am avut acum mult timp o prietenă care a trecut prin lucruri asemănătoare ca şi tine. Mă gândesc şi acum cum era înainte ca totul să se întâmple. Îi plăcea să cânte la pian, era vorbăreaţă şi foarte amuzantă, spunea, în timp ce zâmbea parcă văzându-şi prietena chiar acum acolo, râzând. Dar când a reuşit să se întoarcă acasă era complet schimbată. Mereu cerceta fiecare chip, fiecare loc, temându-se că ei se vor întoarce şi o vor omorî. Îi era frică să se apropie de pian, de vechea ei viaţă, ştiind că poate dacă ar fi făcut-o i s-ar fi întâmplat din nou acele lucruri. Mereu încercam să-i ridic moralul, o fugăream şi ne distram împreună. Cred că am început să fac şi cu tine acest lucru din instinct. Inevitabil am ajuns şi eu să conduc astfel de afaceri, dar asta e o altă poveste. Însă, Marry a murit oricum de mult timp.
        -De ce? l-am întrebat şi puteam să-l văd cum o parte din el i se frângea de durere. Oricine ar fi fost această Merry, îşi lăsase amprenta peste viaţa lui. Poate o iubise.
        -Când a aflat ceea ce sunt, într-un gest de nebunie a pus mâna pe pistol şi… a făcut o pauză lungă, privind atent un punct necunoscut şi părând să-şi aducă aminte despre ceva ce încercase să uite atâta timp. Nu am ştiut niciodată că toată povestea asta o afectase atât de mult! Am încercat să o fac să uite, dar nu am reuşit. De câte ori voiam să o sărut urla speriată. Îi vedea pe ei în loc de mine!

Îl priveam cum trecea prin mai multe stări, schimbându-şi expresiile în câteva secunde. Prima dată era furios pentru ceea ce făcuse Marry, apoi simţeam cum tristeţea îl cuprinde şi tonul său scădea într-unul murmurat, ca în cele din urmă să sfârşească învinovăţindu-se pe sine pentru ceea ce acea fată a făcut. S-a scuzat şi a părăsit camera. Am privit uşa preţ de câteva secunde, încercând să simt ceea ce şi el simţea. Şi eu mă blestemam pentru că Hinata murise şi ştiam că a fost vina mea, însă nici un regret de pe acest pământ nu mai putea să o aducă înapoi. Destinul îi ştersese complet urmele existenţei, aruncând-o într-un loc permanent, de unde nu se va mai întoarce niciodată. M-am ridicat cuprinsă de adrenalină şi am coborât scările până jos, unde l-am zărit pe Sasuke stând pe un scaun cu faţa acoperită de palmele sale mari. M-am apropiat încet, lăsându-mi picioarele să alunece pe gresia rece. Când mi-a auzit paşii s-a întors surprins spre mine.

-Nu o cunosc pe Marry dar sunt sigură că a fost cineva important în viaţa ta, a zâmbit când mi-a auzit cuvintele şi mi-a făcut semn să mă apropii. Cred că a ţinut mult la tine dar uneori nu orice persoană poate să facă faţă acestor lucruri care li se întâmplă în mod inevitabil. Acum poate că înţeleg pentru prima dată cât de puternică am fost să ajung până aici deşi mi-am repetat în minte întotdeauna ce fiinţă slabă sunt. Oricum, Marry a ajuns într-un loc mult mai bun, unde nu trebuie să mai cunoască teama şi durerea niciodată.

M-am aşezat lângă el pe un scaun şi l-am privit, sperând că a înţeles că toţi suntem trecători şi că probabil Marry crede acum că i-a făcut o favoare. A murmurat ceva şi am putut să citesc pe buze câteva cuvinte, înţelegând că şi-a dat seama de ceea ce am vrut să spun. „Toată lumea va muri încurând oricum..”, am citit şi am zâmbit, ridicându-mă şi îndreptându-mă spre camera mea, fericită că-mi făcusem datoria.
        Am aşteptat acolo ore întregi, fixând pereţii albi cu privirea şi gândindu-mă la orice. La Milano, oraşul meu natal, la lumea ce continua să se bucure de viaţă acolo fără să-şi aducă aminte de fata cu chip alb şi păr roz ce obişnuia să plângă în fiecare noapte gândindu-se la câte pierduse şi că nu-i mai rămăsese nimic pentru care să lupte. Vânzătoarea nu mai ţinea minte zilele în care fetiţa avea părul roz peste faţă ca să-i acopere obrajii cu lacrimi uscate şi ochii roşii obosiţi şi gluga neagră pe cap, rugând-o să-i dea un colţ de pâine rămas. Colegii de clasă uitaseră de fata pe care o trăgeau de păr şi o batjocoreau. Nimeni nu-şi va aminti vreodată că eu am existat. Şi în acel moment, am înţeles. Viaţa e grea şi apoi mori. Iar cei ce m-au înconjurat atâţia ani nu s-au obosit să mă cunoască. Nimeni nu ar fi ghicit vreodată că voiam să mă sinucid. Îmi ascundeam sentimentele cu un zâmbet mare, o inimă de aur şi minciuni, aşa cum cred că o făcuse şi Marry acum mult timp, înainte să moară. Şi cel mai dureros lucru era să simţi cum te îneci, chiar dacă îi vedeai pe toţi în jurul tău respirând.

To be continued…

Hey, Katherine! kiss

Mă bucur să văd că ai venit în sfârşit cu next-ul, care este foarte reuşit, apropo.
Înainte să vorbesc despre acest capitol, aş vrea să îţi spun şi să te rog să nu te mai subestimezi atât de mult. Orice ai scrie tu este minunat, să ştii...
Aşa, acum să revenim la ale noastre. Mi-a plăcut extrem de mult totul în privinţa acestui capitol, mai ales povestea lui Marry, fata pe care Sasuke o iubise. Ceea ce îmi mai place este faptul ca cei doi au început să se apropie. Sunt chiar foarte curioasă să văd cum va evolua relaţia acestora.
Deci, până când next-ul va ateriza tot ce pot să fac este să îţi urez multă inspiraţie şi timp liber. Te-am pupat şi cu riscul de a mă repeta vreau să îţi reamintesc că scrii excelent, talentata mea mică! a hug

O.o Eu... iubesc... acest... fic!
It's awesome!
Imi place foarte mult nextul!
Merci ca m-ai anuntat!
Sfarsitul a fost foarte emotional.
Ai un fel de a te exprima... minunat!
Deci Sakura stie ce e aia ras? lough

Glumeam, din cate stiu n-a prea ras, sau poate de cand a murit Hinata! sad

Sper sa continui sa ma anunti!
Mdea... am raspuns mai tarziu pentru ca a trebuit sa rescriu tot. Eu nu ma uit la ce scriu si aveam Caps Lock. Deci... mdeaaa! kboom

Savvy!

Abea astept urmatorul capitol. Acesta a fost minunat . Ja ne!

Ooo...ce dragut a fost gestul lui Sasuke puppy eyes

dar ce poveste trista i-a marturisit Sakurei puppy eyes

Se pare ca in spatele acelui barbat dur,se ascunde un suflet trist puppy eyes

Imi pare rau pentru el, dar sper ca ii va dezvalui Sakurei cum a ajuns sa faca parte din afacerea care i-a ranit atat de mult prietena.
Multumesc ca mai anuntat de next, chiar speram sa il pui happy

dar acum te-am lasat. Pana data viitoare spor la tastat in continuare si poate ca pana atunci te va lovi inspiratia, cu toate ca si capitolele pe care le'ai scris pana acum nu par asa lipsite de inspiratie heh

dar daca asa spui tu, fie ca tine heh

~Sayonara~ ^.^

Buna, scumpo!
Ai scris un capitol genial. Am vazut ca Sasuke nu este asa rece, i s-a topit cubul de gheata din inima. Poate este asa de cand Marry s-a sinucis. Imi pare rau pentru ea, a avut aceeasi soarta ca Sakura, Ino sau Hinata pana cand a murit. Oricum, am observat o schimbare de atitudine din partea lui Sasuke si asta este bine. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la idei! Kissez! :*

O doamne! Ce frumos! Deci pana la urma Nenea Boss nu are o inima de gheata asa cum am crezut eu :>. Oooo si a fost atat de frumos cand se jucau :). Merci ca m-ai anuntat! Bafta la scris si la citit!

Buna !
Multumesc mult de anunt, sper sa il mai primesc si data viitoare.
Capitolul e foarte frumos, nu mi-as fi inchipuit ca Sasuke a tinut cu adevarat la cineva.
Ma asteptam la o schimbare a situatiei astea dulci, dar ma bucur ca este si o perioada linistita.
Sper sa aduci un next repede.
Ja ne !

Anneyong!

Am ajuns si eu pe aici...si ce pot spune inafar afaptului ca a fost GENIAL? lough

Sfarsitul mi s-a parut atat de...real...de profund si de sensibil...
Şi cel mai dureros lucru era să simţi cum te îneci, chiar dacă îi vedeai pe toţi în jurul tău respirând.
Deci abia astept next-ul! Sper sa ma anunti cand il pui! puppy eyes

sunt chiar curioasa cum va continua Sasuke aceasta treaba...adica va continua sa o considere pe Sakura un fel de Marry, sau isi va amintii ca aceasta a murit acum mult timp si ca e timpul sa se intoarca la realitate si sa-si reia viata nu tocmai curata pe care a duso? happy2

Numai tu sti raspunsul ca aceasta intrebare, si vreau sa-l descopar si eu cat mai curand!
Anuunta-ma la next! te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss