Abducted [+16]

Heeeii...imi cer scuze ca am venit asa tarziu... scoala.. hmm...?!

Bun, pai imi place capitolul si ce a spus Sakura si ce a facut Sasuke, ca s-au jucat amandoi...
imi place totul si de-abia astept nextul, asa ca spor la scris si te pupic! kiss

Zbye!

Ştiu că a trecut ceva timp de când nu am mai postat dar am avut o perioadă mai plină. Şi când mă gândesc că vin şi tezele.. Oh, Doamne! Sper să mai am timp să mai postez câte ceva în perioada asta. O.K, sper să vă placă acest next pentru că sincer, în acest moment nu am nici o idee de ce aş putea scrie dar sper să-mi vină ceva pe parcurs. Enjoy!
P.S: Ascultaţi asta, https://www.youtube.com/watch?v=D_zunYMJ-bM , în timp ce citiţi.

Povestea mea [+16]

Capitolul 19

     „Privea captivată mâna lui Cam, care i-o prinsese pe a ei. Până atunci nu-şi dăduse seama că nuanţa pielii lor se potrivea atât de bine. În marea de oameni mereu bronzaţi din sud, pielea ei albă o făcuse întotdeauna să se simtă altfel. Dar pielea lui Cam era atât de extraordinară, atât de nemaivăzută, aproape metalică- şi acum îşi dăd…”, am închis cartea şi am aşezat-o în linişte pe noptieră atunci când am auzit paşi apropiindu-se de uşa dormitorului. Mă întrebam de fiecare dată cum puteau acei paşi să fie atât de egali, auzindu-se mereu cu un mic ecou tremurat în liniştea deplină a casei. Mi-am ridicat privirea când uşa s-a deschis, zărind trupul bărbătesc din prag. Şi-a aruncat privirea preţ de câteva secunde peste corpul meu, apoi a înaintat, aşezându-se lângă mine. Am tresărit când i-am simţit degetele mângâindu-mi obrazul uşor, întorcându-mă spre el.

   -Am crezut că pleci. Aşa mi-ai spus azi dimineaţă, Sasuke, am murmurat, auzindu-mi vocea puţin răguşită.

     Mi-a prins mâna şi m-a tras peste el, sărutându-mă apăsat peste gură. Mi-a muşcat buza obligându-mă să-mi deschid gura. În cele din urmă i-am simţit limba încolăcindu-se cu a mea, într-un vals nebun şi periculos. M-am desprins din sărut atunci când am rămas fără aer, aşezându-mă înapoi lângă el. S-a aplecat peste pat şi şi-a scos o ţigară din pachet, aprinzând-o. Fumul s-a împrăştiat în câteva secunde în toată încăperea. Trăgea cu lăcomie din acel drog şi mă întrebam ce-i plăcea atât de mult. Niciodată nu am fumat. Nu m-a interesat să mă autodistrug. Viaţa avea oricum această plăcere vinovată şi am considerat că nu era necesar să o ajut şi eu. I-am scos ţigara din gură, stingând-o într-o scrumieră pe care o văzusem abia atunci. S-a strâmbat şi s-a întins după mâna mea, dar nu am vrut să i-o dau înapoi.

   -Eşti rea. Foarte rea! Şi fete rele trebuiesc pedepsite! a spus, uitându-se serios la mine dar colţurile buzelor sale îl trădau, zâmbind uşor diavolesc.

      S-a aplecat să-mi depună încă un sărut peste buze dar m-am ridicat din pat. Aşa cum mă aşteptam, m-a urmat, venind ameninţător spre mine. Nu voiam să mă joc, nu prea eram într-o dispoziţie bună pentru a-i suporta plăcerile. M-am întors spre el şi acesta a început să-mi urmărească linia claviculelor cu degetul, zăbovind în adâncitura dintre ele. Am tras aer în piept simţind cum mi se face pielea de găină. S-a aplecat spre mine şi buzele lui erau atât de aproape de gâtul meu, încât am pus mâna pe umărul lui şi am făcut un pas înapoi. M-a mustrat din priviri, apropiindu-se încă o dată de mine, reuşind cu un gest prea rapid să-şi aşterne buzele peste pielea albă a gâtului meu, plimbându-le rapid. Am încercat încă o dată să mă despart de el dar mi-a prins încheietura, fiindu-mi imposibil să evadez din strânsoarea lui. I-am murmurat numele apăsat atunci când a coborât spre adâncitura decolteului meu însă nu s-a oprit. Îi simţeam pofta lacomă cu care-mi savura pielea, prinzând-o uşor între dinţi de câteva ori.

Închizându-mi ochii rememoram inconştient scenele întâmplate acum mult timp, în acea casă. Atunci când, în toiul nopţii, auzeam soneria şi mă ascundeam printre pernele murdare. Paşii urcând pe scări şi mâna ce mă prindea de încheietură, smulgându-mă din liniştea apăsătoare, împingându-mă pe hol şi aşezându-mă pe un pat alături de un bărbat al cărui chip nu îl mai văzusem niciodată şi poate că nici nu aş mai fi făcut-o vreodată. Însă când buzele lui le-au atins încă o dată pe ale mele, realitatea a năvălit peste mine, gustul său de mentă trezindu-mă din amintirile dureroase. Am simţit cum boabe de apă mi se rostogoleau încet peste obraji, simţind din nou acea teamă pe care o împărtăşeam cu Ino şi celelalte fete acum ceva timp. Sasuke s-a desprins din sărut imediat ce mi-a simţit lacrimile peste buzele noastre, dar a continuat nepăsător peste câteva secunde. Am crezut că… Ce am crezut de fapt? Că o magie a unei poveşti pe care mi-a împărtăşit-o acum câteva zile va schimba povestea? Nimic nu ar fi schimbat ceea ce sunt- jucăria oricui. Neputincioasă, singură, înfricoşată. Rememoram acum, după mult timp, tot ceea ce simţeam de când am privit pe geamul dubiţei în acea zi, în mijlocul pustietăţii. În ziua în care Hinata nu avea să mai vadă soarele niciodată.

M-am smucit în cele din urmă din braţele lui, însă privirea lui furioasă m-a oprit din a mă face nevăzută pe coridor, departe de el. M-am cutremurat când palma lui a făcut contact cu obrazul meu, împingându-mă în perete. M-am prelins de-a lungul său, atingând şocată podeaua. Mi-am dus degetele peste locul lovit, simţind o picătura de sânge alunecându-mi în colţul gurii şi în acel moment o nouă avalanşă de lacrimi a început să-mi curgă din ochi. Nu-mi păsa că Sasuke se uita la mine şi vedea cât de tare mă afectase comportamentul lui. S-a aplecat şi m-a ridicat cu putere în picioare, probabil învineţindu-mi încheietura. M-a împins încă o dată în perete, văzând cum şi-a încleştat pumnul. Am închis ochii, aşteptând lovitura şi gândindu-mă că pumnul său avea probabil să mă aducă la inconştienţă. Dar pumnul său mi-a atins uşor tâmpla, izbindu-se cu putere de perete. A înjurat, privindu-mă cum mă abţineam cu greu să nu gem de frică. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost uşa închizându-se în urma sa şi în secunda următoare eram acoperită de perne în pat, ascunzându-mi lacrimile ce nu se opreau.

Nu-mi venea să cred că Sasuke a făcut asta. Am avut încredere în el, greşeala mea. Realizam cât de uşor este să-ţi pierzi încrederea faţă de cineva, cum tot ceea ce simţi se schimbă în câteva secunde. Poate că aş fi vrut acum să vină şi să se aşeze lângă mine, să-i citesc părerea de rău din ochi. Dar nu suntem în filme. Nici un băiat nu o să facă asta vreodată.. Dar îmi pasă, întotdeauna o să-mi pese. Nu pot doar să dispar? Auzeam o voce ce-mi şoptea la ureche: „Fă Pământului o favoare, Sakura, şi i-a un pumn de pastile. Înghite-le cu puţină vodkă. Renunţă. Şti că nu poţi face asta. O să eşuezi, încetează să mai încerci. Nimeni nu te place. Nimeni nu te vrea. Omoară-te, omoară-te” şi cu acea voce, am adormit fără să-mi dau seama.

To be continued…

Destul de trist. Dar mi-am dat seama ca Sasuke a facut toate astea pentru ca l-a respins. Astept next-ul. Ja ne!

Bună, bună, scumpa mea Katherine! kiss

Din păcate ajung a doua de această dată, dar aseară, deşi ţi-am citit capitolul, am fost mult prea obosită ca să mai dau comm. Mi-a plăcut la nebunie! A fost un next foarte reuşit, după părerea mea, în care am regăsit alte semne de întrebare. Sunt chiar foarte curioasă să aflu ce s-a întâmplat cu acel Sasuke blând şi dulce din capitolul anterior şi unde va mai ajunga această poveste ce sper eu că nu se va termina niciodată! Îţi urez spor la scris şi multă inspiraţie, şi timp liber desigur. *Hugs!* kiss

Bună.

Deci am parcurs cu răbdare cele 19 capitole şi pot să afirm că am rămas plăcut surprinsă. În primul rând, nu ştiu dacă tu îţi dai seama, dar ai evoluat extraordinar de mult, de la început ai avut talent, dar pe parcurs ţi-ai cultivat acest dar şi ai ajuns la o descriere plăcută cititorului, adică mie.

Nu o să intru prea mult în detalii, ai descriere bună, am spus asta şi mai sus, cuvintele se mulează perfect pe scheletul capitolului, făcându-mă să vizualizez foarte uşor evenimentele prin care trece personajul principal. Din punctul meu de vedere, la capitolul dialog şi naraţiune stai bine. Deasemenea, de la capitolul 4 cred, ai avut o estetică impecabilă, şi mă încântă faptul că foloseşti alineatul şi diacriticele. O greşeala frecvent întâlnită la tine în fic a fost numele lui Sasuke, unori îl scriai Sasule, cred că de oboseală. Atât am de comentat, deşi nu prea am fost atentă la gramatică.

Ideea mi se pare interesantă, mai ales că este atât de verosimilă în zilele noastre. Biata Sakura, a rămas fără nimic şi a trecut prin atâtea, sper ca măcar viitorul alături de Sasuke să îi fie mai roz. Acum, apropo de acest cuplu îndrăgit de mine, mi se pare mie, sau se ivesc câteva sentimente atât din partea lui cât şi din partea ei? Abia aştept continuarea.

Spor la scris. Baftă la teze, şi pe mine mă macină aceeleaşi griji cotidiene, oricum cred că o să iei zece. Aştept cu nerăbdare nextul.

Requiem.

Hey, darling! in love

Ai evoluat foarte mult de la ultimul next! Cum era de asteptat, mi-a placut foarte mult si acesta. Nu stiu ce s-a intamplat cu Sasuke in capitolele anterioare era dragut si bland, iar acum este un nesimtit idiot. Nu inteleg ce i-a facut Sakura ca sa merite bataia aceea. Saraca, nu ar fi trebuit sa aiba incredere in el. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la idei. Te pup! kiss

NEXTUUUUUUUUUUU!!!!!!!!! Hai ca imi place la nebunie!!!!! Am trecut si eu pe aici si vreau sa iti spun ca e genialllllll!!!!!

Anneyong!

Deci...draga mea am ajuns ai eu pe aici! happy2

Si a fost de-a dreptul GENIAL!!! in love

Deci ma bucur atat de mult ca ai adus next-ul! in love

Abia astept sa vad ce idei iti mai vin.. think

Deci sa ma anunti la next neaparat! in love

Sper sa il aduci repede... puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Capitolul a fost superb,dar m-a uimit acea voce de care spunea Sakura.
Nu s-a sinucis nu? A spus ca a adormit cu acea voce. Sper doar ca acel somn sa fie doar de cateva ore. Mi s-a parut putin ciudata reactia lui Sasuke dupa ce a vazut ca Sakurei ii curge sange si plange...ma intreb de ce oare a reactionat asa think

Oricum, sper sa vii repede cu nextul si succes la teze.
~Sayonara~ a hug

Hei, merci de anunt!
Cand am apasat pe link-ul cu melodia spusa de tine, mi-au aparut reclame cu mercador!
Vrei iubit? Intra pe mercador si-ti gasim cumparator! lough

In fine, mai ca-mi dadeau lacrimile cand am citit partile in care "cineva" ii spunea Sakurei sa se omoare!
Sasuke e un mare porc, nu ma intereseaza ca a facut asta din cauza ca l-a respins. Bruta ce esti!
Bine.... merci de anunt!
Sper sa ma anunti in continuare!
Abia astept next!
Savvy! jos palaria in fata

Deci plang. Tu chiar vrei sa mor ? Cum de a indraznit sa ii faca sa ceva ?
Sasuke vrea bataie de la mine, asta e sigur. Chiar nu pot sa cred....
as fi recunoscatoare daca data viitoare m-ai anunta, dar oricum, chiar daca ai zis ca nu ai inspiratie, next-ul a oest grozav, imi place enorm.
Ja ne !

~~Edit mai tarziu~~

Hei, am ajuns si eu cu acel comentariu la care iti eram datoare.
Mi-a placut, a avut atatea sentimente, aproape ca am plans si eu nu numai Sakura Si acea melodie pe fundal..
Cum a mai spus cineva inainte (imi cer scuze, dar nu m-am uitat si la nume), Sasuke a facut toate acele lucruri (incepand de la palma, pana la pumn) pentru ca a fost respins. Sper sa se trezeasca la realitate si sa-i ceara scuze Sakurei, sau sa prinda curaj Sakura si sa-i spuna vreo doua vorbe, asta daca mai ramane in viata dupa

Bun, deci cam asta a fost si eu acum iti urez spor la scris idei cat mai bune!

Pup you!

Doamne!!!!!! huh?

Fix cand credeam ca Sasuke s-a schimbat, poof! face asta... Am citit si am tot citit, si am citit si mai departe si chiar am crezut ca m-ai pacalit cu atitudinea de bad, apoi de good boy a lui Sasuke. Eram gata sa pun pariu happy

Bine ca nu l-am pus ca sigur pierdeam rolling on the floor

M-a surprins total reactia lui. Si mai surprinzator este faptul ca a mai si plecat pe deasupra !! hmm...?!

Ceva se intampla acolo.
Vreau next kiss

si sper ca o sa ma mai anunti, nu ? puppy eyes

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 03 Dec 2013, 18:28

:o O, Doamne! M-ai lasat cu gura cascata! A fost asa .. asa de ... frumos si ciudat si plin de emotii. Simteam un sentiment straniu cand am vazut anumite parti mai sensibile. Merci ca m-ai anuntat! Bafta la scris si spor la citit!

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 17:22

Bună îngeraşi! Şi eu vă urez succes la teze, dacă încă nu le-aţi dat deja, şi sper să luaţi doar 10! Avada Kedavra, mă gândeam eu că s-au întâmplat greşelile cu „Sasule” în loc de Sasuke dar niciodată nu am stat să verific. Am început să corectez destul de des capitolele cu auto-corectorul dat de la Microsoft Word pentru că ori nu am chef, ori nu am timp şi atunci când ajunge la numele lui Sasuke, îl preia ca pe o greşeală şi îl auto-corectează „Sasule”. Când o să am timp liber mai mult o să iau fiecare capitol în parte şi am să corectez. Vă mulţumesc mult pentru comentarii, guys. Voi mă motivaţi cel mai tare să scriu, pentru că sunt şi gurile rele care îmi critică destul de urât fic-ul acesta. Însă nu pun la inimă pentru că ştiu că totuşi am şi eu puţin talent încât să iasă ceva drăguţ. Şiii, acest capitol îl dedic unei fete foarte amabile, Demy, cu care am stat puţin de vorbă şi mi s-a părut o fată foarte de treabă. Enjoy!

Povestea mea [+16]

Capitolul 20

A doua zi dimineaţă am încercat să mă ascund de razele ce intrau printre perdelele albe, transparente. M-am ridicat din pat şi privirea mi-a căzut, involuntar, pe încheietura mâini mele. Aşa cum m-am aşteptat, era vânătă şi atunci când am încercat să mi-o ating, mi-am muşcat uşor limba de durere. Am revăzut scenele din seara precedentă, Sasuke care voia să se joace, eu respingându-l şi mai apoi.. Bătaia. Am zâmbit strâmb, încercând să nu mă gândesc la nici o încheietură învineţită sau cuvinte de gheaţă ce mă îndemnau să-mi curm suferinţa. M-am strecurat pe hol, încercând să nu fac gălăgie. Mi-am dat seama că Sasuke nu mai urcase înapoi în pat, probabil mulţumindu-se cu canapeaua. Nu-mi păsa oricum, nu după tot ce îmi făcuse aseară când începeam, în sfârşit, să am încredere în el. Am deschis uşa şi am scos câteva înjurături când scârţâitul a întrerupt liniştea. Am auzit un murmurat iar apoi voci, voci pretutindeni. Le auzeam cu diferite accente, tonalităţi. Unele îmi urlau în urechi, altele şuşoteau în spate.
    Am încercat să mă îndepărtez, dar mă urmăreau pe hol, apoi jos pe scări. Mi-am dus mâinile la urechi, fugind. Vorbeau, murmurau, râdeau. Îmi auzeam numele strigat de mii de ori. „Ce mai aştepţi, huh? Omoară-te!” le auzeam şi mi-am dat seama că aveam să înnebunesc. Nu ştiam de unde veneau aceste voci, dar umbrele aruncate de obiecte se înălţau, formând corpuri mici care mai apoi au început să păşească spre mine. Era imaginaţia mea? Hinata şi Ino mă priveau urât, la capătul holului, încercând să mă prindă din urmă. Mâinile lor atârnau pe lângă corp ca nişte paie, albe ca varul, iar feţele lor străluceau, orbindu-mă. Mă urau, încercau să mă prindă, să mă strângă de gât şi să-mi plătească pentru toate lucrurile pentru care le-am făcut. Ştiam că sunt invidioase. Invidioase că eu eram aici, bucurându-mă de o gură de aer proaspăt şi luptând în continuare, iar ele acolo, blestemând, dorind să se întoarcă, ştiind că nu era corect ca o fată ca mine, slabă şi temătoare, să se afle aici, în locul lor. Aşa am fost mereu.. Îmi strigau numele şi ecourile mi se loveau de timpan, vibrând ameninţător în jurul meu.

      -Linişte! Am murmurat, însă nu mi-am auzit vocea în gălăgie.

Degetele Hinatei s-au arcuit şi i-am văzut zâmbetul angelic transformându-se într-o schimonoseală oribilă. Mâna ei a trecut prin trupul lui Ino, strângându-mi gâtul. Am încercat să ţip, dar nu aveam voce. Am închis ochii, simţind lacrimile ce vor să iasă afară. Lucrurile nu ar fi trebuit să fie aşa, eu ar fi trebuit să lupt şi să câştig. Totul e atât de complicat!

      -Nu sunteţi aici. Voi sunteţi moarte! am urlat, desprinzându-mă din ghiarele fetei.

M-am împiedicat, simţind cum plutesc pentru câteva secunde departe, într-un alt univers. Vocile se auzeau deasupra mea, undeva unde probabil că nu am fost de fapt niciodată, aproape imperceptabile. De ce se întâmplă asta? De fiecare dată când te decizi să lupţi este ceva acolo jos ce te trage înapoi, viaţa îţi plănuieşte apoi o nouă lovitură, şi poate încă una. Umbrele negre ce vor să te prindă pe veci te înnebunesc. Mi-era frică de mine, de ceea ce puteam să aud şi să văd. Oare îmi pierdeam minţile cu adevărat? Însă am simţit duritatea scărilor iar apoi am căzut, rostogolindu-mă. Am încercat să mă târăsc neputincioasă pe covor, simţind rana deschisă din abdomen. Sângele se îmbiba cu materialul la fel de roşu al covorului, fără să creeze un contrast. Am tuşit sec, epuizată, întorcându-mă pe spate. Albul tavanului mă orbea, acaparându-mă, şi în scurt timp imaginile s-au diluat, lăsându-mă inconştientă în liniştea deplină a camerei.

     Am deschis ochii instantaneu când am auzit uşa deschizându-se. Nu mă aşteptam să mă trezesc în pat, învelită. Speriată, mi-am ridicat pătura, pipăind bluza albă acum schimbată în roşu datorită sângelui. Sasuke stătea sprijinit de uşă, privindu-mă confuz. Ce gândea acum, că am încercat să mă sinucid? Nu ar fi fost de mirare, păream genul de fată care ar face aşa ceva- mă gândisem fără să vreau de multe ori la acest lucru, fapt care mă punea într-o lumină total neinteresantă legat de acest subiect- şi brunetul mă analiza ca şi când data viitoare când avea să mă lase singură în casă ar trebui să mă lege.

      -Eşti bine? s-a trezit întrebând, în loc să mă certe pentru ceea ce făcusem.
      -Sunt bine.
      -Nu araţi bine, a murmurat, venind mai aproape de mine.
      -Atunci nu te mai uita.

   Mi-am întors privirea, aţintindu-mi-o pe geam. Am rămas înmărmurită când am văzut întunericul nopţii înlocuind lumina soarelui. Cât dormisem sau, mai bine spus, cât zăcusem acolo jos, inconştientă? Speram să fiu bine, trebuia să fiu bine. Acum mult timp mi-am promis că am să lupt şi nu am de gând să mai încalc încă o promisiune, să mă mint singură aşa cum obişnuiam să o fac până atunci. „Dar ultima dată când ţi-ai promis asta ai văzut-o pe Hinata strângându-te de gât. Şi vocile. De ce nu renunţi acum, cât încă mai ai ocazia?”. Mi-am scuturat capul, încercând să-mi alung acest gând pentru că data trecută această voce aspră mă sfătuise să mă omor.

      -Oh şi, cât despre rană, este bine. Am curăţat-o, trebuie doar să îţi pui tricoul de acolo pe care ţi l-am lăsat. Nu o să te întreb ce s-a întâmplat, ceva îmi spune că n-am să te cred.

   Am râs nervos şi i-am mulţumit înainte de a-l lăsa să se facă nevăzut. Nu înţelegeam de ce se comporta dintr-o dată aşa însă acesta era ultimul lucru la care voiam să mă gândesc. M-am ridicat încercând să nu bag în seamă durerea cauzată în urma efortului şi mi-am scos repede bluza, evitând contactul vizual cu rana, apoi punându-mi tricoul lui şi aşezându-mă în pat. Am zâmbit, simţindu-i mirosul întipărit în material şi am adormit cu mirosul său ce-mi invadase nările.

To be continued…

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 17:39

Buna, Katherine! kiss

Iti multumesc din suflet pentru mesaj. Sa stii ca il asteptam de ceva timp, dar a meritat asteptarea! A fost un capitol foarte frumos.Se pare ca sfarsitul tragic al Hinatei si al lui Ino incep sa actioneze negativ asupra terifiatei noastre rozalii. Comportamentul lui Sasuke devine, intradevar, foarte ciudat; adica, acum te bat, acum te iubesc. Who understand you, guy?! Astept urmatorul capitol, care sper ca va veni cat de curand. :o3 Iti urez multa inspiratie si cat mai mult timp liber! Te-am pupat. kiss

K. V. ^^

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 18:02

~~Edit~~
Am revenit cu un comentariu. Acum am ajuns acasă de la şcoală şi am reuşit să îţi citesc opera. Nu ştiu dacă tu ai observat, dar ai evoluat enorm de la primul capitol până la acesta. Descrii atât de bine, parcă mă legi strâns cu lanţuri invizibile şi mă tragi în firul poveşti. Acţiunea din punctul meu de vedere este lentă, dad ritmată, ţinându-mă într-o constantă stare de curiozitate.
În acest capitol nu am văzut decât două greşeli:

*imperceptabile~ imperceptibile
*Sângele se îmbiba cu materialul la fel de roşu al covorului, fără să creeze un contrast. (Sângele nu are cum să se îmbibe, materialul se îmbibă cu lichidul, nu invers. Puteai să scrii în loc de se îmbiba cu materialul ~ îmbiba materialul)
Spor la scris şi aştept nextul cu nerăbdare.

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 19:15

Hey!
Ma bucur ca ai adus nextul! Capitlul a fost foarte frumos, mi-a placut la nebunie!^.^ Sasuke, tipul asta incepe sa ma calce pe nervi: cand o bate pe Sakra, cand ajuta. Si mai ales niciodata nu da destule detalii, nu isi exprima sentmentele, intr-un cuvant nenorocit! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la scris si la idei! Kiss! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 19:27

~~Edit maine~~

Am revenit Bun pai mi-a placut enorm, si taci tu cu fazele de la inceput cum ca "n-am avut inspiratie" si bla bla bla.. -.- Adica serios, esti una din cele mai inspirate persoane la facut ficuri pe care o cunosc
Nu stiu exact ce as mai putea sa mai adaug...mi-a placut enorm si acum astept continuarea cu nerabdare.

Pup dulce
See ya!

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 09 Dec 2013, 19:57

Buna !
Multumesc de anunt, sper sa il primesc d=si data viitoare si imi cer scuze ca ajung atat de tarziu.
Imi dedici mie capitolul ? De ce ? Eu nu merit o asa onoare, oricum, multumesc mult, e un capitol incredibil, desi usor terifiant.
Nu ma mira ca Sakura a inceput sa o ia razna avand in vedere cate a vazut si prin cate a trecut saraca.
Dar ma mira comportamentul lui Sasuke, sau mai bine zis ma baga in ceata, cum poate sa se poatre cu o asemenea discrepanta de la un moment la altul ?
Astept lamuriri si next-ul, care sper sa vina repede.
Te-am pupacit dulce de tot, draga mea.
Ja ne !

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 10 Dec 2013, 14:39

Ce frumos si trist! Am o intrebare .. de cand este Sasuke asa ... dulce? Sau nu stiu cum sa ii zic. Ma rog, imi pare rau pentru Sakura .. adica nu stiu ce s-a intamplat cu ea ... sau se intampla ... Dar merci ca m-ai anuntat! Bafta la scris si la citit!

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 10 Dec 2013, 19:15

Scuze ca nu ti-am mai comentat la fic, dar am avut mult de invat si am intrat abia azi. :( Iti multumesc ca nu ai incetat sa ma anunti de fiecare data cand puneai un nou capitol, ficul a ramas la fel de genial..ba nu, chiar mai bun. Ce-i in mintea lui Sasuke? Sau e doar o simpla jucarie? Imi vine sa-l distrug. Te rog sa ma anunti ca si pana acum. Spor la scris si bafta la scoala! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 11 Dec 2013, 10:59

Hey, deci... a fost foarte misto!
Ascultam "let it go", iar atunci cand a cazut a inceput sa tipe aia "Let it gooo Let it gooo!
Mai sa cad de pe scaun de ras!
In fine, capitolul a fost trist, ca celalalt, iar eu suparata, ca data trecuta pentru ca mai vreaaaauuu!!! crying

Crede-ma, l-am citit dintr-un suflu! Chiar daca im i faceam temele, dar asta nu conteaaza! lough

Bine, succes si tie la teze! Sper sa iei 10 la toate!
Savvy! jos palaria in fata

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 11 Dec 2013, 20:04

Anneyong draga mea! hi!

Deci...deci..deci...ce avem noi aici??! Inca un capitol genial corect?! think

Deci...tot nu am inteles...Sakura devine oschizofrenica?! sau care-i faza?!
Adica...doar nu a fost real totul?! what?

Sau a fost...?!
Si Sasuke...care-i faza frate?! Adica acum e dragut si dulce, acum e un ne*imtit si jumatate... hmm...?!

Deci....sa ma anunti si pe mine la next! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 12 Dec 2013, 18:29

Hei

Mersi ca mai anuntat de next si scuze ca nu am venit mai devreme cu un comentariu, dar am avut o saptamana incarcata. Dar acum sa lasam asta de o parte si sa revin asupra acestui capitol care a fost genial, dar ce se intampla cu Sakura? Nu imi spune ca tot ceea ce s-a intamplat a fost real?! huh?

Sakura ca Sakura, dar Sasuke asta e din ce in ce mai ciudat; adica odata ii dragastos cu ea si o ingrijeste dupa devine nepasator...care-i faza? De ce se comporta asa? Are dubla personalitate?
Sper sa faci un capitol si din perspectiva lui sau sa mai dezvalui ceva din viata lui precedenta ca sa mai ii inteleg si eu aceasta personalitate. Adica serios acum, chiar are un temperament schimbator, foarte schimbator... Dar sa lasam asta. Pana data viitoare te-am kiss

~Sayonara~ a hug