Abducted [+16]

Subiect: Re: Abducted [+16] Joi 12 Dec 2013, 21:55

Scuze ca n-am mai comm dar sti cum e cu tezele si mai am o teza asa ca voi fi scurt ca de obicei. Capitolul a fost frumos, mersi ca ma-ai anunta . Ja ne!

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 15 Dec 2013, 20:26

Hei guys! De data asta am reuşit să vin puţin mai repede cu next-ul decât săptămâna trecută. Vă apreciez foarte mult părerile- de bine, surprinzător- şi vă mulţumesc că sunteţi aici pentru mine! V-am mai spus asta până acum? Sper să nu vă dezamăgesc cu nici un capitol şi să mă ridic la limita aşteptărilor, pentru că mereu urmăresc să progresez. Fără alte comentarii, vă urez lectură plăcută!

Povestea mea [+16]

Capitolul 21

   -Sasuke?

      Mă plimbam pe holul pustiu, realizând cât de bine îl cunoşteam chiar şi fără o sursă de lumină. Mă ţineam de perete, verificându-mi permanent calea cu cealaltă mână. Când am atins ceva rece, am tresărit fericită, apăsând pe întrerupător şi lăsând lumina palidă să se împrăştie pe lângă mine. Fără să vreau privirea mi s-a întâlnit cu ceasul aflat sus, ce ticăia încontinuu- trei dimineaţa. M-am frecat la ochi, simţind pentru prima dată de când mă ridicasem din patul gol cât de obosită eram. Dacă aş fi ştiu cât e ceasul! I-am mai strigat încă o dată numele brunetului înainte de a mă strecura în toaletă, închizând uşa în urma mea; nici un răspuns, aşa cum mă aşteptam. Mă întrebam doar unde era la ora asta.
Am deschis robinetul şi am lăsat apa să curgă, aplecându-mă peste chiuvetă şi întinzând palmele pentru a cuprinde puţină apă, stropindu-mi faţa. M-am scuturat capul şi mi-am şters mâinile, ridicându-mă, spre surprinderea mea, mult mai obosită decât înainte. Mi-am plimbat degetele peste punguţele vineţi de sub ochi. Arătam îngrozitor şi mă simţeam aşa. Expusă şi singură, cu orice dement ce-mi poate sparge uşa, răpindu-mă. Până la urmă nu trebuia să uit de ce eram aici- cineva voia să mă ducă înapoi de unde am venit sau să mă omoare- şi nici una dintre variante nu-mi surâdea.

   -Sakura.. am auzit o voce slabă şoptindu-mi la ureche şi am rămas înmărmurită văzând în oglindă imaginea lui Ino în loc de a mea. Ce cauţi tu pe acest Pământ? De ce mai trăieşti încă? Eu, mai mult decât oricine, meritam să fiu acolo. Eu trebuia să lupt!

      M-am dat un pas înapoi, lipindu-mă de peretele rece. „Ea nu e aici. Nu există. E moartă Sakura, gândeşte-te. Ai văzut-o acolo, atârnând sufocată de funie. Nu are cum să fie aici!”, mi-am spus, îndreptându-mă spre clanţă fără să pierd din vedere oglinda, unde faţa blondinei îmi zâmbea sadic. Am alunecat, prinzându-mă la timp de ceva. M-am uitat în jos, ducându-mi mâna la gură ca să-mi înnăbuşesc ţipătul. Sânge. Sânge peste tot; pe pereţi, pe oglindă, pe uşă, pe podea. Curgea cleios, murdărindu-mi faţa. Am încercat să mă scutur însă părea să mi se lipească de trup, ca un magnet. Eu atrăgeam sângele, eu ar fi trebuit să mor. Respiram alert, căutând din priviri uşa, însă nu puteam să disting nimic datorită roşului de pretutindeni. Ino şi-a întins mâna, chemându-mă, alinându-mă. Voia să vin la ea, şi pentru un moment m-am gândit să cedez. Simţeam teama cu-mi pulsa în vene, învârtindu-mă în micuţa toaletă, zăpăcită. Nimic care să mă ajute, să mă motiveze. M-am năpustit spre podea, prinzându-mi genunchii le piept şi legănându-mă precum o nebună. Disperare, disperare, disperare, disperare. Vreau să se oprească. Am închis ochii, tremurând din toate încheieturile. Mă panicam, deveneam claustrofobă.
      Dar am auzit uşa deschizându-se şi paşi pe scări. Era el.

   -Sakura, eşti aici? i-am auzit vocea prin uşă.

      Am încercat să articulez cuvântul „Da”, însă limba mi se încurcase în gură. Nu mai gândeam logic, încă aşezată la podea, încă văzând pretutindeni sânge. „Nu pleca. Intră, Sasuke! La nai*a, intră, pentru că am să înnebunesc!” urlam în minte şi parcă auzindu-mă, brunetul a deschis uşa.
S-a năpustit în încăpere, aplecându-se şi prinzându-mă de umeri. Mi-am cufundat faţa în părul său, inspirându-i parfumul. Eram în siguranţă acum, simţind că nici o faţă albă din oglindă sau degete reci împleticite în jurul gâtului mei nu aveau cum să mă mai rănească. Şi apoi am înţeles. Sasuke- el era ceea ce aveam nevoie. Salvarea mea. Dacă nu era lângă mine, lăsându-mă singură, începeam să-mi imaginez lucruri. Eram afectată psihic şi acum că aveam mai mult timp singură, toate problemele mă ajungeau. Am crezut că.. N-am crezut de fapt nimic!

   -Mai şti când ţi-am spus că sunt bine? am şoptit, încă tremurând. Am minţit.

      M-a ridicat, ţinându-mă în braţe. Orice urmă roşie înfricoşătoare dispăruse, ca şi când nimic nu ar fi existat acolo. El mi-a înălţat cu un deget bărbia, forţându-mă să-l privesc în ochii săi de smoală ce mă atrăgeau înăuntru malefici, deşi păreau atât de calzi şi voioşi. Am închis ochii, încercând să evit privirea lui. Buza îmi tremura şi mi-am dat seama că încă mai eram în stare de şoc. Dacă deschideam acum ochii, aveam s-o văd din nou pe Ino zâmbindu-mi ameninţător? M-am trezit strângându-l mai aproape de mine şi-i simţeam respiraţia lovindu-mi-se de obraji. Cât era de aproape?

      M-a condus înapoi în cameră, ascunzându-se în întuneric. Îl auzeam cum respira sacadat, obosit. M-am abţinut să nu îl întreb unde a fost pentru că-l simţeam, de asemenea, nervos.
Mi-am dus mâna la buze, trecându-mi degetul mare într-o mişcare ce putea părea senzuală, în colţul guri. Pipăiam încă rana aproape invizibilă pe care mi-o făcuse în acea seară, şi mi-am desprins mâna dintr-a lui, lăsând-o să cadă pe lângă trupul meu firav. S-a oprit, ştiind că mă analizează ca un prădător în întuneric.

   -Uite Sakura, ştiu că nu a fost..
   -Nu, e O.K, sincer, a fost doar o buză spartă şi o zgârietură pe braţ, am minţit, încercând să nu încep să mă joc cu degetele, trădându-mă.

      A început să râdă nervos, trăgându-mă după el în pat.
M-am auzit cum suflu cu un mic ecou în cameră. Paşii noştri erau mai lenţi, părând să împietrească o dată cu timpul. Mi-a luat o infinitate să-i cuprind braţul, forţându-mă să nu mă mai gândesc la Ino sau la Hinata. Trebuiau să fie departe, pe o altă lume, într-un alt loc. De ce mă terorizau? Încă nu eram convinsă dacă era doar imaginaţia mea sau eram cu adevărat bântuită. Îmi auzeam bătăile inimi şi genele lipindu-se atunci când clipeam, la unison. Temperatura devenise brusc mai mare, forţându-mă să respir pe gură. Mi-am muşcat limba panicată, simţind degete ce mi se plimbau pe spate, împingându-mă uşor înainte; era Sasuke.

   -Dacă ai avea şansa să rămâi în Rai sau să cazi, terorizând oamenii, trăind ca nişte fantome, ce ai alege? m-am auzit întrebând. M-a privit ciudat, neînţelegând de ce am spus acest lucru. Nici eu nu înţelegeam. Uită de asta, am continuat, aşezându-mă pe pat.

      Mi-am pus capul pe pernă lângă el, întorcându-mă în partea opusă, ascunzând sentimentul de frică şi singurătate, totul combinat în panică. Simţeam cum pic de la mare înălţime în gol şi m-am zvârcolit o fracţiune de secundă. Aveam un nod în gât şi ceva îmi spunea că urma să plâng. Începeam să fiu disperată.

   -Îmi pare rău! mi-a mărturisit şi nu înţelegeam dacă se refera la ieşirea lui sau la faptul că eram complet nebună, văzând şi trăind cu impresia că două fiinţe moarte mă urmăresc.

      Razele luni i-au luminat faţa atunci când s-a aplecat să mă sărute.

To be continued…

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 15 Dec 2013, 20:34

Awesome ! Un capitol genial ca de obicei, desi cam scurt. Cred ca Sakura chiar a inebunit, dar cu siguranta Sasuke o va salva. La un moment dat chiar nu am inteles daca sunt pe hol, in dormitor sau in pat, dar cred ca este vina mea...Oricum, capitolul a fost foarte bine scris, chiar mi-a placut si sper sa aduci continuarea super repede. Byee !

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 15 Dec 2013, 20:45

Katherine, eşti de-a dreptul genială! <3
Descrierea a fost mirifică, cele întâmplate excepţionale iar capitolul impecabil! Mi-a plăcut la nebunie, ca de fiecare dată. Acum îmi este mult mai clar că tu chiar mă urăşti! Cum ai putut tu să te opreşti tocmai aici şi să mă laşi în suspansul ăsta? Eşti cu totul şi cu totul o sadică! Ai sfârşit totul tocmai când urmau probabil nişte scene "a-ntâia" între cei doi, iar eu una tu nu voi ierta atât de uşor! Oricum, mă bucur că atitudinea lui Sasukes-a mai redresat, tandreţea începând încet-încet să reapară.
Până data viitoare îţi urez multă inspiraţie şi timp liber, draga mea compozitoare! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 15 Dec 2013, 20:56

Deh, eu nu dau edit-uri.
Ai adus un capitol terifiant, sadic si sangeros din cauza caruia s-ar putea sa nu mai dorm la noapte.
Deci e minunat ! Imi place teroarea care mi-o strecoara in suflet fiecare capitol, imi place fic-ul tau.
Abia astept in ce stadiu de nebunie va ajunge Sakura, sau daca brunetul o va scoate intr-un fel din starea asta.
Abia astept next-ul.
Sper sa ma anunti si data viitoare.
Te pupcesc duuulce de tot. :***
Ja ne !
PS : Sper sa te mai vad pe xat :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 15 Dec 2013, 21:00

~~Edit!~~
Oh my God, eşti genială. Îmi place atât de mult povestea, modul în care reliefezi personajele. Îmi place să pătrund în mintea lor, să le aflu temerile, obsesiile, dar şi lucrurile care îi fac fericiţi. Ai mult talent în arta jonglării cuvintelor, exprimându-te foarte clar şi elegant. Sunt curioasă cum o să dezvolţi relaţiia protagoniştilor.
Spor la scris.

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 16 Dec 2013, 09:39

A fost draguuu :3 . Hai sa vedem ce mai face Suki-puki. Ja ne!

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 16 Dec 2013, 13:20

Waw ... Un capitol foarte ... emotionant, din toate punctele de vedere. Adica Sasuke ... acolo asa de dulce si ... Oh my .... Sper ca Sakura sa isi revina cat de curand posibil!! Merci ca m-ai anuntat! Spor la citit si scris.

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 16 Dec 2013, 16:45

Hey, am ajuns cu un comentariu si eu..Pai mi-a placut, a fost grozav ca de obicei si acum, ca de fiecare data, astept nerabdatoare nextul.

Deci te-am pupat si spor in continuare la scris

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 16 Dec 2013, 17:47

Hey! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul a fost genial, ca de obicei. Sasuke cu siguranta a innebunit, cand este dragut, cand pleaca, cand o batea, nici nu stiu ce sa mai cred. Mi-e mila de Sakura, sper sa nu intre intr-o depresie. Poate se vor linisti apele, si cei doi vir fi impreuna cat mai curand. Sper sa pui nextul tepde! Spor la scris si la idei! Te pup! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 17 Dec 2013, 21:45

Deci capitolul asta a fost WOW... ce se intampla cu Sakura?! huh?

chiar o bantuie Ino si Hinata sau a innebunit ea? Cel mai mult la acest capitol mi-a placut finalul, asa de dulce a fost Sasuke prin gesturile pe care le'a facut in love

Dar acum te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 20 Dec 2013, 03:34

O da! Imi pare rau ca nu am mai lasat niciun commentariu, dar am fost ocupata. Capitolele sunt geniale, astept cu nerabdare continuarea. Ai evoluat mult, cu totii am observat asta. Tine-o tot asa! Bafta la scris, te pup ! :* :* :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 22 Dec 2013, 20:31

Hei, heeeei. Doamne.. e atat de genial. Felul in care descrii, gesturile lor, tot. E un fic minunat. Mi-a placut din prima clipa in care l-am citit si nici acum nu ma satur de el. Multumesc pentru a nu stiu cata oara ca m-ai anuntat. Hai repede cu next-ul sa vedem ce o sa faca Sasuke mai departe. Te-am pupat si spor la scris! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 23 Dec 2013, 01:11

Neata!E ora 1!
Si totusi m-am gandit sa iti citesc continuarea,dupa cateva secole.
Nu am ce comenta!E perfect!
Ma rog,sper sa pui nextul mai repede,avand in vedere ca e vacanta!
Mara:) was here!
P.S.Scuze ca e sec commul dar in curand o sa imi cada ochii din cap!:(((

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 23 Dec 2013, 14:51

Honey, am ajuns și eu la tine printr-o minune. Chiar dacă traficul nu a fost atât de mare, uite-mă. Uite că te pricepi și tu la un pic de romantism -să știi că nu ucice-. Chiar dacă nu am citit mai devreme capitolele și nu am răspuns mesajelor tale private prin comentariu pe o lungă perioadă de timp să știi că le-am citit ieri. De unda naiba au apărut alea două palide ? Or fi căzut din cer ? Aș vreau eu să dispară capitolul următor, dar e o misiune imposibilă. Probabil cele două vor dispărea numai după moartea Sakurei. Dar m-am gândit mai bine și s-ar putea să fie în mintea ei. Dar pare să fie și o rază de lumină pentru ea. Sasuke.

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 24 Dec 2013, 13:22

Anneyong draga mea! hi!

Imi pare rau de inatrziere...mda...am fost cam ocupata in ltimul timp...
Deci...acest capitol a fost super...dar inca nu-mi pot da seama daca Sakura e nebuna...sau daca totul a fost real...adica...ce se intampla? think

Deci...vreau next-ul repede...si sa ma anunti si pe mine la next! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 27 Dec 2013, 15:18

Buna scumpilor! Stiu ca e vacanta si stiu ca am spus ca am inceput deja sa scriu noul capitol acum mult timp si totusi nu l-am postat. Dupa cum vedeti nu mai scriu cu diacritice, am o estetica... Mda, inexistenta, si asa va fi o perioda de doua-trei saptamani pentru ca nu mai sunt in Romania si sunt obligata sa scriu capitolele pe telefon, ceea ce pentru mine este foarte greu pentru ca nu am mai scris niciodata asa, fiind obisnuta ca tastatura calculatorului meu. Si tot cu plecarea mea din Romania are legatura si intarzierea. Sper doar sa postez cat mai multe capitole in aceata vacanta desi scriu in aceste conditii. Si, un alt amanunt este ca nu am nicio sansa sa va anunt printr-un PM de next-uri si imi cer mii de scuze. Sper doar sa vedeti si singure ca am postat si sa nu-mi asteptati PM-ul. O sa ma ocup imediat de estetica capitolelor cand ajung in Romania. Asa ca sper sa ma iertati si sa intelegeti! Sper ca ati avut un Craciun minunat si va urez acum in caz ca nu o sa mai postez pana atunci, un An Nou fericit! Nu o mai lungesc.. Enjoy!

P.S: Scuzati-mi eventualele greseli de tastare, o sa le corectez si pe acestea atunci cand am sa reusesc.

Povestea mea [+16]

Capitolul 22

Stateam asezata pe scaunul de langa masa, asteptand. Am inspirat o gura mare de aer si mi-am trantit capul peste suprafata rece, incercand sa pastrez in continuare linistea deplina din incapere, dar ticaitul ceasului mi se auzea cu ecouri in ureche si m-am ridicat, urcand in graba scarile, cate doua. Am trantit usa de perete si m-am indreptat spre "Frumosul din padurea adormita" ce inca nu se trezise. A mormait ceva atunci cand l-am tras de mana, fortandu-l sa-si deschida ochii. S-a ridicat, frecandu-se la ochi si privind ciudat incaperea, ca si cand nu ar fi stiut unde se afla si ce Doamne Dumnezeule cauta o nebuna roz langa el. Si-a acoperit fata cu palmele sale mari, incercand sa evite soarele ce batea prin draperiile ferestrei. M-a intrebat "Cat e ceasul, ingerasule?" si mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama la ce referea.

-Stai putin, m-ai numit cumva "Ingerasule"? l-am intrebat.
-Si daca am facut-o?
-Nu-mi place, am spus si a inceput sa rada.
-Ramane, ingeras.

Mi-am dat ochii peste cap, enervata. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. I-am aruncat o privire plina de rautate si am fugit inapoi jos, la masa, asteptand sa vina si sa pregateasca ceva de mancare. Cazusem la o intelegere: eu stateam cuminte in casa si el pregatea micul dejun. Nu era cea mai cinstita intelegere dar, daca as fi facut eu ceva, atunci cu siguranta am fi murit de foame. Pasii sai se auzeau domol pe scari, simtind cum mi se taie respiratia la fiecare miscare ce micsora distanta dintre noi. Devenise un obicei prost sa ma intreb de fiecare data atunci cand stateam langa el daca avea sa ma loveasca; isi pierdea repede temperamentul iar eu aveam oribila arta de a enerva lumea din jurul meu, ceea ce reprezenta dezavantajul suprem in relatia pe care o incercam a fi prietenie.
S-a ivit in bucatarie si l-am simtit obosit. A inceput sa rada pur si simplu si ma uitam la el neintelegand ce era atat de amuzant. Mi-ar fi placut sa rad acum, dar nu vedeam de ce ar trebui sa fac asta. Nu avea un ras fortat. Din contra, parea sa savureze acest lucru. Aducea putin a persoana bolnava mintal, dar am zambit. Nu stiam cand urma sa mai revad acel ras sau daca se va mai intampla vreodata in prezenta mea.

-Este totul o gluma pentru tine? iar el a murmurat un "Nu", incercand sa-si opreasca rasul. Oh, da? Si care ar fi acel lucru? am continuat si a devenit intr-o fractiune de secund serios si ma intrebam cum de reusea sa-si schimbe intotdeauna emotiile asa de repede.
-Tu.

L-am privit pret de cateva secunde atunc cand a trecut pe langa mine. Eu nu eram o gluma pentru el? Traiam cu impresia neschimbata ca eram cel mai caraghios lucru pe seama caruia putea sa se amuze- firava, sensibila si mereu acea fiinta care pune suflet in tot si in toate. Daca inca nu as fi fost suparata pentru iesirile lui si pentru faptul ca disparea inexplicabil in toiul noptii probabil ca l-as fi imbratisat. Dar nu voiam sa fac asta. Nu aveam nevoie de sentimente acum cand imi simteam libertatea mai aproape ca niciodata. Sasuke nu era bun- era doar genul de baiat schimbator, astazi te vrea si maine.. Vei fi o alta fata care face parte din grupul "prostutelor" care l-au placut, l-au iubit. Asa era cursul firesc al comportamentului sau. Greseala lui ca saruta fete, greseala lor ca se indragosteau. Eu nu aveam timp de iesiri intentionate, desi zambetul sau era sexy si prevstea necazuri, insa facandu-ma sa ma gandesc ca nu neeaparat toate necazurile sunt rele.

M-am rotit pe scaunul meu, varsandu-mi ceaiul fierbinte in poala. Am injurat, ridicandu-ma si fataindu-ma prin incapere cu lichidul ce-mi patase bluza, arzandu-mi pielea. De ce trebuie sa fiu cea mai neindemanatica persoana din lume? Am apasat clanta usi si am zambit; deschisa.
Afara era frig, atat de frig incat am simtit impulsul de a intra inapoi, insa stiam ca acestea erau singurele mele secunde afara pana cine stie cand. M-am sprijinit de veranda si mi-am incolacit bratele in jurul meu. Ma simteam libera, ca si cand as fi putut sa alerg oriunde fara nicio grija, dar stiam ca in data ce ma indepartam de acest loc eram cea mai vulnerabila tinta. Si inca nu aveam de gand sa mor. Mi-am auzit numele strigat si am inchis ochii, incercand sa simt cum corpul meu absoarbe fiecare strop din aceasta lume la care eu nu aveam acces.

Am intrat inauntru, inchizand in liniste usa inainte ca Sasuke sa ma surprinda si sa-si dea seama unde am fost. M-am asezat inapoi la masa, pregatindu-mi cel mai credibil zambet de care dispuneam atunci cand a pasit inauntru, analizandu-ma. Si-a rotit privirea pret de cateva secunde in jur, incruntandu-se. I-am urmarit privirea- geamul. "Oare... si-a dat seama? O sa ma loveasca din nou.", dar nu asta era. A fugit catre un dulap pe care nu ma obosisem sa-l observ, scotand un pistol negru. Mi-am dus mana la gura, infricosata. Teava pistolului se rotea prin camera, incetinind asupra mea. Asta a fost? Pentru atat a meritat sa lupt in tot acest timp? Aveam un nod in gat ce ma forta sa-mi inchid ochii inainte ca lacrimile sa inceapa sa curga. Nu as fi crezut niciodata ca aveam sa fiu omorata de el. Tradare; era tot ce simteam, singurul sentiment care m-ar fi facut suficient de curajoasa incat sa ma ridic si sa-l prind de gat inainte ca glontul sa-mi strapunga pieptul.
Si a apasat pe tragaci.

Pentru o fractiune de secunda lumea s-a oprit in loc. Vedeam o multitudine de culori, picaturi de apa curgand lin pe un geam. O fetita mica, cu par roz, jucandu-se pe un covoras pufos alaturi de mama ei zambitoare. Ticaitul ceasului se auzea pe fundal. Femeia s-a aplecat peste fetita, dandu-i usor parul peste ureche si soptindu-i: "Un singur lucru nu putem infrunta, nici tu, nici eu- timpul. Ne va desparti, Sakura. Nu pierde nicio secunda."
Am inghititi n sec cand glontul mi-a trecut pe langa cap, spargand geamul. O ploaie de cioburi a cazut peste mine. Respiram sacadat, lasandu-mi capul pe masa. Am simtit o mana pe umar si buzele lui mangaindu-mi obrazul.

-Ce a fost asta? m-a intrebat si nu m-am putut abtine sa nu rad ca o psihopata. Stai, stiu. Ai crezut ca o sa te omor? Doamne, Sakura. Eu nu ranesc niciodata persoanele la care tin, iar tu, crede-ma, esti in capul listei. In schimb, cel ce spiona pe-afara nu a avut o soarta prea fericita.

To be continued...

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 27 Dec 2013, 16:13

Buna, Kathy !
Sarbatori fericite si tie.
Ma bucur ca ai adus un nou capitol, nu are greseli de tastare, ori am fost eu prea prinsa de next-ul asta incredibil ca sa la observ.
Cum am zis : E uimitor, mai ales partea de la final, atat dulce cat si socanta, adica pe minem-a tinut in suspans, asa cum imi place.
Ca de obicei, iti ador fic-ul, sper sa aduci un next cat mai repede.
Te-am pupacit si Sarbatori fericite, de la Demy.
Ja ne !

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 29 Dec 2013, 11:20

o.O Deci cand am ~~auzit~~ chestia cu pistolul imi venea sa-l strang de gat! Pardon.... citit!
Deci... eram ceva gen:
-Sasuke, ti-ai sapat groapa! Ti-am scris deja numele pe al meu "Death Note". Cand o sa te prind, o sa te trantesc cu capul de peretii camerei mele, ca tot vreau sa-i fac rosii, o sa te agat de firele de la sina de tren, ca tot au murit multi oameni din vina lor... -nu glumesc- o sa scot toporul pe care il tine tata in debara, o sa-ti scot organele, o sa le dau la porumbei si resturile o sa le dau la cainii spanzurati din curtea paralela (zici ca-s prof de mate) lough

cu sina... -nu mint-.
Si atunci cand am citit ultima fraza am ramas:
-Ups.... adica, stii... sub pretextul ca... automobile si... NU VREAU SA MOR! lough

$can\'t see !!!$
Bine, cam atat!
Multumesc ca m-ai anuntat!
Sper sa continui sa o faci!
~~Capitolul a fost minunat!~~
Pardon... iar... capitolele au fost minunate!
Savvy! jos palaria in fata

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 29 Dec 2013, 15:58

Katherine, tot ce pot sa fac este sa iti multumesc ca te chinui sa scrii capitolele pe telefon pentru noi. Eu una levensc de o saptamana intreaga spunandu-mi intruna "Maine ma voi apuca de next!", dar de unde? :)) Nu am scris nimic nu din lipsa de inspiratie, ci din cauza lenei.. Mda, ar trebui sa ma pun pe treaba, stiu. Cred ca ma voi apuca mai incolo -CRED! :)).
Oricum, sa revenim la ale noastre. Mi-a placut la nebunie intreg capitolul, chiar daca nu se poate compara cu celelalte. Ceea ce am adorat la el a fost finalul, mai ales replica lui Sasuke. Deci chiar tine la Sakura pana la urma si chiar foarte mult. Probabil celelalte cititoare cred ca in scurt timp intregul calvar se va sfarsi, dar eu banuiesc exact opudul. Avand in vedere mintea ta diabolic de ingenioasa, sunt mai mult ca sigura ca acest infern va continua sa existe.
In fine, te-am pupat! Iti urez vacanta placuta, sarbatori fericite alaturi de cei dragi si tot ceea ce iti doresti in noul an -de inspiratie numai spun, caci observ ca ai din plin. kiss

*hug*

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 29 Dec 2013, 16:56

OMG!!!!!!!!!
Chiar nu am ce critica sa iti fac!
Pot sa iti spun doar sa aduci nextul cat mai repede. :)
Asa ca,bafta la tastat si sa ai un an nou fericit!
Mara:) was here!

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 29 Dec 2013, 17:51

Ce mistoo si comic, mai ales faza aia cu rasul. A fost super capitolul, astept next-ul. Ja ne!

Mna, I know, I know.. Dar aşa cum am menţionat şi capitolul precedent, a fost foarte dificil pentru mine să compun ceva pe tastele telefonului, şi, în plus, când mai aveam puţin şi terminam următorul capitol, căzuse internetul. Toată munca mea, deci, a fost complet distrusă! Dar, iată-mă, sunt vie, nu vă faceţi griji, şi m-am apucat deja de lucru la următorul meu fic care o să apară.. Nu ştiu când o să apară. Dar nu-i bai! Până atunci e probabil să-mi mai vină alte idei şi mai bune, să dau delete şi să scriu de alte o mie de ori. Sper doar să mă ierte cei pe care nu i-am anunţat de next data trecută, care nu l-au citit şi pe care o să-i anunţ că am postat înainte un capitol. Chiar dacă o să rămână gen: „What?? Nu pot să cred. Deci, deci.. Arghh!!”, dar amu’ am venit sau nu cu next-ul? Have fun!

Povestea mea [+16]

Capitolul 23

      Am zâmbit stângaci când m-am privit în oglindă şi mi-am şters faţa de prosopul curat. „Inspiră, expiră. Eşti creativă. Dacă nu tu te pricepi să minţi, atunci cine?”, m-am gândit şi am ieşit din toaletă, stingând lumina. Mi-era teamă că urma să-mi tremure vocea, să mă joc cu şuviţe de păr sau să mă fâţâi pe scaun, ceea ce m-ar fi dat de gol. Ştiuse de la bun început că voiam să ies afară, o ştia şi acum, toate aceste idei arătau ca o săgeată fosforescentă spre vinovatul adevărat: eu. Dacă nu aş fi părăsit casa pentru două minute, dacă l-aş fi ascultat, dacă.. Ce rost are? Stricasem totul şi acum aveam să plătesc, aşa că mi-am arcuit spatele şi am rămas în prag, privind spre bărbatul aşezat comod pe pat. Aproape că mă făcea să cred că era calm, că n-o să mă lovească de data asta. Dar o să o facă, îl cunoşteam prea bine.

   -Ştiu. Vrei un răspuns? Ei bine.. calculam în minte opţiunile de care dispuneam, pentru că-l vedeam analizându-mă atent ca un vultur, aşteptându-mi prima greşeală, primul semn de „Ha, am fost afară, acel spion sigur a anunţat o întreagă bază între timp. M-a văzut, ştie că suntem aici împreună. Dar ce contează? Totul e perfect, nu?”. Însă mi-am înălţat privirea şi m-am auzit spunând superior: Nu te priveşte ceea ce fac. Tot timpul am fost în casă pentru că nu am nevoie de probleme, să şti. Încă câteva săptămâni şi o să scapi de orice bănuială în privinţa greşelilor pe care aş putea să le fac pentru că o să intrăm în anonimat unul pentru celălalt.

      „Şi totuşi, nu ai avut curajul să-i spui că ai fost afară. Eşti aceeaşi fricoasă Sakura!”, mi-am auzit eu-l interior murmurând revoltat şi m-am blestemat că-mi permisesem să gândesc aşa de departe, să mă las descurajată de propria mea conştiinţă, care era legată de mine psihic. S-a ridicat, ajungând în dreptul meu în doar câteva secunde. L-am privit temătoare, simţindu-i respiraţia rece lovindu-se de obrazul meu. Mi-am închis ochii, simţind cum mă împinge uşor în perete. A murmurat ceva însă nu eram suficient de atentă încât să înţeleg. Şi-a lipit buzele de ale mele într-un gest sălbatic, muşcându-mi limba. Am gemut înfundat, simţind cum mă ridică în braţe şi încolăcindu-mi forţat picioarele în jurul abdomenului său. Şi-a coborât buzele mai jos, ascunzându-le în decolteul meu. Am gemut din nou, încercând să scap din braţele lui dar mă ţinea mult prea strâns, şi am decis că nu trebuie să-mi consum energia degeaba. I-am simţit zâmbetul pe pielea mea şi m-a lăsat înapoi jos, aruncându-mă în pat atât de repede încât tresărisem la atingerea pernelor de pielea mea. Şi-a dat bluza jos înainte de a veni lângă mine, rămânând câteva minute să mă analizeze atent. L-am privit cu o sprânceană ridicată.

   -Nu înţeleg de ce eşti aşa de interesat, i-am spus, iar el s-a aşezat lângă mine, şoptindu-mi la ureche:
   -Interesat? Vorbim de tine. Sunt fascinat!

      M-am încruntat, lăsându-l să-mi deschidă nasturii bluzei. Mi-am muşcat limba când i-am simţit degetele plimbându-se periculos de aproape de sânii mei, înainte de a geme din nou şi de a-i da satisfacţia pe care ştiam că o căuta. Nu ştiam de ce voiam mai mult, voiam să mă sărute. Nu-mi mai auzeam conştiinţa urlându-mi să îl opresc, ci stătea tăcută, lăsându-mă să mă simt complet cufundată în ghiarele prădătorului. Nu putea fi vorba de atracţie. Eu-nu-mă-simt-atrasă-de-el. Mai ales de el! După tot ce s-a întâmplat, ar fi o mare prostie să cedez în faţa unei poveşti fără speranţă. Şi atunci.. De ce m-am aplecat spre el, sărutându-i fruntea, nasul, buzele, pieptul? De ce dădeam curs acestui moment, desfăcându-i fermoarul pantalonilor? De ce îl mângâiam nebuneşte chiar atunci, făcându-l să-mi murmure extaziat numele? De ce mi-am dat jos sutienul, lăsându-l să se joace cu mine? De ce mă întreba dacă vreau să continue şi de ce am răspuns răspicat „Da”? Ce se întâmpla cu mine?

      Aerul devenea din ce în ce mai fierbinte şi simţeam cum picături de transpiraţie îmi alunecau pe frunte. M-am urcat deasupra lui, muşcându-i buzele şi trecându-mi limba apoi deasupra lor pentru a-i şterge picătura de sânge ce se prelingea în jos. Îmi mângâia spatele, lăsându-mă să deţin controlul absolut. Şi pentru prima dată în viaţă am simţit că nu fac ceva greşit, că era singurul lucru care mă putea face fericită în acel moment. L-am lăsat să se urce deasupra mea, forţându-mă să nu pierd contactul vizual atunci când a intrat în mine, făcând mişcări rapide.


      Nu ştiam cât timp trecuse, dacă eram pe Pământ sau pluteam. Am închis ochii pentru câteva secunde, încercând să îmi echilibrez respiraţia. Eram epuizată, şi am întins mâna căutându-l pe Sasuke, şi când în sfârşit îl găsisem, m-am adăpostit la pieptul lui. Era linişte, atât de linişte încât îmi auzeam conştiinţa, vorbind pentru prima dată în acea seară, spunându-mi: „Mâine o să regreţi asta”. Dar ce conta? Acum nu regretam, acum eram aici, lângă el şi nu aveam cum să regret nimic. Respiraţia lui se lovea uşor de umărul meu gol şi am înghiţit în sec. „Nu îl iubesc, nu îl iubesc, nu îl iubesc” îmi repetam, dar ceva îmi spunea că asta devenea din ce în ce mai puţin credibil. Simţeam că mă fură somnul, şi i-am auzit vocea, însă neştiind dacă era un vis sau realitate.

   -Sakura, nu vreau să mai ieşi vreodată din casă. Ai înţeles?

      Dar era prea târziu. Adormisem.

To be continued…

Edit imediat! :*

Hey! Revin şi eu după o mie de ani cu edit-ul -sunt o întârziată, ştiu :| -, însă nu e vina mea! Şcoala asta mă nenoroceşte, aşa cum probabil o face şi cu voi..
În fine, să revenim la capitol. A fost excepţional; întregul joc de trăiri şi sentimente cu care se lupta Sakura încercând să îl păcălească pe Sasuke a fost excepţional. Ziceai că era un copil mic căruia îi era frică să nu afle mama că a spart vreo vază. :)) Şi ceea ce a reprezentat bomba acestuia a fost replica de final a brunetului. Când am citit-o am rămas cu gură căscată, să mor! "Sakura, nu vreau să mai ieşi vreodată din casă. Ai înţeles?", cât de genială poţi fi?! Aştept cu sufletul la gură continuarea, căci această mică porţie de euforie servită de rândurile tale nu mi-a fost de ajuns. Rebeca vrea mai mult! Îţi urez cât mai multă inspiraţie şi timp liber. Te-am pupatt! >:D<

Buna !
Am ajuns prima !
Multumesc mult ca m-ai anuntat.
A fost un capitol extraordinar, ca de obicei.
Abia astept si urmatorul tau fic, pe care probabil ca il voi iubi la fel de mult ca pe asta.
Inca nu pot sa inteleg ce se petrece cu Sasuke, el o iubeste sau nu pe Sakura ? Ar fi dragut un capitol din punctul lui de vedere.
Ei bine, astept next cu nerabdare.
sper sa ma anunti si pe mine cand il postezi.
Te pupaceste duuuulce de tot Demy.
Ja ne !