Abducted [+16]

Ce tare... deci repet ce tare... . A fost beton faza. :))))Deci nu pot sa cred n-am cuvinte. . Ja ne!

Anneyong draga mea! hi!

Si acum...

SERIOS SAKURA???!!! Serios??!

Adica...ma dezamagesti profund... Te credeam ceva mai destepta...
Si constinta aia...cum sa te lase tocmai acum?!
Iar tu draga mea Katherine, sper sa iti fie mila de noi si sa ne aduci next-ul mai repede! puppy eyes

Si sa ma anunti si pe mine! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Hey, scumpo! Capitolul este genial, mi-a placut la nebunie! Nu stiu cum reusesti sa scrii capitolele ca acestea, dar te felicit. Sasuke chiar s-a schimbat, acum este mult mai dragut! Cand a spus ca Sakura e in capul listei a persoanelor la care tine, n-am mai putut de fericire. Nu stiu ce sentimente are pentru ea, dar cred ca n-o sa-si bata joc de iubirea ei. Multumsc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viiotare. Spor la scris si la inspiratie! Te pup! :*

Wow! Deci...wow!
Stiam ca la un moment data "asta" se va intampla, din dragoste.
Mi-a placut si caputolul 22..Nu-i nimic ca nu m-ai anuntat atunci, te iert a hug

Dar data viitoare vin cu brigada dupa tine lough

Genial si de-abia astept next'ul

Pup you si de data asta nu uita sa ma anunti heh

Omg, ador acest fic ! Este cel mai frumos din cate am citit vreodata ! Capitolele sunt foarte lungi,are descriere, nu este deloc copilaros ca alte ficuri si mai e si SasuSaku ! Ficul tau are tot repectul meu ! kiss

*

Bine...dde data asta te-ai intrecut pe tine insati happy

Capitolul a fost WOW, absolut superb si imi pare rau ca nu am trecut mai repede pe aici ca sa iti citesc aceste capitole superbe in love

Oare Sasuke se indragosteste de Sakura think

Si cine o fi fost persoana care i-a spionat think

Sper sa vii repede cu nextul si mersi de anunt kiss

~Sayonara~ a hug

Hei draga ! Ti-am citit ficul cap-coada si am ramas profund impresionata de felul cum descrii si mai ales de actiunea povestii tale. Te tine mereu in suspans si mereu vrei sa afli mai repede ce se intampla, incepi sa citesti din ce in ce mai repede pentru a gasii punctul culminant. Este o poveste superba abia astept nextul, care sper eu sa vina repede (hehe) ;;)

. Poti sa te asigurii ca ai mai castigat o cititoare fidela ficului tau. Te pup si NU UITA SA MA ANUNTI SI PE MINE DE NEXT (hehe-din nou) .

Subiect: Re: Abducted [+16] Sam 01 Feb 2014, 19:40

Bună tuturor! Am revenit cu un nou capitol. Se apropie şi acea săptămână senzaţională de vacanţă, deci s-ar putea să postez două sau chiar trei capitole în această perioadă, dar nu promit nimic. Mă bucur că v-a plăcut celălalt capitol. Vă aştept cu un comentariu al acestui capitol, pentru că mă motivează să scriu în continuare şi mă ajută să-mi dau seama ce vă place şi ce ar trebui poate să schimb. Deci, have fun!

Povestea mea [+16]

Capitolul 24

      M-am învârtit peste aşternuturile moi ce-mi încălzeau pielea, strâmbându-mi nasul datorită razelor de soare. Aş mai fi zăbovit încă puţin cu ochii închişi, dar totuşi m-am trezit cu un zâmbet larg pe faţă, cu care eram pregătită să-l întâmpin pe Sasuke; păcat că el nu mai era în pat.
   Am căscat supărată, aşezându-mă înapoi şi întinzându-mi mâna după bucăţica de hârtie împăturită de pe noptieră. „Nu mă aştepta. Nu ştiu când vin. Sunt plecat cu puţină treabă. Sasuke”. M-am ridicat încet, încercând să-mi opresc orice sentiment de vinovăţie care ar fi putut să urmeze după noaptea trecută. „Nu am făcut o greşeală, nu am făcut o greşeală”, îmi repetam, dar suna mai de grabă a încercare de a mă face să cred acest lucru decât o afirmaţie. A plecat, evident, pentru a rezolva câteva probleme cu securitatea. Dar pentru el nu era periculos? Mi-am dat ochii peste cap, vrând să cred că nodul pe care-l aveam în gât era dintr-un cu totul alt motiv decât cel al senzaţiei de abandon pe care, evident, nu, NU o simţeam.
      Dar ştiam că aşa se va întâmpla. În adâncul meu, întotdeauna am ştiut. Singurul lucru pe care probabil în regretam acum era faptul că-mi pusesem sentimentele în prim plan, în loc de ideea supravieţuirii mele. De ce mă lăsasem păcălită din nou? Nu mă învăţasem minte prima dată? Să nu am încredere în nimeni?

      Mi-am tras vechea mea pereche de pantaloni şi o bluză găsită în dulapul brunetului, puţin largă dar neagră. Niciodată nu am crezut că o să mă îmbrac în funcţie de cum mă simt. Aşa îmi spunea o prietenă că făcea. Ţin minte că am râs de ea o zi întreagă după aceea. Însă bluza neagră reflecta perfect gândul de a-i da o palmă peste faţă când se va întoarce acasă, pentru că eram aproape sigură că orice problemă ar fi avut putea fi amânată dacă chiar şi-ar fi dorit acest lucru. Mi-am trecut nervoasă mâna peste lacrima ce îndrăznise să curgă. Şi oricum, de ce îmi păsa? De ce să-mi pese unde pleacă sau când pleacă? La naiba, pentru că, evident, mă îndrăgostisem. Singura greşeală pe care nu aş fi dorit niciodată să o fac. Dar o făcusem de bunăvoie. De ce am fost aşa de proastă?

      Am auzit motorul unei motociclete pe alee şi m-am ascuns în spatele perdelelor albe atunci când cineva a bătut la uşă. Respiram sacadat, temătoare, ştiind că Sasuke nu ar ciocăni niciodată la uşă. Bătăile au continuat, una după alta, făcându-mi pielea de găină. Mi-am dat seama că indiferent dacă m-aş fi ascuns, acea persoană ar fi putut intra foarte uşor în casă dacă şi-ar fi dorit, aşa că am decis să cobor în cea mai mare linişte scările şi să arunc privirea pe geam, pentru a-mi da seama ce era cu acea persoană. Îl înjuram în minte pe Sasuke pentru că mă lăsase singură. Aşa avea să fie tot timpul cu el? Teama de a nu fi prinsă şi omorâtă în cine ştie ce moduri? Am înghiţit în sec, ridicându-mă doar puţin pentru a zări afară.
   Un bărbat scund şi plinuţ bătea puternic în uşă, uitându-se împrejur, arătând frustrat pentru că nimeni nu-i dădea drumul. Mi-am abţinut chicotul, imaginându-l conducând motocicleta. Nu era prea mare pentru el?

      M-am speriat atunci când l-am văzut dându-se câţiva paşi înapoi, pregătit parcă să lovească uşa cu piciorul. M-am ridicat repede, fugind spre bucătărie, amintindu-mi vorbele brunetului: „Dacă vreodată intră cineva în casă, foloseşte-te de timpul pe care-l ai ca să iei un cuţit din bucătărie. Şi dacă acea persoană te atacă, nu ezita să dai”. Nu am crezut că o să ajung vreodată să recurg la atenţionările lui, însă indiferent de cât de haios era bărbatul scund, nu trebuia să-i subestimez calităţile. Nu puteam fi prea sigură că atunci când mă va vedea nu-şi va scoate un pistol de la spate şi să mă împuşte. Însă am auzit din nou motorul motocicletei accelerând, şi în următoarele câteva secunde aleea s-a cufundat în linişte.

      Am lăsat cuţitul pe masă, nefiind sigură ce să cred. Asta a fost tot? Oh, Doamne, dacă acel bărbat se ascundea pe undeva, aşteptându-mă să apar la fereastră? „Paranoia..”, a mârâit eu-l meu interior. Am urcat înapoi la etaj, puţin speriată. Poate aveam dreptate, poate nici nu plecase cu-adevărat.
   M-am trântit în patul mare, aţintind cu privirea tavanul. Rememoram zilele petrecute în Italia. Deşi nu erau printre cele mai bune, nu erau aşa de plictisitoare ca acestea. America mă întrista, mă plictisea şi sorbea energia din mine. Aş fi vrut să fi fost într-un cu totul alt loc. Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fugit în acea zi din casa brunetului, împreună cu celelalte fete? Mă întreb dacă aş mai fi trăit acum, sau dacă aş fi fost doar o altă umbra mutilată în mulţimea tinerilor morţi mult prea devreme. Şi când mă gândesc că totul ar fi putut fi diferit acum, că aş fi putut fi alături de Hinata în Italia, muncind cinstit sau având viaţa tipică unui adolescent singuratic- băutură, cluburi, muzică. Atât de simplu.

      Mi-am dat seama că tremuram de frig şi am decis să caut încă o dată ceva mai gros în dulapul brunetului. O bluză mi-ar fi prins bine, am concluzionat, căutând printre mormanele de haine ceva ce părea mai vechi, ca să nu fiu nevoită să-i returnez lucrul înapoi prea curând. În încercarea mea disperată de a găsi ceea ce voiam, am atins un plastic ce mi-a foşnit în mână. Am tras cu putere o pungă ce se afla în fundul dulapului, desfăcând-o încet, ca pe o comoară de mult pierdută. Am scos o eşarfă albă ce încă mai mirosea vag a parfum feminin. Mi-am trecut-o rapid pe la nas; Aqua di Gioia. Materialul era subţire şi fin, cu un model complicat şi atrăgător. Mă imaginam purtând această eşarfă, obţinând un contrast perfect cu tenul şi părul meu. Aş fi vrut să mi-o pun, dar am lăsat-o deoparte, atingând ceva din sticlă. Am scos o ramă argintie, ce proteja o fotografie aparent făcută recent, însă data din colţ o demasca: 16 aprilie, 2009. Un chip zâmbitor apărea frumos conturat în fotografie, ce-i imprima chipul pentru o eternitate, păstrând-o blocată înăuntru. Ochii verzi străluceau de fericire, iar buzele mari erau ţuguiate parcă îndemnând un bărbat să le sărute. Părul blond îi cădea aranjat şi drept pe umeri. Am înghiţit în sec, încercând să nu scap fotografia din mână.

      Dacă nu aş fi privit foarte atent, aş fi spus că fata imortalizată era sora mea geamănă, diferenţa apărând doar în nuanţa părului. Semănam aproape în totalitate, dar ea avea trăsături mai fine şi bine conturate decât ale mele. Era ea, fata de care Sasuke mi-a povestit cu atâta tristeţe. Cum o numea? „Marry..”, mi-am auzit vocea mintală spunându-mi spart. Singurul motiv pentru care brunetul decise, în mod misterios, să mă ia cu el şi să mă protejeze. Singurul motiv pentru care îşi manifesta adesea interesul pentru mine. Singurul motiv pentru care poate încă mai respiram acum era pentru că semănam cu Merry, pentru că eram atât de asemănătoare cu cea pe care Sasuke a iubit-o. Şi dacă nu arătam ca ea? „E atât de evident, Sakura. Te-ar fi alungat exact ca şi pe restul, te-ar fi omorât imediat după ce şi-ar fi satisfăcut plăcerile”. Eşarfa era a ei, parfumul era al ei, zâmbetul era al ei. Faţa sa zâmbea acum agresiv din fotografie, încercând parcă să-mi spună că trebuia să fiu ca toate celelalte, că nu era locul meu alături de Sasuke.

      Am ţipat, năpustindu-mă în pat şi începând să plâng. O altă fiinţă moartă ce mă blestema acum. Altă fată care să mă urască pentru că eu trăiam în locul ei. Am pierdut încă o dată. Totul devenea mai clar acum: cuvintele lui frumoase, ochii lui mari, negrii şi pătrunzători, experienţa lui cu minciunile, seducţia, femeile. Mă îndrăgostisem de diavol.
   Mă lăsase să văd doar ce a vrut el să văd, nimic mai mult sau mai puţin. Şi l-am crezut. S-ar fi spus că dintre toate persoanele de pe Pământ eu ar fi trebuit să fiu cea mai precaută, dar ce făcusem de fapt? Îl lăsasem să mă atingă, să mă vrăjească, exact aşa cum am ştiut de la bun început că se va întâmpla. Poate că ar fi trebuit să iau în serios toate mesajele Universului şi să mă omor drac*lui o dată. Nu mai conta oricum. Era deja un joc pierdut.

To be continued…

Subiect: Re: Abducted [+16] Sam 01 Feb 2014, 21:13

Primaaaa.

Capitolul e minunat. Am ras la faza cu: "era cam mare motocicleta pentru el". N-am comentat si la celalalt capitol pentru ca sunt o lenesa.. Sa revenim.. deci Sakura seamana leit cu fosta iubita a lui Sasuke. Nu vreau sa stiu cum se simte. Paaai, bafta in continuare si spor la scris! Nu uita sa ma anunti. Pa, paaa. kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 02 Feb 2014, 01:21

Dau edit mâinee, sweetheart! :*

Hellau, Katherine! >:D<

Ma bucur nespus de mult ca ai adus capitolul 23 caci credeam ca voi imbatrani si nu voi mai fii capabila sa citesc! :)) Totul a fost impecabil, ca de fiecare data. Descrierea a fost excelenta, iar actiunea potrivit centrata. Ei bine, totul ca totul, dar scumpul de Sasuke unde e? Sper ca la sfarsitul capitolului urmator sa apara pe usa cu un buchet de trandafiri rosii si sa spuna "I-am ciuruit!" =)))) ! Stiu, stiu, e imposibil, insa am si eu voie sa visez. Am, nu?!
Iti urez multa inspiratie in continuare, darlin'! Si referitor la acele 2 sau 3 next-uri, Doamne-ajuta! Bisous! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 02 Feb 2014, 14:13

Mi-a placut capitolul, astept next-ul. Asa cum sti eu nu prea comentez asa ca am sa-ti zic . Ja ne!

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 03 Feb 2014, 12:13

De ce?!

de ce ai terminat capitolul exact acum, cand devenea totul mai interesant?! puppy eyes

Acum inteleg de ce se comporta Sasuke asa cu Sakura...poate cand era dragastos cu ea o vedea pe iubita lui in Sakura, iar cand era agresiv cu ea ma gandesc ca revenea cu picioarele pe pamant...Cel putin asa vad eu lucrurile...
Sper sa vii cat mai repede cu next-ul, dar paa atunci te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 03 Feb 2014, 18:37

Acum am timpul necesar pentru a citi capitolele şi de a lăsa un comentariu. Îţi mulţumesc de anunţul de data trecută, cred, şi să ştii că apreciez gestul tău de a te strădui să aduci capitolele la o distanţă relativ scurtă.
Observ că acţiunea ficului a luat o întorsătură dramatică atunci când Sakura a descoperit eşarfa parfumată alături de fotografia lui Marry, din câte am înţeles o fostă iubire a lui Sasuke, şi îşi dă seama de motivul care îl face să o ţină în viaţă şi cu atât mai mult să dezvolte o relaţie cu ea. Când am citit că cele două seamănă foarte mult, nu ştiu de ce, dar m-am gândit la ceva horror, oricum e un pic "creepy" pentru Sakura, având în vedere că nu întotdeauna actuală iubită seamănă izbitor cu fosta. Pentru ea a fost şi o mare dezamăgire datorită faptului că ea chiar pusese sentimente pentru el, iar acum, nu ştiu, pare că are să îi reproşeze multe lui şi sunt sigură că nu o să iasă ceva frumos. Sasuke mi se pare un pic obsedat, mă leg din nou de chestia cu asemănarea, şi sunt curioasă dacă motivul pentru care o ţine pe Sakura cu el este asemănarea cu Marry sau faptul că i-a salvat viaţa sau ambele. Mie mi se par logice ambele, dar vreau să aflu chiar de la tine, dacă se poate, în următorul capitol.

Capitolul anterior şi celălalt de dinaintea lui au contrastat, adică într-unul a fost mai mult suspans şi dramatism, iar în celălalt a fost multă dragoste, ceea ce m-a făcut mai fericită. Nu mai ţin minte dacă le-am citit azi sau săptămâna trecută, dar încă ţin minte că am vrut să scriu asta. În capitolul anterior m-a surprins hotărârea sau mai degrabă încercarea Sakurei de a-i spune lui Sasuke adevărul, dar după cum mă aşteptam a eşuat, rămânând bazată pe reacţia ce va urma a lui. Ai surprins foarte bine sentimentele ei şi, cumva, ai făcut-o să reflecteze un minut şi să se gândească la viitorul relaţiei dintre cei doi. Cu toate că nu a fost bine să mintă şi l-a făcut să creadă că nu a ieşit din casă, la final, Sasuke i-a dovedit contrariul. Scena intimă dintre cei doi m-a mai înmuiat un pic, bine poate un pic mai mult. A fost aşa de dulce şi de siropos să vezi cum două personaje complet diferite ajung să se iubească şi să se susţină reciproc. Având în vedere cât de rar răspund la mp-ul tău şi de timpul pe care mi-l ocupă pregătirea pentru simulare şi examen, tu hotărăşti dacă să mă mai anunţi sau nu. O seară plăcută !

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 04 Feb 2014, 11:16

Hey! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Scuze ca am ajuns tarziu, am avut un program foarte incarcat. Capitolul este foarte frumos, dar in acelasi timp trist. Nu stiu cum a putut Sasuke sa isi bata joc de Sakura. Nici macar nu o place, cred ca totul a fost doar un joc pentru el. Biata Sakura, ar trebui sa fuga departe de el. Poate urmatorul capitol va fi povestit din perspectiva lui Sasuke. Spor la scris si la inspiratie. Te pup! :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Mar 04 Feb 2014, 17:19

Anneyong draga mea! hi!

Imi pare rau de intarziere, dar am fost cam ocupata in ultimul timp...
Acest capitol a fost de-a dreptul GENIAL!!! happy2

Cum reusesti de fiecare data?! Mi-a placut ca nu a aparut Sasuke...cred ca m-ar fi enervat la cate a facut... Dar Saku...de ce esti asa de naiva?! think

Deci....sper sa aduci next-ul repede si sa ma anunti si pe mine cand il pui!!! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 05 Feb 2014, 22:26

~~edit~~
Bun, am ajuns si eu cu un comentariu...si ma simt putin cam prost ca nu am ce sa-ti mai zic...e la fel de genial ca restul si decat sa ma repet de 100 de ori iti spun doar sa ma anunti de next si vorbim data viitoare, poate imi vine si mie inspiratia happy

Te pup si nu uita sa ma anunti kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Sam 08 Feb 2014, 19:22

Buna ! Vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat de next. Capitolul este genial,putin nostalgic, la fel ca si intregul fic. Felul tau de a scrie este intr-adevar interesant, ba chiar imi face placere sa citesc fiecare capitol. Sunt destul de curioasa cum va fi finalul. Pana atunci,nu pot decat sa astept. Astept next-ul :D

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 09 Feb 2014, 11:36

Buna, Kathy !
Ca de obicei, punctuala, aduci capitolele repede si ele sunt extraordinare.
Acest capitol m-a emotionat profund, iar felul in care pui accent pe sentimente ma face de fiecare data sa ma simt exact ca si Sakura, iar acum imi vine sa plang, serios. Imi e mila de ea pentru ca Sasuke nu o iubeste pe ea, ci doar asemanarea ei cu Marry.
Multumesc mult pentru anunt, sper sa il primesc si data viitoare.
Pupicei dulci de la Demy.
Ja ne !

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 16 Feb 2014, 18:17

Bună, scumpilor! Am revenit cu un nou capitol!
Mulţi dintre voi mi-aţi recomandat de-a lungul timpului să scriu câteva capitole şi din punctul de vedere a lui Sasuke. Ştiu că vă doriţi asta pentru că vreţi să aflaţi în sfârşit ceea ce gândeşte brunetul, şi înţeleg perfect. Doar că, asemenea unei cărţi, odată ce începi să povesteşti dintr-un anumit punct de vedere nu este frumos, „nu dă bine”, să schimbi acest lucru, şi sincer, dacă am început să scriu din punctul rozaliei nu vreau să schimb asta, nici pentru un capitol şi nici pentru o perioadă mai mare de timp. Sper să nu se supere nimeni pe mine şi să-mi înţelegeţi „teoria”.
Acum, revenind la oiţele noastre, sper să vă placă acest capitol. Mulţumesc pentru comentarii! Atunci când văd că vă place şi că-mi apreciaţi munca, spunându-mi părerea voastră şi aşteptările voastre, nu ştiu, dar mă motivează foarte mult să scriu în continuare. Sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor voastre şi să vă placă tot ce fac şi în continuare, pentru că asta urmăresc. Deci, fără alte prelungiri, enjoy!

Povestea mea [+16]

Capitolul 25

      Am simţit nişte degete plimbându-mi-se tandru pe braţul meu. Am mormăit, întorcându-mă pe-o parte şi încercând să-mi aduc aminte unde mă aflu. Oricum, orice vreau în acest moment este să dorm. O pereche de buze mi s-au lipit de obraz, alunecând calde pe gâtul meu, muşcându-l încet.
   Însă oricât de mult mi-ar fi plăcut, nu puteam să uit că singura persoană care ar fi putut să facă asta era Sasuke, aşa că m-am retras încet, mişcându-mă în pat ca şi când aş fi dormit de fapt. Dar s-a întins după mine, continuând să-mi alinte pielea cu buzele. Nu voiam, sub nici o formă, să-i dau de ştire că sunt trează, pentru că evident ar fi vrut mai mult, iar eu i-aş fi dat o palmă în secunda următoare. M-am mişcat din nou, mormăind şi îndepărtându-mă. L-am auzit chicotind pervers, strecurându-şi palmele pe sub tricoul meu. Gata, până aici! Acum chiar îşi merită un şut în fund!, am gândit, ridicându-mă într-o fracţiune de secundă de lângă el şi privindu-l nervoasă.

   -Îngeraş, erai trează şi nu m-ai băgat în seamă? zâmbea nevinovat, simţind că privirea lui trece prin mine, uitându-se într-un punct inexistent.
   -Ai băut? a dat din cap imediat în semn că nu. De ce mă minţi? Eşti ameţit.

      Dacă adulmecam mai bine aerul, puteam simţi un uşor miros înţepător de vodkă. De asta mă ţinea închisă în casă? În tot acest timp, am crezut că plecările lui erau doar în interes de protecţie, nimic mai mult, însă, de fapt, el mergea şi se îmbăta, distrându-se. La naiba cu tot, mai bine plecam acum, indiferent de ce-ar fi fost. Şi ce dacă muream, mai devreme sau mai târziu ajungeam tot la doi metrii sub pământ. Pleacă acum, Sakura. Uşa e acolo, ia-ţi haina şi dispari, încă nu e prea târziu. Ascultă şi pleacă. Îmi uram vocea interioară, mă îndemna să fac atâtea lucruri extreme. Dar de ce să încep acum să ascult, când niciodată nu am făcut-o. Întotdeauna am riscat, am mizat totul până în ultima clipă. O să încerc încă o dată, încă o dată…

   -Explică-mi de ce mă aflu aici, Sasuke. Poţi să începi cu asta. Ce caut aici? Cum se face că semăn leit cu fosta ta iubită, Merry? începeam să mă enervez şi nu voiam să ţip.
   -Nu vorbi despre ea, nu o aduce în subiect, să nu îndrăzneşti!

      Am pufnit dispreţuitor. Nu puteam să cred că spunea asta! M-am lipit de peretele din spatele meu, acoperindu-mi mâinile cu palmele. Deşi nu am cunoscut-o, această Marry începea să mă calce pe nervi. Dar felul în care brunetul apăra acest subiect era cel mai frustrant. Aş fi vrut să mă evapor, să dispar undeva departe de tot ce înseamnă probleme pentru că simţeam că orice minut petrecut în plus aici reprezintă o tragedie. Mă simţeam epuizată, pierdută într-o lume care nu mai semăna cu acea lume în care mă născusem acum ceva ani. Prezentul este dificil şi viitorul incert. Lupta pe care o duceam în prim-plan în această relaţie era încredere; eu nu am încredere în el şi nici el, probabil, în mine.

   -Poate nici n-aş fi adus-o vreodată în subiect dacă nu aş fi descoperit astăzi că sunt o copie fidelă a ei! De asta sunt aici? vocea mea se stingea şi simţeam că în orice secundă urma să încep să plâng în faţa lui, ca o fetiţă slabă ce sunt. Spune-mi că nu o vedeai pe Marry de fiecare dată când mă atingeai.. Era ea, în tot acest timp, nu-i aşa? Ea a fost mereu!

      Prea târziu. Mă trântisem pe parchetul rece, ascunzându-mi faţa udă în spatele genunchilor. Nu voiam să mă gândesc că, de fapt, Sasuke o alinta „Îngeraş” şi pe Marry. Că încercase să aducă orice lucru ce-i lega, în relaţia noastră, doar ca s-o simtă din nou pe ea. Însă era atât de firesc pentru mine, nici măcar nu mă născusem să fiu iubită. Ci să duc, inevitabil, viaţa fugarei, fără un colţ de lume care să se plieze pe cerinţele mele. Nu am avut parte de o familie, de un băiat care să mă iubească pentru ceea ce sunt, de o viaţă bună, lipsită de griji. La naiba cu tot, vreau să dispar o dată.
   M-am ridicat ameţită de jos, încercând să zăresc ceva printre lacrimi şi să rămân fermă, în pofida lucrurilor ce mi se întâmplau. Însă ştiam că am toate motivele din lume să cedez, aşa că poate ar trebui să o fac. Mi-am târâit picioarele până la uşă, auzind vocea brunetului strigându-mi numele. Nici măcar nu m-am obosit să îmi întorc capul. Voiam să plec.

      Dar două braţe mi s-au încolăcit în jurul taliei, oprindu-mă. Am încercat să le îndepărtez, secătuită de puteri, însă nu s-au clintit. În schimb, spatele meu s-a lipit mai tare de pieptul său, transmiţându-mi vibraţii prin piele. A început să-mi mângâie gâtul cu nasul, respiraţia sa lovindu-se de umărul meu. Nu pot să cred cum orice plan se ducea pe apa Sâmbetei atunci când mă atingea. Mă întrebam ce fel de vrajă misterioasă foloseşte asupra mea, calmându-mă şi alungându-mi orice supărare ce mă macină. Dinţii lui mi-au muşcat uşor lobul urechii, înainte să-mi şoptească:

   -Poate că semeni cu Marry, poate că ochii ei sau culoarea pielii sunt ca şi a ei. Însă atunci când zâmbeşti, te văd pe tine. Atât de fermă şi de convinsă, arătându-mi dinţii perfecţi. De fiecare dată când îmi spui ceva, aud vocea ta, puternică şi impunătoare şi mă sperie că ai putea să mă faci să-mi pierd cuvintele ascultându-te. Atunci când te mişti, o faci senzual şi lent, lăsându-mă să te admir, să îmi imaginez cum te dezbrac şi îţi explorez pielea delicată. Când mă săruţi, te simt pe tine. Pentru că o faci să pară o eternitate, iar eternitatea alături de tine nu mă înspăimântă. De fiecare dată când te încrunţi sau încerci să minţi, ai felul tău de a o face, încât nu pot să mă supăr pe tine. Chiar dacă semeni cu Marry, nimic din ceea ce eşti nu mă face să o văd pe ea. Eşti tu, Sakura! La început ai fost ea, o Marry pe care o căutam cu disperare şi pe care o găsisem fără să vreau. Însă nu eşti ea. Eşti mult mai bună, mai frumoasă, mai puternică şi mai sclipitoare. Te simt, Sakura! Pe tine!

      Am înghiţit în sec, desprinzându-mă din braţele lui. Nu voiam să mă întorc, pentru că nu aş fi vrut să-i văd chipul care m-ar fi făcut să mă topesc cu adevărat. Însă m-a tras înapoi lângă el, prinzându-mi obrajii între palme şi obligându-mă să-l privesc în ochi.

   -Este un singur lucru pe care-l ştiu cu siguranţă. Că voi face orice pentru tine, chiar dacă înseamnă să-mi încalc principiile sau natura. Aş abandona tot ce am, chiar şi sufletul meu, pentru tine. Dacă asta nu e dragoste, este tot ce am mai bun.

To be continued

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 16 Feb 2014, 19:38

Prima!!! Cel mai tare capitol, si-a marturisit atat de frumos dragostea fata de ea. Mai ca eram eu sa ma topesc. A fost super capitolul . Ja ne!

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 16 Feb 2014, 22:43

Ce dragut din partea lui in love

In sfarsit i-a marturisit ca o iubeste, pentru ca asta i-a marturisit nu?! puppy eyes

Nu ma mai lungesc, capitolul a fost interesant, dar pacat ca a fost asa de scurt. Ce se intampla cu tine in ultima vreme de scrii capitole asa de scurte? Eu sper totusi ca viitoarele capitole sa fie putin mai lungi, dar pana atunci te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Subiect: Re: Abducted [+16] Lun 17 Feb 2014, 00:48

Este de-a dreptul genil. Nu am cuvinte...
Am pierdut ore-n şir citindu-ţi ficul cap-coadă şi nu regret. Îmi place atât de mult cum descri şi cum te afunzi în sentimente...
Recunosc că la început când am văzut ce sadic este am vrut să renunţ, dar acum mă bucur că nu am făcut-o. Spor la scris next-ul. kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Mier 19 Feb 2014, 16:28

Wow...Multumesc mult pentru anunt! ;;)

CHiar mi-a placut foarte mult acest capitol...deci wow.
M-am indragostit mult mai mult de Sasuke acum, si sincer am ramas fara cuvinte, pe langa faptul ca mi-au dat lacrimile la declaratia lui. in love

A fost super si mai vreau capitole din astea..Te pup dulce si ne auzim la next.
Kiss you kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 23 Feb 2014, 11:49

Vai de mine, vai de mine!
Ai un fic superb, genial! Am stat seara trecuta pana la 4 si am citit si recitit anumite scene. Ai descris atat de bine si ai avut o actiune atat de intensa, ca pe la primele capitole imi batea inima intr-un hal... Credeam ca o sa-mi cedeze, mai ales cand au ramas pe acoperis.
Mi-ar placea sa fie nevoiti sa fuga impreuna, prin paduri si ...chestii :)) Imi place noua atitudine a lui Sasuke, oare cat tine?
Te rog anunta-ma cand aduci next-ul. Spor la scris :*

Subiect: Re: Abducted [+16] Dum 23 Feb 2014, 21:40

Anneyong draga mea!! hi!

Mii de scuze pentru intarziere!! puppy eyes

Dar revenind la capitol...GENIAL!!!
Ayhteryuyu un Sasuke dragut!! huh?

Ma intreb cat o sa tina?! think

Sau mai mult, daca e adevarat... think

Si Sakura, vesnica noastra Sakura...naiva si usor de manipulat... phuu

Sumt atat de curioasa cu ce se va intampla... puppy eyes

Sa ma anunti la next! si sper sa te grabesti cu el! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss