Buna! Meri ca m-ai anuntat! Capitolul a fost foarte interesant si frumos! Deci Sasuke este un tigan vampir, wow ideea asta n-am mai intalnit-o in niciun fic! Am observat niste greselute, dar care se repara cu un edit! Chiar vreau sa aflu trecutul lui Sasuke, din cate am observat este un tigan modern, cu canapea din piele! Astept cu nerabdare nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Spor la scris! Te dulce!
P.S. PRIMA!

Foarte bun capitolul! Insa n-am inteles ceva... Sasuke este mort? Ei bine este un fic genial! Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol!

Wow tigan vampir..Asta e ceva ce nu cred ca o sa intalnim prea des....Doamneee!!! Faza cu REDBULL a fost genialaa Merci ca m-ai anuntat si hai ma repede cu next

Imi place mult ficul tau. Abea astept ca Sasuke sa spuna : Mancati-as cat iesti de frumoasa .Succes in continuare.

Choco :) : Numai membrii staff-ului au voie sa scrie cu rosu.

Sorry ca am intarziat asa mult!Am fost f ocupata,te rog sa ma ierti.
Continui sa ma surprinzi.De ce nu trebuie sa se indragosteasca?Nu e corect! Ficul tau devine din ce in ce mai interesant.
Please anunta-ma la next,daca nu ajung la timp sa-ti las comm nu inseamna ca nu iti urmaresc ficul.
Next!

*Iubirea care se naste pe neasteptate este cel mai greu de lecuit.*



Sasuke s-a asezat langa Sakura pe canapea si a privit-o pentru un moment in ochi.Nu stia cu ce sa inceapa, nu voia sa o socheze.Brunetul simtea ca nu mai poate sa ascunda nimic fata de ea, voia sa spuna ce are pe suflet, ce il macina.Sakura il privea serioasa, nu stia daca sa il mai creada sau nu, spera ca de data asta sa auda adevarul, nu suporta sa fie mintita.Desi la inceput ea l-a urat, a invatatsa aibe incredere in el.Stia ca va suferi daca isi va deschide sufletul in fata lui, dar nu mai putem da trecutul inapoi.Sasuke si-a dres vocea, si-a pus capul in palme si a inceput sa vorbeasca in timp ce privea in gol.
-Sakura, te rog sa fii atenta.Tot ce voi spune poate ti se va parea complicat si greu de inteles, dar asa este.Nu voi mai repeta si a doua oara.
Rozalia nu a mai zis nimic.S-a asezat mai confortabil pe canapea caci stia ca va auzi o poveste lunga, dar nu-i pasa.A ajuns pana aici si nu va da inapoi.Desi ea este slaba si neajutorata, cand e cu brunetul simte ca poate face orice.
-Totul a inceput cand eu nici nu eram pe lume.Nici Itachi nu era.Din cauza unei boli care nu are leac mama nu putea avea copii.Ea si tatal meu erau disperati, ar fi avut loc o rascoala daca nu aveau mostenitori.Tatal meu fiind bulibasa avea o indatorire fata de tiganii din satra, trebuia sa-i conduca cu intelepciune si sa le asigure un viitor conducator.Mama mea a invatat de mica tainele vrajitoriei si a facut o incantatie.Ea a chemat spiritele iadului in ajtor, era disperata.Pe atunci nu stia ca aceste spirite sunt defapt vampiri.Spiritele au fost de acord sa o ajute pe mama, au insanatosit-o si i-au dat puterea de a face iar copii, dar cu o conditie-primul lor copil sa fie unul de-al lor.La inceput nu au fost de acord, dar au acceptat pentru binele satrei.
-Din cate am inteles doar Itachi e vampir.Tu cum de ai ajuns asa?
-Ar trebui sa ma lasi sa termin ce am de spus.Sa continuam-Parintii mei l-au nascut pe Itachi.L-au iubit nespus, dar totusi avea nevoie de ingrijire speciala, era o masina de ucis , un monstru, un vampir.Din lumea de dincolo a venit un vampir numit Madara care l-a ajutat sa creasca si sa se dezvolte ca un vampir.Acesta a fost antrenat inca de mic sa lupte si sa se apere.Intre timp tatal meu a primit o veste neasteptata din partea mamei care l-a bucurat tare mult-va avea inca doi copii.Acela eram eu si fratele geaman.Tata era cel mai fericit barbat din lume, si-ar fi dat viata pentru noi.Ceea ce nu sta era ca in pantecele mamei crestea si se dezvolta un monstru-eu.Desi nu eram complet, aveam unele simturi de vampir.Si ca un monstru mancator de sange mi-am ucis propriul frate gaman inca din pantecele mamei.Parintii mei credeau ca asta este un semn rau, un blestem, dar Madara le-a explicat ca nu e asa.Mi-am ucis fratele din instinct, doar asa as fi supravietuit.Dupa ce trecusera aproximativ 6 ani de la nasterea mea a mai avut loc inca un incident.Puterile de vampir ale lui Itachi au inceput sa se dezvolte, o luau razna si nu se mai puteau controla.El avea o nestapanita pofta de sange care il innebunea.Intr-o zi nu s-a mai putu abtine si ma atacat, era sa ma ucida.Am reactionat, am dat sa ma apar, dar eram mai slab decat el.Coltii lui au facut contact cu gatul meu si gusta din sangele meu rosu cu pofta.Eram speriat, imi pierdeam usor puterea, simteam ca ma prabusesc la pamant, dar Itachi a fost cel care m-a salvat.A avut destula vointa incat sa revina la realitate si s-a oprit din a se delecta din sangele meu.In schimb, pentru a ma salva, mi-a oferit el din sangele sau care este mai puternic decat al meu si m-a salvat.Singura problema era ca nu stia ca acest lucru va avea consecinta-m-a facut si pe mine vampir.

Este genial acest capitol! Sa ma anunti cand pui next-ul! Succes in continuare! Te pup Papa

Vai de mine!!! Tocmai acum fac si eu contact cu imaginatia ta fara egal. Pentru prima data cand citesc un fic fata mea arata de parca ma uit la felul paisprezece. Cel putin asa simt. Ma condamni ca nu ma uit in oglinda cand citesc? Serios acum, imi place la nebunie acest fic. Cea mai cea idee! Si tigan si vampir si... Dumnezeule!!! In viata mea n-am intalnit o asemenea idee! De unde le scoti si pe astea? Ai un dulap secret cu idei pe care srie "Best seller-urile interzise" ?? De oriunde ar veni, eu stiu unde se duc! Direct in sertarasul din mintea mea pe care scrie "Gandeste-te la asta non-stop!!! Sa nu uiti asta niciodata!!!" Lasand asta la o parte, te rog sa ma anunti la next. Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

CAPITOLUL 8
O ZI NORMALA.....CRED



SAKURA P.O.V.

Simt cum plutesc, cum ma inalt spre nori.Fumul negru al drogurilor imi inunda plamanii si simt ca imi iau zborul.E asa de bine!Zilele astea am fost stresata si fara chef de viata dar ma mir ca salvarea mea a fost Monkey.Mi-a adus din nou ce imi trebuie.Voiam sa ma las dar se pare ca nu pot.Sunt prea puternice pentru mine, mai ales cand le combini cu alcoolul rosu si imbatator numit vin.M-am certat cu Sasuke, parintii mei au aflat de ce mi s-a intamplat la scoala si mi-au taiat toate fondurile iar acum, ca nu mai am bani, nimeni nu mai vorbeste cu mine.Ce lume perfecta!

Am aruncat pe masa tigara deja inceputa si cu pasi lenti m-am indreptat spre baie pentru a-mi face un dus.Doar asa ma mai trezeam si eu un pic.Picaturile fierbinti se loveau cu putere de spatele meu facandu-ma sa tresar si totodata sa ma trezesc din vis.Stiam prea bine ca lumea mea e distrusa, sunt singura.Creierul meu e constient de toate astea dar inima mea nu vrea sa recunoasca durerea prin care trece.Dupa cateva minute iau un prosop pufos si il infasor in jurul corpului meu ud.Apoi ma duc in camera mea unde ma imbrac cu pijamalele mele si ma culc.Sper sa visez frumos la noapte.

*A doua zi*

Ceasul de pe notiera unei fete cu par ca florile de cires incepe sa sune anuntand venirea unei zile noi.Fata, nervoasa, ia ceasul si il tranteste cu putere de perete.Se vede cu ochiul liber ca e deranjata de sunetul acestuia.

Sakura P.O.V.

Ceasul ala nenorocit a inceput sa sune chiar cand visam eu mai frumos.M-am trezit si ca de fiecare data m-am dus la baie sa-mi fac siesta.Apoi am trecut pe langa dulap si am tras cu ochiul la calendar *A..e luni*CE?E luni?Am uitat ca azi trebuie sa ma duc la scoala.M-am dus repede la dulap si mi-am ales o tinuta confortabila dar si sofisticata:mi-am pus un tricou gri, deasupra o vesta de culoare rosie. o pereche de colanti gri si o pereche de pantaloni scurti, negri.Parul mi l-am ciufult si mi-am pus o bentita rosie, la maini mi-am pus manusi rosii iar in picioare niste tenesi negri cu modele.Dupa ce m-am imbracat mi-am luat gentuta si am fugit spre scoala.

Cand am ajuns in curtea scolii m-am indreptat cu pasi repezi catre singurii pieteni care mi-au mai ramas:Hinata, Naruto, Neji si Temari.I-am dat o imbarisare calda Hinatei si le-am spus tuturor sa ne indreptam spre clasa.Zis si facut.M-am asezt in banca asteptand ca Uchiha sa ajunga, ca doar suntem colegi de banca.Am stat 5, 10 ,15 minute si tot n-a venit.Profu' de mate a intrat in clasa, asta nu-i buna.Unde-i Sasuke?

Dupa ce a trecut enervanta ora de matematica, pe usa intra domnul Uchiha, care in loc sa fie la scoala se distreaza cine stie pe unde.A venit la banca, si-a lasat ghiozdanul si apoi a plecat, nici n-am avut timp sa-l salut.Bine Uchiha, joci dur, lasa ca vezi tu.Eu am ramas in banca iar dupa vreo 2 minute intra pe usa un baiat.....tigan, stiam eu.Se indreapta spre banca mea si se baga in vorba cu mine.
El:Hei, nu cumva la banca asta sta Medalion?
Saku:Cine?Medalion?Nu cunosc pe nimeni cu numele asta.
El:Da' geanta lui e aici...
Saku:Aici stau eu si Sasuke Uchiha.Nu e nimeni cu numele asta in clasa.
El:Sasuke!El e, asa il numim noi.
Baiatul i-a luat geanta, a pus o hartie in ea si a plecat nu inainte de a-mi face cu ochiul.Ce ma enerveaza oamenii astia, *mare mai e gradina ta Doamne* gandeam eu.Nu m-am putut abtine si, repede, am luat biletul din geanta brunetului si am inceput sa-l citesc.Nu am putut sa inteleg nimic din scrisoare, cred ca trebuie sa ma apuc sa invat tiganeste.Am pus repede biletul la loc caci usa s-a deschis, in clasa intrand chiar Sasuke.Si-a luat geanta si a dat sa plece dar deodata s-a oprit.A luat ghizdanul si a incepit sa-l miroasa, ochii lui capatad o nuanta rosiatica.Opa, nu-i a buna!
Sasuke:Haruno, pot sa stiu de ce mi-ai umblat prin geanta?
Sakura:Eu?N-am facut nimic.Dar tu?Tu de ce n-ai venit la ora?
Sasuke:Parca ai spus ca nu vrei sa mai ai legatura cu mine, ce te intereseaza?
Sakura:Dirigul a zis ca sunt resposabila cu tine si...Ia stai, ce-ti dau eu tie expicatii?Oricum esti prost, n-ai intelege....Medalion!(zic eu izbucnind in ras)
Sasuke:Cum mi-ai zis.(nervos vine spre mine si ma apuca de brat, strangandu-l)Nu-mi mai spune niciodata asa!Tu nu esti una dintre noi ca sa poti scoate cuvintele alea pe gura!
Sakura:Am uitat, eu nu sunt o tiganca ca si tine, eu macar am demnitatea mea.

Sasuke s-a enervat foarte tare si a vrut sa de-a in Sakura.Totusi a ramas calm si n-a lovit-o, dar pentru a-si descarca furia a dat cu pumnul in perete, din el curgand apoi firisoare de sange.La inpact, mana Sakurei s-a facut si ea rosie ea incepand sa tipe de durere.
Saku:Ce mi-ai facut, monstrule?
Sasu:(speriat)Eu,eu n-am facut nimic....eu doar...
Sasuke si-a scos briceagul din buzunar si si-a taiat usor bratul.Sakura a inceut sa tipe de durere in timp ce-si strangea mana, de parca durerea pe care o simtea Sasuke o simtea si ea.
Saku:Opestete, ma doare.Nu mai vreau!
Sasu:Gata, linisteste-te.N-am vrut sa te ranesc.Saku, o sa-ti spun ceva dar nu vreau sa te sperii.Cred ca de cand ti-am dat din sangele meu avem o legatura.
Saku:O legatura?Ce vrei sa spui?
Sasu:Cred ca tu simti ceea ce simt si eu, si daca nu ma insel pot simti ce simti si tu.
Saku:Poftim?Fa ca asta sa se opreasca, nu vreau sa se intamplea asta.Vreau ca totul sa revina la normal!
Sasu:Din pacate nu pot face nimic.Haide sa ne comportam ca si cum totul e ok, ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Saku:Ai dreptate..
Dupa ce si-au terminat discutia Sasuke si-a luat geanta si a plecat spre usa.A pus mana pe clanta si a iesit afara, nu inainte de a mai arunca o privire scurta la rozalie.Dupa ce a ramas singura in clasa, Sakura s-a pus in genunchi si a inceput sa planga.
Saku:De ce, Sasuke?De ce te-am intalnit?De ce esti in viata mea?E prea mult pentru mine, te urasc, vreau sa mori odata.De ce se intampla asta?De ce?



Vreau sa va multumesc tuturor ca imi cititi ficul.Sper ca va place capitolul.

Mersi ca m-ai anuntat si te rog s-o faci si data viitoare. capitolul e extraordinar, mai ales faza cu legatura de sange creata. Iubesc partea aia! Evident, prezinte lucrurile pe fata, adica situatia Sakurei. Si porecla lui Sasuke!!!! Medalion?! Doua lucruri mi-am trecut prin cap atunci. Unul e un medalion al meu pe care-l ador, dat fiind faptul ca l-am putut in ideile mele de fanficuri, iar al doilea e, LOGIC, mancarea cu numele asta. Sunt ciudata! Adica, bijuterii si mancare?! Pana acum totul e perfect. Totusi, acest capitol nu mi s-a parut atat de fascinant ca si celelalte. Mai mult ca sigur n-am ascultat melodia potrivita cat l-am citit. Da, muzica are un rol mare in viata mea! Astea fiind spuse, te dulce si iti urez spor la scris!~Ja ne!

Este genial!!! Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus acest capitol, te rog sa ma anunti cand il pui pe urmatorul! Succes in continuare! Te pup Papa

Hey.
A fost super capitolul. Doamne cat am putut sa rad la "Oricum esti prost, n-ai intelege....Medalion!"
Mersi ca m.ai anuntat, si sper ca o sa o mai faci
Te dulce si spor la scris.

Hei!Am venit si cu acest capitol.Va multumesc pentru toate comentariile primite, sper sa va placa si acest capitol.Spor la citit!

Capitolul 9



Sasuke P.O.V.


Am plecat din clasa cu picioarele, gandul meu fiind tot la micuta floare de cires.Nu pot sa cred, desi in mintea mea o urasc, o dispretuiesc si vreau sa moara in cele mai groaznice chinuri, sufletul meu o indrageste, pot spune ca o chiar iubeste.Nu stiu de ce dar in fata ei ma simt un nimic, am o slabiciune pentru ea.Nu cred, adica nu se poate sa ma indragostesc de ea.Poate ca intre noi este o atractie fizica, recunosc ca imi place cum arata, dar nu pare a fi ceva mai mult.In plus ea imi stie sectretul si se pare ca avem si o egatura ciudata de sange.

Dupa ce am iesit din cladirea scolii am deschis ghiozdanul si am luat scrisoarea care, dupa scris, se pare ca e a lui Luceafar.Are un scris frumos si ingrijit, dar daca nu stii limba noastra poti zice ca e scris cu pcioarele. Hmmm, interesant.O sa va zic si voua:''Medalion, tatal tau a aflat ca ti-ai destainuit identitatea unui muritor.Este foarte dezamagit de tine, nu se astepta ca tu sa faci asa ceva.Ne-ai pus pe toti in pericol.El mi-a zis sa nu-ti spun ca a aflat, dar sunt prietenul tau si nu-ti pot ascunde nimic.Ar trebui sa repari problema asta.Hai pa!"


Inca o belea pe capul meu!O sa o rezolv eu cumva.In fine, cred ca azi o sa ma distrez, sunt si eu barbat!Mi-am pus ghiozdanul pe umar si am pornit spre casa.Am ajuns in fata ei si am intrat tiptil, ca un leu la vanatoare.Nu pot risca sa fiu prins de tata, el e ca vanatorul, ma poate ucide imediat.Am ajuns in fata unui cort de culoare rosie decorat cu fir de aur.Din el iese cea mai antipatica fata pe care o stiu, chiar daca are un corp mortal.Dau sa ma ascund dar ea ma zareste cu cei patru ochi ai ei si tipa in gura mare ca ce caut eu acolo.I-am pus mana la gura pentru a o face sa taca si am bagat-o in cort.Era rosie la fata semn ca era jenata de faptul ca mai aveam putin si ma urcam pe ea, dar ce sa-i faci:este inalta, are ochii rosii desi nu este vampir, parul ca focul, sanii parca stau sa explodeze iar fundul ala bombat parca ma invita la actiune.Nu mai pot rezista!
Sasuke:Taci, nu mai tipa.Nu vreau sa afle tata ca sunt aici.
Ea:O!Stiam eu ca vrei sa ma vezi, nimeni nu-mi poate rezista(Zice ea cu o voce de mironosita)Si sa stii ca tatal tau, Stanescu, a plecat din satra cu mama ta la cumnata lor, Paris parca.
Sasuke:Mmmmm, deci suntem singuri(Zic eu cat mai senzual).

Ma uit pervers la ea si ii pun mana pe fund, ea inrosindu-se mai tare.Pe fata ii apare un zambet tamp, cred ca si-a dat seama ce vroiam.Nu ca imi place de ea, dar cateodata mai am si eu poftele mele.Cu Karin(asta este numele ei real) ma joc cum vreau eu, oricum este cu**va satrei si mi-a zis ca eu sunt cel mai bun cu care a facut-o.Isi ridica usor cu mainile fusta lunga si rosie ce atinge pamantul si incepe sa-mi mangaie piciorul cu al ei.Fata asta stie sa faca un baiat sa o doreasca, mai ales dupa ce isi a bluza jos.Nu mai stau mult pe ganduri si trec la actiune.Ce bine e sa fii baiatul bulibasei, toate femeile fac ce vrei tu.Poti sa le joci pe degete cand ai chef, partea cea mai buna este ca nici nu trebuie sa pui sentiment mai ales la 'evenimente' ca astea.Sa trecem la treaba!

Sakura P.O.V.

Deci a plecat, m-a lasat singura aici.Nu-mi vine sa cred cat de rau si egoist poate fi.E doar vina lui, eu nu i-am zis sa-mi dea din sangele sau.Nu am o dispozitie prea buna asa ca-mi iau genntuta si pornesc spre casa.Pe hol nici nu ma uit pe unde merg asa ca, de desteapta ce sunt, dau peste cineva.Imi ridic capul si il vad pe domnul diriginte cum se uita ciudat la mine.
Kakashi:Haruno, pe tine te cautam!
Sakura:Ce?N-am fost eu!
Kakashi:(razand)Stai linistita, n-ai facut nimic.Voiam sa te rog sa te duci la Uchiha Sasuke acasa si sa-i duci aceste dosare.
Sakura:Poftim?Da' eu nu...
Nu mai apuc sa zic nimic ca imi lasa dosarul si apoi dispare.Lumea asta e din ce in ce mai ciudata.De ce a trebuit sa ma intalnesc cu el, mai ales acum?Nu putea sa-i dea aceasta treaba altcuiva?Toata lumea ma scoate din sarite!Am o tragere de inima, nu as vrea sa ma intalnesc cu el.Dar trebuie, trebuie sa ne comportam cat mai normal.Chiar daca este un nenorocit tot trebuie sa-i pastrez secretul, am promis asta.Sper ca totul sa decurga bine.

Nu am mai stat pe ganduri si am pornit spre casa lui Sasuke, spre strada groazei, spre satra.Inima-mi batea ca o nebuna mai sa sara din piept, sangele-mi fierbea in vene si nu stiam de ce.Aveam o senzatie placuta, ceva de genul egoismului amestecat cu o stare profunda de excitare.Ce e asta?Mainile imi transpirau si desi doream sa ignor senzatia, pur si simplu nu pueam.Am grabit pasul, voiam sa ajung cat mai repede acasa.Inima mi s-a oprit in loc iar un nod mi s-a pus in gat-eram in fata gardului de fier, pe alocuri ruginit, ce inconjura satra.Nu stiam ce sa fac, sa intru sau sa plec acasa.*Haide Saku, fi puternica.Poti s-o faci si pe asta* mi-am spus eu in gand, apoi am pus piciorul pe teritoriul inamic.Era un loc atat de ezgustator dar totsi atat de minunat, era un loc pe care ai fi vrut sa-l explorezi pana la ultimul fir de praf.Zeci de corturi se intindeau in fata mea, care mai de care mai colorate, nu stiam pe unde sa merg.Am facut cativa pasi si asa cum am crezut, m-am ratacit.Am inceput sa fug sperand ca pot gasi o iesire dar am dat peste cineva.*Grozav Sakura, azi tare impiedicata mai esti*Am ridicat privirea si am vazut din nou acei ochi ca de ciocolata ai baiatului ce a fost azi in clasa.
Luceafar:Ce cauti tu aici?
Sakura:Eu il caut pe Sasuke...
Luceafar:Pe cine?Nu e nimeni cu numele asta aici.(Baiatul a inceput sa zambeasca pervers si a inceput sa se apropie de rozalie)
Sakura:Vroiam sa spun Medalion!
Luceafar:Iarta-ma!Ai venit la Medalion?Te rog sa nu-i spui nimic din ce s-a intamplat,nu vreau sa am probleme cu el.Hai sa ne prefacem ca nici nu ne-am vazut!

Am incuviintat din cap si mi-am cintinuat 'calatoria'.Am mers ce am mers pana ce am vazut ghiozdanul lui albastru sprijinit de unul din corturi, unul rosu si decorat cu fir aurit.Acea senzatie ciudata de fierbinteala nu-mi dadea pace, eram din ce in ce mai agitata.Oasele imi tremurau, fruntea-mi era transpirata si nu ma puteam opri din gafait.Am dat sa intru in cort si am auzit gemete senzuale dinauntru.Am intrat si deodata ochii mi s-au inundat de lacrimi la imaginea ce se desfasura in fata mea.Era chiar...

Uuuu . <3 Stiu , stiu ce a vazut Sakura .
De-abea astept continuare , e asa de palpitant .
Sa ma anunti si astept next-ul urmator .

Te pup , pa'pa !
PS:Am impresia ca te-ai luat dupa Inima de tigan si The Vampire Diares .

Da ¤Kiira¤, m-am ispirat din Inima de tigan dar pe ala, The vampire diares parca, nu l-am vazut niciodata.Imi pare bine ca iti place!

Ei bine este un capitol la fel de genial ca si celelalte! Multumesc pt ca m-ai anuntat ca ai pus acest capitol si te rog sa ma anunti cand il pui si pe urmatorul! Succes in continuare! Te pup Papa

Huh, n-am sa dorm bine la noapte daca nu aduci nextul ala.... A, si, mersi ca m-ai anuntat! m-am gandit eu ca te-ai inspirat din Inima de tigan, dar nu m-a dus capul singura, pentru ca eu nu ma uit la asta. Am o foarte buna prietena care se uita si a simtit imediat coincidentele, ca sa le numesc asa. lasand asta la o parte, capitolul asta e mortal!!! Cineva are cam multe idei! Si mie-mi cam prea plac! Tine-o tot asa! Mi-a placut la nebunie. Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol. Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

Hello tuturor!Azi sarbatoresc caci am ajuns la capitolul 10!E unul trist, dar sper sa va placa.



Capitolul 10 LACRIMI AMARE




Sakura P.O.V.


In fata mea era chiar Sasuke!Lacrimile mi-au inundat fata la auzul gemetelor lor.Deci de asta ma simteam eu ciudat, simt ce simte si el.Da, se pare ca o faceau, dar spre binele meu nu m-au vazut.M-am dat cativa pasi inapoi dar, fiind obosita si simtindu-ma cam rau, m-am impiedicat eu cazand in fund.Cei doi amorezati m-au auzit si s-au indreptat spre mine.Eu am luat repede dosarul si am luat-o la goana.Chiar nu aveam dispozitia necesara sa ma cert cu Sasuke, nu in pozitia in care ne aflam.Eram tot mai aprope, mai aveam vreo zece pasi pana la poarta.Alergam ca o nebuna, parca nu mai ajungeam.Cand sa ies sunt oprita cu brutalitate de Sasuke.
Sasu:Nu mai fugi!Oricum te voi prinde.
Eu stateam ca proasta in fata lui, cu gura deschisa si privindu-i patratelele.Nu mai ziceam nimic, ma simteam rau si nu voiam sa ma consum.Ii vedeam buzele miscandu-se dar urechile mele nu auzeau nimic.Deodata a tipat la mine, eu revenind pe pamant.
Sasu:Te-am intrebat care e scopul si durata vizitei!!

Nu i-am raspuns.Eram asa de nervoasa incat i-am aruncat dosarul in fata si am plecat.Te urasc Uchiha, nu-mi vine sa cred ca incepeam sa te plac!Toti sunteti la fel, niste boi dupa care plangem desi nu meritati!Lasa ca vezi tu.
Am pornit spre casa cu pasi apasati, pur si simplu nu mai suportam.Voiam sa-l fac sa plateasca pentru toate lacrimile pe care m-a facut sa le vars, pentru toata suferinta pe care am simitit-o in inima.Am ajuns acasa si am trantit usa, am aruncat geanta pe hol si am mers in bucatarie.Scopul meu de acum este sa-l fac sa sufere, sa simta durere si sa-l chinui, vreau sa-l fac sa ma implore sa ma opresc, vreau sa urle si sa planga.Prima oprire a fost dulapul de sus in care imi tin rezerva de fericire, care ma face sa tip de bucurie- drogurile.Daca iau o doza nu voi mai simti nimic, va fi ca un calmant mai mult ca sigur.
Dupa cateva minute dupa ce am luat drogul, simteam ca plutesc, eram plina de fericire.Urmatorul pas era sa-l fac pe Sasuke sa simta durere, asa ca m-am dus la dulapul de langa geam.Am cautat prin sertare pana ce am gasit cel mai ascutit cutit al meu.O sa vezi tu Sasuke, nimeni nu-si bate joc de mine!

Sasuke P.O.V.

Sunt un prost!Un bou, un imbecil!Cum am putut lasa asta sa se intample?E doar vina mea, trbuia sa ma gandesc de doua ori inainte de a face asta.Ma simt ca un prost, ca ultimul om de pe pamant.Nu-mi vine sa cred ca am ranit-o iar, am facut-o sa sufere pe singura persoana in care aveam incredere.
Am luat dosarul care a facut-o pe Sakura sa vina pana aici si l-am citit.*La naiba!* am strigat eu si l-am trantit cu putere de pamant.Era doar copia actelor de inscriere la aceasta scoala, ce porcarie...
Am plecat nervos in camera mea si m-am trantit in pat, nu mai aveam chef de nimic.Sunt dezgustat de propria persoana, de ce sunt asa?

Dupa cateva minute in care mi-am plans de mila am inceput sa ma simt ciudat, eram putin ametit.Am ignorat acest sentiment, dar ceea ce a urmat a fost ingrozitor.Corpul meu era invaluit de durere, simteam ca mor!Am inceput sa sangerez, mainile si picioarele ma dureau, dar o durere in abomen a pus capac.Din ochii mei curgeau lacrimi amare, nu stiam ce se intampla.M-am tarat cum am putut spre geam sa iau o gura de aer.L-am deschis, in camera intrand un vant rece aducand cu el cateva petale roz, de cires.Mi-am dat seama!Sakura e nebuna de legat!Cum poate sa se mutileze doar ca sa ma faca pe mine sa sufar?Trebuie sa o opresc!

Am fact un semn cu mana si cat ai clipi eram in fata apartamentului ei.Usa ei era intredeschisa iar dinauntru se auzeau suspine de durere.Am dat buzna la ea in casa si am cautat-o in fiecare coltisor.Am gasit-o in sfarsit in bucatarie.

O imagine infioratoare era in fata mea. ca intr-un film de groaza.Aerul era greu, incarcat cu fumul drogurilor pe care probabil le-a luat.Sakura era intinsa pe jos intr-o balta de sange si cu un cutit in abdomen.Siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei acum lipsiti de culoare si o puteam auzi spunand niste cuvinte care m-au ranit profund, *Sasuke, mori odata*.M-am trantit in genunchi in fata ei si am inceput sa plang ca un copil odata cu ea.Nu si-a dat seama ca sunt acolo, isi misca capul dintr-o parte in alta din cauza durerii si vorbea singura.Doar o propozitie mi-a atras atentia:*De ce m-ai facut sa te iubesc!?*Era spusa cu atata tristete, era dezamagita de mine.
N-am mai stat pe ganduri si i-am extras cutitul, ea scotand un sunet de durere, ceea ce am simtit si eu.Imi e rusine de mine, cum am putut lasa sa se intample asta?Merit sa mor in cele mai groaznice chinuri, sa ard in flacarile iadului.Deodata m-am oprit din a mai face ceva caci un gand m-a strafulgerat: *Daca atunci cand ma lovesc ea simte, daca atunci cand fac dragoste ea simte, inseamna ca daca eu mor moare si ea?*Nu pot ingadui asta!Am luat-o in brate pe micuta mea si am dus-o repede la conacul vechi al familiei, conacul in care i-am dezvaluit adevarata mea identitate.Ea inca plangea, se zbatea de durere.O inteleg.

Am dus-o in dormitor si am asezat-o pe pat, gandindu-ma la cum as putea sa o salvez.Am luat toate cartile din biblioteca la mana cautad o solutie pentru a o vindeca.Nu am putut gasi nimic, iar cu fiecare minut ea pierdea tot mai mult sange.Ce sa fac?Am privit ceasul si am vazut ca era deja ora 9 seara, destul de tarziu.Trebuia sa ma duc la o intalnire de grup cu toti tiganii cu puteri.Ca sa-i atenuez durerea i-am dat din nou Sakurei din sangele meu apoi mi-am folosit puterile adormind-o.E bine ca acum s-a mai linistit, dar nu e vindecata complet.
Nu stiu ce sa fac!!!!