Hei! Dupa cum v-am promis , am scris un nou fic , desi am cam intarziat :=):Aveam nevoie de o idee cat mai buna , desi nu prea stiu cat de originala va fi.  Asta ve-ti hotari voi.  Sper sa va placa si astept pareri.  Lectura placuta!


                                                                             

 

       Prietenia…Un cuvant cu atat de multe intelesuri…Sa ai un prieten adevarat inseamna sa ai pe cineva aproape mereu , sa nu te dezamageasca niciodata , sa ai mereu un umar pe care sa plangi.

        Dar ce se intampla cand cea mai buna prietena te paraseste si ea? Ce se intampla cand nu mai ai pe nimeni sa te spijine , sa iti fie aproape inn momentele grele? Vrei sa renunti la tot , sufletul rupandu-se si curgand o data cu lacrimile ce vin din inima ta sparta ca o oglinda , ca mai apoi sa ai ghinion timp de sapte anii.
        Iti aduci aminte de fiecare moment petrecut impreuna , fiecare zambet si boacana facuta la scoala sau acasa. Iti amintesti cum ea plangea pe umarul tau , cum tu ii spuneai fiecare lucru ce te supara , dar acum nu mai e aici , iar tu traiesti cu amintirile ce dor de fiecare data cand se plimba nepasatoare prin mintea ta. Nu le pasa ca sufletul tau geme de durere  , dorul injunghindul tot mai adanc , sau ca inima ta se sparge usor , se topeste pana cand ramana doar o pata de apa rosiatica asemea picaturilor de sange ce se preling pe mana ta.
        Te doare atat de tare pierderea cele mai bune prietene , incat ai hotarat sa faci pasul asta , sa pleci si sa nu te mai intorci niciodata? Nu , inca nu ai curajul sa iti lasi viata amara inecata in suferinta. Inca crezi ca mai exista un strop de speranta , o cale pe care sa o apuci si sa fie totul bine.
        Dar atunci de ce din mana ta curge sangele rosu si cald? Pentru ca era  cat pe-aci sa te lasi prada disperari , dar el te-a salvat.

       Ridici chipul inecat in lacrimi amare , iar el incepe a iti sterge cu maneca bluzei albastre ce o purta lacrimile uscate pe care in curand isi fac loc altele , mai dureroase si mai fierbinti decat primele. Privesti chipul sau ingrijorat si cu glasul stins ii spui un ,,Imi pare rau” in timp ce picaturile de lacrimi scapa prin portile ochilor tai verzi  din inima ta franta. El iti sterge si de aceasta data lacrimile si te ajuta sa te ridici si ajutandu-te sa mergi pana afara unde iei o gura de aer. Simti cum fierbinteala obrajilor tai dispare  in contactul cu briza racoroasa de vara , iar privirea ta se plimba prin jur.

        Esti undeva la inaltime , pe acoperisul unui bloc , iar asta te face sa iti imaginezi tot mai multe lucruri negre. Incerci sa le indepartezi , stiind ca iar vei incepe sa plangi , intr-un sfarsit reusesti cand simti bratele lui cuprinzandu-ti corpul. Te lasi prada oboseli si inchizi ochi , dar nu adormi , nu vrei. Vrei sa il simti cat mai aproape de tine , sa nu iti dea drumul. Aveai nevoie de o imbratisare , sa te simti in siguranta , sa simti ca mai ai pe cineva ce are grija de tine , desi urasti sa fi mereu fata fragila ce are nevoie mereu de o dadaca.

       Te indepartezi usor de el si ii spui inca o data ca iti pare rau , iar el te priveste bland si rosteste cu glasul sau melodios ,,Voi fi mereu aici , pentru tine.”
       Lacrimile iar ies  din ochii tai , dar de aceasta data de fericire. Esti fericita ca macar el iti e prieten si ramane cu tine. Un zambet mic infloreste pe chipul tau , facandu-l si pe el sa zambeasca , inima ta tresaltand. Daca nu ar fi fost el , probabil acum ai fi fost moarta , in ceruri , unde poate cineva are nevoi de tine. Ai fi facut o greseala , sa il lasi singur , sa il parasesti. Daca faceai asta poate ajungea ca tine , sau poate nu. Nu ai de unde sa sti , nimeni nu are.

       Se aseaza jos , pe o patura maro , tragandu-te si pe tine. Priviti luna  ce sade ca o regina in mijloculul coalei  de un albastru spre negru presarata cu stele. Il iei de mana si te pierzi prin micile lumini ce iti incanta privirea , amintindu-ti de toate momentele cu cea mai buna prietena a ta , cu singura care ti-a fost mereu aproape  inca de la gradinita, ce ti-a fost ca o sora.
        Iar vrei sa plangi , lacrimile te roaga sa le lasi libere , dar le ti in frau ca sa nu il superi pe el , sa nu se simta vinovat de suferinta ta. Incerci sa zambesti si spre bucuria lui reusesti , el privindu-te in fiecare secunda , gata sa te apere de orice pericol. E acolo pentru tine si aste e tot ce conteaza. Cautarea ta de a gasi un motiv sa traiesti a luat sfarsit. Acum trebuie sa traiesti pentru el , pentru prietenul tau , ce doar intr-o noapte a devenit fratele tau mai mare pe care nu l-ai avut niciodata.

       Mintea ta oboseste sa umble fara nici un rost de la un gand la altul , iar ochi tai obositi se inchid usor , pleoapele lasandu-se pe  perlele de un verde pal , parul tau rozaliu acoperindu-ti jumatate din fata. Il strangi de mana si nu vrei sa il lasi de teama ca atunci cand te vei trezi nu va fi langa tinne , dar el nu vrea asta , vrea sa stea cu tine si sa iti arate ca viata e frumoasa , sa te apere si usor , usor sa te invete ca esti destul de puternica satreci pente orice , dar tu nu sti asta. Te lasa usor pe spate , el asezandu-se langa tine , adormind sub privirile blandei Luni si jucauselor stele.

        In minta amandurora se afla un singur gand , acela de a a ramane mereu impreuna  , fiind cei mai buni prieteni .

Eu! Prima! Da scumpo! Superb! Un prim capitol bun! E puțin prea mic, dar totuși e buuun! Și îmi place și descrierea ta. Sper ca pe viitor să reușești să mă surprinzi și sper că o să mă anunși și pe mine la next!
Pupici!
Dara

Buna !
Iti ador ficul !
Este foarte dragut !
Baiatul acela este Sasuke ?
Ai talent.
Spor la scris si abea astetpe sa pui nextul !
Anunta-ma te rog la next !

Am adus un nou capitol.  Sper sa va placa si astept cat mai multe pareri.   Lectura placuta  





       Soarele rasare din negura noptii , iar stelele in pasi veseli de dans , urmeaza mandra luna spre numeroasele paturi invelite in matase albastra. Vantul rece se plimba prin podoabele  pomilor. Ochii tai verzi ca iarba proaspata se deschid incet , plimbandu-se pe cerul de un albastru deschis , cautand ceva anume.
       Cand in sfarsit iti dai seama ca ceea ce cauti e langa tine , un zambet da culoare chipului tau palid brazdat de urmele lacrimilor ce s-au uscat. Ii   privesti ochii inchisi , buzele subtiri si rozali , parul ravasit  si uiti notiunea timpului , fiind parca inghetata langa trupul sau ce emana caldura. Te trezesti din transa abia in momentul in care ochii sai negri se deschid si  te privesc bland , glasul sau melodios uramndu-ti  un ,,Buna dimineata” calduros. Te strange in brate si iti propune sa mergeti inauntru ca sa nu racesti. Zambeti , te bucuri ca e grijuliu cu tine , ca ii pasa de cum te simti.
       Se ridica si te ajuta si pe tine , apoi porniti spre camera ta , unde patul cald inca te asteapta sa iti asezi trupul oboist si sa te lasi purtata prin cearceaful catifelat , intrand intr-un somn adanc. Dar azi nu ii vei face pe plac , ci vei ramane treaza , din acelasi motiv  pentru care nu ai vrut sa adormi cu cateva ore in urma , acele de a iti pierde si singura persoana care a mai ramas cu tine.

       Il vezi cum pleaca si  te lasa sa te schimbi de hainele murdare , iar teama pune stapanire pe tine. Acea teama de a il pierde , de a fi singura. Nu sti ca el va fi mereu cu tine , ca  te va ajuta indiferent de situatie , te va sprijini si  te va face sa zambesti.
     Te duci cu capul plecat spre baie , dand drumul apei sa curga libera in cada , amintirile jucandu-se neobosite prin mintea ta. Iti amintesti cum zambeai alaturi de ea , de prietena ta , cum o priveai in ochii sai movalii in care se putea citi fericirea , caldura si iubirea fata de tine. Era sora ta , era cea mai buna prietena care ti-a fost alaturi  mereu. Iti amintesti cum faceati baie impreuna cand erati mici , cum va stropeati cu apa rece a marii cand mergeati cu familea in vacante , cum va sustineati una pe cealalta cand erati  suparate sau certate de prostiile facute , erati mereu acolo una pentru cealalta , iar aste era tot ce conta.

       Mai tarziu au aparut si cei doi baieti , de care niciodata nu ai fost foarte apropiata , dar iti placea compania lor , adorai glumele spuse de blond si zambetul cald al brunetului. Erai mereu vesela cand erai cu ei , dar atunci cand era singura , te simteai ca o umbra , de care nu are nimeni nevoie. Te simteai vinovata ca parinti tai nu au putut face ceea ce si-au dorit in viata din cauza ta. Punei singura vina pe tine , desi mereu cand erai cu ei zambeai , dar inauntrul tau plangeai si te rugai sa fi ca alti copii. Sa nu fi fragile si slaba , sa nu imbolnavesti de fiecare data cand afara era frig , dandu-le parintilor tai batai de cap.
        Din cauza asta niciodata nu ai avut prieteni , pentru ca mereu te imbolneveai si lipseai de la scoala. Te simteai inferioara celorlalti copii , di cauza ca ei veneau in fiecare zi de la scoala cu note bune sau rele si ii faceau fericiti pe parinti. Te simteai prost ca tu nu puteai sa le oferi aceasta bucurie parintilor tai , aceea de a te vedea crescand si devenind cineva in viata.

       O singura privire la apa cristalina din cada si deja in capul tau apare idea de a pune capat suferintei. Esti gata sa o faci , dar o mana calda o prinde pe a ta , iar tu iti intorci ochii ce si-au pierdut culoarea spre acel cineva ce te-a oprit. Zambesti trist , si iti lasi privirea in jos , iar lacrimile obraznice iar doresc sa iasa la suprafata , spalandu-ti obrajii fara pic de culoare.  
       -Esti bine? Glasul sau ingrijorat sparge linistea de gheata ce predomina baia imbracata in faianta portocalie. Il privesti in ochi si zambesti din nou. In gand iti spui ca deja esti patetica  , ca nu sti altceva decat sa zambesti fals , sperand ca asa vei reusi sa ascunzi tristetea ce se ascunde in inima ta.

       Pleaca iar , in timp ce tu iti dai hainele murdare jos , aruncandu-le in cosul de rufe. Incet atingi apa fierbinte , corpul tau tremurand de placere. Te lasi acoperita pana la gat de patura pufoasa de glabuci si apa calda , in timp ce privesti in gol. Dupa cinci minute te trezesti din transa si incepi sa te speli pe corpul firav. Mirosul de vanilie al gelului de dus se imprastie in intreaga incapere , o stare de somnolenta cuprinzandu-te. Dupa ce iti speli corpul cu buretele , incepi sa iti masezi parul ce era invelit in samponul cu miros de portocale.
       Dupa ce termini si te limpezesti , iesi afara din cada , pasind pe gresia rece  si iti inconjori trupul ud intr-un prosop pufos alb. Iti usuci parul cu alt prosop  si parasesti baia , indreptandu-te spre micul dulap din camera  ta de unde iti alegi o pereche de pantaloni de blugi simpli , nici prea largi , nici prea stamti , si o bluza alba , peste care iti iei un hanorac albastru inchis. In picioare iti iei o pereche de sosete albe , apoi papucii albi  de casa. Desi afara e cald , fiind vara , corpul tau tremura de frig de noaptea trecuta. Iti dai seama ca nu trebuia sa dormi afara , acum fiind mai mult ca sigura ca ai racit , cum o faci deobicei.

       Iti legi parul lung intr-o coada joasa si te indrepti spre camera de zi , unde sperai sa te astepte el. Spre bucuria ta , il vezi uitandu-se la televizor , stand pe canapeaua moale. Te asezi langa el si te lasi purtata de oboseala , inchizandu-ti ochi. Simti cum te saruta pe frunte si  te acopera cu o patura moale . Se ridica , in timp ce tu inca ai ochii inchisi , nebanuind ca nu dormi. Se indreapta spre bucatarie cu scopul de a pregati ceva de mancare.
       Deschide frigiderul si observa ca e gol. Ofteaza si se indreapta spre hol , isi ia banii de pe noptiera , se incalta si pleaca , in urma lui ramanand tu , care speriata deschizi ochii si fugi repede la geam. Il vezi cum pasesti grabit pe asfaltul incalzit de razele soarelui . Te inteapa ochii , dar  te linistesti , sperand ca se va intoarce. Te duci din nou la canapea si te invalui in patura moale ce si acum mai are misosul sau divin si adormi.

       In vis iti vezi prietena cum te imbratiseaza cald  si iti mangaie parul matasos. Iti spune ca se va intoarce si pleaca , lasandu-te in urma. Sti ca nu ai dreptul sa o opresti , dar  te doare , te doare ca sora ta de suflet te lasa singura. Incerci sa iti revi , dar nu reusesti  , nu vrei. Te simti vinovata ca nu ai oprit-o. Plangi in timp ce dormi , nedandu-ti seama ca te priveste , ca te privesc.  Te simti vinovata ca m-ai lasat sa plec , dar nu e bine ce crezi despre tine. Cufarul tau cu amintiri e plin de amintiri frumoase , ce usor , usor se pierd in mintea ta obosita si chinuita de atatea vise in care eu plec si te las , nestiind ce voi avea sa patesc.

       De ce te invinovatesti atat de mult? Nu e vina ta. Sti asta , dar esti incapatanata si nu vrei sa asculti pe nimeni. Nu am patit nimic , ma voi face bine , sper. Nu vreau sa te las singura , desi stiu ca Sasuke si Naruto vor avea grija de tine. Stiu ca pentru tine nu va fi la fel , dar inca nu am murit. Ma supara faptul ca nu ai venit nici macar sa ma vezi in aceste doua saptamani in care am stat in spital , dar  te inteleg. Situ ca te-ai saturat de spitale , ca te-ai saturat de saloanele in care mirosul de medicamente predomina. Iti e frica sa sti in ce stare ma aflu. Iti e friga de felul in care arat , de ranile mele vizibile pe corp. Chiar daca am corpul grav ranit ,  sufletul meu e mereu langa tine , desi tu nu sti. Nu sti ca eu nu imi incalc niciodata promisiunile , lucru ce l-am invatat de la Naruto. Voi fi mereu aici cu tine , chiar daca fara trup. In curand ma voi face bine si voi veni sa te strang in brate , apoi vom merge sa ne plimbam prin parc razand de glumele lui Naruto si certurile lui cu Sasuke. Vom fi iar toti patru , cum eram o data , iar cufarul tau cu amintiri se va umple in fiecare zi cu momente frumoase , in care zambesti si totul e bine. Imi doresc tot ce e mai bine pentru tine , nu vreau sa suferi , esti surioara mea , prietena mea.

       Usa se deschide , iar tu te trezesti buimaca , un zambet aparand pe fata ta la vederea lui Sasuke. Vine spre tine , urmat de  o pisicuta alba ca zapada si cu ochii de un mov deschis. O privesti uimita , vrand sa o iei in brate , sa ii mangai blana moale. Sasuke se aseaza langa tine si scoate  dintr-o punga diferite alimente , apoi te indeamna sa mananci. Pe masuta din fata ta se aflau toate mancarurile tale preferate , iar tu  , timida , iei o bucata de pizza , imbucand cu pofta. Pisica alba urca in poala ta , incepand sa toarca in momentul in care mana ta alba se plimba pe spatele ei.
       Sasuke iti spune ca a gasit-o pe strada , singura si abandonata si a luat-o cu el , sperand ca iti va placea. Si chiar iti placea , iubeai animalele , iar pisicuta ti-a ajuns la inima chiar din momentul in care ai vazut-o.  Sasuke iti spune ca a mai luat ceva , apoi pleaca spre hol de unde aduce o cutie destul de mare. Te lasa sa o desfaci , iar din ea scoti un dango de culoare albastra. Imbratisezi cadoul primit , in timp ce Sasuke te priveste fericit. Pisicuta miauna bosumflata din cauza ca  nimeni nu o mai baga in seama. Sasuke o ia in mana sa , iar tu cu glasul stins ii spui:

       -Hinata. Pisicuta se va numi Hinata. Sasuke te priveste trist  , un zambet rasarind pe chipul meu alb. Nu imi vine sa cred ca ai numit pisicuta dupa mine.  Acum as vrea sa vin sa te imbratisez , dar nu pot , iar asta ma doare al naibi de tare.

       -Nu vrei…nu vrei sa mergi sa o vezi? Iar incepi sa plangi. De ce? Te doare chiar atat de tare , incat sa nu poti sa vi sa ma vezi? Inca te simti vinovata din cauza accidentului? Nu e vina ta. Nu lasa amintirea asta sa patrunda in cufarul tau cu amintiri , nu lasa vinovatia sa iti chinuie sufletul.

       Sasuke te ia in brate si ofteaza zgomotos.  Pisicuta incepe sa miaune , fiind zdrobita intre corpurile voastre. Te indepartezi de el usor si il privesti in ochii.
       -Imi pare rau....ca iti dau atatea batai de cap. Ofteaza din nou , Incearca sa iti explice ca nu e bine sa te invinovatesti din orice , ca viata merge mai departe si ca orice s-ar intampla , noi vom fi impreuna mereu.

       Mi-as dori atat de tare sa te strang in brate , dar daca m-as apropia de tine , sunt sigura ca nu m-ai vedea , nu m-ai simti , nici macar nu ai sti ca sunt acolo. Acum tot ce pot face e sa te vegez , oprindu-te din a mai face prosti. Draga mea , imi pare atat de rau ca din cauza mea suferi atat de mult , dar nu te speria , in curand ma voi trezi si  zambetul tau si rasul cristalin vor reveni din nou. O sa am grija de asta. Voi avea grija de tine mereu , nu vei fi singura niciodata. Niciodata…..Nici acum nu esti singura , Sasuke are grija de tine , e acolo pentru tine , dar iti e frica de faptul ca va pleca si el si te va lasa. Din cauza mea ai intrat intr-o depresie , intr-un soc din care iti va fi greu sa iesi , dar cu ajutorul baietilor vei reusi.
       Imi pare rau ca trebuie sa versi atatea lacrimi pentru mine. Imi pare rau , Sakura....

Este super.. imi place cum descrii .. dar e ceva ce vreau sa te intreb ...
1.Tot ce se intampla este povestit de tine sau din perspectiva cuiva?
2.Ce se intampla? Adica... asta e inainte sa se intoarca Sasuke? Este trecut , prezent?
3.Nu este o intrebare dar.... Vreau sa ma anunti de neext!!
Sayonara!!

Buna ! Iti multumesc pentru anunt ! Foarte frumos capitolul , mie chiar mi-au dat lacrimile .
Deci eu am inteles , din acest capitol , ca Hinata , care este cea mai buna prietena a Sakurei , este in spital si ca Sakura se invinovateste intruna .
Daca am gresit ceva te rog sa ma corectezi , caci am scris aceste lucruri sa vad daca am inteles totul bine .
Abia astept next-ul si sper sa ma anunti in continuare !
Ramane sa ne mai ,,citim" data viitoare !
Te-am pupat !

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut capitolul!
Din cate am inteles, povestesti din perspectiva Hinatei .
Sasuke e dulce cu Sakura.
Astpt cu nerabdare nextul !
Spor la scris !
Anunta-ma cand pui continuarea, plz !
Te !

       Norisorii albi ca spuma laptelui se plimba voiosi precum niste barcute ce traverseaza marea albastra. Privighetorile  , cu glasul lor mirific , canta de zori , raspandind bucuria si veselia unei zile de vara , in timp ce cateva veverita se joaca , alergandu-se si ascunzandu-se in copacul imbracat in podoabe albe tesute din Frunze si crengute ridicate spre cerul albastru. Soarele priveste multumit grupul de copii ce nu se mai opresc din ras. Razele sale luminoase si calde le mangaie chipul , le incalzeste inimile si ii vegeaza.

        Imi intorc privirea-mi pierduta catre Sasuke , care privea bland copii ce se jucau in parc. Eu stau si il privesc , el sta si ii priveste. Nimeni nu spune nimic , doar glasurile si rasetele copiilor se aud din departare. Imi iau privirea de pe chipul sau si o arunc in pamant, strangand cu putere si tot o data si cu dragoste dango-ul  primit de la Sasuke. Pisicuta  alba , ce poarta numele  Hinatei , se plimba pe langa mine , incercand  sa ajunga in bratele mele. O iau in palma mea firava , si cu mana libera incep sa ii mangai capul mic si moale.

       -Iti mai amintesti cand eram si noi asa? Ma intreaba Sasuke pierdut in gandurile sale. Las capul in jos , pentru a o mia oara pe saptamana asta , lasand tristetea sa ma acapareze. Imi e dor de acele vremuri , chiar daca nu am fost ca ceilalti copii. Niciodata nu am avut cu cine sa ma joc , nu am iesit afara , mereu eram fata sensibila  , fata ce nu vorbea niciodata cu nimeni , ce isi ascundea chipul cu bretonul roz , tristetea din ochii verzii fiind mereu ascunsa dupa perdeaua roz.

       Zambesc si imi ridic capul , privind in ochii negrii ai brunetului ce ma privea tris. Ce pr****ta sunt , iar l-am facut sa se simta prost. De cand Hinata….e in spital , mereu il fac sa se simta vinovat  pentru ca eu sunt trista , dar singurul vinovat sunt eu. Il apuc de mana si incep sa rad ca o nebuna , fara nici un motiv. Imi era clar , am inebunit deja  si nu mai era cale de scapare. Sasuke ma priveste speriat , nestiind ce se intampla cu mine , iar eu radeam  din ce in ce mai tare. Radeam si incercam sa gasesc o scuza pe care sa i-o spun brunetului meu , o scuza care sa il faca sa nu se mai simte vinovat. Gandesc si iar gandesc , dar nu imi vine nimic in minte.Hai Sakura , trebuie sa reusesti. Daca nu o faci  , mai mult ca sigur Sasuke va crede ca am inbunit.

       Ma opresc din rasul meu haotic , inca incercand sa gasesc o solutie la o problema banala de care am dat in ce mai neasteptat moment. Inca un lucru ciudat la mine , fac si spun lucruri fara sa gandesc , ceea ce e foarte  enervant din cauza ca apoi regret ceea ce am facut si spus. Uneori mi-am  dorit sa dau timpul inapoi , sa imi schimb viata amarata , sa o iau de la capat , sa incerc sa zambesc si sa imi fac prieteni , sa o salvez…..

       -Sakura  , esti bine? Tresar. M-a luat prin surprindere cum o face deobicei , dar daca nu ar face asta probabil nu m-as mai fi trezit niciodata din acest cosmar in care sunt pierduta in mintea mea.
       -Da , sunt bine. Imi cer scuze daca te-am speriat , dar mi-am amintit de faza in care Naruto a intrat in scoala si a dat peste  Hinata , varsand sucul ce abia il cumparase de la chiosc , patand bluza preferata a ei…Vocea mea devenea din ce in ce mai inceata , lacrimile intepandu-mi ochii. Ce scuza alinica am putut sa gasesc. Altceva nu am putut sa spun. Acum sunt sigura ca iar se va supara pe mine , din cauza ca iar voi incepe sa plang. Nu , nu , nu! Nu vreau sa plang , dar nu ma pot abtine. E dureros sa sti ca singurii prieteni pe care ii ai sunt suparati din vina ta. Ma doare sa stiu ca Hinata e in spital din cauza mea , din cauza ca am fost prea slaba sa o ajut. Nici pe mine nu m-am putut salva. Acum probabil as fi fost intr-o stare mult mai grava de cat cea a brunetei daca nu era Sasuke. Mai bine nu ma salva , acum se simte vinovat ca nu a reusit sa o salveze si pe Hinata o data cu mine.  Doare atat de tare….Ma doare….

       Ma cert in continui cu lacrimile ce se zbat sa iasa din inima mea , din sufletul meu  sfaramat. Zambesc gingas si il privesc bland pe Sasuke ce ma privea cu mila. Nu mai reusesc sa le tin in frau , iar in dans lent , lacrimile curg pe fata mea. Incep sa rad , inca incercand sa le opresc , dar simt cum raman fara aer , simt cum cerul imi cade in cap , cum pamantul vrea sa ma sufoce inghitindu-ma , cum aerul imi e furat iar eu ma zbat sa traiesc. Nu …. Nu mai pot…Nu mai resist….

       -Sakura! Sakura , inceteaza! Te rog… Sasuke ma ia in brate , incercand sa ma opreasca din rasul meu nebunesc , acompaniat de lacrimile fierbinti. Cedez , renunt , si las suspinele sa inlocuiasca rasul nebun ce ma cuprinse , intristandu-l mai mult pe Sasuke. Ma strange la pieptul sau si ma roaga sa ma opresc. Simt lacrimile sale cum curg pe umarul meu , in timp ce eu strang bluza alba ce o purta. Plangem amandoi , ne simtim durerea , suferinta…

       Pisicuta miauna ingrijorata , in ochii ei citindu-se teama si frica ce o cuprine. Sasuke se desparte usor de trupul meu imbracat intr-o rochita verde , isi sterge lacrimile si pleaca. Unde ? Nu stiu , dar as vrea.  Ce idi***a pot sa fiu. L-am facut sa plece , acum probabil ma crede nebuna. Bravo , Sakura! Felicitari ca iti indepartezi toti prieteni pe care ii mai ai!

       Stau in locul in care m-a lasat  si plang , pisicuta alba plimbandu-se ingrijorata in jurul meu. O iau in brate , dupa care imi sterg lacrimile de pe fata incercand sa ma opresc din plans. Ma ridic si incep sa il caut pe Sasuke , care  e de negasit. Panica ma cuprinde , acea teama de a ramane singura din nou. Singuratatea din copilarie si-a pus amprenta pe mine , din pacate. Sunt mult prea vulnerabila , mult prea slaba , dar atat de egoista si nepasatoare incat imi fac prietenii sa sufere.

       Oare unde s-a dus?  S-a suparat pe mine? Ce ma voi face daca va pleca si el? Aceste intrebari si multe altele imi  umbla prin minte , parca razand de faptul ca eu mai am putin si inebunesc. Ma simt atat de …de…..nu stiu. Niciodata nu am simtit asa ceva , simt de parca un cutit se joaca in jurul inimi mele , apoi saturandu-se de aceasta actiune , ma injunghie , durerea crescand din ce in ce mai tare , ca mai apoi eu sa nu mai rezist si sa ma sting usor odata cu chinurile ce m-au urmat toata viata.

       Imi plimb privirea peste tot in speranta ca voi reusi s ail gasesc pe Sasuke . Ma linistesc si incep sa respire normal atunci cand il vad pe o banca din apropiere cu capul in maini.  Inima mea nu se mai zbate atat de tare  in incercarea de a evada din pieptul meu , iar picioarele incep a se misca catre banca unde se afla el. Ma asez silentios , in speranta de a nu ma auzi , si usor imi asez mana pe spatele sau. Isi ridica privirea catre mine , ochii sai fiind rosii iar obrajii putin uzi.

       -Imi pare rau , iarta-ma…Nu ar fi trebuit sa plec , doar ca….nu stiu , nu stiu ce sa fac , nu am mai trecut niciodata prin astfel de momente si ma simt atat de neputincios , de nefolositor , de….
       -Sasuke! L-am speriat. Ma priveste uimit. Il inteleg , pana si  pe mine m-am uimit. Nu stiu ce mi-a venit , de am tipat. Inca un moment in care regret ca am acest defect de a spune si a face tot ce imi trece prin minte atunci cand sunt nervoasa , agitate sau emotionata.  
       -Nu trebuie sa te injosesti atat , am continuat eu , de aceasta data pe un ton mai jos , te inteleg. Stiu exact caum te simti. Stiu mai bine de cat oricine…..Sasuke , vreau….vreau sa merg la Hinata!

Stiu ca e scurt , dar promit ca partea a doua a capitolului va fi mai lunga. Astept pareri si sper sa va placa  

Edit:

Am uitat sa raspund la cateva intrebari puse de voi.  Deci:

Pisoias24:

1.Tot ce se intampla este povestit de tine sau din perspectiva cuiva?
In primele doua capitole totul e povestit de Hinata , iar urmatoarele cateva vor fi povestite de Sakura.

2.Ce se intampla? Adica... asta e inainte sa se intoarca Sasuke? Este trecut , prezent?
Este prezent.

Lumi-chan:
Ai inteles foarte bine , draga mea.  Este exact cum ai spus tu.   Pe parcurs situatia se va complica dar veti intelege totul daca ramaneti alaturi de mine si de ficul meu.

Astept intrebari din partea voastra catre personaje , si , daca e cazul , catre mine.  Deny va

Buna !
Ms ca m-ai anuntat.
Ma bucur ca nextul a fost lung !
Capitolul a fost magnific !
Sasuke e asa grijuliu !
Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui !
Spor la scris !
Te dulce !

Citat :

Capitolul 3.
(spaţiu, de preferat 2xEnter)
Din nou impreuna. Partea I
(spaţiu. La fel, de preferat 2xEnter)
Pov. Sakura

Norisorii albi ca spuma laptelui se plimba voiosi precum niste barcute ce traverseaza marea albastra. Privighetorile color=pink]()[/color] , cu glasul lor mirific , canta de zori ,(nu se lasă virgulă inainte de semnul de punctuaţie, ci numai după. Valabilă regula şi pentru celelalte situaţii de genul ăsta.) raspandind bucuria si veselia unei zile de vara , in timp ce cateva veverita se joaca , alergandu-se si ascunzandu-se(virgulă) in copacul imbracat in podoabe albe(virgulă) tesute din Frunze si crengute ridicate spre cerul albastru. Soarele priveste multumit grupul de copii ce nu se mai opresc din ras. Razele sale luminoase si calde le mangaie chipul , le incalzeste inimile si ii vegeaza.

Imi intorc privirea-mi pierduta catre Sasuke , care privea bland copii("copiii" cu trei de "i", nu cu doi.) ce se jucau in parc. Eu stau si il privesc , el sta si ii priveste.(Prea mult "priveşte" am găsit aici. Poate ai folosit anafora şi ai vrut sa accentuezi asta, însă nu sună bine. Verbul este întânlit de prea multe ori - trei- într-un timp foarte scurt.) Nimeni nu spune nimic , doar glasurile si rasetele copiilor se aud din departare. Imi iau privirea de pe chipul sau si o arunc in pamant, strangand cu putere si tot o data ("totodată", nu cum ai scris tu, dezlegat. Se scrie legat.) si cu dragoste ("si tot odata si cu dragoste" sună urât, confuz. Ai grijă la greşelile de exprimare.) dango-ul primit de la Sasuke. Pisicuta alba , ce poarta numele Hinatei , se plimba pe langa mine , (fără virgulă) incercand sa ajunga in bratele mele. O iau in palma mea firava ,(fără virgulă) si cu mana libera incep sa ii mangai capul mic si moale.

-Iti mai amintesti cand eram si noi asa? Ma intreaba Sasuke pierdut in gandurile sale. Las capul in jos , pentru a o mia("pentru a o mia" Ce vrea să fie asta? Bănuiesc că voiai să spui "pentru a mia") oara pe saptamana asta , lasand tristetea sa ma acapareze. Imi e dor de acele vremuri , chiar daca nu am fost ca ceilalti copii. Niciodata nu am avut cu cine sa ma joc , nu am iesit afara , mereu eram fata sensibila , fata ce nu vorbea niciodata cu nimeni , ce isi ascundea chipul cu bretonul roz , tristetea din ochii verzii fiind mereu ascunsa dupa perdeaua roz.("bretonul roz - perdeaua roz. Din nou, o repetiţie care nu sună plăcut.)

Zambesc si imi ridic capul , privind in ochii negrii ai brunetului ce ma privea tris("priveau" dacă te referi la ochii brunetului, iar dacă te referi la el, e bine cum ai scris. Însă "trist", nu "tris") . Ce pr****ta sunt , iar l-am facut sa se simta prost. De cand Hinata….e in spital , mereu il fac sa se simta vinovat pentru ca eu sunt trista , dar singurul vinovat sunt eu. Il apuc de mana si incep sa rad ca o nebuna , fara nici un motiv. Imi era clar , am inebunit("înnebunit" se scrie cu doi de "n") deja si nu mai era cale de scapare. Sasuke ma priveste speriat , nestiind ce se intampla cu mine , iar eu radeam din ce in ce mai tare. Radeam si incercam sa gasesc o scuza pe care sa i-o spun brunetului meu , o scuza care sa il faca sa nu se mai simte vinovat. Gandesc si iar gandesc , dar nu imi vine nimic in minte.Hai(virgulă) Sakura , trebuie sa reusesti. (Semnul exclamării. A fost un îndemn, aproape o poruncă.) Daca nu o faci , mai mult ca sigur Sasuke va crede ca am inbunit.(Şi aici la fel: "înnebunit")

Ma opresc din rasul meu haotic , inca incercand sa gasesc o solutie la o problema banala de care am dat in ce("cel", nu "ce") mai neasteptat moment. Inca un lucru ciudat la mine , fac si spun lucruri fara sa gandesc , ceea ce e foarte enervant din cauza ca apoi regret ceea ce am facut si spus.(Suna mai bine "din cauză că mai târziu regret") Uneori mi-am dorit sa dau timpul inapoi , sa imi schimb viata amarata , sa o iau de la capat , sa incerc sa zambesc si sa imi fac prieteni , sa o salvez…..(Punctele de suspensie sunt strict în număr de trei, nu cinci-şase.)

-Sakura , esti bine? Tresar. M-a luat prin surprindere cum o face deobicei("de obicei" se scrie dezlegat) , dar (virgulă cu rol izolator) daca nu ar face asta(virgulă cu rol izolator) probabil nu m-as mai fi trezit niciodata din acest cosmar in care sunt pierduta in mintea mea.(Era suficent "din acest coşmar în care sunt pierdută", fiindcă e logic că se întâmplă în mintea ei.)

-Da , sunt bine. Imi cer scuze daca te-am speriat , dar mi-am amintit de faza in care Naruto a intrat in scoala si a dat peste Hinata , varsand sucul ce abia il cumparase de la chiosc , patand bluza preferata a ei…(spaţiu după semnele de punctuaţie) Vocea mea devenea din ce in ce mai inceata , lacrimile intepandu-mi ochii. Ce scuza alinica("jalnică", nu "alinica") am putut sa gasesc. Altceva nu am putut sa spun. Acum sunt sigura ca iar se va supara pe mine ,(fără virgulă) din cauza ca iar voi incepe sa plang.(În fraza aceasta am găsit din nou o repetiţie care trebuia evitată: "iar". Citeşte fraza şi o să vezi că sună neplăcut.) Nu , nu , nu! Nu vreau sa plang , dar nu ma pot abtine. E dureros sa sti("să ştii") ca singurii prieteni pe care ii ai sunt suparati din vina ta. Ma doare sa stiu ca Hinata e in spital din cauza mea , din cauza ca am fost prea slaba sa o ajut. Nici pe mine nu m-am putut salva. Acum probabil as fi fost intr-o stare mult mai grava de cat cea a brunetei daca nu era Sasuke. Mai bine nu ma salva , acum se simte vinovat ca nu a reusit sa o salveze si pe Hinata o data("odată" legat în contextul tău. Dezlegat este folosit când are rolul de "o singură dată") cu mine. Doare atat de tare….Ma doare….(Din nou: punctele de suspensie sunt în număr de trei. Nici mai mult, dar nici mai puţin)

Ma cert in continui ("continuu" nu "in continui") cu lacrimile ce se zbat sa iasa din inima mea , din sufletul meu sfaramat. Zambesc gingas si il privesc bland pe Sasuke ce ma privea cu mila.(Încă o repetiţie: "privesc - privea") Nu mai reusesc sa le tin in frau , iar in dans lent , lacrimile curg pe fata mea. Incep sa rad , inca incercand sa le opresc , dar simt cum raman fara aer , simt cum cerul imi cade in cap , cum pamantul vrea sa ma sufoce inghitindu-ma , cum aerul imi e furat iar eu ma zbat sa traiesc. Nu …. Nu mai pot…Nu mai resist….(Foloseşti prea des punctele de suspensie -scrise incorect- şi, în cazul de faţă, în locul lor putea fi pusă virgula.)

-Sakura! Sakura , inceteaza! Te rog… Sasuke ma ia in brate ,(fără virgulă) incercand sa ma opreasca din rasul meu nebunesc , acompaniat de lacrimile fierbinti. Cedez , renunt , si las suspinele sa inlocuiasca rasul nebun ce ma cuprinse , intristandu-l mai mult pe Sasuke. Ma strange la pieptul sau si ma roaga sa ma opresc. Simt lacrimile sale cum curg pe umarul meu , in timp ce eu strang bluza alba ce o purta. Plangem amandoi , ne simtim durerea , suferinta…

Pisicuta miauna ingrijorata , in ochii ei citindu-se teama si frica ce o cuprine.("cuprinde") Sasuke se desparte usor de trupul meu imbracat intr-o rochita verde , isi sterge lacrimile si pleaca. Unde ? Nu stiu , dar as vrea. Ce idi***a pot sa fiu. L-am facut sa plece , acum probabil ma crede nebuna. Bravo , Sakura! Felicitari ca iti indepartezi toti prieteni ("prietenii" cu doi "i") pe care ii mai ai!

Stau in locul in care m-a lasat si plang , pisicuta alba plimbandu-se ingrijorata in jurul meu. O iau in brate , dupa care imi sterg lacrimile de pe fata incercand sa ma opresc din plans. Ma ridic si incep sa il caut pe Sasuke , (fără virgulă) care e de negasit. Panica ma cuprinde , acea teama de a ramane singura din nou. Singuratatea din copilarie si-a pus amprenta pe mine , din pacate. Sunt mult prea vulnerabila , mult prea slaba , dar atat de egoista si nepasatoare incat imi fac prietenii sa sufere.

Oare unde s-a dus? S-a suparat pe mine? Ce ma voi face daca va pleca si el? Aceste intrebari si multe altele imi umbla prin minte , parca razand de faptul ca eu mai am putin si inebunesc. ("înnebunesc") Ma simt atat de …de…..nu stiu. Niciodata nu am simtit asa ceva , simt de parca un cutit se joaca in jurul inimi mele , apoi saturandu-se de aceasta actiune , ma injunghie , durerea crescand din ce in ce mai tare , ca mai apoi eu sa nu mai rezist si sa ma sting usor odata cu chinurile ce m-au urmat toata viata.

Imi plimb privirea peste tot in speranta ca voi reusi s ail("să îl", nu "s ail". Ai grijă la greşelile de tastare.) gasesc pe Sasuke . Ma linistesc si incep sa respire("respir", narezi la persoana întâi.) normal atunci cand il vad pe o banca din apropiere cu capul in maini. Inima mea nu se mai zbate atat de tare in incercarea de a evada din pieptul meu , iar picioarele incep a se misca catre banca unde se afla el. Ma asez silentios , in speranta de a nu ma auzi , si usor imi asez mana pe spatele sau. Isi ridica privirea catre mine , ochii sai fiind rosii iar obrajii putin uzi.

-Imi pare rau , iarta-ma…Nu ar fi trebuit sa plec , doar ca….nu stiu , nu stiu ce sa fac , nu am mai trecut niciodata prin astfel de momente si ma simt atat de neputincios , de nefolositor , de….

-Sasuke! L-am speriat. Ma priveste uimit. Il inteleg , pana si pe mine m-am uimit. Nu stiu ce mi-a venit , (virgula nu are ce căuta aici) de am tipat. Inca un moment in care regret ca am acest defect de a spune si a face tot ce imi trece prin minte atunci cand sunt nervoasa , agitate("agitată") sau emotionata.

-Nu trebuie sa te injosesti atat , am continuat eu , de aceasta data pe un ton mai jos , te inteleg. Stiu exact caum("cum") te simti. Stiu mai bine de cat oricine…..(Punct, închei propoziţia, nu puncte de suspensie) Sasuke , vreau….vreau sa merg la Hinata!

Titlul - Nu mă atrage, puteai alege unul care să aibă un impact mai mare asupra cititorilor. Are o mică legătură, ceea ce e bine, însă nu îmi place că l-ai folosit, în primul sau al doilea capitol, în context. Pare că vrei să forţezi acea legătură, să îl pui acolo pentru a arăta, însă poţi face asta şi discret.

Ideea -Hmm, este destul de drăguţă. Nu este cine ştie ce, dar are puţin potenţial pe care îl poţi lucra mai bine. Până acum nu am înţeles mare lucru, nu ai dezvăluit multe, însă ai şansa să vii cu ceva interesant şi nou. Dezvoltă-ţi ideea într-un mod diferit şi surprinzător, până acum nu ai reuşit cine ştie ce.

Descrierea -Ai destulă descriere sentimentală, ceea ce e bine, însă îmi place cum o foloseşti. Alegi un sentiment şi îl repeţi cam în acelaşi context. De exemplu: întristarea prietenilor. Numai asta am întânlit în capitol, trebuia să îi explorezi personajului mintea şi să dezvolţi asta prin alte cuvinte.
Altă chestie, prima dată ai narat din perspectiva Hinatei, la persoana a doua. Nu prea avea ea de unde să ştie detaliile alea, ce face în casă, mişcările şi restul. Puteai povesti la persoana a doua dacă alegeai vocea naratorului, adică tu, nu personajul. Te-ai şi încurcat, ai menţionat la un moment dat că Hinata avea să o privească din ceruri, deci murea, iar la următorul rând spunea că se face bine şi că vor fi fericite. După ai inceput din perspectiva Sakurei, ceea ce a fost şi mai confuz. Ai mai multă grijă, e mai bine să povesteşti dintr-o singură perspectivă un timp mai îndelungat, aşa cititorul se familiarizează cu personajul, iar apoi poţi schimba, dar nu frecvent şi consecutiv.

Dialogul -Nu ai mult, însă replicile sunt cam seci. Lucrează-le mai bine, gândeşte-le în aşa fel încât să fie interesante.

Acţiunea -Până acum nu este grăbită, totul a descurs destul de lin, asta din cauză că ai descriere.

Estetica -Capitolele sunt aşezate frumos în pagină, cu spaţiu între paragrafe, însă font-ul este mult prea mare, plus că este îngroşat şi să nu mai spun de culoare. Să fie alb, neîngroşat şi la mărime normală.

Greşeli de tastare/de ortografie -Ai destule greşeli din ambele -ortografie şi tastare. Am corectat în capitolul trei şi sper să te ajute. Cam multe repetiţii, iar pe ele le poţi evita prin corectarea capitolului înainte de postare. În acelaşi timp vezi şi greşelile de tastare şi scapi de ele. Altă problemă ar fi exprimarea, trebuie să ai mai multă grijă, însă pe asta o rezolvi citind cărţi.

---

Cam asta e tot, sper să îţi fie de ajutor. Sunt sigură că vei evolua din ce în ce mai mult. Baftă!

Hey! Scuza-ti intarzierea , dar nu prea am avut timp sa postez next-ul. Multumesc Azrael pentru critica , am sa incerc sa urmez sfaturile primite. Acum sa va lamuresc putin la tot ce se intampla in fic. Deci Hinata care e in spital era in coma , iar faptul ca ii promisese Sakurei ca nu o va lasa niciodata singura a facut ca sufletul ei sa paraseasca corpul si sa mearga la Sakura , de acea am povestit din punctul de vedere al Hinatei deoarece ea era acolo , veghiind-o pe Sakura. Am mai spus deasemenea ca Hinata s-ar putea sa o priveasca din ceruri , deoarece se afla intr-o stare foarte grava , din care nu ar fi putut scapa , iar Hinata , prin aceste cuvinte , ii promitea inca o data Sakkurei ca ea va fi mereu cu ea , chiar dac se va intampla tragicul lucru , acela de a muri. Iar despre accidentul suferit de Hinata nu pot sa va dezvalui nimic deocamdata , deoarece s-ar duce farmecul suspansului. Sper ca ati inteles cat de cat , daca nu intrebarile sunt bine venite. Deasemenea astept intrebari din partea voastra personajelor. Deny va pupaceste si va ureaza lectura placuta




       Dupa noapte vine zi , iar dupa zi vine noapte. Dupa luni vine marti , apoi miercuri , joi vineri , sambata , duminica si tot asa. Timpul nu sta niciodata in loc , anii trec repede , de parca ieri aveai sapte ani si incepeai scoala , iar acum probabil esti la liceu , la facultate sau poate ai o slujba si o familie fericita , sau poate esti singur , privindu-ti  nepotii sau stanepotii , in timp ce tu stai afara in gradina , incarcat de  anii grei , gandindu-te la ce repede au trecut , fiind nemilosi cu tine. Timpul nu iarta pe nimeni , dar copii de astazi nu stiu asta.

       Desi si eu sunt unul dintre ei , eu inteleg ca fiecare secunda e importanta ,ca  fiecare moment de bucurie , oricat de neinsemnat , merita adaugat in pretiosul cufar cu amintiri , merita tinut in inima ta. Am doar 16 ani ani , dar faptul ca am avut putine momente in care am fost cu adevarat fericita m-a facut sa ma maturizez , sa am o alta viziune despre viata , desi inca ma port ca un copil , obligandu-l pe Sasuke sa aiba grija de mine.

       Poate stiu ce inseamna sa treci prin chinurile vietii , sa privesc lumea prin ochii unei personae in varsta , dar asta nu schimba faptul ca inca ma port ca un copil ce nu stie nimic. Singuratatea m-a  facut atat de egoista , incat din cauza mea , Hinata sufera. Eu sunt singura vinovata de acel incident , timpul nu a stat in loc , oferindu-mi sansa de a imi repara greseala , iar acum regret amarnic faptul ca am fost incapatanata si am obligat-o pe Hinata sa mearga in acel loc. Numai eu sunt de vina si as da orice sa pot intoarce timpul inapoi , reparand imensa greseala ce am facut-o.

       -Esti sigura?

       Buna intrebare. Oare sunt? Chiar sunt  sufficient de curajoasa incat sa merg la Hinata? De ce a trebuit eu sa vorbesc fara sa gandesc? Asta demonstreaza inca o data pe ziua de azi ca sunt o nebuna cu diploma. Ar trebui sa ma adun , sa caut un raspuns  pe care sa il dau lui Sasuke , fara a il face sa fie si  mai confuz decat e acum. Deja cred ca l-am inebunit destul pentru o zi , asa ca ar trebui sa fiu atenta , sa nu spun iarasi o prostie. Dar , mai important , chiar vreau sa merg la ea? Chiar am curajul sa stau in fata ei , intr-o stare pe care inca nu am aflat-o , dar care e destul de grava? Oare sunt destul de curajoasa sa fac asta?

       Sasuke sta si ma priveste , asteptand ca eu sa ii dau un raspuns. Chiar nu stiu cum sau ce sa ii spun. M-am blocat. Ma simt destul de rau si nu stiu ce sa fac , nici  nu cred ca am curajul sau puterea de a ma misca. Defapt nu ar trebui sa fiu asa. E prietena mea , trebuie sa merg la ea. Hinata mereu m-a ajutat , iar eu nu am putut sa fac nimic. Trebuie sa fac asta. Pot sa o fac. Pentru prietena mea , pentru Hinata! Macar atat , sa fiu langa ea in momente grele , sa o ajut sa treaca pente necazuri , asa cum a facut ea mereu pentreu mine. Ii sunt datoare fiindca mi-a fost prietene , sora , uneori chiar si mama. Ii sunt datoare pentru ca mi-a fost alaturi , ajuntandu-ma sa imi fac prieteni , ajuntandu-ma sa merg inainte chiar daca vroiam sa renunt. Chiar daca nu mai aveam sperante , ea m-a ajutat , demonstrand faptul ca speranta moare ultima. O iubesc mult prea mult ca sa o las singura. Ea niciodata nu m-a lasat , eu de ce as faceo? Poate pentru ca mie frica sa merg mai departe fara ea. Imi e  frica sa fac un pas gresit si sa cad , ea sa nu fie aici sa ma ajute sa ma ridic. Imi e frica sa nu cad in prapastie , iar ea sa nu fie aici si sa ma salveze. Imi e frica de singuratate , desi nu ar trebui sa imi fie , deoarece Hinata i-a lasat pe Naruo si SAsuke cu mine. Nu m-a lasat singura , eu de ce as lasa-o? M-am hotarat! Voi merge la ea , ii voi fi alaturi si nu o voi lasa singura niciodata.

       Zambesc. Pentru prima data zambesc cu adevarat. Nu e unul din acele zambete pe care il folosesc pentru a ii face pe cei din jurul meu sa se simta mai bine dupa ce am facut o prostie , e un zambet adevarat. Acum chiar cred ca pot sa raspund la intrebarea lui Sasuke fara sa regret de alegerea pe care am facut-o.

       -Da , sunt sigura! Vreau sa o vad pe Hinata! Acum !

       Siguranta cu care am rostit aceste cuvinte m-au uimit pana si pe mine , ce sa mai spun de Sasuke. Pentru prima data in ultima vreme Sasuke e mandru de alegerea pe care am facut-o si de faptul ca nu ma mai ascund dupa perdeaua singuratatii. E mandru de faptul ca incet ,  incet imi revin. Si eu sunt. Sunt mandra si fericita ca am reusit sa fac o alegere fara sa regret , fara sa dau inapoi sau sa supar pe cineva. Inca un motiv de bucurie ar mai fi faptul ca am reusit sa il fac pe Sasuke mandru.  Sunt sigura ca si Hinata va fi mandra de mine cand ma va vedea. Sunt sigura..

       Ma ridic de pe banca si il iau pe Sasuke de mana. Pornim amandoi spre copacul unde am stat , ne adunam lucrurile , iar Sasuke il sun ape Naruto sa vina cu masina dupa noi.

       Naruto e mai mare cu patru ani decat noi , avand doua zeci , iar visul sau e sa ajunga un renumit doctor. Eu una cred ca va  reusii pentru ca e un baiat silitor si foarte destept , insa uneori mai are momente in care e mai blond la minte decat la par , inveselindu-ne mereu cand  suntem tristi. Mereu a avut grija de noi si va avea. Mereu spune ca noi suntem ca fratiorii lui mai mici pe care nu i-a avut niciodata. Cateodata il mai certa  pe Sasuke din cauza ca era neastamparat si o supara pe Hinata , eu prividu-I doar cum se certau sau radeau de boacanele ce le faceau. Naruto a tinut mult la Hinata , iar de cand e in spital a stat mereu cu ea , Sasuke ramanand sa aiba grija de mine.

       -Sa mergem!

       Naruto deja a ajuns , trezindu-ma din gandurile mele. Ii  privesc ochii ce se aseamana cu cerul senin pe timp de vara in care se putea citi usor bucuria si multumirea ce il acaparase. Sasuke era deja in masina , pe locul de langa Naruto , asteptan amandoi sa urc si eu in spate si sa plecam spre spitalul in care se afla Hinata , ce era la jumatate de ora distanta de locul in care ne aflam.

       Asa am pornit la drum , nelinistea mea crescand. Oare cum se simte? Starea ei e grava? Naruto si Sasuke nu mi-au spus niciodata in ce stare se afla , nu au putut din cauza ca mereu ma intristam cand venea vorba de ea , iar acum imi pare rau ca nu i-am lasat. I-as intreba acum , dar mie frica de ce vor raspunde.



       Inchid ochii si incerc sa imi pun gandurile cap la cap. Ce  voi face cand o voi vedea? Ce ii voi spune? Mai bine m-as intreba daca macar e constienta , daca va fi treaza atunci cand vom ajunge la ea.  Trag aer in piept , incercand sa ma linistesc , sa scap de emotile ce m-au acaparat , dar mai  rau imi fac. Parfumul ce se raspandea in masina blondului imi dadea o stare de greata , de ameteala. Imi pun mana la nas , incercand sa nu mai trag aerul inbacsit in plamani , dar fara nici un folos. Incep sa ametesc  , stomacul parca arzandu-mi. Ma simt din ce in ce mai rau. Nu imi imaginam ca inca imi va fi rau pe masina dupa atata timp. Un moment mai bun ca asta nu puteam gasi sa imi fie grata.  Mai sa cad de pe scaun cand blondul pune frana brusca , usa din stanga mea deschizandu-se. Sasuke imi intinde mana si ma ajuta sa ies din masina. Naruto  ne spune ca se duce sa ia doua sticle cu apa si il roaga pe Sasuke sa aiba grija de mine , dupa care pleaca. Nai**a sa ia si raul de masina. Tremur toata , nu pot nici sa respire din cauza ca mirosul de parfum inca se simta in aer. Ma indepartez de masina blondului si respire puternic aerul curat. Ma asez pe iarba , inca tremurand , si imi inec chipul in parul meu roz , capul odihnindu-se pe genunchi.  Macar daca as fi mancat ceva , sa dau afara apoi sa imi revin , dar nu , eu trebuie sa fiu incapatanata.

       Sasuke se aseaza langa mine , indrebandu-ma daca sunt bine. E orb sau se preface? Nu e clar ca nu ma simt bine , ca mai am putin si lensin? Imi e rau , iar stomacul scoate sunete ciudate din cauza ca mor de foame ,  iar el ma intreaba daca sunt bine? Nu ii raspund , fiind suta la suta sigura ca isi poate da seama si singur. Bondul revine cu cele doua sticle de apa promise si cu inca o punga. Mirosul placut ce venea de la ea imi dadea stomacul pese cap ,  scotand alte zeci de sunete ciudate. Mor de foame , iar in acea punga mai mult ca sigur se afla mancare. Ma uit cu ochi de catelusi la Naruto ce ma priveste amuzat , implorandu-l sa imi dea continutul acelei pungi. Spre bucuria mea , blondul imi respecta dorinta , eu avand cale libera sa  imi delectez papilele gustative cu sendvisurile ce se afla in acea punga. Iau de acolo un sendvis , care e mai mare , si musc cu pofta din el. E atat de bun , de gustos iar mirosul ce il emana indeparteaza duhoarea ce Naruto o numeste parfum pentru masina. Dupa ce termin sendvisul ma uit la cei doi baieti ce avea sendvisurile mancate abea pe jumatate.  Sasuke ma priveste amuzat si ma intreaba daca  m-am saturat. Dau din cap negativ , iar el imi intinde inca un sendvis . Ii multumesc si incep  sail mananc , astamparandu-mi foamea ce ma chinuia. Dupa ce termin  beau putina apa si ii urmez pe baieti in masina. Inainte sa intru ,  ma opresc , imi pun mana la nas , imi tin respiratia , apoi intru  in masina.  Cand simt ca nu mai resist deschid repede geamul  , apoi dau drumul aerului curat ce il tinusem pana acum in piept , acesta amestecandu-se cu mirosul gretos  , pe care cei doi baieti il suportau. Ma apropii din ce in ce mai mult de geam , respirand aerul placut ce intra in masina. Oftez resemnata. Va fi un drum lung si obositor.

   *******

       -Sakura! Sakura! Trezeste-te , am ajuns! Sakura!

       Sasuke ma tot scutura in speranta ca ma va trezi , dar nu am de gand sa ii indeplinesc dorinta. Dorm mult prea bine ca sa renunt la asta. Nu am dormit asa de bine de cateva nopti si chiar am nevoie de somn. Brunetul ma tot striga intr-una spunandu-mi ca am ajuns. Mda , bine am ajuns. Am inteles , acum lasa-ma sa dorm. Sar de pe scaun , sperindu-l pe Sasuke. Am...ajuns. Am ajuns!

Buna! Ms ca m-ai anuntat! Mi-a placut capitolul foarte mult! Ultima partw a fost amuzanta,,Am ajuns''! Ma bucr ca Sakura a decis sa merga s-o ciIteze pe Hinata. Devine tot mai interesant! Oare cum va reactiona aceasta? Astept cu nerabdare nextul si te rog anunta-ma cand il pui! Spor la scris! Te dulce! Ja ne! <3

Hey! Am zis sa aduc raspunsurile la intrebari , chiar daca doar Raluca a pus. Multumesc Ralucai pentru asta si astept intrebari si din partea celorlalti. Sper ca raspunsurile sa fie pe placul vostru



Pentru Sakura:
De ce iti este chiar asa de frica de singuratate?
Pentru ca mereu am fost singura , parintii mei fiind tot timpul plecati. Nu am avut niciodata prieteni , iar acum ca ii am nu as vrea sa ii pierd si sa fiu singura din nou , pentru ca e cel mai oribil lucru.

De ce te comporti asa ciudat ( adica atunci cand ai ras asa din senin) ?
Sincera sa fiu , nici eu nu stiu. Asta am simtit ca trebuie sa fac ca sa imi inec supararea. Din ce motiv nu stiu , dar nu as vrea sa se mai repete , desi m-am simtit bine in acele momente.

Daca Hinata l-a lasat pe Sasuke sa aiba grija de tine de ce te simti in continuare singura?
Pentru ca Sasuke nu e Hinata. Nu cred ca ai inteles , insa iti voi explica. Sasuke nu imi ofera dragostea de care eu am nevoie , nu ma completeaza. Hinata imi era prietena , sora si cateodata mama , cum am spus si in capitolul anterior. Ea avea acea dragostea ce ma facea sa ma simt completa , simteam de parca as fi avut o intreaga familie langa mine. Eu am nevoie de o familie , de cineva care sa imi fie alaturi mereu , cu mi-a fost ea.


Pentru Sasuke :
Cum te simti in toata aceasta situatie?
Confuz. Neputincios. Nu mai stiu ce sa fac. Nu am fost niciodata pus intr-o astfel de situatie si nu stiu cum sa reactionez. Ma doare sa o vad asa pe Sakura , iar tot ce pot face e sa fiu langa ea , desi stiu ca nu e indeajuns.

Parca in capitolul trecut ai spus ca te simti vinovat pentru ce a patit Hinata sau ca nu ai putut-o salva si pe ea...ceva de genu...de ce te simti tu vinovat?
Pentru ca am fost acolo cand s-a produs acel incident nefericit. Am salvat-o pe Sakura , iar daca eram mai rapid poate reuseam sa o salvez si pe Hinata. De acea ma simt vinovat , pentru ca nu am fost destul de rapid sa o salvez si pe Hinata. Am fost singurul care ar fi putut-o salva , dar nu am ajuns la timp si regret asta.



Edit:

Hey! Am revenit cu partea a treia a capitolului. Sper sa va placa si astept cat mai multe pareri. Atentie! Nu am avut timp sa corectez capitolul , insa il voi corecta cand voi avea. Pun next-ul la cinci comentari. Deny va ureaza Lectura placuta!



       Am ajuns … Chiar am ajuns! Privesc speriata imensa cladire ce se afla in fata mea. Cativa pasi ma desparteau de prietena mea , de Hinata. Acum ce fac? Ce trebuie sa fac? Ma intreb disperata , incercand sa gasesc un raspuns sau cel putin un indiciu ce sa ma ajute sa ma adun. Nici macar nu m-am gandit la ce ii voi spune cand ne vom intalni , cum voi reactiona si , mai important , cum ii vor cere scuze.
       -Sakura , esti in regula? Pari putin cam palida. Sakura!
Sasuke ma scutura intr-una in speranta ca voi reusi sa ma adun sis a ii urmez , dar fala folos. Parca eram o stana de piatra , un pietris greu ce nu poate fi mutat.
       -Inceteaza! Tip cat ma tin plamani la bietul Sasuke care se opri din a ma mai scutura. Sunt bine , nu e nevoie sa ma agiti atat.
       Tonul meu nu se schimbase deloc , ba din contra era mai aspru si mai infiorator , ceea ce il facu pe Sasuke sa se dea cativa pasi in spate , facandu-mi loc sa ies din masina blondului , care surprinator , nu era de gasit. Ies din masina  furioasa , dar cand sa fac cativa pasi ca sa ajung la intrarea in spital , ma pierd iar cu privirea pe imensa institutie. Era atat de mare , de alba , majoritatea peretilor fiind cu totul din sticla. Ceeea ce imi atrase atentia , insa , fura cativa muncitori ce spalau un astfel de perete la o distanta foarte mare de sol , aproape de ultimul etaj. Deja simt cum pielea mea fina si catifelata se transforma in una aspra , rece ce iti da fiori la atingere , asemenea cu cea a unei gaini. Imi era teama doar prividu-I pe ei acolo sus , dar sa mai urc si eu. As fi inghetat instantaneu si probabil , pierzandu-mi echilibrul din cauza frici , as cadea , sdrobindu-ma de cimentul fierbine al trotuarului.  Cand ma gandesc ca prietena mea se afla acolo , intr-una din saloanele acelea scaldate in alb  ale acestui spital  respectabil , cu aparatura de ultima generatie , mi se pune un nod in gat.
       De data asta ma trezesc singura din sirul gandurilor , privind catre usa de sticla ce facea granita dintre interiorul spitaluilui si lumea de afara , pe care cu un zambet timid iesea Naruto. Vorbeste cu Sasuke despre analize , medicamente si nu mai stiu ce , apoi  pornesc in urma mea , care facea doi pasi si se opera si tot asa. Dupa vreo zece pasi , simt cum mana calda a lui Sasuke o ia pe a mea , eu intorcandu-mi privirea catre el , primind cel mai sincer zambet ce are rolul de a imi da putere si tarie sa merg mai departe. Naruto  apuca cealalta mana a mea cu a sa , care era mai rece ca a brunetului , dar tot odata calda , spre deosebire de a mea. Intram in cladirea ce o adapostea pe Hinata. O adapostea de frig , de razele fierbinti ale soarelui care ne dau batai de cap , de tot ce ar putea sa o raneasca.  Acum sunt aici , gata sad au ochii cu ea , dar ceva ma opreste , ma impiedica sa merg sa o vad. Mie frica. Ce ii voi spune , ce va crede daca ma va vedea dupa atata timp in care am lasat-o singura? Ma va ierta? Vreau sa plang , sa tip , sa fug in bratele ei , dar imi e atat de frica de faptul ca ma va respinge , ma va indeparta. Imi e frica de faptul ca nu ma va ierta.  
       Ma simt ca un copil de sapte ani , care a racit si e dus la un control de parintii , acum ca cei doi baieti ma tin de mana. Ei mereu au facut parte din familia mea , alaturi de Hinata. Ei trei au fost singura mea familie care a fost acolo cand am avut nevoie. Au fost mereu langa mine , la bine si la rau , de aceea ii iubesc atat de tare si nu as rezista sa traiesc fara ei , chiar daca il am pe tata. El nu e mereu cu mine , nu ma strange in brate cand ma simt singura , spunandu-mi ca totul va fi bine , nu e acolo cand sufletul meu tanjeste dupa afectiune. Eu am nevoie de familia mea , am nevoie ca ea sa fie fericita , sa fie unita , sa nu ma paraseasca niciodata. Stiu ca sunt egoista , dar asta simt. As muri daca  unul dintre ei ar pati ceva , cum aproape am murit pentru Hinata. Atunci am fost gata sa mor , sa ma alatur ei , dar datorita lui Sasuke sunt in viata. Daca atunci el nu ar fi aparut , probabil Hinata isi revenea si s-ar fi simtit vinovata. As fi dezamagit-o mult mai mult decat probabil am facut-o deja. Ce prietena  ii sunt , cand nici macar nu sunt in stare sa ii fiu alaturi cand are cea mai mare nevoie , cand nici macar nu ii stiu starea,  pentru ca imi e prea frica de raspunsul pe care il voi primi?
       Ma gandesc la ce as fi putea sa ii spun , la cum as reactiona daca as vredea-o. Daca ar fi treaza cand as merge la ea , as lua-o in brate si i-as spune ca imi pare rau , iar daca e inconstienta …Nu stiu , probabil as izbucni in lacrimi. As implora-o sa se trezeasca , sa deschida ochi si  sa pot sa ii spun cat de dor mi-a fost de ea.  
       -Ma duc sa vorbesc cu tatal Sakure. Asteptati-ma aici! Ma intorc imediat.
       Il urmaresc cu privirea pe Naruto , care pleaca intr-o directie necunoscuta mie. Glasul sau m-a trezit la realitate , insa nu stiu ce a spus. Nu imi fac griji , Sasuke e cu mine si sigur el a fost atent la vorbele blondului.
       Sasuke ma ia de mana si ma aseaza pe o canapea din holul imens al spitalului , apoi ma roaga sa ma odihnesc putin pana se intoarce Naruto.
       -Nu vreau sa ma odihnesc. Nu sunt obosita , vreau sa …
       -Stiu. Mergem imediat la ea , bine?  
       Zambetul sau e oarecum trist , ochii sai negrii exprimand doar duiosie. Se lasa pe vine si isi pune capul in poala mea. Era oboist , asta I se putea citi pe chip. A inchis ochii , lansandu-ma pe mine sa ma joc cu parul sau moale. Parul sau negru imi dezmiarda mainile catifelate , aducandu-ma in al noualea cer. Obisnuiam sa ma joc cu parul Hinatei , insa parul lui Sasuke e mult mai moale , iar faptul ca il lasa mai lung il face sa arate foarte adorabil.
       Sasuke isi ridica incet capul , zambindu-mi bland , privind fix in ochii mei verzi.  Avea niste ochi superbi , atat de frumosi , de unici , in care te puteai pierde foarte usor. Stateam si il priveam , timpul parca oprindu-se in loc. Un nou sentiment inflorea in inima mea , un sentiment necunoscut mie , care probabil nici nu exista. Ceva intre fericire , melancolie , recunostinta , siguranta , liniste , regret…Toate  intr-un singur sentiment , al carui nume nu il stiu. Totusi , e atat de placut , de linistitor , parca nu as avea nici o grija , nici un necaz.  Doar eu contez si placerea acesta de a  privi ochii lui Sasuke. Ma simteam amortita , de parca acum m-as fi trezit din somn si as vrea sa adorm iar. Aveam acea senzatie ca stateam pe o suprafata moale privind stelele , uitand de griji. Nu am cuvinte mai potrvite care sa exprime ceea ce simteam in acel moment , decat cele pe care deja le-am folosit.  Defapt nici acelea nu sunt indeajuns pentru a explica , dar altele nu am gasit. Corpul imi tremura de placerea aceea sufleteasca , mintea mea e golita de orice gand , acum atentia mea fiind captata de ochii lui Sasuke.
       Imi vine sa plang , vreau sa las lacrimile sa imi spele chipul. La simplul gand ca acest sentiment va disparea , ma face sa vreau sa tip si sa izbucnesc in lacrimi. Nu vreau sa treaca aceste momente in care ma simt mai mult decat completa. E atat de misterios , de placut , de magic! As vrea macar sa stiu de ce ma simt asa , care e motivul care mi-a starnit acest sentiment ascuns undeva in inima , al carui nume e necunoscut de mine.
       -Sasuke…
       Glasul meu stins , ca un ecou , sparge timid linistea dintre noi. Sasuke se apropie de mine , ridicandu-se de pe podeaua rece , luandu-ma in brate. La contactul bratelor lui cu corpul meu , sentimentul misterios se amplifica , eu parca plutind pe culmile fericiri. Ciudat e faptul ca imi venea sa plang si  sa il strang cu cea mai mare putere in brate. Dar nu puteam sa ma misc , pur si simplu eram ca o stana de piatra. Doar o lacrima a curs pe obrazul meu , implorand sa ii dau drumul din sufletul meu care tanjeste dupa aceasta stre de euforie , la fel ca celelalte lacrimi ce nu au reusit sa evadeze.
       -Nu plange… Mai asteapta putin , pana vine Naruto cu tatal tau , apoi mergem la Hinata. Bine?
       -Tatal meu…
       Asa e, am uitat ca tatal meu lucreaza la acest spital , fiind un doctor foarte renumit.  Starea aceea de fericire a fost alungata de amaraciunea  ce m-a cuprins cand am auzit de tatal meu si de faptul ca Sasuke mi-a dat drumul. Mi-am sters lacrima ca nu cumva tata , ce venea cu Naruto , sa o observe. Ma ridic si ii urmez pe cei doi prieteni ai mei , care din cand in cand mai aruncau o privire ingrijorata la mine. Tata mergea in fata tuturor , nici nu ma baga in seama. M-am obisnuit cu atitudinea asta , se poarta asa inca de cand a murit mama. Pe mine nu ma baga de loc in seama , m-a lasat pe mana sorti , nu i-a pasat ca aveam sa mor din cauza lacrimilor ce cadeau in fiecare zi din ochii mei. As da orice sa simt din nou senzatia aceea placuta , acel sentiment misterios , imi doresc sa inlocuiasca aceasta stare de ameteala ce ma cuprinsese , dar nu e posibil , deoarece acel sentiment mirific a disparut atat de repede , incat nu am apucat sa caut ceea ce il declanseaza.
       Ma lovesc de spatele lui Naruto , ceea ce ma face sa imi dau seama ca am ajun langa camera Hinatei. II privesc pe cei trei barbate cum intra in incapere , lasandu-ma pe mine la usa unde aveam sa hotarasc daca pot face fata presiuni si sa intru sau sa fug ca o lasa de cea mai buna prietena a mea. Am pus increzatoare mana pe clanta. Imi e teama  , dar daca nu fac asta , risc sa o pierd pe Hinata pentru totdeauna si nu imi doresc asta.
       Intru in salonul ce era imbracat in alb , ca intrgul spital , uitandu-ma pierduta prin acesta. Naruto si Sasuke stateau pe un pat , unul langa altul , iar langa ei era asa zisul meu tata care a luat un dosar si  a plecat la treaba lui. O caut pe Hinata , dar nu o vad nicaieri. Baieti se uita la mine , avand un zambet tamp pe fata.  Vroiam sa ii intreb unde e Hinata , dar Naruto se ridica , urmat de Sasuke , eu afland ca in spatele lor se afla prietena mea.  Un zambet mare se iveste pe chipul meu , insotit de rauri de lacrimi. Plang de fericire.  Hinata  sta in fata mea , zambind. Imi face semn sa ma apropi , eu ascultand-o. O iau in brate si o strang tare , nu mai vreau sa ii dau drumul , nu mai vreau sa o pierd. Glasul sau cristalin , ce nu l-am auzit de mult timp , ma face sa tremur de fericire , plangand si mai tare. Ma despart usor de ea , apoi imi sterg lacrimile , privind ochii Hinatei , amintindu-mi cuvintele ei pline de iubire si de dor.

,,Sakura , scumpa mea , mi-a fost dor de tine! Promit ca nu te voi lasa niciodata singura , chiar daca ingeri vor veni si ma vor lua. Promit sa fiu mereu prietena si sora ta. Promit…”

Hey ca ai anuntat de next
A fost un capitol plin de sentimente Ma bucur ca Hinata este bine si sa speram ca inafara oricarui pericol
Acel sentiment ce la descris Saku pare sa semene cu iubirea? Oare se indragosteste de el?
Daca mai sunt valabile intrebarile pentru personaje eu mai am si de data asta
Pentru Sakura: -Ce simti pentru Sasuke?
-Ce ai simtit cand ai vazut-o pe Hinata?
-Te-ai indragostit vreodata??
Pentru Sasuke:-Ce simti pentru Sakura?Cum te simti in preajma ei?
-Ai fost indragostit vreodata??
Pentru tatal Sakurei:De ce esti asa distant cu fiica ta??
Eh asta sunt curiozitatile mele.....desi stiu ca, curiosi mor repede nu ma pot abtine
Succes in continuare
~Sayonara~

Buna! Mersi ca m-ai anuntat!
Mi-a placut foarte mult capitolul! Cuvintele Hinatei de la sfarsit au fost foarte emotionante! Ma bucur ca ea si-a revenit! Sasuke e asa atent cu Sakura! Astept nextul si te rog anunta-ma in continuare cand il pui! Spor la scris! Te dulce! Ja ne!
Am niste intrebari pentru
Sasuke:
1. O iubesti pe Sakura? ( fii sincer!)
2. Te gandesti la ea mereu, la binele ei?
3. Crezi ca ve-ti fi impreuna?
Sakura:
1. Il iubesti pe Sasuke?
2. Ai fi geloasa daca o alta fata s-ar da la el?
3. Macar il placi?