Deci , mnooo ! Nu am cuvinte. Foarte frumos capitolul ! Sfarsitul a fost unul foarte frumos. Vreau sa aflu continuarea . Deci , sa aduci capitolul cat de repede posibil ca inebunesc aici de nerabdare. Multumesc de mesaj si sper sa o faci in continuare. Imi pare rau ca nu am venit sa comentez maidin timp dar am avut o problema cu internetul si acum s-a rezolvat. Te pup dulce  Spor la scris , draga mea  

Unele capitole au fost triste , si nu sunt mici , sunt chiar potrivite! Imi place cum scrii , cum descrii .. Si cred ca ,,Trandafir fara spini" ar fii cel mai frumos titlu!! Si se potriveste , decat Fight for love , care e foarte folosit!! Next!! Anunta-ma!! :* Sayonara!!

 

        Mi-am inchis ochii, lasandu-mi capul sa se odihneasca pe umarul lui Sasuke. Vantul se juca usor cu parul meu, iar pe fundal se auzeau vocile vesele ale prietenilor mei. Naruto se certa cu Shinji pentru nu stiu ce prostie facute de Allen, printre glasurile lor puternice auzindu-se din cand in cand soaptele Sakurei ce se imprietenise repede cu Misaki. Lena fredona un cantec ce imi e mai mult decat cunosccut, iar Sasuke tasta de zori pe telefon mesaje prietenei sale. Eu asteptam nerabdatoare sa ajunga matusa Layla si cei doi copilasi dulci ca mierea ai acesteia.
        M-am afundat mai adanc in propia-mi minte, lasandu-ma purtata de un val de ganduri negre. Auzeam voci ce ma strigau neincetat, ma chemau la ele, dorind sa imi fure sufletul. Am deschis ochii speriata, nestiind unde ma aflam, cum sau de ce eram in acel loc pustiu. Copaci inalti, uscati, subtiri ma inconjurau, iar podoaba lor de frunze era imprastiata la picioarele mele. Speriata, m-am intors, caci simtisem o mana rece pe umarul meu, dar spre fericirea mea nu se afla nimeni acolo. Ma inspaimantau acele voci ce cu fiecare secunda se auzeau tot mai tare, tot mai aproape. Ma atrageau ca un magnet, dar am rezistat ispitei luand-o in partea opusa. Abia imi simteam picioarele, iar o durere nesuportabila imi strafulgera pieptul. Respiram greu si imi simteam inima zdrobita, iar teama ca cineva ma urmareste era prezenta. Aveam impresia ca vedeam fete, siluete, cadavre oriunde priveam. Ma abtineam cu greu sa nu tip, sa nu chem si mai multe pericole pe urmele mele.  Am cazut rapusa de oboseala cu dureri groaznice si fara suflu la radacinile unui copac. Parul pana la genunchi disparea usor, in locul sau trei perechi de serpi imensi standu-mi pe picioare. Am tipat, ridicandu-ma repede si am inceput sa fug unde vedeam cu ochii. Imi era frica, sangele circula prea repede prin vene iar eu tremuram din toate incheieturile.
        Simtind o durere imensa in piciorul stang, am cazut pe pamantul rece, lacrimi amare murdarindu-mi chipul. Ghemuindu-ma, ma rugam sa scap cu viata din toata nebunia aceea, sa ajung acasa si sa ma invelesc cu patura mea moale. O soapta, un raset, un tipat mi-au dat semnalul ca trebuie sa plec cat mai repde de acolo, ca viata imi e in pericol. Auzeam pasi tot mai aproape de locul unde ma aflam, asa ca m-am ascuns cu ultimile puteri ramase sub un tufis. M-am sprijinit cu spatele de o piatra si mi-am privit piciorul ranit. Invelit intr-o matie de sange, iar cizma ce il proteja sfasiata, acesta detine o durere insuportabila ce ma face sa vreau sa tip. Am strans tare materialul catifelat al rochiei, lasand lacrimile sa curga. Pentru o clipa am rasuflat usurata, bucuroasa ca nu mai auzeam nimic ce ma putea ameninta cu moarte. Pasarelele lipseau cu desavarsire din peisaj, iar greierii parca erau straini acestor taramuri infricosatoare. Doar lupi si din cand in cand o pufnita se auzeau din indepartare, facand inevitabil sa imi creasca frica. Frunzele ce cadeau din copacul carui radacini le foloseam sa ma ascund ma acopereau usor, din cap pana in picioare. Aveam grija sa nu ma misc, oprindu-mi pana si respiratia cand am auzit din nou pasi intreptandu-se in directia mea. Cu mana tremuranda am apucat un bat ce isi facea veacul intr-o balta din apropiere, si privind atent tot ce ma inconjura, am asteptam ca posibila moarte sa imi bata la usa. Ceva insa imi parea ciudat. Nu stiam cum ajunsesem aici, cum plecasem de langa Sasuke si ceilalti. Am strans mai tare batul in mainile-mi mici si cand am vazut materialul pantalonilor barbatesti, m-am ridicat alertata in picioare ignorand durerea ce inca o simteam, si cu toata forta l-am lovit, insa lovitura mea nu avea sa ii faca nici macar o zgarietura, caci in secunda doi parul meu se afla in mainile lui si batul in balta in care cu cateva minute isi ducea veacul. Ochii mari, verzi ma priveau batjocoritor, o ora imensa incoltind in inima mea. Mi-a sucit mana la spate si m-a lipit cu fata de trunchiul copacului, strangandu-mi incheietura cand incercam sa ma zbat. Lasandu-ma pagubasa, am inchis ochii, rugandu-ma ca Naoki sa nu imi faca rau. Spre bucuria mea, mi-a dat drumul, iar eu am cazut la piciorele lui. 
       -Ce mai face Sakura? Nu ii e dor de mine?
       Nu am spus nimic, cu toate ca ma degusta atat de tare comportamentul sau din ultima luna incat abia il mai recunosteam. Uram ce devenise, uram ca e impotriva noastra, uram ca nu aveam cum sa il ajut. El nu e ca mine, el e ca ei, iar vinovat pentru asta e acel diavol cu chip de om. Am jurat ca il voi opri, ca il vom opri impreuna, dar Naoki nu s-a tinut de promisiune, ne-a tradat si acum vrea doar sa ne faca rau. 
       -Naoki...am spus cu glasul stins, tremurand din toate incheieturile. 
       -Tie frica de mine. a spus ranjind mandru. S-a indepartat de mine, disparand. Ochii cerseau lacrimi, dar inima nu mai avea, iar nodul din gat ma sufoca. Am oftat, cazand langa radacinile mari si, inchizand ochii, am incercat sa uit de durerea ce provenea din piciorul rani, de acea aura neagra ce imi apasa inima si suferinta ce imi spanzura sufletul.



       -Hinata! m-am auzit stigata, dar nu am deschis ochii, facandu-ma comoda langa Sasuke.
       -Myuki, fa liniste. Hinata e obosita, las-o sa doarma! 
       -Misaki, Sakura! Ajutati-ma sa pun masa. am auzit-o pe matusa Izumi pe fundal, dar nici glasul sau puternic nu m-a facut sa ma trezec. 
       -Sasuke, te cauta cineva! Brusc am devenit atenta la ce se intampla in jurul meu, deschizandu-mi putin ochii.
       -Vin acum, a spus bucuros brunetul si a plecat numai decat, eu cazand pe patura. Mormaind in barba, am revenit cu capul pe pamant, ridicandu-ma nervoasa. Doar Allen mai era langa mine ce se juca cu doi baietasi de varsta lui, ce mai mult ca sigur sunt verisorii Sakure. Daiki, mai mic cu un an decat Allen si celalalt baiat, avea parul blond si ochii caprui, obrasii rozalii facandu-l foarte adorabil. Celalalt, cu numele de Daisuke, avea parul negru si ochii verziu cu putin caprui prin ei. Erau toti dulci, frumosi si bine crescuti. Naruto ar trebui sa ia lecti de la ei. Mi-am spus, ridicandu-ma de jos. Stomacul meu facea zgomote ciudate, iar gura-mi era uscata, asa ca m-am hotarat sa fac o vizita bucatarie, dar m-am oprit vazand cele trei mese asezate frumos una langa alta, pline cu bunatati. Punandu-ma intre Misaki si Layla, ce o hranea pe micuta Myuki, sora lui Daisuke. Am luat-o in brate, hranindu-ma pe mine, dar si pe ea, din cand in cand oferindu-i cate un mic sarut pe obrajii rumeni. Cu toate ca eram vesela si vorbareata, inca ma gandeam la Naoki si la faptul ca ziua cand ne vom reintalni fata in fata e tot mai aproape. Imi era frica, dar luptam si nimic nu avea sa ma opreasca sa o protejez pe Sakura si amintirile ei. Nu va mai dura mult pana adevarat lupta va incepe.

Am revenit cu next-ul, dupa cum puteti vedea. Stiu ca in ultimul timp am postat capitole plictisitoare si nu sunt prea mandra de asta, plus canu m-am simtit prea bine, dar acum mi-am revenit si sunt  mai in forma ca niciodata. Vreau sa va stiu parerile despre noul titlu, daca va place sau nu. Deny va
P.S. Capitol necorectat.

Hei Deny Mersi ca mai anuntat de next si scuze ca nu am venit mai repede cu comm-ul
Capitolul a fost interesant, mai ales ceea ce a patit Hinata. Cand s-a intalnit cu acel Naoki,parca, a fost un vis nu? Abia astept sa inceapa "Marea lupta".
Pana data viitoare spor la idei in continuare, te-am
~Sayonara~

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Scuze ca am trecut tarziu! Titlul fic-ului imi place foarte mult, la fel de mult cum imi place capitolul. Ma intreb cui ii scris Sasuke, sper ca nu vreunei iubite?!  O are pe Sakura, nu ii trebuie altceva. Oricum, astept next-ul. Spor la scris si la idei. Kissez!

       Precum o perdea, stelele acopera cerul negru unde  domneste cu eleganta si finete Luna. Vantul se contopeste cu aerul cald, miscand frunzele copaciilor batrani, o stare de neliniste incoltindu-mi inima. Lasand capul pe spate, privesc micii licurici ce se plimba deasupra apei. Acel portocaliu cald, liistitor se oglindeste in apa rece, alaturi de lumina maretei Luni facea ca acel loc sa para intradevar magic, daca nu era cumva asa. Intr-o clipa de inconstienta, m-am ridicat de langa prietenii mei, ajungand cat mai aproape de apa, reflectandu-mi chipul usor trist. De ce? De ce sunt asa? De ce acei ochi mari si verzi arata ca isi doresc sa verse lacrimi reci peste obrajii mei calzi? De ce imi tremura atat de tare corpul, iar inima se loveste violent de pieptul meu atunci cand sunt in preajma acestor doi baieti? Ce se intampla cu mine, cum de nu mai plang, de nu mai sunt atat de neajutorata? Nu, din contra, inima ma doare mai tare, iar un nod ma impiedica sa respir, lucruri ce ma fac mai neajutorata decat niciodata.
       Si totusi, de ce? De ce? O enervanta si prea iritanta intrebare, ce nu isi va gasi raspunsul cuvenit, pentru ca pur si simplu nu exista. Imi e frica, cu toate ca nu stiu de ce. Cateva clipe ma simt linistita, protejata, dar apoi parca sunt ultimul om de pe pamand, dar de ce?
       Ma las jos, picioarele mele atingand suprafata apei. Rochita lila, daruita de mama lui Naruto imi acopera genunchi, manecile lungi, transparente dandu-mi fiori de fiecare data cand vantul le izbeste de pielea mea alba. Atat de frumoasa, eleganta, rafinata si speciala, aceasta rochie mi-a dat gandurile peste cap, crescand o data cu intrebarile si nelinistea mea. Imi e frica de necunoscut, dar ce e acel necunoscut? De ce nu pot gandi limpede, de ce ma simt incoltita?
       Imi doream sa plec din acel apartament in care ma simteam prizoniera, imi doream sa plec din acel spital in care parca as fi trait o viata, iar acest loc minunat mi-a indeplinit dorinta, insa de ce ma doare inima? De ce? De ce?
       -Hinata, ce se intampla cu mine, de ce in mintea mea sunt doar cuvintele ,,De ce?" urmate de altele ce isi pierd intelesul dupa prima silaba?
       Venind langa mine, ma priveste adanc, de parca incerca sa gaseasca un raspuns la acea intrebare, insa nu a fost asa, caci a schimbat subiectul, intrebandu-ma ce parere am despre familia lui Naruto si locul in care ne aflam, apoi si-a lasat privirea in jos.
       Nu am ignorat intrebarea precum as fi vrut sa o fac, ceva nu ma lasa, asa ca i-am spus ca ii voi spune maine, motivul fiind ca sunt foarte zapacita. Nu a spus nimic, lasand vantul sa se joace cu parul sau lung, negru ce se pierdea in suvitele intunecate ale noptii.
       -Hinata, de ce ai ochii lila? De ce Misaki nu vorbeste cu Sasuke? De ce Sasuke e asa de trist? Si cine e acea fata cu care...
       Punandu-si mana delicata peste a mea, m-a oprit, ingrijorarea citindu-se pe chipu-i palid. Nu se simtea bine, am constatat privindu-i mai atent trasaturile fara cusur ale fetei, lucru ce ma ingrijora si mai mult.
       -Imi pare rau, nu trebuia sa fiu asa de directa. Iarta-ma, am spus rusinata de vorbele-mi negandite, insa nu am rezistat sa nu dau drumul altei intrebari. Hinata, de ce nu imi vorbesti? Te-am suparat cu ceva?
       Nu a spus nimic si de aceasta data, iar eu am simtit ca nu imi voi mai putea stapanii lacrimile. Eram speriata, tremuram, inima-mi chinuindu-se sa incetineasca, caci batea de mii de ori mai repede decat era normal. Eram agitata si nu stiam de ce, dar aveam vaga impresie ca e din cauza faptului ca imi e frica sa nu se supere micuta mea prietena pe mine. Nu, Hinata e mai mare ca mine, ea mereu a avut grija de mine, iar eu nu am putut sa o rasplatesc cu nimic. Vreau sa imi vorbeasca, sa imi spuna de ce e suparata. Ah, deja ma doare capul!
       -Sakura, ce iti voi spune acum ramane intre noi, da? m-a intrebat de parca as fi un copil mic, detaliu ce m-a deranjat, dar am lasat prostiile deoparte, fiind atenta la ce are sa imi spuna fata cu ochii lila, ochii mult prea ciudati.
       -Orice ai face, Sasuke nu trebuie sa afle despre asta, da?
       De ce nu trebuie sa afle Sasuke? Are legatura cu el? Am inceput sa imi frec mainile, nerabdatoare si ingrijorata de ceea ce voi afla, in timp ce Hinata privea un punct fix pe suprafata apei ce eu nu il puteam vedea. Glasul sau trada o urma de ingrijporare, iar buzele ii tremurau atunci cand avea sa spuna ceva, insa se oprea gandindu-se mai mult la ce urma sa imi zica. E chiar asa de grav, incat nu poate sa imi spuna direct? Hinata, spune ceva, orice, pentru ca daca nu o faci, simt ca am sa inebunesc, tipam in mintea-mi tulburata, insa nici macar un raspuns de la bruneta. Ce se intampla?
       -Sti fata aceea satena cu ochii caprui?
       -Alice? Da, e sora lui Sasuke, nu?
       -Mnu, ea e iubita lui, a spus parca sugrumata de propiile cuvinte. Am ramas total uimita, simtind ca ceva ma loveste dupa cap, insa am ramas calma, nu stiam ce va mai spune Hinata, cu toate ca in mintea mea ma trageam de par, dintr-un motiv nestiut de mine.Cum adica e iubita lui? Sasuke are o iubita? Asta nu e posibil, prea greu de crezut un astfel de lucru. E atat de ciudat, Sasuke nu mi-a spus niciodata de ea, dar de ce? E clar, trebuie sa il iau la un interogatoriu dur, in care il voi obliga sa imi spuna tot ce mi-a ascuns in toti acesti ani.
       -E insarcinata.
       -Ce? Cine?
       -Alice.
       -Cu Sasuke?
       -Nu.
       Stai, stai, ca eu nu mai inteleg nimic. Cineva sa ma loveasca in cap, poate ajung si eu sa pricep ce spune bruneta. Asta nu e posibil! Adica acea fata l-a inselat pe Sasuke? De aceea Hinata nu vrea sa stie asta?
       -Trebuie sa ii spunem lui Sasuke! am spus ridicandu-ma, o data cu mine si Hinata.
       -Sakura, parca am spus ca el nu trebuie sa afle, iti amintesti?
       -Dar merita sa stie, e pana la urma iubita lui, nu? O iubeste, iar daca nu ii va spune ea, ii voi spune eu! am informat-o pe Hinata ce urma sa fac, dar mana sa m-a oprit. Am privit-o in ochii plini de lacrimi, simtindu-i mana cum tremura sub fiecare adiere de vand. Plangea? De ce? Eu am facut asta? Nu. Alice e de vina. Daca Hinata a reationat asa, atunci Sasuke ce va face?
       -Gandeste-te cat va suferi Sasuke daca afla. Te rog, nu ii spune, nu vreau sa il vad trist.
       E atat de ciudat, nu stiu ce se intampla, ce sa fac, cum sa reactionez. Acum nu pot simti ce simte Hinata, niciodata nu am putut, dar acum cateva clipe puteam sa simt cum inima i se zbate iar sufletul se chinuie in durere. Parca as fi un om mort, dar din ce cauza. De ce? De ce? Iar acea intrebare stupida, iar acele indoieli numeroase, iar acea ingrijorare. Nu, nu sunt ingrijorata, dar nu stiu ce se intampla cu mine.
       -Hinata, unde esti? am intrebat brusc cand nu am mai putut vedea nimic, simtind cum un corp se loveste de mine. Nu stiam daca era Hinata, daca era fata sau baiat, puteam doar sa respir adanc incercand sa imi recapat aerul pierdut, dar asta a fost marea mea greseala. Mii de picaturi de apa mi-au intrat in nas si in gura, apa acoperindu-ma in totalitate. Ma sufocam cu fiecare clipa trecuta, iar atunci am realizat ca am cazut in lac, sau mai probabil am fost aruncata. Ce se va intampla cu mine? Voi muri? Nu, nu trebuie sa mor, mai am atatea amintiri de adunat cu prietenii mei, nu vreau sa mor! Nu acum, nu maine, niciodata! Imi e frica! De ce am impresia ca daca voi muri azi vom pierde toti ceva important? Eu nu sunt importanta pentru nimeni, poate doar pentru Hinata, care mereu mi-a fost ca o sora. Ce e? Cum? De ce? Ah, inebunesc inainte sa mor! Dece nu pot gandi limpede, sa incerc sa inot. L-am auzit pe Sasuke strigandu-ma, iar Naruto se afla deja langa mine. Hinata plangea, o auzeam ca un ecou prin apa ce ma inghitea. M-am agatat cu toata puterea de gatul blondului, insa am simtit cum ceva ma tragea de picior tot mai jos, in intunericul ce predomina fundul lacului. Imi era frica! Imi e frica!
       -Fratioare, ajuta-ma...


Hey! Am revenit cu next-ul, mai tarziu ce e drept, dar macar e aici. Scuze ca am postat atat de rar, dar dupa ce va incepe scoala cred ca imi voi face un program ca sa stiti cand voi posta, ca sa nu asteptati atat. probabil sambata, nu stiu exact, dar va voi mai anunta. Sper ca v-a placut capitolul, cu toate ca e scurt. Stiu ca pare lung, dar am folosit mult dialog, care stiu ca e foarte sec. O sa incerc sa mai reduc din el, dar in capitolul asta nu am putut. Capitolul e necorectat, sper sa nu fie multe greseli. Sper ca ati inteles putin ce s-a intamplat in acest capitol, daca nu ve-ti intelege in urmatorul. Deny va

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul mi-a placut foarte mult, chiar daca a fost cam mult dialog. Nu pot sa cred ca Sasuke are o iubita, care e insarcinata cu altcineva! De ce ii trebuie lui o iubita? O are pe Sakura si, mai ales ca Alice l-a inselat. Ma intreb cine a impins-o pe Sakura in lac. Spor la scris si la idei! Te pup!

Bine...bine...i-a stai putin...cum a ajuns Sakura in lacin timp ce ea discuta cu Hinata?! cine a impins-o sau ce s-a intamplat?! Si i-a spus lui Naruto "Fratioare..." asta inseamna ca si-a amintit totul?! sper ca da stii nu m-am prins de ce a fost Hinata asa de afectata de faptul ca iubita lui Sasuke este insarcinata cu altul...
Cum ai spus si tu la sfarsit...voi afla mi multe in capitolul urmator, pe care sper ca il vei putea aduce pana cand incepe scoala, pentru ca mai lasat intr-un suspans...de nici nu am cuvinte...sper sa lamuresti in urmatorul capitol ce s-a intamplat cu Sakura.
Pana data viitoare te-am Spor la tastat si sper sa iti vina multe idei in cap'sorul ala

Buna prieteni. Cred ca toti sperati sa aduc un nou capitol, insa imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu il pot posta deoarece calculatorul imi merge foarte greu si maine il va duce tata la reparat si nu stiu cand va fi gata. Nu mai pot intra, numai de pe telefon, care imi merge si el foarte greu, si de pe tableta. Imi cer mii de scuze, dar nu cred ca voi mai posta pentru vreo doua-trei saptamani urmatorul capitol. As vrea totusi sa nu imi inchida nimeni ficul pentru ca eu chiar vreau sa il continui si il voi continua si poate cu putin noroc il voi finaliza. Acelasi lucru valabil si pentru celalat fic, Cafea amara. Sper sa intelegeti si sa nu va suparati pe mine, chiar nu vreau asta pentru ca m-am atasat foarte mult de voi toti. Deny va  si va cere inca o data scuze. 

Am revenit cu raspunsurile la intrebari. Nici acum nu am adus next-ul, dar maine mai pe seara il voi posta. De acum voi posta cate un capitol in fiecare sambata, asa vor fi mai lungi si nu trebuie sa asteptati atat de mult, fara sa stiti nici macar un indiciu despre cand il voi posta. Scuzati greselile, dar ma dor mainile de la atata scris la romana si mate. Deny va  


Pentru Sasuke:
Uite, stiu ca e cam prea din start, dar trebuie sa stiu.
1.De cat timp o stii pe Sakura?
De cand avea noua ani, cred.   Atunci s-a mutat in oras si nu avea habar cine sunt, dar a aflat dupa vreo doi ani.  
2.La ce se referea Misaki cand spunea ca te-ai jucat cu rozalia si ca ai parasit-o? Ati format un cuplu?  
Nu, nu am format un cuplu, am fost doar prieteni.  Adevarul ca nu prea stiu la ce se referea Misaki, dar stiu ca am facut multe greseli ce au ranit-o pe Sakura si imi pare rau.  
3. Ce alte minciuni i-ati mai spus?
Pai... Dupa cum cred ca sti, Sakura crede ca mama ei e moarta, ca tatal sau (defapt unchiul)  nu o baga in seama, ca toti o urau cand era mica si ca nu are frati sau surori. Crede ca Naruto are 20 de ani, iar eu sunt de varsta sa si nu cunoaste partea orasului in care candva locuia.  Atat stiu, caci mintea Sakurei e data peste cap uneori si mereu isi schimba povestea. 


Pentru Hinata:
1.Ce simti pentru Naruto?
 Pentru Naruto??  
Hmm...  Imi e un bun prieten, e amuzant si tin la el, e ca un frate mai mare.   Dat fiind faptul ca Sakura imi e ca o sora si ei doi sunt frati, asta inseamna ca Naruto imi e si mie frate, nu?  Oricum, tin la el, e dragut, frumos si un adevarat prieten. Sper ca am inteles bine intrebarea.  
2.Dar pentru fratele lui, Shinji?
 
Nu prea il cunosc, dar cand era mic era plinut si foarte enervant.   De vreo trei ani  s-a schimbat foarte mult, e chiar atragator.   Imi place sa il enervez cu inaltimea lui, caci e mai scund de cat mine si intre noi sunt doar cateva luni ( eu sunt mai mare) Tin si la el, tin la toti prietenii mei.   Imi place sa consider ca fac parte din familia lor si ca am o gramada de frati care sa ma protejeze.   
3. Te-ai sarutat vreodata cu vreun baiat?
Da...  
4. Ce a reprezentat acel Naoki pentru tine?
A fost...um... prietenul meu.... 

 5. La ce se te-ai referit atunci cand ai spus ca Sasuke nu se tine intodeauna de promisiuni?
Sasuke a facut o priomisiune lui Allen, fratele mai mic al Sakurei. I-a promis ca il va duce de ziua lui in nu stiu ce parc, iar in acea zi Sasuke avea intalnire cu o fata, cu ALice cred. In fine, a trebuit sa il ia si pe Allen cu ei, iar Sasuke s-a intors acasa ud din cap pana in picioare si avea vata da zahar in par. Nici acum nu stim ce s-a intamplat, dar Allen l--a parat tatalui lui Sasuke ca nus si-a tinut promisiunea, lucru destul de umilitor pentru Sasuke, care e fiu de preot. Totusi, eu si Naruto nu pierdem ocazia sa facem misto de el, mai ales cand stim cat de tare il enerveaza. 
Pentru Naruto:
1.Ce simti pentru Hinata?
Eh, Hinata? Pai e o fata draguta, cam inalta pentru varsta ei.   E buna prietena cu Sakura si mereu o ajuta, cu toate ca a trecut si ea prin multe.Imi e simpatica, ma face sa ma simt in siguranta, mereu m-a ajutat sa trec peste momentele de depresie cum a fost cea din spital.   Habar nu am daca am raspuns intrebarii ce mi-ai adresat-o, dar nu prea stiu ce sa spun.      
2.Cum ti se pare ideea ca voi doi sa formati un cuplu?
Pai, e putin cam mica, intre noi sunt opt sau noua ani, nici macar nu majora, deci nu intra in discutie   Oi fi eu zapacit si cu capul in nori, dar nu profit de cea mai buna prietena a surorii mele, plus ca imi e si Hinata ca o sora.   
Mama, ce familie mare am!!!!!   
3.Cate iubite ai avut pana acum?
Nu stiu exact, dar in jur de vreo sapte-opt.   Nu sunt fustangiu, daca la asta te gandesti.   Totusi l-am intrecut pe Sasuke cu mult.     
4. Cum reactiona daca ai afla ca Sakura si Sasuke au o relatie?  
As inebuni, cred.   E cam imposibil pentru ca Sakura e mica iar Sasuke are prietena.    Nu prea stiu, dar un lucru e sigur, asta nu se va intampla prea curand.   Poate niciodata.  

       Fluturi albi si albastrii acopereau suprafata apei, nelasandu-ma sa ajung sa il mai privesc o data pe blond. Strangandu-ma tot mai tare de mana il auzeau puternic si clar prin perdeaua de apa ce ma invaluia. Imi striga numele iar si iar si iar si puteam sa jur ca ii auzeam pana si lacrimile ce se loveau de apa ce ma inghitea. Nu vedeam si nu puteam sa spun nimic. Imi doream atat de tare sa tip, sa strig dupa ajutor, dar nu mai aveam nicio putere. Imi era frica, daca muream? Nu, nu pot sa mor. nu inca. Mai am atatea de facut, atatea de trait, e imposibil si de neiertat sa renunt acum!
       M-am agatat cu toata puterea de bratul blondului, iar el punandu-si cealalta mana pe talia mea, m-a tras mai aproape de el. Cand m-am simtit inconjurata de aer, am tras adanc acel leac ce ma oprea sa mor. Naruto ma striga incontinuare, ochii sai sclipind in lumina lunii. Obrajii, parul si hainele ii erau ude, dar puteam sa vad lacrimile fierbinti ce ii alunecau pe chip pana la apa rece care inca ne inconjura. Tremurand si scuipand apa, mi-am miscat piciorul  violent vrand sa scap de acea creatura ce ma tragea incontinuare spre adancurile intunecate ale lacului. Ce voia de la mine, de ce eu? Ce am facut?
       Stiam ca Naruto nu va mai rezista mult, iar franghia de care ne agatam amandoi se va rupe, spre tristetea celor aflati la malul apei. Tipetele imi facea frica sa creasca, iar suspinele Hinatei, ale lui Izumi si Misaki imi rupeau inima. Am privit chioras peste umarul blondului, rugandu-ma sa reusesc sa ii vad inca o data pe prietenii mei. Hinata era in locul in care vorbisem cu cateva minute in urma, plangand alaturi de Misaki, iar Shinji se chinuia sa le linisteasca. Era speriat, ingrijorat, ingrozit de ceea ce puteam sa patesc, iar acest lucru m-a facut sa ma urasc si mai tare. L-am cautat cu privirea pe Sasuke si m-am speriat cand nu l-am gasit, strangand si mai tare mainile in jurul gatului lui Naruto. Acea forta neagra inca ma tragea in adancuri, inca voia sa imi ia viata, facandu sa imi inghete sangele in vene. Imi era frica! Voiam ca totul sa se termine, sa fi fost un vis, iar cand ma voi trezi voi fi in patul meu cu asternuturi albastre, cu castile in urechi ascultand o melodie linistitoare. Speram ca atunci cand ma voi trezi, ciocolata mea calda sa fie pe noptiera de langa pat, iar pisicuta mea sa doarma pe perna mea. Voiam sa ma trezesc cu Myuki in brate si Hinata iesind din baie. Voiam sa fie un cosmar urat care se sfarseste, dar imi era prea frica si orgoliul ma impiedica sa cred ca asta e realitatea. E imposibil, nu vreau sa se termine asa. Nu vreau...
       Am tipat puternic, cand nu am mai simtit bratele lui Naruto pe talia mea, cand nu am mai putut sa vad nimic, iar plamanii mi-au fost sufocati de apa ce imi intra violent pe gura si nas. M-am zbatut, incapatanata ca de obicei, reusind sa ies cateva clipe din nou la suprafata, iar atunci l-am vazut pe Sasuke. Era de cealalta parte a raului, cu tata si unchiul meu, strangand-o in brate pe Alice. Nu am realizat pe moment, inca privindu-i invidioasa, dar acum nu mai simteam nimic strangandu-mi piciorul. Sasuke o linistea pe Alice ce plangea si suspina cu putere, ca si cum i-ar pasa ca eu aveam sa mor in cateva minute, poate secunde. Nu o interesa ca Sasuke va suferi cand va afla ca e insarcinata, ca l-a inselat. Va fi umilit, trist, distrus, iar acum eu ma sting incet. Nu mai respiram, fixandu-i socata cu privirea, cand Sasuke si-a ridicat privirea spre mine. Am simtit ca voi muri acolo, de tristetea si ingrijararea ochilor sai, dar acea creatura m-a cuprins de talie si cu o viteza uluitoare m-a tras in adancurile apei. L-am auzit pe Sasuke tipand, apoi ca si cum ceva ar cadea in apa, urmat de alte tipete ingrozite si plansete puternice. Le auzeam tot mai incet, tot mai stins, mai rar, iar capul imi pulsa puternic. Lacul era adanc, mai adanc de cat imi aminteam, mai adanc de cat trebuia sa fie. Mai intunescos si mai rece, mai pustiu si mai mort.
        Am vazut doua lumini albastre prin acel intuneric inghetat, dar apoi mi-am dat seama ca erau doi ochii senini, calzi si iubitori ce nu ma priveau niciodata pe mine asa, cu toate ca asta era cea mai mare dorinta a mea. Voiam sa fie al meu. Am crezut ca era Naruto cand s-a apropriat, sperantele ca el m-ar fi salvat fiind distruse, dar nu am mai fost asa de sigura cand i-am simtit mainile calde pe talia mea. Am inchis ochii, crezand ca visez, ca nu ma voi mai trezi vreodata, adormind cu ochii sai in minte. Nu vreau sa mor....

***

       Am deschis ochii, mici luminite de diferite culori jucandu-se in fata mea. Am dat cu mainile in ele, facandu-le sa dispara, dar mi-am dat seama ca nu existau si ca erau doar rolul imaginatiei mele. Am pasit ametita pe suprafata rece care o simteam prin balerinii mov si am incercat sa imi dau seama unde sunt si ce caut aici, dar fara prea mare noroc, pentru ca tot ce puteam ditinge in albul ce ma inconjura era o canapea crem, in fata careia se afla un monitor imens. Unde sunt? Ce caut aici? Ce s-a intamplat cu toata apa si frica ce ma inconjura, cu tipetele si suspinele ce se auzeau ca un ecou? Am murit? m-am intrebat in gand, in ochii mei incoltind mici lacrimi ce ma usturau. Am clipit des, facand sa dispara orice gand rau si mi-am spus ca poate ma aflu intr-un spital. Am sperat ca asa e, dar o voce masculina m-a facut sa tresar, marturisindu-mi ca ma insel. Cineva se afla aici cu mine si nu aveam habar daca e de partea mea sau nu. Daca imi facea rau, daca ma omora? Dar daca sunt deja moarta? M-am luat cu mainile de cap, scancind ca un catel mic din cauza durerii ce ma lovise ca o tornada. L-am auzit razand, pasii lui zgarindu-mi timpanele. Avea un ras placut, linistitor ce iti inspira incredere, dar nu puteam sa ma iau dupa un sunet ce imi inspira protectie, nu puteam sa ma incred in cineva pe care nici nu il cunoasteam. Mi-a luat mainile intre ale lui, eu sesizand mult prea tarziu ca se afla langa mine, tintuindu-ma cu ochii caprui inchis, aproape negrii. Cu buzele intredeschise si cu ochii mari, socati, inima a inceput sa imi bata mai repede, iar eu aveam impresia ca vrea sa imi paraseasca pieptul. El doar mi-a zambit, privindu-ma cu ochii usor acoperiti de parul ciocolatiu, si mi-a spus cu caldura:
       -Ce mare si frumoasa te-ai facut Sakura! Mi-a fost dor de tine, pitic! Apropo, ce mai face Sasuke?
       -Nobu!?



Am revenit cu next-ul. In sfarsit, dupa mult timp am adus si aceasta parte a capitolului. Imi pare rau ca e asa de scurt, dar urmatoarele vor fi mai lungi. Am avut timp doar azi sa scriu si mai trebuie sa postez next-ul si la Cafea amara, deci trebuie sa va multumiti doar cu atat. Sper sa va placa si astept intrebari, daca aveti. In urmatorul capitol se va explica ce s-a intamplat si cum Sakura a ajuns in rau apoi cum a ajuns la Nobu si daca Sakura si-a recuperat memoria sau nu. Deny va  si va

P.S. Capitol necorectat.

Hey Mersi ca mai anuntat de next
Capitolul a fost interesant chiar daca a fost asa de scurt + ca ai oferit cateva explicatii in legatura cu ceea ce a patit Sakura, desi tot nu ne-ai lamurit daca si-a recuperat memoria sau nu, dar tu ai spus ca in urmatorul capitol vei dezvalui acest mic amanunt si sper ca ea sa isi fi recepatat memoria, adica la sfarsit l-a recunoscut pe acel Nobu care Hinata zicea ca i-a tradat(parca).
Dar sa o lasam asa...ah da am niste intrebari
Pentru Sasuke: De ce te-ai uitat la Sakura cu privirea aceea trista si nu i-ai sarit in ajutor?
Pentru Sakura: Cum ai ajuns in acel loc? Crezi ca prieteni tai vor veni dupa tine in acel loc?
Pentru Naruto: Cum ai scapat-o pe Sakura? Crezi ca a murit?
Si cam astea au fost intrebarile mele Pana data viitoare spor la tastat si la idei bune in continuare
~Sayonara~

Hei Mersi de anunt si scuze ca nu am venit mai repede cu un comentariu dar nah...timpul nu mi-a prea permis
Capitolul a fost superb dar nu pot sa cred ce i-a facut nemerniul de Nobu Sakurei :X(: nu il suport pe omul ala :X(:
Deci din capitolul asta mai lasat doar cu o singura curiozitate...de ce Sakura a gandit ceva si i-a spus cu totul altceva lui Naruto? Nu imi spune ca o controleaza cineva sau ceva de genul pentru ca asta ar fi foarte frustrant
Acum te las pentru ca maine am scoala si mi-e cam somn sincer Pana data viitoare te-am
~Sayonara~

       Se spune ca atunci cand iti pierzi memoria, pierzi si jumatate din sentimentele pe care le aveai pentru anumite persoane, dar cele mai puternice raman. Nu am uitat ca tineam la prietenii mei, sau cum e sa fi indragostita, sa iubesti pe cineva, dar in mintea mea se amestecau incat aveam impresia ca nu sunt reale, ci vise a falsei mele existente. Acum ca mi-am revenit acele sentimente sunt mai clare, mai prezente in sufletul meu, dar si mai dureroase, precum o camera de tortura pentru inima mea.
       Sunt atat de multe lucruri de spus, atatea amintiri de depanat, insa nici o clipa pentru a petrece timp impreuna, cum faceam pe vremuri. Suntem toti, in acelasi loc in care am trait atatea momente frumoase, dar ceva lipsesti, ceva nu e la locul lui. Am fost zdruncinati, loviti cu brutualitate de cei pe care candva ii iubeam atat de mult, persoane pe care le-am pierdut asa cum a pierdut Domnul ceata lui Lucifer. Au plecat, luand si fericirea noastra cu ei. Am putea lupta, sa zambim mergand inainte, dar cum putem face asta cand nici nu pot sa spun ce vreu sa spun?
       Am respirat adanc, evitand orice contact vizual cu fratii mei, mama si Sasuke. Hinata ma strangea tare in brate, nevrand sa imi mai dea drumul, iar Alice probabil coborase jos. Foarte bine, nimeni nu are nevoie de ea aici, cel putin nu eu. Nici acum nu imi vine sa cred ca e insarcinata, ca l-a inselat pe Sasuke, ca poate sa se joace cu sentimentele lui. Si cand ma gandesc ca sunt de atata timp impreuna imi vine sa ma dau cu capul de pereti.  
       M-am linistit, tinandu-ma cu mana de burta din cauza acelor lovituri primite de la Nobu, lasandu-mi capul sa se odihneasca pe umarul Hinatei. Miroasea a portocale, atat de puternic si de proaspat, incat aveam impresia ca ma aflu in spatele casei, inconjurata de verdeata, mancand o portocala. Am lasat portocalele la o parte, rasucindu-mi mintea sa gasesc un raspun cat mai cooerent pentru problema pe care o am. De ce am spus ce am spus?L-am intristat pe Naruto, care era atat de fericit ca mi-am revenit, dar am l-am facut bucuros pe Nobu, al carui ras enervand inca se auzea in capul meu ca un ecou, dar incercam sa il ignor.
       Indepartand firele catifelate de par de pe chipu-mi obosit, am intrebat-o pe bruneta ce se intamplase cu o zi in urma, de parca nu as fi stiut deja. Dar stiam! Stiam ca Nobu ma rapise sub privirile indurerate ale familiei mele, inscenandu-mi moartea prin inec, apoi ademenindu-ma intr-o dimensiune paralela cu aceasta, jucandu-se cu mintea mea si enervandu-ma la culme, sfarsind batuta si cu sufletul sfasiat.
       Misaki, cu ochii mari, stralucitori, imi povestise ce stia, ca am cazut in lac si Naruto a incercat sa ma salveze, insa adevaratul erou era Sasuke, ce isi pierduse lentilele de contact in apa ce ma inghitea cu totul, lasandu-si la iveala frumosii ochii albastri, atat de profunzi, de mari, de stralucitori, de calzi, de iubitori, superbi. Nu mentionase si pierderea lentilelor, lucru destul de previzibil, dar totusi enervant de suparator.
       L-am privit cu emotie pe Sasuke, ce parea ingrijorat, suparat, si i-am zambit timida, apoi am fost fericita ca mi-a raspuns cu unul dintre acele zambete superbe. Mi s-a topit inima cand mi-a spus ca totul va fi bine, ca va avea grija de mine si am vrut sa plang, dar m-am bucurat ca nu am facut-o, ca Nobu nu m-a lasat.
       M-am ridicat cu greu din pat si m-am sprijinit de noptiera, vrand sa ma simt stapana pe propriul corp, si am reusit sa ajung pana langa geam. L-am deschis si am lasat racoarea verii si miresmele naturii sa ma invaluie. Era atat de bine, de placut!
       -Hin, Naru, ce facem azi? i-am intrebat inca pierduta in peisajul natural de care ma despartea imensa fereastra.
       -Naruto are un copac mare in spatele garajului in care e construita o casuta. voiam sa facem un mic picnic daca te simti mai bine. Nu trebuia sa imi spuna de doua ori, eram mai mult decat ingantata de idee, aparent banale, dar care ma bucura enorm. Siam de casuta, eu facusem planul si il convinsesem pe tata sa o construim. Voiam sa il pun la incercare pe Nobu lovindu-l cu propriile arme, iar acella era locul potrivit. Simteam ca ceva maret se va intampla.
       -Mie imi surade ideea, am spus si l-am privit jucaus pe Sasuke, care inca imi zambea, si m-am chinuit sa imi amintesc toate motivele pentru care ma indragostisem de el, dar nu imi era cu putinta.




       Liniste. Acest cuvand descria incaperea in care se afla cei patru prieteni. Hinata, bruneta inalta si cu o eleganta de o inegalitate rara, isi freca nervos mainile albe, pe cand Naruto, cel mereu hiperactiv era mai linistit ca niciodata, cel putin asta dadea impresia. Prin fumul de tigara, se distingeau ochii obositi si rosii de la plans ai Misakai, al carui corp se legana usor intr-o parte si in alta pe fotoliul vechi, un scartait sec auzindu-se la interval de cateva secunde. Pe pat, cu ochii inchisi, se odihnea cu parul rozaliu imprastiat pe perna turcoaz, Sakura, iar chipul alb, lipsit de imperfectiuni ii parea de portelan. Picior peste picior, statea langa fereastra larg deschisa unchiul Sakurei. Fumul ce i se srecura printre buzele crapate, usor rozalii, se pierdea asemenea unei fantasme prin aerul racoros ce se juca cu perdeaua transparenta, matasoasa si ciudat de eleganta. In privirea-i negricioasa i se citea ingrijorarea, fapt ce ii speriau pe Naruto, Hinata si Misaki.
        Iar erau langa patul frumoasei fete, stand cu sufletul la gura, asteptand ca ochii mari si verzi ai copilei sa se deschida. Era un suflet de copil, incarcerat intr-un corp de adolescenta. Avea maturitatea unei mai femei de afaceri, grija unei mame, viata incarcate de momente pline de invalmasarea sentimentelor asemenea unei bunici, iubirea unei sotii devotate, era prietena ideala si totusi avea sufletul si mintea unui copil. Nu credeau ca e posibil ca cineva atat de plapand, firav si iubitor poate sa sufere atat, insa DUmnezeu ii pune la grea incercare pe cei mai buni pentru a demonstra ca ei sunt cu adevarat cei alesi.
       -Unchiule, cand se va trezi? intreba absenta Misaki, iar ochii ei fura scaldati de alte lacrimi fierbinti si dureroase.
       Domnul Haruno nu raspunse insa, fiind prea concentrat pe vartejul de fum din aer. Era prea absorbit de jocul cerculetelor fumurii, totusi in ochi avea o sclipire trista, nebunatica si extrem de chinuitoare.
       -Nu inteleg, spuse el, oftand. De ce a cazut asa? Era bine, apoi pur si simplu si-a pierdut cunostinta. Ofta inca o data, mai zgomotos si mai tremurat, abtinandu-se sa nu planga. Durea sa isi vada nepoata inconstienta, fara aparare. Au trecut trei zile, de ce nu se trezeste? se intrebase pe sine, insa blondul ii raspunse parca posedat, avand privirea unui pshihopat, lucru ce o ingrijorara pe Hinata, insa nu ca si spusele barbatului.
       -Se joaca cu mintea ei, o chinuie, ii vor sufletul mort. Puterea ei e scopul lor, iar ca sa il atinga au nevoie de corpul Sakurei, insa fara suflet. Ii vor macina sufletul, ii vor da foc, apoi cand va fi rapusa de durere, o vor rani cu amintiri, aruncandu-le pe cele mai veninoase in ce a mai ramas din sora mea. O vor omori, trebuie sa facem ceva!
       Hinata icni speriata, cutremurandu-se, apoi incerca sa ii priveasca chipul blondului prin perdeaua de lacrimi ce ii acopereau ochii. Ii era frica, simtea ca se sparge de fiecare data cand cuvintele lui Naruto i se plimbau prin cap. Ingrozitor! Dureros! Nebunesc! Spusele fratelui prietenei ei o aduserape culmile nebuniei si ale fricii, incat gemu infundat, tragandu-si nasul, tremurand de parca se afla invaluita de racoarea cruda a iernii. Misaki nu era nici ea bine, fiind parca o drogata, al carui elicsir al fericiri era pe sfarsite, iar in acel moment se pregatea sa dea din nou piept cu realitatea. Se intreba daca oare era vina ei, caci nu se abtinuse si ii spusese lui Sasuke ca logodnica lui era insarcinata si nu era copilul lui. Nu era nevoie sa mai mentioneze al cui e copilul, Sasuke nu avusese niciodata nicio astfel de relatie cu Alice, insa aveau sa aiba dupa ce se casatoreau, insa nunta celor doi iesea in acest moment din discutie.
       Si acum Misaki isi amintea ce se intamplase, cu toate ca ea fusese de vina pentru tot, si nu inceta sa isi aduca aminte, felul ei de a se pedepsi. O vedea si acum pe Alice, ce zambea frumos spre iubitul ei, ce o tinea absent de mana,iar Sakura in spatele lor, zambind prosteste, aflandu-se dupa mult timp la casuta din copac de cand erau ei mici, dupa o zi de la posibilul inec al Sakurei. Inca nici acum nu isi daduse seama cum izbucnise si de ce, insa isi amintea perfect cum ii reprosase brunetului ca poate iubi o asemenea finta, precum fosta lui logodnica. Ii spusese tot, iar Sakura se lupta cu cel ce o controla sa o opreasca pe soraei. Rozalia nu il dorea nefericit pe Sasuke, caci stia ca inima ei s-ar fi spart daca l-ar fi vazut asa. Efortul fu insa prea mare, iar in momentul in care Sasuke lasase mana lui Alice, privind socat fata ce o iubise atat de mult, Sakura lesina.
       -Misaki, nu trebuia sa ii spui. Sasuke ar fi aflat la momentul potrivit, spusese Hinata plangand cu capul in maini. Hinatei nu ii veni a crede cu cata ura a fost Sasuke in stare sa o priveasca pe Alice, cu cat dezgust o alungase, insa nu putea uita nici tristetea, dezamagirea si socul ce il avuse, cat de distrus fusese. Starea Sakurei il ingrijorase si mai mult, incat Sasuke nu rezista sa mai stea in preajma ei sau a prieteniilor lor caci ei stiau de ceea ce facuse Alice si nu ii spusesera. Il dezamagisera, cu toate ca Sasuke era atat de pierdut si distrus fara Sakura si Naruto, prietenii lui cei mai buni.



Hey, prieteni, am revenit cu un nou capitol.  Sper ca v-a placut, ca nu va indus in eroare si ca nu v-a plictisit.  Incerc sa devin mai buna si sper ca am evoluat putin.  Multumesc Rebee pentru intrebarile puse, sper ca vei mai avea si de aceasta data.  Deny va

Intrebari:

Pentru Sasuke:
1. De ce ai ales tocmai roz pentru culoarea parului Sakurei?
Pentru ca Sakura uraste rozul.
2. O iubesti pe Alice?
Daca nu as iubio nu as mai fi impreuna cu ea.  
3. Esti fericit ca vei fi... tatic? :|
 Ce?  
Deny: Nimic, nimic, a tastat gresit. Intrebarea era pentru.... um...   unchiul Sakurei, acela cu numele complicat.  
Sasuke: Mincinoaso  
Deny:   
4. Daca ai avea de ales intre Sakura si Alice, pe cine ai alege? Si sa nu aud niciun "Nu ştiu..". Vreau un raspuns concret.
Umm...Pe Alice, ea e prietena mea  
5. Ce iti place cel mult la Sakura?
Pai sunt mai multe lucruri care imi plac la ea, cum ar fi ochii, ca are acea aura de persoana matura, desi se prosteste de fiecare data cand are ocazia, imi place ca e pasionata si scrie povesti, imi place cum canta si multe altele. Vreau sa stiu insa ceva: ce e cu intrebarile astea?  

Pentru Sakura:


1.Ai de gand sa ii spui lui Sasuke ca acel copil nu este al lui?
As vrea, dar nu pot, Sasuke nu stie ca Alice e insarcinata, iar Sasuke ar fi distrus.  
2. Ce culoare avea parul tau inainte?
Negru ca noaptea   , dar uneori era si un saten mai inchis  
3. Nobu a fost iubitul tau?
Nu, am fost doar buni prieteni  
4. Ai de gand sa le spui celorlalti ca ti-ai recuperat memoria?
Vreau sa le spun, dar nu pot   Nobu o sa plateasca pentru asta   


Pentru Nobu:


1. Ce simti pentru Sakura?
Momentan nimic.
2. Ai de gand sa o ucizi?
Nu, scopul meu nu este sa o ucid, ci sa ii fur puterile.
3. Ai fost gelos vreodata pe Sasuke?
Nu, de ce as fi?
Deny:  
Bine poate o data, sau de doua ori  
Deny:

Nu am putut corecta capitolul, timpul nu mi-a permis. Scuze, voi da un edit daca voi avea timp.

Hei Deny Mersi ca mai anuntat de next si sciluze ca nu am venit pana acum cu un comentariu, dar a fost o perioada mai grea si mnoah...dar acum sa revenim la capitol care a fost foarte interesant
Eu nu am inteles o mica chestie, daca mi-ai putea explica si mie totul ar fii super De ce Sakura nu poate sa le spuna ca si-a recuperat memoria? inafara de aceasta mica nelamurile la care as vrea sa imi raspunzi capitolul a fost interesant. Sper sa vii repede cu next-ul, dar pana atunci te-am
~Sayonara~

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.