Uuuuuu! Helloooo!
Imi place foarte mult capitolul asta!
E genialisim.
Nu am cuvinte!
Multumesc pentru ca m-ai anuntat si sper ca ma poti anunta si data viitoare!
Kiss from Dara!

Hey , prieteni! Scuzati intarzierea. Cum am mai spus , scoala e foarte enervanta.  Mai e un motiv pentru care am postat atat de tarziua capitolul. Am folosit diacriticile si sincer e foarte dificil , plus ca sunt o incepatoare. Scuzati eventualele greseli  Acum , sa incepem cu intrebarile:

Pentru Sakura :

-Ce simti pentru Sasuke?
Pai.... Nu stiu exact , sunt foarte confuza in ultima vreme.

-Ce ai simtit cand ai vazut-o pe Hinata?
Am fost cea mai fericita in acel moment. M-a speriat foarte tare gandul cum ca ar fi intr-o  stare foarte grava , dar m-am bucurat nespus cand am vazut ca e bine. Am simtic ca si cum viata mea a prins culoare , nu stiu , e un sentiment greu de descris.

-Te-ai indragostit vreodata?
Nu.

Pentru Sasuke:

-Ce simti pentru Sakura?
Buna intrebare. Tin la ea nespus de mult , as putea spune ca o iubesc , dar ca pe o sora.

Cum te simti in preajma ei?
Agitat. Mie frica sa nu spun ceva gresit care sa o dea peste cap , de aceea sunt mai tacut cand e ea in preajma.

-Ai fost indragostit vreodata?
Da si as putea spune ca inca sunt.

Pentru tatal Sakurei:

De ce esti asa distant cu fiica ta?
Tatal Sakurei: Pentru ca nu....
Deny: Imi pare rau , daca te las sa raspunzi la aceasta intrebare , risti sa dezvalui prea multe detalii din ce se va intampla in continuare.
Tatal Sakurei: E in regula , m-ai scutit de o problema. Chiar nu aveam habar cum sa ii spun. Sti....
Deny: Stii , mai avem si alte intrebar.  

Sasuke:

1. O iubesti pe Sakura? ( fii sincer!)
Cum am spus si mai sus , o iubesc , dar ca pe o sora. Doar atat.

2. Te gandesti la ea mereu, la binele ei?
Normal. Pana la urma asta fac prietenii. Se ajuta la greu si au grija unul de celalalt.

3. Crezi ca ve-ti fi impreuna?
Sasuke: Nu am de  unde sa stiu asta , insa bat mai mult spre nu , deoarece eu..
Deny: Sasuke , dragule , ce am vorbit noi? Nu dam detalii despre ce se va intampla in continuare
Sasuke: Ok. Scuze  
Deny: Nu e nimic , dar sa nu se mai repete
Sasuke: Ok

Sakura:


1. Il iubesti pe Sasuke?
Da , il iubesc , dar ca pe un frate. Cum ii iubesc si pe Naruto si Hinata.

2. Ai fi geloasa daca o alta fata s-ar da la el?
Nu , nu as avea de ce. Poate m-as simti putin aiurea , deoarece nu imi plac chestile de genul asta.

3. Macar il placi?
Ca persoana sau ca aspect? Deoarece nu stiu la cere din cele doua variante te referi , iti voi da un raspuns pentru fiecare:
Ca persoana: Da , e ok. E diferit de ceilalti baieti , ce e drept , deoarece e foarte grijuliu. E un prieten adevarat ceea ceil face foarte special pentru mine.
Ca aspect: E dragut , mie asa mi se pare. Sincer , nu mai prea pricep la descrisul fizicului unui baiat , dar din puctul meu de vedere e foarte atragator si din faptul ca atunci cand ieseam in parc nu exista data ca macar o fata sa se dea la el  , ceea ce imi facea greata. Cum am spus si mai sus nu imi plac chestile de genul asta.

Gata cu intrebarile. Sicer , ma asteptam sa fie mai multe. Bun  , acum revenim la capitol. Sper sa va placa




       Mirosul puternic al medicamentelor se juca nepăsator prin salonul in care mă aflam. Soarele trecea cu uşurintă prin perdeaua albă , puţin transparentă . Stau pe patul moale , învaluit in cearceafuri albe , la fel ca restul mobilei din camera , aşteptând nerăbdatoare venirea lui Naruto.Azi o aduce cu el şi pe Sakura , ceea ce mă bucură nespus de mult.
       Îmi e atât de dor de ea , de zâmbetul său , de îmbrătişările sale , de tot ce ţine de ea. Mă întreb dacă sa simte bine în urma tentativei de sinucidere. Înca nu îmi vine să cred că măcar s-a gandit la aşa ceva , ea care ura toate aceste lucruri.Mă bucur enorm că Sasuke a ajuns la timp si a salvat-o.

       Oftez si privesc pe fereastră.Eram undeva aproape de ultimul etaj al acestui spital , ceea ce imi oferea o privelişte minunata. Se vedea aproape tot oraşul , maşinile ce mişunau grabite pe străzile îmbrătişate de ale soarelui raze calde , oamenii ce semănau cu mici furnici , câţiva copacii ce îşi făceau veacul prin marea de clădiri , care de care mai înalte.Totul era într-o perfectă armonie , dând la o parte toata agitaţia ce se află in centrul oraşului, totul e liniştit.
       Zâmbesc când in faţa spitalului zăresc maşina blondului.Prietena mea a ajuns , acum eu putând sa o îmbrăţişez.Îmi era atât de dor de ea , de micuţa mea!
       Mă îndepărtez uşor de fereastră , nedorind ca Naruto să mă certe , începând iar discursul său cum că trebuie să ascult de sfaturile doctorilor.Pun pătura subţire peste mine şi îmi aşez capul pe perna moale , prefăcându-ma ca dorm.Sper ca de data asta să reuşesc să îl păcălesc pe amicul meu. Închid ochii , aşteptând cuminţică venirea prietenilor mei , dar mai ales a Sakurei. Uşa se deschide încet pe ea intrând băieţii.
       Mă ridic încet , frecându-mă la ochii , ca nu cumva să îşi dea seama că nu am dormit până acum. Mă uit buimacă la cei doi , întrebându-i din priviri unde e Sakura. Oare s-a răzgândit? Nu mai vrea să ma vadă? Se ascunde din nou după paravanul de lacrimi ce s-a format în ultimul an? Îi e frică de faptul că voi fi supărată pe ea , crezând că ea e vinovată pentru ce mi s-a întâmplat?
       Eram îngrijorată , iar Naruto avea un zâmbet tâmp pe faţă , ceea ce mă enerva nespus de mult.Cum să fie atât de calm , când eu mai am puţin şi explodez din cauză că vreau cu orice preţ să aflu ce ascund cei doi? Curiozitatea mă omora pe dinauntru , simţeam cum sângele circulă cu viteza unei rachete prin venele mele , inima bătând fără oprire nepăsându-i că mai avea puţin si ieşea din pieptul meu.Blondul se apropie de mine , se aşază pe marginea patului , urmat de Sasuke , încă având acel zâmbet enervant.
       Uşa se deschide încet , paşi timizi înaintând în salon. Vroiam să văd cine e , dar capetele imense ale celor doi băieţi ma împiedicau. Mă enerva la culme comportamentul lor , se purtau atât de ciudat , încât abia îi mai puteam suporta. Nu înţeleg , ce i-a apucat aşa dintr-o dată? Mereu au fost nişte ciudaţi , dar niciodata ciudăţenia , prostia , tâmpenia lor nu m-a enervat ca acum.E atât de frustrant!Şi unde e Sakura?
       Naruto a spus clar că o va aduce. Mai bine nu imi făceam speranţe , ştiam ca mă va păcăli , spunând că o va aduce din simplul fapt că vroia sa ma simt mai bine , să nu mă consider atât de singura.Nu îl înţeleg , ştie că nu am cum să mă simt aşa , dar eu nu am de unde sa ştiu ce e in capul lui.Şi cel mai enervant lucru e că mereu se poartă aşa când e vorba de Sakura , mereu de atunci...Din acea noapte blestemată ce ne-a marcat vieţile , lăsând urme adânci şi dureroase în sufletele noastre.Credeam ca şi-a revenit , deşi nici eu nu am făcut-o în totalitate.
       În sfârşit se dau la o parte , eu acum având cale liberă să îmi văd vizitatorul.Corpul mic si plăpând , învelit în materialul verde al rochiţei , pielea albă , zâmbetul inocent de copil si acei ochii verzui din care curgeau lacrimi de fericire , mă făceau sa cred ca în faţa mea se afla Sakura , vechea Sakura... Se apropie de mine şi mă ia în braţe , începând să plângă în hohote.O strâng cu putere la pieptul meu , ochii mei obraznicii vrând să verse calde lacrimi peste obrajii palizii.
       Scumpa mea Sakura era aici , cu mine , în braţele mele , în siguranţă. Mi-a fost atât de dor de ea , de micuţa mea...
       În momentul ăsta îmi doresc ca totul să revină la normal. Să fim din nou noi , cu vechea Sakura , vechii Naruto si Sasuke si vechiul nostru grup.De nu era acea noapte...acum am fi fost fericiţi , Sakura s-ar fi roşit de fiecare dată când Sasuke o tachina , Naruto şi el , mereu cu glumele lui proaste , dar totuşi amuzante ce mă enervau nespus , am fi căpatat noi amintiri ce ne-ar fi făcut sa zambim , adăugându-le la celelalte ce din păcate le-am pierdut.
       Cuvintele rostite de glasul meu răguşit au făcut ca pe chipul prietenei mele să răsară cel mai frumos zâmbet ce l-am văzut vreodată.Se bucura că sunt bine , că nu am păţit nimic grav , deşi eram la un pas de moarte. Nu aş fi putut părăsi această lume , stiind că misiunea mea a rămas neterminata , aceea de a îmi proteja prietena.Naruto şi Sasuke mai mult ca sigur nu ar fi reuşit să o vindece pe Sakura fără mine , iar vindecarea ei e cel mai important lucru . E scopul nostru ce trebuie atins prin orice mijloace şi nu pot permite să dăm greş.Nu avem voie sa dăm greş!E foarte important pentru noi toţi acest lucru , iar împreuna vom reuşi să devenim cum eram o data , chiar dacă e nevoie ca eu să trec prin foc şi apă pentru a îmi ajuta prietena , pe scumpa mea Sakura.
       Aş fi vrut să o întreb de cicatricea de pe mână , dar nu pot risca să o fac să se simtă vinovată că a vrut să îşi i-a viaţa din cauza mea.O iubesc prea mult şi nu vreau ca ea să fie trista. E cel mai oribil lucru să îţi vezi prietenii cum suferă.Credeţi-ma , ştiu cel mai bine cum e....
       Zâmbesc , în ciuda a toată tristeţea ce o simt. Zâmbesc pentru floricica mea , pentru Sakura. Dacă nu făceam asta , Sakura ar fi tristă şi nu vreau asta.Ştiu că uneori sunt prea protectivă , dar daca nu aş fi aşa , starea ei s-ar agrava şi nu imi doresc acest lucru , chiar nu vreau ca ea sa sufere.Ma bucur că Sakura poate fi fericită , chiar dacă pentru puţin timp. E aşa de plăcut să o asculti cum iţi povesteşte ce a făcut in ultimul timp , sa îi asculţi glasul melodios.

                                                        *****

       Au trecut mai bine de două ore de când Sakura e aici , acum ea dormind. E aşa drăgălaşă! E clar că nu s-a mai odihnit cum se cade în ultima vreme. A adormit doar în cinci minute după ce Naruto s-a tot rugat de ea să doarmă puţin.
Acum avem cale liberă să hotărâm ce vom face în continuare. Probabil e singura ocazie să vorbim toţi trei despre asta , plus că acum Sakura nu ne poate auzi fiindcă doarme.
       -Deci... Ce vom face de acum? Nu cred ca vom putea să mai jucăm tot teatrul ăsta in faţa ei , nu ştim ce gândeşte şi...
       -Sasuke , vom rezolva noi cumva , trebuie! Sper doar să ne ajungă timpul...
       - Nu asta e adevărata problemă , Naruto! Important e cum vom reuşi să continuăm ceea ce am început.
       Suntem mai mult decât disperaţi , habar nu avem ce urma să facem in continuare. Sper doar ca Sakura să fie bine... Te rog , Doame , ajută-ne să reuşim!

Stai...stai...ce pun astia 3la cale...ce nu vor ca Saku sa afle?? Hinata mai are putine zile de trait sau la ce se referea Naruto(parca) cu "daca e ajunge timpul" sau cum a zis....
Sii... de cine esti indragostit Sasuke ??
Deny cand ne vei lamuri despre ce accident este vorba..adica cum s-a intamplat...?? te rog spune-mi ca in curand
ca mai anuntat de next si vezi ca vreau raspunsuri la intrebarile de mai sus
~Sayonara~

Hey Hey! In primul rand, multumesc de anunt!
Si in randul fix din spate, imi place capitolul tau. Te descurci destul de bine!
Multa bafta la scris in continuare si spe ca o sa ma poti anunta in continuare!
Kiss from Dara!

Buna!
Mersi ca m-ai anuntat!
Capitolul a fost super!
Ce ascund cei trei de Saku? Ce teatru joaca ei?
Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui !
Spor la scris in continuare!
Te dulce! Ja ne!

Hey! Scuze ca am intarziat atat de mult , dar am fost ocupata. Am apucat totusi sa scriu ceva la capitol dar nu am avut cand sa il pun. Asa ca , azi 1 iunie , ziua noasta , am hotarat sa postez ce am scris. Va avertizez , a iesit un capitol foarte lung , insa nu stiu daca va va place. Am folosit cam mult dialog ce sper sa nu va plictiseasca.Nici nu am apucat sa corectez capitolul , deci scuzati eventualele greseli. Raspunsurile la intrebari le veti afla pe parcurs. Deny va ureaza La multi ani! si Lectura placuta!



       Privesc mica făptură ce doarme pe patul învăluit în cearceafuri albe. Mi se pune un nod în gât când mă gândesc la faptul că prietena mea trebuie sa sufere atât de mult. Nu înţeleg , de ce mereu oamenii buni trebuie să sufere? E nedrept , ea nu a făcut niciodată rău nimănui , de ce trebuie să sufere atât. Ea , care cu zâmbetul său îi înveselea întodeauna pe ceilalţi , care cu glasul său duios îi uimea de fiecare dată pe prietenii săi. Mereu a fost puternică , a luptat pentru ce a vrut , nu s-a dat batuta cum multi ar face. A luptat pana la capăt , indiferent de obstacole. Nu i-a păsat că putea să se rănească sau chiar să moară. Ea a mers înainte cu zâmbetul pe buze si cu o stralucire puternică în ochi. Aş vrea atat de mult să îi privesc din nou acei ochi verzi ce exprimau numai dragoste , fericire si speranţa , de zâmbetul său atat de sincer , de unic. Îmi e dor de părul roz , uşor ondulat ce cădea pe spatele ei. Îmi e dor de ea , de vechea Sakura şi voi face orice să o aduc înapoi. Mereu mă intreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost acea zi , ce a început  bine , noi fiind cu zâmbetul pe buze , fericiţi că ea iţi serbează ziua de nastere , dar care s-a terminat groaznic. Oare mai eram uniti ca înainte sau desparţiţi cum suntem acum? Nu am de unde să ştiu şi nici nu voi avea , căci nu pot da timpul înapoi deşi aş vrea asta cu toată fiinţa mea. Ce bine ar fi dacă aş putea face asta , sa şterg cu un burete amintirea acelei nopti ce ne-a marcat pe toti.
       Îmi îndrept privirea spre baieţi , în ochii lor observându-se îngrijorarea. Naruto are ochii roşii , însoţiţi de cearcăne mari , iar părul e răvăşit , de parcă nu a mai dormit de nopţi întregi , ceea ce e adevărat. Blondul s-a dat peste cap să se descurce cu toate , să reuşească să găsească o soluţie să o aducă pe Sakura înapoi.  Mie milă de el , suferă atât de mult. Uneori nu îmi vine să cred cum poate rezista cu toate problemele pe capul lui , cum reuseste să continuie , alteori mă întreb cum de nu izbucneşte în plâns când Sakura e în preajma lui şi nu işi aminteşte cine e. Pentru Sakura , Naruto e doar un prieten ce stă cu ea din cauza mea , mai bine spus un străin cu care nu vorbeşte. Sakura a vorbit în ultimul an cu Naruto abia de vreo trei ori , iar asta îl doboară pe blond. Cu toate acestea , Naruto nu se dă bătut , merge mai departe  , lucru ce l-a invaţat vechea Sakura. Ştiu că îl doare , vreau să îl încurajez , dar  nici eu nu sunt mai brează. Ce imi dă mie putere e faptul că Sakura vorbeşte cu mine , ştie că eu voi fi prietena sa mereu , dar de Naruto nu işi aminteşte , iar asta îl descurajeaza total. Îl distruge , iar eu nu  pot face nimic. Pe dealtă parte mai e şi Sasuke , ce şi el nu mai rezistă. A stat noapte de noapte lângă ea , cu teama că se va trezi si iar va încerca să se sinucidă.Numai eu nu pot face nimic  , numai eu sunt inutilă.
       -Hinata , trebuie sa găsim o soluţie , timpul se scurge. Ei vor veni în curând , iar noi nu am rezolvat nimic.
       Ochii mei se închid brusc , un oftat scăpându-mi printre buze. Sasuke are dreptate , timpul se scurge , iar noi nu avem nici un indiciu ce ne-ar duce la rezolvarea problemei.
       -Ar trebui să o facem să îsi amintească de trecut , aşa poate…
       -Nu! Tatăl tău si domnul Uchiha nu vor fi deacord cu asta , iar doctorul , care e pe deasupra si unchiul ei,  a spus ca e foarte periculos să încercăm. Naruto , ştiu că iţi e greu si vrei ca Sakura să fie ca înainte , dar nu putem risca să o pierdem din nou. Te rog , mai ai puţina răbdare până vom găsi o soluţie ce să nu fie atat de riscantă.
       Îl înţelegeam prea bine pe Naruto , vrea ca totul să revină la normal si îl doare că Sakura nu işi aminteşte cine e cu adevărat. Şi eu vreau asta , dar nu putem să riscşm , nu acum , când mai e timp , chiar daca puţin. Poate acum aveam un indiciu , oricât de mic , dacă nu era accidentul meu. Mă simt atât de vinovată , din cauza mea am pierdut timp preţios , timp ce ne putea ajuta să scăpăm de toate problemele.Pe uşa spitalului intră domnul Haruno , aşa zisul tată al Sakurei. Defapt e unchiul său , frate mai mic cu adevăratul ei tată.
       E furios , prea furios , iar asta nu e deloc bine pentru mine. Ştiu exact ce mă aşteaptă , iar asta nu îmi surâde deloc. Se asază pe scaunul din dreapta patului meu , oftând zgomotos. Aşa face întodeauna înainte să îsi înceapă unul dintre discursurile sale lungi. Ştiu că mă va certa , nu am cum să scap de asta , dar nu vreau să stau şi să îl ascult cum îmi spune că din cauza mea Sakura riscă să nu işi mai revină. Ştiu asta , nu vreau să mi se mai spună o dată.
       Privesc pierdută podeaua , lăsând părul meu negru să îmi ascundă faţa. Nu vreau să vadă baieţii că sunt speriată , nu pot lăsa să se observe asta. Daca eu sunt speriată , pe ei cine îi mai încurajează să continue , să meargă mai departe , cu toate că nu stim dacă vom reusi să ajungem până la capăt? Nimeni , pentru ca am intrat singuri in lupta asta , indepărtând pe toţi cei ce doreau să ne ajute , să o salveze pe Sakura.
       -Hinata , nu cred că trebuie să iţi mai spun că din cauza ta puteam sa pierdem totul!
       A început şi nu mai e cale de întoarcere. Aş fi vrut să ocolesc etapa asta , pedeapsa emotională , cum o numea Naruto. Cea mai oribilă , grea , nemiloasă pedeapsă e aceea când ţi se spun toate greselile direct in faţa , fară să le pese daca tu ştiai sau nu ca ceea ce ai facut e greşit , daca tu te caieşti pentru greşeala ta , că regreţi amarnic şi îti doreşti  să o poţi îndrepta.
       -Îţi puteai pierde viaţa , iar pe Sakura nu am mai fi putut-o salva niciodată. A incercat să se sinucidă din cauza ta , mai că reusea până să ajungă Sasuke. Îţi dai seama în ce pericol ne-ai pus?
       -Ştiu prea bine că am greşit şi îmi pare rău. Promit ca nu…
       -Poţi să promiţi cât vrei , să iţi ceri scuze de o mie de ori , asta nu iţi va repara prostia. Erai la un pas să distrugi totul , să o arunci pe Sakura în ghearele lor , iar eu nu pot să trec cu vederea acest lucru. Puteam să îmi pierd nepoata, doar din cauza ta!
       -Nu trebuie să fi atât de crud. E şi prietena mea , o consider soră , de ce aş vrea să îi fac rău? Iar dacă aş face-o , chiar şi din greseală  . m-aş omorî cu mâinile mele. Nu ai habar cât de vinovată mă simt pentru ce s-a întâmplat , cat de neresponsabilă si idioată mă cred. Dacă ai  fi fost în locul meu ai fi făcut la fel.
       Ochii mă ustură îngrozitor , parcă dorind să mă pedepsească şi ei. Abia mai pot vorbi , simt cum inima mai are puţin şi cedează , însă nu mă las batută , nu mă opresc. Am de gând să schimb ceva , orice. Să demonstrez că sunt tare si că pot să merg mai departe , cu toate că acele cuvinte rostite de unchiul Sakurei mă dureau enorm. Omul pe care îl respectam  atât de mult acum se întoarce împotriva mea , acum , când am cea mai mare nevoie de sprijinul său.
       -Domnule Haruno , înţeleg perfect ceea ce simţiţi , dar nu ne putem certa. Acum  trebuie să fim uniţi si să încercăm să găsim o cale de scăpare în intervalul de timp rămas. Va rog mult , să trecem peste asta momentan si să  găsim o soluţie adevaratei noastre probleme. Vă rog!
       În momente ca acestea ar trebui să îi mulţumesc lui Naruto că e mereu cu mine şi mă salvează când am mai mare nevoie. Înca nu îmi vine să cred că acum vreo trei ani îl uram de moarte , dar nimic nu poate ramâne la fel. Mereu , dar mereu lucrurile sunt într-o continuă schimbare , iar asta ma deprimă total. Ar fi aşa frumos sş mai retrăiesc înca o dată acele zile în care mereu râdeam , mereu eram veseli , împreună , cu toţii , ca o familie.  De ce trebuie să fie destinul atât de crud? De ce îi pedepseţte doar pe cei ce doresc să facă bine , iar pe cei ce se înjosesc pentru a primi ceea ce doresc , pentru a trăi mai bine îi lasă în pace? Ştiu că Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni şi îi supune la grele încercări ca să vadă cât de mult pot rezista , dar aş vrea să fie mai bland cu cei ce merită.
       Oftez , gândindu-mă la toate cele întâmplate în ultimul an , dar îmi amintesc de mica ceartă avută cu una dintre cele mai iubite persoane de Sakura. Privesc ochii căprui ai domnului Haruno , sperând că voi gâsi măcar puţina milă faţa de mine în acea privire greu de descries. Rămân uimită când ochii lui se schimbă brusc , acum fiind trişti , dezamăgiţi.
       -Fie!
       Pe data ce am rostit acest cuvant in acelasi timp cu  domnul Haruno , pe acelaşi ton  hotărât , însă mai mult şoptit ,  mi-am aşezat capul pe perna moale , m-am întors cu spatele la toţi cei prezenţi  şi mi-am pus pătura pe cap , enervată peste masură de comportamentul meu josnic. Niciodată nu am răspuns unui adult , nu cu această voce enervantă , pe acest ton obraznic.  Mie ruşine de mine şi de ce am devenit  , îmi e ruşine de mine că nu mă pot stăpâni , iar atunci când e cea mai mare nevoie de mine , eu nu pot să fac nimic. Sunt dea dreptul o ratată , una mare şi aiurită. Îmi e silă de mine , de faptul că nu am ascultat de nimeni atunci când a trebuit. Mă urasc atât de tare , doar eu sunt de vină!  Strâng cu putere cearceaful alb , stăpânindu-mă sa nu izbucnesc în plans , să mă dau cu capul de pereţi , pedepsindu.mă singură pentru nesăbuinţa de care am dat dovadă. Sunt atât de slabă , de neajutorată  şi de egoistă. Atât de ne-Hinata , de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă şi de imposibilă. Sunt eu , totuşi nu pot să înţeleg nimic din comportamentul meu , nu pot să inţeleg de ce se intamplă toate astea şi de ce reacţionez în felul acesta. Mai mult ca sigur m-am lovit la cap în acel accident , iar acum delirez. Poate sunt nebuna , poate … m-a distrus prea tare faptele ce s-au petrecut cu doar câteva luni în urmă. Totul e posibil , atâta timp cat nu ştiu ce se petrece cu mine.
       Închid ochii , ascultând conversaţia celor prezenţi în încăpere , subiectul principal fiind Sakura. Oftez si mă afund mai tare in perna ce duhnea a medicamente. Încă o dată sunt nefolositoare , înca o dată nu pot ajuta cu nimic. Prietenii mei işi strofoacă mintea ca să îmi facă mie mofturile , să o salveze pe Sakura. Sunt total patetică , toatal josnică , îmi e atat de silă de mine. M-am săturat ca tot ce pot să fac e să mă afund şi mai tare în întunericul pe care îl simt acum în inima mea. Mă simt atât de singură , de parasite.Am nevoie de aer , de linişte , să scap de toată această problemă ce simt că mă sugrumă cu toată forţa ei. Am nevoie să fiu cum eram înainte şi nu reuşesc. Până la urmă ce e atât de greu? Ce? Trebuie doar să mă comport ca înainte , să fiu tare , puternică si să îi ajut pe baieţi să ducă la bun sfârşit toată povestea  asta. Greu , foarte greu  , ce să spun. Nici nu mă mir că nu pot face nimic cum trebuie. Aceste doua săptămâni petrecute în spital , locul ce îl urăsc cel mai mult , m-au înebunit dea binelea. Simţind că nu mai pot să respir , ies de sub plapuma albă şi privesc pe geamul deschis ce lasă rafala de vânt să se joace cu perdeaua. Dansau nebunesc în timp ce luna si stelele priveau cum frunzele şi ele sunt invitate la minunatul joc  acompaniat de sunetele melodioase ale puţinelor păsări ce îşi fac veacul prin pădurea din spatele spitalului. Minunat! Peisajul pur imi incanta  ochii acoperiti de lentilele de contact , ce îmi deranjau ochii. Culoarea ochilor mei , ce fuse o dată căprui , acum e lila din cauza acestor lentile.Mă întreb cum baieţii le mai suportă , cum rezistă cu ele tot timpul. Naruto nu le poartă mereu, el nu sta aşa de mult  cu Sakura , dar Sasuke e nonstop cu ea. Nu am purtat aceste enervante ,,accesorii”de două săptămâni , un lucru minunat pentru mine , dar acum cu Sakura  aproape , acestea nu trebuie să lipsească. Sakura avea un dar deosebit , acela că reuşea să cunoască o persoană doar uitându-se în ochii ei. Doar o privire şi vedea adevarata faşă a cuiva , adevarata persoană ce se ascundea după teatrul jucat de cele mai ciudate persoane. Motivul pentru care noi purtăm lentile e că , dacă Sakura ar vedea dincolo de ele , atunci ne-ar citi ca pe o carte deschisă , iar asta nu e cel mai recomandat lucru in momentul de faţă.Ce aş da să pot scăpa măcar o secundă de ele , sunt atît de enervante , de insuportabile , cam cum sunt eu acum.
       Uit pentru o clipă de lentilele ce îmi acopereau frumoşii ochii caprui şi privesc minunatul joc al luminilor prin fereastra ce mă desparte de îmbrăţişarea caldă a aerului.Cerul e colorat in nuanţe mirifice de albastru si puţin negru , iar perdeaua albă dădea strălucire încăperii învăluite  în întuneric. Vântul intră tiptil , ca un hoţ , pe fereastă , împreună cu razele lunii , dându-mi fiori la fiecare adiere. O mână rece se aşterne pe umărul meu , iar o dată ce privirea mea se iîntoarce dau de o pereche minunata de ochii albaştri. Naruto nu mai avea lentilele ce ii acopereau minunatele perle , oboseala din ochii lui fiind mai mult decât vizibilă.
       -Hinata am hotărât!
       Mă uit la el nedumerită , aşteptând să mă lumineze cu privire la ce se referă.  
       -Nu ai fost deloc atentă la ce am vorbit în ultimele ore ,  aşa e?
       Dau din cap aprobator , iar naruto chicoteşte silenţios să nu o trezească pe Sakura , apoi mă roagă să mă aşez pe pat. Fac cum mi se spune , apoi nerăbdătoare îl întreb pe Naruto ce au hotărât. Mă simţeam oarecum penibil. Tot ce am făcut până acum a fost să mă uit pe geam şi să  nu le dau importanţă , în timp ce ei se gândeau cum şi ce vor face în continuare.
       -Ne vom desparţi.
       -Adică?
       -Doar unul dintre noi va mai avea grijă de Sakura de acum înainte. Ceilalţi doi vor încerca să resolve toate problemele , scăpând în acelaşi timp şi  de matahalele alea , ce şi acum ne urmăresc.
       -Naruto , scuză-mă că iţi spun , dar nu e bine. Împreună suntem mai puternici , nu ne putem desparţi. Suntem o echipa!
       -Eram sigur că vei zice asta.
       M-am încruntat. El , care mereu a spus că trebuie să fim uniţi , spune acum că trebuie să ne despărţim? Cum vine asta? Dar mai important , cum ne va ajuta?
       -Sterge-ţi zâmbetul ăla tâmp de pe faţă şi treci la subiect!
       -Bine , bine nu te ambala aşa!
       M-am calmat cum mi-a cerut , însă nu cred că mă mai pot stăpâni să nu îl pleznesc când observ că au trecu mai mult de cinci minute , iar el tot nu spunea nimic.
       -Ce mai astepţi?
       -Nimic , cred. Poate doar să te calmezi tu.
       -Să mă calmez? Să mă calmez? Naruto , aştept de cinci minute să spui ceva şi nimic! Şi te mai aştepţi să rămân calmă?
       -Da…
       -Na-ru-to!
       Am accentuat fiecare silaba , dandu-I de inteles ca mai am putin si ajung la capatul rabdarilor. Mai aveam puţin şi săream pe el , dar nu puteam să o trezesc pe Sakura , nu când doarme aşa frumos.
       -Bine , acum chiar termin. Deci , cum spuneam , ne vom împarti în grupe. Unul din noi trei va avea sarcina să aiba grijă de Sakura , iar ceilalti să gasească o soluţie.
       ,,O soluţie!”Urăsc aceste două cuvinte. Atât de mult le-am gândit şi rostit încât îmi e greaţă , dar ce aş putea să fac? Nimic , pentru că noi căutăm o soluţie , un răspuns , un indiciu şi cu fiecare zi care trece suntem tot mai agitaţi , mai îngrijoraţi , nu ne mai putem gândi la ce ne place şi ce nu. E total copilăresc din partea mea să imi pierd timpul cu aiureli , in timp ce Sakura e in pericol.Poate idea lui Nauto avea să mearga , dat fiind faptul că ei caută un grup de patru.
       -Şi… Cine va avea grijă de Sakura? Cine o va păzi?
       -Asta va hotărî familia Sakurei!
       -Naruto cât ţi-a luat să te gândeşti la asta?
       -Păi…
       -Naruto , nu  avem cum să o ducem pe Sakura acasă la ea. Ai uitat  ce ne-a spus unchiul Haruno?
       -Vom sta două , trei zile . iar  tata si mama Sakurei vor observa cum se comporta cu fiiecare , apoi vor hotărî cu cine va rămâne.Doar atât , nu se va întâmpla nimic ce va afecta starea Sakurei.
       -Tot nu sunt deacord. Stai! Noi doi?
       -Da , tu si Sasuke.
       -Tu de ce nu?
       -O să îmi pierd minţile dacă stau în preajma ei , iar ea nici nu ştie cine sunt. E prea greu. Cel puţin de voi e mai apropiată ,cu voi are ce vorbi , ce face , dar cu mine…Pe mine nici nu mă priveşte.
       M-am întristat brusc la cuvintele blondului , m-au durut extreme de mult. Ştiu că aşa eram şi eu la început , până ca Sakura să îşi amintească ceva despre mine.  Naruto admira podeaua  in timp ce părul său blond îi cade uşor pe  frunte. Mi se rupe inima când îl văd  aşa , mă simt vinovată de toate cele întâmplate , deşi singurii vinovaţi sunt ei.
       -Îmi… Îmi pare rău , nu am vrut să…
       -Nu e nimic.
       Zâmbi fals , prea fals chiar şi pentru un actor de nota zece cum e el. Îmi pare rău , chiar imi pare rău. Aş fi vrut să nu fie acea noapte blestemată. Pânaă şi în seara accidentului , când mai avem puţin şi îmi pierdeam viaţa , am fost mai fericită , a fost mai bine atunci. De ce? De ce? De ce? Nu inţeleg! De ce? Sakura nu a făcut niciodată rău nimănui , iar dacă a facut-o , nu a fost cu intenţie. Naruto , Sasuke , nici ei nu au vreo vină. Sasuke mereu a fost un sfânt şi l-a modelat pe Naruto după caracterul său de  băiat cool , dar credincios. Sakurei i-a fost de folos să fie prietenă bună cu Sasuke ,  ce e fiu de preot şi să aibă un frate bun ca Naruto. Sakura a fost cea mai cuminte , bună si iubitoare persoană din câte am cunoscut. Atunci de ce? De ce? De ce Dumnezeu îi pedepseşte în halul acesta?
       -Nu! Nu putem să punem în aplicare planul tău. Cu cât va sta mai mult cu parinţi tăi , cu atât starea ei se va agrava. Nu putem permite asta!
       -Hinata , calmează-te. M-am gândit mult la asta şi sunt sigur că va merge. Am vorbit  şi cu unchiul şi a fost deacord.
       Naruto încearcă  să mă convingă că e bine ceea ce vrea să facă , că o luăm pe drumul cel bun  , dar eu tot nu cred asta. Unde vrea sî ajungă până la urmă cu toată harababura asta?
       -Naruto , spune-mi adevărul!  De ce vrei atât de mult ca Sakura să se mute din nou în casa ta?  Nu , nu şi nu! Nu te pot lăsa să faci ce vrei tu! Nu e bine pentru Sakura! Nu e bine…
       -Hin, ascultă! Stiu că nu ţi se pare o idee bună , crezi că îi va face rău Sakurei , dar totul va fi bine. Ai încredere in mine!
       -Şi dacă nu vreau?
       Nu. Acesta sigur nu e Naruto. Refuz să cred că acastă claie blondă de păr e fratele Sakurei. E imposibil. Se presupune că o iubea , că îi vrea binele. Ştie că dacă Sakura îşi va aminti chiar şi puţine lucruri din trecut ,  starea ei se va agrava , iar timpul până ei ne vor găsi se va scurge mai repede. Ah , nu mai resist. Îmi vine să mă dau cu capul de pereti , să lovesc tot ce îmi stă în cale! Simt că înebunesc dea binelea şi totul din cauză că nu mai reusesc să îl înţeleg pe Naruto.
       -Hinata , chiar nu trebuia sa foloseşti vraja aia.
       -Stiu.
       Poate că , întradevar , dacă nu o foloseam nu mai eram atât de aiurita , de înceata la minte. Incă nu m-am recuperat  după ea şi am mai fost şi grav ranita.Şi eu ca o nebună încercam să înţeleg de ce mă port aşa. Sunt total nebună  , însă asta nu scuză idea proastă a lui Naruto.Măcar dacă aş înţelege ce vrea să facă.
       -Naruto! Nu mai schimba subiectul şi spune-mi cum  ne va ajuta  daca facem cum spui tu!
       -Shh! Vorbeşte mai incet , Sakura înca doarme şi nu vreau să se trezească.
        Nu intenţionam oricum să o trezesc , nu a dormit bine de câteva yile după spusele lui Sasuke , dar Naruto , aici de faţa e tot mai enervant.
       -Spune-mi o data!
       De data aceasta  tonul meu era soptit , aproape daca l-am auzit si eu.
       -Nu… nu pot să  iţi spun.
       Nu poate să îmi spună? Ce? Cum? E nebun?Cum să nu îmi spună? Se presupune că Sakura e şi prietena mea , iar el nu vrea să îmi spună cum are de gand sa o ajute? Îl urăsc. Acum îl urăsc mai mult decat am facut-o acum trei ani! Imi vine să îl dau cu capul  de pereţi , şi pe el şi pe Sasuke! Poate am fost puţin aeriană şi m-am purtat ciudat în ultima vreme , dar asta nu înseamnă că eu nu am dreptul să aflu ce au ei de gând.
       -De ce?
       M-am resemnat , ura dispărând aşa cum a venit. Am realizat că nu are nici un rost să mă supăr pe el. E sora lui până la urmă , el are cel mai mare drept să hotărască ce e bine pentru ea şi ce nu. Totuşi , nu sunt deacord  ca Sakura să se mute la casa ei părintească. Nu vreau să păţească ceva.  Ştiu că e vina mea , că din cauza nebăgări mele de seama riscam să mor , Sakura fiind pierdută pentru totdeauna , dar nu a fost cu intentie. Nu am vrut să se întâmple asta.
       -Promit că atunci când voi putea iţi voi spune. Ai încredere în mine , totul va fi bine!  În regulă , Afinuţo?
       Încerca doar să mai destingă atmosfera , dar nu îi reuşea deloc. Eram din nou  nervoasă , nici macar nu mă mai simteam în stare să mai clipesc. O data cu toată ura şi confuzia din mintea mea , care au intrat fară să bată la uşă , energia si puţina răbdare care a mai ramas a dispărut , de parcă nici nu era acolo. Mă simt atât de distrusă , de neajutorată şi nu îmi place deloc asta. Oricât aş încerca să fac ceva bine , totul este dat peste cap , precum în ziua accidentului. Dacă aş fi avut mai multa grijă , daca aş fi fost mai atentă , mai responsabilă poate nu se intamplau toate astea.
       Oftez , ducându-mi mâna la frunte. Ardeam precum  un vulcan gata să erupă in orice moment. Naruto observă îngrijorarea de pe chipul meu ce era din ce in ce mai palid, mâna lui fiind acum peste a mea. Simt că nu mai rezist , că mai am puţin si voi ceda si nu vreau asta. Am nevoie de toată puterea , speranţa şi curajul existent pentru a continua , acestea fiind de negăsit. Nici măcar nu pot să înţeleg ce vom face în continuare , habar nu am care e planul celor doi. Nu ştiu cum vor să o aducă pe Sakura înapoi , iar asta mă face să mă simt dată la o parte , ca un obstacol ce trebuie îndepărtat din drum pentru a ajunge la destinaţie şi nu îmi place. Aş vrea , măcar puţin să fiu utilă şi să ajut cu ceva , orice.
       -Hinata , măcar acum încearcă să nu te mai învinovăţeşti atât. Faci aceaşi greşeală pe care a facut-o şi Sakura şi nu am nevoie de înca o nebunş ce vrea să se sinucidă.
       Cuvintele blondului m-au lovit ca un pumnal direct in inimă. Poate chiar înebunesc , poate o să cedez mental şi o să sfârsşesc punându-mi capăt vieţii. Naruto are dreptate. Nu pot fi o povară pe umerii lor , ştiind că au destule probleme cu care abia de se mai descurcă. Până acum cateva săptămâni Sakura plângea  la pieptul meu , spunând că nu mai vrea să fie o povară pentru noi , că nu vrea să o mai tratăm ca un copil , iar acum eu fac exact  acelaşi lucru ca ea. Parcă  trebuia să fiu puternică şi să merg mai departe ,  nu să cad ca o laşă ce  sunt la fiecare obstacol greu de trecut. Unde a dispărut toata acea determinare , acea putere şi încredere în sine pe care o aveam? Unde? Pâna şi ea m-a parasit o dată cu sufletul nevinovat si pur al Sakurei? Nu , e încă aici , ascunsă undeva in sufletul negru înecat în lacrimile ce dor îngrozitor. Trebuie , acum mai mult decât oricând  sa imi revin. Ah , la naiba! Dacă nu foloseam acea vrajă , acum nu mai eram în starea asta. Nu mă mai purtam ca o nebună , luptandu-mă cu nimicul din mintea mea si străfocându-mă să înţeleg de ce mă port aşa. Ce patetică am putut să devin! Parcă nu mai sunt eu , mereu tupeistă si cu capul sus. E o altă Hinata , mai fricoasă , mai aiurită , mai impiedicată şi mai nebună decât oricând.
       -Naruto , îmi pare rău. Acum sunt bine , nu e nevoie să iţi faci griji. Oricum , trebuie să ne pregătim de venirea lui Sasuke. Doar nu vrei să îl laşi pe tatăl tău să aştepte , nu?
       Privirea confuză a prietenului meu ma binedispune , începând să chicotesc. Nici eu nu maşteptam la asta , dar mă bucur că într-o oarecare măsură mi-am revenit. Am de gând să schimb ceva , dacă se poate totul şi să lupt alături de baieţi pentru prietena mea. Mă ridic din patul moale şi mă îndrept spre  dulapul vechi din marmură. Îl deschid şi încep să îmi pun păuţinele  haine ce erau acolo într-un geamantan destul de mic , sub privirile confuze ale lui Naruto. Îl înteleg perfect. Până acum nu vroiam nici să aud cum că am locui câteva zile acasă la el , iar acum mă grăbesc să îmi fac bagajele. Încă nu mi-am schimbat părerea , dar vreau să aflu dacă va functiona şi mai important vreau să ştiu ce vor să facă de nici mie , care am fost ca o mamă pentru ei în ultimul an , nu îmi  spun.
       -Nu te uita aşa la mine! Ajuta-ma!
       Tresări , apoi un zâmbet trist îi răsări pe chip.
       -Hinata , am nevoie de tine.
       Am facut ochii mari , neînţelegând la ce se referea.
       -Ce vrei să spui?
       -Am nevoie de sprijinul tău , de cineva care să mî ajute sî merg mai departe.Simt că mai am puţin şi o să cad din picioare când o vad cum plânge , e tristă sau se simte singură , iar eu nu o pot îmbrăţişa. Mi se rupe sufletul când ştiu că e in faţa ochilor mei şi nici nu mă bagă în seamă. Nu cred că mai resist mult , nu mai pot…
       -Naruto…
       Aş minţi dacă aş spune că înţeleg prin ce trece.Îmi vine să plâng , dar am recăpătat ceva. Mi-a revenit tăria şi curajul ce acum cateva zile au disparut. Mai târziu , cand îl voi linişti pe blond , voi avea o discuţie aprinsă cu ele. Acum , tot ce contează e că Naruto are nevoie de o îmbrăţişare de la sora lui , să ştie că e acolo şi că îl  iubeşte la fel de mult. Las rochiţa mov să cadă neglijent în geamantan şi mă îndrept uşor către fratele Sakurei.
       -Hei , linişteşte-te. Ştiu că te doare , dar ai încredere că vom reuşi. Îţi mai aminteşti? Ai un plan , care încercai să mă faci să cred că e bun în urmă cu câteva minute. Plan pe care nici eu nu l-am aflat complet. Te rog , fi nebunul , haiosul , glumeţul şi vechiul Naruto. Fi tare şi ai încredere , speranţă că vom reusi. Doar …ai râbdare.
       Nu mi-am dat seama că , in timp ce cuvintele ieşeau din gura mea ca o melodie liniştitoare , am ajuns lângă  Naruto , luându-l de mână. Părul meu răvăşit atingea mâinile noastre unite , fiind lung până aproape de genunchi. Ochii mei , acoperiţi de insuportabilele lentile de contact îi priveau ochii verzi ce nu aparţin vechiului Naruto. Îmi e dor să îi văd ochii albaştri dar nu e posibil , nu mai e până când vom reuşi să o vindecăm pe Sakura. Urăsc atat de mult că am fost nevoiţi să ne schimbăm şi totul ca Sakura să nu işi aducă aminte cine suntem cu adevarat. E întradevăr greu , dar numai sprijinindu-ne uni pe alţi aveam să reuşim sş ajungem la mult doritul nostru ţel. Oare cum ne vom descurca atunci când vom fi împărţiţi în două echipe? Cum vom avea grijă unul de celălalt?
       -Am nevoie de o îmbrăţişare…
       -Vrei să o trezesc?
       -Nu. Las-o să doarmă , e încă obosită.
       -Atunci pot să te îmbrăţişez eu?
       Probabil crezuse că nu auzisem când a spus că are nevoie de o îmbrăţişare , dar am facut-o. Încă un lucru pentru care ar trebui să îi multumesc doamnei Uchiha pentru  ,,darurile “ ei ce mă vor ajuta in mica noastra luptă contra lor. Şi în plus , chiar voiam să îl îmbrăţişez , vroiam să aflu cum e să te afli în braţele puternice ale unui bărbat , cum e să te simţi protejată , dar acum Naruto avea nevoie să fie protejat. Nu am mai aşteptat răspunsul blondului , căci mi-am încolăcit mâinile în jurul gâtului său , lipindu-mi corpul firav si mic de al lui.. Era atât de bine! Mă simţeam fericită , împlinită , dar mai ales mândră că am reuşit  să îl fac pe Naruto  să zâmbească. Îşi afundă capul mai tare în părul meu negru , braţele sale îmi înconjurară talia , iar glasul său melodios îmi rostise cel mai dulce ,, Mulţumesc”.  Simţeam că zbor , că timpul se opri în loc şi că nu avea să mai repornească niciodată. Era atât de plăcut, de relaxant. O senzaţie de vis , ce probabil nu o voi mai simţi prea curând.
       -Naruto! Hinata! Treziţi-o pe Sakura , trebuie să …
       Sasuke , ca o vijelie intră în salon , lăsând propoziţia ce o începuse suspendată în aer. Mă îndepărtez ruşinoasă de Naruto , auzind cum Sasuke spune ce a mai avut de zis. Venise să ne spună că trebuie să plecăm , că parinţi lui Naruto şi Sakura ne aşteaptă şi că trebuie să ne grăbim. Mi-am luat o pereche de blugi şi un tricou lung , mov şi am fugit spre baie , rugându-i pe baieţi să o trezească pe Sakura. O dată ce am fost singură în încăperea de un alb orbitor , m-am lăsat uşor pe gresia rece , oftând. De ce nu a mai aşteptat cinci minte? Doar cinci minute şi puteam să îmi revin total , să nu mă mai simt atat nefolositoare. Era atat de plăcut in bratele lui Naruto , de linişte. Toate problemele parcă dispăruseră , iar acum , cu venirea lui Sasuke  magia a dispărut. Crud , n foarte crud. Mă schimb repede , apoi mă opresc în faţa imensei oglinzi. Ochii lila , foarte ciudaţi şi părul lung , negru îmi dădea senzaţia că nu sunt eu. Îmi vroiam ochii capriu înapoi şi zâmbetul Sakurei cum îmi spunea că îi e poftă de ciocolată când se uita în ochii mei. Amintiri atât de dragi şi atât de dureroase îmi învăluie mintea într-un vârtej de suferintă şi dor. Mă simt atăt de incompletă să ştiu că nimic nu mai e aşa cum era înainte. Dacă eu mă simt atât  de distrusă , oare cum se simte Naruto? Dar Sasuke? Sper doar să fim îndeajuns de tari să reuşim să ducem totul la bun sfârşit şi să  îi învingem.
       Ies din baie şi  îi privesc pe prietenii mei cum stăteau în uşă şi mă aşteptau. O iau pe Sakura de mână şi o strâng puternic , în timp ce ea zâmbea şi mă privea oarecum trist. Nu ştiu de ce aveam senzaţia asta , de ce mi se părea că e tristă , dar aşa simţeam. Poate a avut un coşmar , poate ,,ei” i-au mai trimis o iluzie , o viziune sub forma unui vis cu încă un adevar fals sau poate e altceva. Sasuke şi  Naruto erau deja la lift , aşteptându-ne pe noi. Am pornit spre ei , intrând în mica încăpere. În timp ce coboram cele douazeci de etaje ale spitalului , ochii mei erau mereu pe Sakura , analizând fiecare mişcare pe care o făcea. Nu îmi mai permiteam să o pierd din ochii nici măcar o clipă , nu dupa seara accidentului. Jur că de acum înainte nu o voi mai lăsa singură niciodată pe prietena mea.
        Niciodată!

Hey, Deny......
Frumos capitol, foarte frumos.
Scuze ca am intârziat cu acest comm.
Sper ca nu e prea târziu sa iţi spun şi ţie un LA MULTI ANI de 1 iunie.....care a trecut......
Rămâi cu bine......

La fel si eu :)) am avut ceva probleme ..
In fine , pe de alta parte , capitolul a fost chiar extraordinar . Imi place ft mult ca pui capitole lungi . Sper sa ma anunti si next time ..
Te :-* .

Un capitol extraordinar!! Super!! Imi place la nebunie!! Continua te rog ... e asa de multa descriere.. unii s-ar cam plictisi , dar eu? Iubesc descrierea!! Vreau ca Sakura sa simta iar acele momente cu Sasuke!! Vreau nespus asta!! Adu Next-ul si anunta-ma!!

Hey! Scuze de intarziere , dar mi-a mers greu calculatorul in ultima vreme si nu am putut sa scriu mare lucru la capitol , de aceea e mai scurt. Sper ca nu va deranjeaza. As vrea sa multumesc celor ce imi citesc ficul si care au comentat si as vrea sa ii rog si pe ceilalti sa comenteze , caci vreau sa stiu ce parere aveti despre fic si daca mai trebuie sa lucrez la felul meu de a scrie. Doream sa va mai spun ca am decis sa renunt la diacritice caci nu sunt prea obisnuita cu ele si imi ingreuneaza scrisul. Sper ca nici asta nu va deranjeaza. Acum , lasand orice la o parte va urez Lectura placuta.  








            Luna s-a ridicat mandra printre stele , imbracata in rochia ei de argint. Cu fruntea lipita de geamul rece al masini si cu ochii pe regina noptii , ma afund in mintea-mi plina de amintiri. Amintiri atat de dulci si de frumoase , insotite de clipe de chin , teama , durere. Oftez silentios si imi arunc privirea spre prietena mea , ce la fel ca mine , privea luna si copilele sale. Ochii verzi sclipeau in lumina razelor sale , iar parul lung dansa haotic pe spatele fragil.   
           Era cald , foarte cald pentru o seara de iunie , dar era placut si relaxant. Vantul racoros intra brutal in masina lui Naruto , facand un zgomot enervant , iar in armonie cu motorul masini alcatuiau o melodie  ce mie imi dadea dureri de cap.  
           Pe ea nu o deranja , fiind prea absorbida in gandurile sale. Ii rostesc incet numele , iar ea ofteaza indreptandu-si firele de iarba spre mine. Ochii ei ardeau in lumina lunii , precum un vulcan gata sa erupa. Ma privea atat de copilaros , de jucaus si de ... vechea Sakura. Buzele-i roz se misca intr-un dans lent , dar eu nu pot auzi nimic , nu pot sa ii aud prea frumoasa voce de privighetoare. Isi apleaca putin capul si ridica o spranceana , privirea-i ramanand neschimbata. Isi strange buzele intr-un botic caraghios , iar un chicot scapa printre buzele-mi uscate.  
            - Da mama , am sa cumpar si lapte.  Bine , iau si branza si paine. Altceva? Bine , ne vedem intr-o ora.  
            Naruto tocmai incheiase conversatia cu doamna Haruno , ceea ce ne starnise curiozitatea fiind faptul ca Sasuke radea de tonul amuzant al blondului. Din spatele lui Naruto am putut auzi doar niste mormaieli nu prea fericite din partea lui si rasetele lui Sasuke si ale Sakurei.  Sakura radea si asta conta pentru mine. Daca ea e fericita , atunci sunt si eu. Am inceput sa rad cu cei doi , iar Naruto a franat brusc in fata  unei benzinari. A coborat dn masina si a trantit usa in urma lui , noi continuand sa radem. Ne-am oprit abia atunci cand usa mea s-a deschis iar mana blondului m-a apucat de brat. M-a tras cu putere din masina si am pornit-o spre intrarea in minimarket.  
           - Doar nu te-ai suparat pentru atata lucru , nu , Naruto? 
           -Nu e asta. Mama m-a pus sa cumpar ... - a inghitit in sec , apoi a rostit cuvantul stanjenitor , caci asa dadea impresia , in soapta-  un test de sarcina. 
           - Un ce? am tipat cat de tare m-au tinut plamani , inca nefiind sigura daca am auzit eu bine.Mai rar iti spune mama a cinci copii destul de mari ca are nevoie de un test de sarcina. Doamna Haruno e insarcinata? am continuat eu mai incet , pentru ca blondul mi-a facut semn sa reduc volumul.  
           - Ei bine , nu prea stiu , nu mi-a spus nimic , inca. Totusi , te rog sa il cumperi tu , mie putin rusine sa il iau eu.  
           Am incuvintat din cap si am inceput sa cumparam ce mai era pe lista , apoi ne-am intors la masina , urmatoarea oprire fiind la o farmacie. Acolo i-am gasit pe Sakura si Sasuke alergandu-se in jurul masini si tipand ca doi nebuni. Nu am apucat sa spunem ceva , caci Sakura il prinsese deja din urma pe Sasuke si se urcase in spatele sau , strigand tare ,, Am castigat!" . 
            Am zambit vazand cat de fericita e Sakura , dar starea mi s-a schimbat vazandu-l pe Naruto atat de suparat.  
           - Esti gelos pe Sasuke? 
           - Nu vorbi prosti. Nu as putea fi gelos pe cel mai bun prieten al meu. Doar ca as vrea ca Sakura sa fie mai apropiata de mine. Pana la urma sunt fratele ei. Frate vitreg , dar totusi frate si o iubesc nespus.  
           -Hei , veniti o data?  
           Am ramas in urma , privindu-l pe Naruto cum se indrepta spre cei doi  , iar atunci cand m-am vazut singura in paarcare am pornit spre prietenii mei , ce ma asteptau in masina. Mai putin de o ora si va incepe adevarata lupta intre noi si ei , cei ce o vor pe prietena mea. Mi-am spus in timp ce ma asezam in spate , alaturi de Sakura , si luand-o din nou de mana. Tot drumul m-am indrebat daca vom reusi sa ajungem pana la linia de finish , in cazul nostru sa ii invingem pe ei , dar si pentru cine e testul de sarcina. Acum , ca veni vorba , sunt chiar curioasa.  
           - Sasuke , imi cumperi ce mi-ai promis , da?  
           - Eu intodeauna ma tin de promisiuni , ne informeaza Sasuke mandru de el insusi.  
           -Nu intodeauna. 
            Am inceput sa rad alaturi de Naruto , sub privirle confuze ale Sakurei , ce nu stia motivul veseliei noastre. Se chinuia intr-una sa afle si ea marele secret , ce Sasuke tot incerca sa il evite , fiind un moment stanjenitor din viata lui. 
           - Hei , vreu sa stiu si eu ce e asa de amuzant!  
            Si am continuat sa rad alaturi de prietenii mei pana am ajus la farmacie. 



Si cu asta am terminat si inca o data imi cer scuze ca e atat de scurt , dar e tot ce am putut sa fac. Scuze si pentru eventualele greseli. Promit sa le corectez cand am timp. Deny va uraza Noapte buna  :

Hey! Am revenit cu next-ul , care sper sa fie pe placul vostru. Astept cat mai multe pareri si deasemenea intrebari , ce in ultimul timp s-au mai imputinat. Oricum , eu va pup dulce si va urez Lectura placuta!




                      Acum e liniste. Prea liniste. As vrea ca cineva sa spuna ceva , orice , doar pentru a risipi aceasta ingrijorare ce se apasa pe umerii mei. Oftez , atragand atentia Sakurei , ce pana acum avea ochii atintiti pe geam. Da , cu siguranta daca eu nu voi deschide gura nimeni nu o va face si e dea dreptul frustrant. Ei bine , macar atat sa fac si eu. Dar... Ce sa spun?  Poate as putea propune sa jucam ceva , sau sa... Ah , nu imi vine nimic in minte! 
                      - Naruto , cum e sa fi frate mai mare?  
                      Am tresarit , auzind glasul Sakurei si mi-am intors privirea spre ea. Capul sau se odihnea pe spatele scaunului lui Sasuke , iar ochii verzi privesc in fata  un punct ce eu nu il pot vedea.  
                      - E putin greu si disicil , avand in vedere ca eu trebuie sa am grija de ei fiind mai mare. Nu prea pot sa explic , nu ma prea pricep la exprimatul sentimentelor si a gandurilor. Imi pare rau ca nu pot sa iti spun mai multe.
                      -E in regula. Multumesc ca ai incercat sa imi explici.
                      A oftat si s-a lasat pe spate , inchizand ochii. L-am privit pe Naruto , ce nu facea altceva decat sa fie atent la drum , purtandu-se de parca nimic nu se intamplase. Pentru numele lui Dumnezeu , ce tocmai s-a intamplat? De ce sunt singura care nu intelege ce se petrece si de ce toti sunt atat de ... de ... tacuti? Poate e doar impresia mea , dar am impresia ca sunt suparati pe mine.
                      - Am ajuns. Hinata vino cumine , iar tu Sasuke stai cu ochii pe Sakura.
                      - Nu! Ma duc doar eu , voi ramaneti aici , ma intorc imediat.
                       Mai bine merg singura , asa poate vor putea vorbi si ei putin.  Sper totusi sa nu fie suparati pe mine , desi nu au de ce.
                      Am intrat in farmacie ,mirosul de medicamente lovindu-ma din plin , facandu-ma sa imi pun mana la nas. Niciodata nu mi-a placut mirosul asta si nu va incepe sa imi placa acum. Fata ce lucra la farmacie ma saluta politicos , intrebandu-ma de ce am nevoie.
                       - Am nevoie de un test de sarcina ,  am spus dintr-o suflare.
                       - Nu crezi ca esti cam tanara sa fi ...
                       - Nu e pentru mine!  am tipat eu nervoasa de simplul motiv cum ca ea crede ca eu as putea fi ... insarcinata. Am inghitit in sec , cerandu-mi scuze.
                       - E in regula , nu face nimic. Totusi , daca nu te superi, pot sa te intreb cati ani ai?
                      Am inspirat adanc , apoi am dat drumul aerului , incercand sa ma stapanesc. Nu eram suparata pe ea , eram doar ingrijorata din cauza prietenilor mei , iar o intrebare simpla nu cred ca face nimic.
                       - Cincisprezece.
                      Am spus in timp ce i-am zambit.
                      - Wow , esti destul de tanara si ai o asa inaltime mare. Eu am aproape doua zeci si sapte si nu sunt nici macar pe aproape la fel de inalta ca tine.
                      Dupa ce a spus asta , m-a privit din cap pana in picioare , eu simtindu-ma putin stanjenita. Pana la urma , ce e cu fata asta?
                      - I-imi  cer scuze , nu am vrut sa te fac sa te simti prost.
                       - Nu e nimic , mereu mi se intampla.
                       - E b-bine atunci. M-ma duc sa iti aduc testul.
                     E destul de timida  pentru varsta ei. Mi-am spus in timp ce ieseam din farmacie si indreptandu-ma spre masina. Ma tot intreb pentru cine e testul de sarcina si de ce are nevoie mama Sakurei de el.
                      Am intrat in masina , inchizand ochii si odihnindu-mi capul pe geam. Am de gand sa dorm pana ce vom ajunge la casa lui Naruto si a Sakurei , chiar si pentru doua zeci de minute.



                     M-am trezit buimaca si putin confuza , nestiind unde ma aflu. Ochii ma intepau din cauza lipsei suficiente de somn , asa ca am inceput sa ii frec , sperand ca voi putea vedea ceva. Prin ceata ce imi acoperea florile lila am putut sa il observ pe Sasuke ce isi misca buzele repede , eu neintelegand prea bine ce tocmai a spus. Era ceva despre o casa , coborat si ceva roz , cred. Nu cred ca eram prea lucidia , pentru ca in urmatorul moment am inceput sa il aud mai bine , doar ca era ciudat ca la fiecare cuvant rostit eu auzeam acadele , inghetata , salata , si tot felul de denumiri de mancaruri. Cred ca imi era mie prea foame. A mai mentionat ceva de un unicorn , insa nu pot fi sigura , avand in vedere ca abea il pot vedea prin intunericul ce il inconjura.
                     Mi-am dus mana la cap si am incercat sa imi amintesc ce naiba se intamplase inainte sa adorm , sau mai probabil sa lesin pentru ca nu pot fi sigura de nimic in momentul acesta. Am inspirat adanc si mi-am ridicat ochii spre stelele ce se vedeau prin geamul masini. Masina lui Naruto... spitalul , testul de sarcina ... Oare ce mai era? Test de sarcina! Sunt insarcinata?
                     Am tresarit la gandul negru ce mi-a acaparat mintea , dar m-am linistit cand mi-am amintit in intregime ce se intamplase in ultimile ore.
                     Am coborat din masina blondului , sub privirile ciudate ce parca voiau sa ma gaureasca ale lui Sasuke. Am simtit vantul rece , jucandu-se cu parul lung si incalcit. Prin intunericul ce domina cerul am putut vedea poarta din lemn ce proteja casa mare si galbena , defapt casele , caci erau doua. Una mai mica , ce era in spatele curtii  , si cealalta mare ce era aproape de strada. Casa mare , simpla , dar eleganta era impodobita cu flori pe balcon si pe scari. Am tresarit cand am vazut-o , urcand scarile si dand sa intre in casa , pe Sakura. Sakura , motivul pentru care suntem aici.
                     S-a oprit si s-a intors spre mine , zambindu-mi dulce , cum numai ea poate , apoi a intrat in casa alaturi de mama sa , doamna Haruno. Ma ingrozeste gandul ca rozalia nu isi aminteste de mama ei. E crud pentru o mama si o fiica sa fie despartite si totusi atat de aproape.
                     Am oftat , luandu-mi bagajul de mana si urmandu-l pe Shinji , fratele mai mic al Sakurei. In timp ce il urmam , nu am evitat sa nu il studiez , avand in vedere ca nu il mai vazusem de mult. Parul de un saten deschis era mai  lung si se misca o data cu florile merilor ce impanzeau strada. Crescuse putin in inaltime de cand nu il mai vazusem , pantalonii gri  , simpli , punandu-i in evidenta picioarele lungi. Cu toate ca a crescut nu ma poate ajunge pe mine , care , la aceasi varsta ca el sunt mai inalta pana si decat Sasuke , chiar daca cu cinci centimetri. Am revenit la satenul din fata mea , reluand ce am facut in urma cu cateva momente , adica sa il studiez.Bluza alba ce o purta iesea in evidenta in intunericul noprii si se mula pe corpul bine lucrat al sau. Desi avea abia cincisprezece ani , arata bine , poate prea bine.
                     Am intrat in curtea mare ce era plina de oameni , toate fiind inrudite cu Sakura. Erau aproape toti unchii , toate matusile , verisorii si verisoarele , acestia nefiind deloc putini. Si mai erau si fratii Sakurei, patru la numar. Doua fete si doi baieti , dintre care unul e Shinji. Cu Sakura sunt cinci , iar cu Naruto sase , dar pe el nu pot sa il pun in totalitate in aceasta categorie , fiind frate doar prin tata cu Sakura. Cu toate acestea el o iubeste enorm si ar fi in stare sa isi dea pana si viata pentru ea, cum era sa o si faca o data , si nu cred ca va ezita si urmatoarea ocazie sa o protejeze.
                     Toti vorbeau , radeau si cel mai important erau impreuna. Nu o observasera inca pe Sakura ce inca nu iesise din casa , Sasuke avand mare grija sa nu fie vazuta. Am intrat in casa dupa Shinji si am lasat bagajele in hol. Satenul se intoarse spre mine , eu avand ocazia sa ii vad ochii ciocolatii. Erau reci , neclintiti , nu tradau nici o urma de sentimet , de parca erau ai unei statui. Aceste ramuri inghetate au inceput sa fiarba precum ciocolata calda , ce la simplul gand imi lasa gura apa , privindu-ma pe mine.
                       - Si-a revenit? m-a intrebat cu vocea tremuranda dar totusi seriosa si nerabdatoare.
                     Am lasat capul in jos , incepand sa admir gresia maronie. Am dat din cap negativ , rostind in soapta un ,,Imi pare rau"  desi stiam ca nu aveam de ce sa spun asta , caci oricum nu il va face sa se simta mai bine , si - la na*ba! - uram asta! Uram toata depimarea ce incoltea in sufletele noastre atunci cand acest subiect era deschis , de multe ori fiind inchis in mine , care nu suportam sa ma simt vinovata. Uram sa ii vad pe toti tristi , necajiti din cauza lor , acelor besti ce inca o vaneaza pe Sakura.
                     Dar acum era altceva , era cu totul altceva. Acum eram aici , acasa la Sakura , locul unde a crescut , unde a capatat atat de multe amintiri si a experimentat atat de multe sentimente si ma doare nespus ca ea nu isi aminteste nimic din toate momentele petrecute aici. Trecutul ei e o minciuna! Totul e o minciuna si nu mai stiu cat pot rezista sa ma prefac.
                      - Inteleg. a mormait in barba , inca privindu-ma cu acei ochi ce clocoteau. Deci , care e planul vostru. Cum aveti de gand sa imi aduceti sora inapoi?
                     Am dat din umeri , si cu putin curaj mi-am facut curaj sa ii vorbesc , dar chiar cand sa incep am auzit tipete de sus. In momentul acela m-am bucurat ca Sakura era in bucatarie cu matusa Izumi , alias doamna Haruno , caci sus se razboiau cu inversunare Sasuke si Misaki.

Da , stiu , iar e scurt , dar am o lene in mine... In fine , am sa postez next-ul dupa ce am cinci comentari. Deci cititi si daca va place lasati com , daca nu asta e. :):Daca aveti intrebari nu ezitati sa le puneti , caci voi fi bucuroasa sa raspund la ele. Noapte buna

Hey Mersi ca mai anuntat de next
Actiunea devine tot mai interesanta dar cie este acel Misaki cu care se cearta Sasuke.si i-a stai putin Hinata i-a spus mamei Sakurei matusa?adica ea ii verisoara Sakurei
Sper sa aduci next-ul cat mai curad si sper din suflet sa ne mai dezvalui putin din misterul acestui fic
Pana data viitoare te-am
~Sayonara~

Buna!
Multumesc pentu mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Dau edit. Capitolul a fost genial, absolut genial! Actiunea a decurs foarte bine si imi place felul in care ai imbinat modurile de expunere! Sper ca urmatorul capitol sa fie povestit din perspectiva lui Sasuke. Cine este Misaki? Bafta in continuare! Kiss!

Hey dragilor! Am revenit dupa o lunga pauza , caci mie mi se pare o vesnicie de cand nu am mai postat. Vreau sa dedic acest capitol Ralucai , Alexandrei si lui crisalex caci mi-au citit si comentat ficul , dar si celorlalti care au fost alaturi de mine. Sper sa va placa desi nu sunt prea multumita de acest capitol. Astept pareri , iar in legatura cu greselile din capitolele anterioare nu prea am avut timp sa le corectez si nici nu cred ca voi avea. Sper ca in acest capitol nu vor fi atat de multe. A ,da. Voiam sa clarific o neintelegere. Hinata i-a spus mamei Sakurei matusa pentru ca e foarte apropiata de aceasta. Imi pare rau de neintelegere , cred ca nu m-am exprimat eu bine. Va urez lectura placuta tuturor!






             In momentul in care ceasul bate ora opt in fata resedintei Haruno o masina neagra opreste , din ea iesind Sasuke si Naruto , urmati de prietena lor Sakura ce isi avea ochii atintiti spre frumoasa casa ascunsa de portile maronii din lemn. Urmat de rozalie , Naruto intra in curte cu cateva plase ce ascund cadouri pentru fratii si verisorii sai. Sakura privea inca fascinata locul in care se afla , insa avea totusi o neliniste ce ii facea inima sa bata mai repede si sa ii tremure picioarele. La inceput se gandi ca poate e din vina celor doua ore petrecute in masina , totusi nu era convinsa  ca e doar asta. Pasi cu sfiala pe betonul cald , plimbandu-si ochii dea lungul curtii in care se aflau in jur de doua zeci de persoane. Decorul simplu si elegant al celor doua casei ii linistea sufletul , iar emotia de a cunoaste oameni noi si de a vorbi cu ei disparul , fiind inlocuita de o stare de bine. Bucuria ii umplea sufletul , desi inca fata nu stia motivul pentru care se intamplau toate acestea.
            Glasul cristalin al blondului o trezi pe Sakura din transa in care intrase , apoi o mana catifelata si calda ii cuprinse usor incheietura , doi ochii caprui spre verde furandu-i privirea. Parul negru , usor ondulat , cadea in valuri pe spatele femeii ce aflase ca se numeste Izumi si ca e mama prietenului sau. Pornira impreuna spre a doua casa , care de altfel era mai mica , iar in timp ce pasii mici si calculatii ai doamnei Haruno se auzeau ca o soapta prin multimea de replici si rasete , Sakura isi permise sa analizeze mai bine infatisarea dansei. Era mai scunda cu  putin decat Sakura , slaba si sprintena. Corpul ii era invelit in materialul argintiu al unei rochii de vara , simpla si eleganta , potrivita pentru o ocazie speciala ca aceasta. Sakurei nu ii venea a crede ca acea faptura aproape perfecta a adus pe lume cinci copii , ca a reusit sa tina o familie unita si sa se descurce cu problemele zilnice ale unei casnici. Era fermecata de puterea si bucuria ce o emana , dar era mai vrajita de caldura si iubirea cu care fusese intampinata de catre aceasta.


             Hinata tocmai se trezise din somul adanc ce o cuprinseze in urma cu cateva zeci de minute. Sakura o observa pe prietena sa si ii facu cu mana , iar dupa ce zambi sincer o urma in incaperea mare pe Izumi. Hinata cobora din masina si il urma pe Sasuke ce avea cateva bagaje , dar ramase in urma privind toate fetele cunoscute  , incercand sa isi aduca aminte de fiecare moment petrecut cu aceasta mare familie. Sasuke nu observase ca tanara Hyuga ramase in urma si intra in casa , urmat de Naruto ce avea o plasa plina cu doze de suc. Amandoi se oprira cand pe prima scara a treptelor ce facea legatura dintre parter si primul  etaj o zarira pe Misaki , sora mai mica ai lui Naruto.
            - Ce cauti aici?
            Cuvintele iesira ca o rafala de sageti dintre buzele mici si rozalii ale satenei , acestea fiind adresate lui Sasuke ce statea ca o stana de piatra in pragul usi.
            - Naruto , ce cauta Uchiha aici? striga mai tare la fratele sau , pasind pe gresia maro si indreptandu-se catre cei doi cu pasi repezi. De ce... incerca sa continue ea , insa se opri cand mana fratelui sau o cuprinse pe a sa.
            - Misaki , inceteaza! Nu e momentul sa te prostesti acum! Sasuke a venit cu mine , Hinata si Sakura si va ramane cateva zile la noi. Trebuie sa intelegi...
            Misaki inceta sa asculte ce avea blondul de spus , caci era prea ocupata sa realizeze ca Sakura se afla acolo , langa ea , in casa in care crescusera impreuna.
             - De ce l-ai lasat sa se apropie de sora mea? De ce il lasi sa ii faca rau? Nu i-a facut destul? izbucni dupa caateva secunde , ochii sai verzi incepand sa clocoteasca sub presiunea nervilor ce o acaparasera. Nu ii venea a crede ce se intampla. Misaki stia prea bine tot ce se intamplase cu Sakura si il considera de vina pentru toate acestea pe Sasuke , caci intre cei doi dea lungul timpului se formase o relatie speciala , iar Sasuke o distrusese fara sa isi dea seama , ceea ce provocaze izbucnirea puterilor Sakurei.
             Misaki incepu sa urce scarile in urma celor doi baieti , inca tipand la fratele sau ca Sasuke nu are dreptul sa stea aproape de Sakura , ca nu are dreptul sa stea in casa lor , ca nu are dreptul sa se numeasca prieten al surorii ei , caci nu mai era de mult.
             Ajunsera in camera lui Naruto , iar acolo Sasuke incerca sa se apere , rupand tacerea ce il acaparase doar pe el. Nu voia sa se certe cu Misaki , dar fata ce era nascuta in zodia scorpionului era mai incisa decat un vulcan , iar cuvintele usturatoare si pline de venin rostite de ea il spargeau pe Sasuke pe dinautru putin cate putin caci stia ca Misaki avea dreptate , nu in totalitate , dar avea.
             - Te-ai jucat cu bunatatea surorii mele , te-ai bucurat sa vezi ca inauntrul ei plange , caci tu vedeai dincolo de masca ce o purta. Ai parasit-o fara nici un cuvant , iar ei au venit dupa ea si i-au facut rau. Au distrus-o , i-au luat amintirile , i-au luat tot ce avea mai scpump si totul s-a intamplat din cauza ta.
             Simtind ca se sugruma cu fiecare cuvant spus de Misaki , Naruto lasa capul plecat , nedorind sa priveasca chipul inlacrimat al surorii lui.  Misaki incepu sa dea cu pumnii in pieptul lui Sasuke , si chiar daca stia ca nu are rost , caci puterea lui e cu mult mai mare decat a ei , continua , tipand si spunandu-i cuvinte ce pe Sasuke il intrastau. Brunetul tacea si o lasa pe fata sa il raneasca. Nu stia ce sa ii spuna , oricum nu avea rost.
             Totul se opri insa cand Shinji si Hinata intrara in camera blondului si incercara sa opreasca discutia dintre Misaki si Sasuke ce ajunse sa se transforme intr-o cearta. Hinata o lua pe Misaki de acolo si pleca pe balcon , sperand ca aerul curat o va linisti. Se facura comode pe fololile imbracate in piele, iar Hinata ii mangaie chipul plin de lacrimi al prietenei sale. Usor  acele cristale calde dispareau de pe chipul palid al lui Misaki , iar suspinele se oprira.
            Hinata ofta si isi sterse cu mana sudoarea de pe frunte. Isi ridica ochii spre cer , unde stelele sclipeau mai tare ca niciodata , si cu o ultima speranta ramasa de care tragea cu dinti , isi dori ca totul sa se termine cu bine.


            Misaki se ridica de pe fotoliu  , pasind sigura pe ea catre marginea balconului , unde , pentru o clipa , isi pierdu privirea in multimea de oameni ce se afla in curtea sa. Se apleca usor , cautandu-si  sora , dar spre nefericirea satenei nu ii intalnise ochii ca de cristal. Isi inchise ochii cand o simti pe Hinata langa ea , lasandu-si capul pe spate. Era obosita , frustrata si total debusolata , caci nu mai stia cum sa reactioneze acum , cand sora ei era aproape de ea. Voia sa ii sparga capul lui Sasuke , caci pe el il ura cel mai tare , dar nu stia cum il considera Sakura pe brunet in momentul acela si nu putea risca sa raneasca inima celei mai dragi persoane.  
            - Hinata , spune-mi!  Sakura isi aminteste ceva din trecutul ei?
            -Nu , ea stie ca mama ei a murit cand avea opt ani. Crede ca tatal ei e Kiruko Haruno , doctorul spitalului Hinamori si unchiul tau.
            Misaki ofta si se aseza jos , pe parchetul rece. Hinata i se alatura si continua povestea falsa creata de mintea Sakurei.
            - In amintirile ei , Sakura nu a avut niciodata prieteni si era mereu batuta si umilita de catre colegi , asta pana am aparut noi , ea avand doisprezece ani.
            - Nu isi aminteste de Naruto ca fiind fratele ei?
            -Nu. La inceput abia am reusit sa o facem sa vorbeasca cu el , caci era speriata fiind mai mare decat noi.
            - Mai mare decat voi?
            -Da , Sakura crede ca Naruto are doua zeci de ani , iar eu cu Sasuke ca avem saisprezece. Crede deasemenea ca Naruto vrea sa devina doctor iar Sasuke politist.
            Misaki a chicotind auzind spusele Hinatei in legatura cu Naruto. Ea il considera pe blond mult prea hiperactiv si nebun dupa distractie ca sa aiba o slujba care cere atata responsabilitate si cunostinte de tot felul.
            - Sasuke e prea idiot ca sa ajunga politist. Pana si Sakura ar trebui sa isi dea seama de asta.
            A spus dupa cateva momente , lasand la o parte pe Naruto. Nu era in stare sa zica ceva de fratele sau , caci in ultimul timp se purtase ciudat , de parca nu mai era el.
            - Misaki , te rog , nu il mai ataca atat pe Sasuke. Nu a gresit cu nimic , a incercat Hinata sa ii schimbe parerea fetei , dar a reusit doar sa o porneasca mai tare in a il ura.
            - De ce sa nu il atac? El nu a atacat-o pe sora mea?
            Hinata ofta , timp in care Misaki isi impreuna mainile la piept , incruntandu-se.
            - Vreau sa stiu mai multe! CUm e Sakura acum?
            - Nu prea stiu ce sa iti spun , Misaki. S-a schimbat mult , asta e clar si e mult mai sensibila. A vrut chiar sa se... Hinata se opri in momentul in care isi daduse seama ce urma sa spuna.
            - Hinata , pentru numele lui Dumnezeu , vorbeste odata! Ce a vrut Sakura sa faca? a zdruncinat-o Misaki pe bruneta , trezind-o la realitate.
            -A vrut sa se sinucida.
            - Cum?
            - S-a invinovatit ca eu am intrat in spital , dar nu s-a intamplat nimic. Sasuke a ajuns la timp.
            - Spital? Naiba sa il ia pe Naruto si pe cainele lui cu tot! Eu de ce nu am stiut nimic de toate astea?
            - Ce caine?
            - Cum ce caine?! Sasuke , - satena se stramba , dandu-si parul pe spate - caci nu merita sa i se spuna pe nume.
            - Of , Misaki , te rog sa incetezi. Daca Sakura era ca inainte , ti-ar fi tras vreo trei palme pana acum. Nu te mai purta ca o rasfatata , sti ca sora ta uraste asta.
            - Bine  , am s-o termin , spuse incercand sa isi stapaneasca un oftat , dar doar daca imi spui ce s-a intamplat. Cum ai ajuns in spital?
            Am fost la petrecerea de sfarsit de an organizata de directoare pentru toate clasele de a zecea. Seara , dupa ce am parasit restaurantul ,  ne-am urcat in masina , dar dupa ce am intrat pe strada principala ne-am ciocnit cu o alta masina. Naruto a iesit din masina inainte ca masinile sa se ciocneasca , dar eu , care am stat in fata pe locul din drapta , am fost prinsa in cele doua. Sasuke o scosese deja pe Sakura din masina , iar Naruto a venit dupa mine , dar nu a mai ajuns , caci ei au venit dupa Sakura si a trebuit sa o apere. Dupa cateva minute m-a scos Sasuke din masina , dar pierdusem mult sange si eram grav ranita. Nu stiu ce s-a intamplat cu ei , dar inainte sa raman inconstienta am folosit vraja care m-a invatat Sasuke si am intrat in mintea Sakurei. De aceea stiu ca a incercat sa se sinucida , caci de la baieti nu scoteam nimic.
            Misaki isi apleca capul , vinovatia fiind stapana pe ea. Nu isi daduse seama cat indurase sora ei , iar acum ii parea rau ca nu fusese alaturi de ea.
            - De ce o vor atat de mult pe Sakura si cine sunt ei? Misaki spera ca Hinata sa ii spuna , caci era curioasa si credea ca daca va afla poate va reusi sa o apere pe Sakura mai bine. Voia sa fie alaturi de ea si sa isi repare greselile din trecut.
            - Sakura are puterea de a deschide poarta catre o alta lume , de aceea o cauta cu atata disperare.
            - Si Sasuke ce legatura are cu acei misteriosi ,,ei"?
            Vantul incepuse sa bata usor , racorind acea seara de vara. Misaki o privea serioasa pe Hinata , asteptand raspunsul la intrebarea ce tocmai o pusese. Fata avea o multime de intrebari sa i le puna Hinatei , dar nu avea timpul si starea necesara pentru a face asta.
            - Sasuke e ca ei. Odata erau prietenii nostri , ai Sakurei , dar ceva s-a intamplat si de atunci ei ne sunt dusmani.


Atat pentru azi. Imi pare rau ca e atat de scurt si ca am folosit atat de mult dialog. Sper ca va placut. As avea o mica rugaminte pentru voi si as fi bucuroasa sa ma ajutati. As vrea sa schimb titlul dar nu prea am idei iar care le am nu stiu daca sunt bune. Voi scrie cateva titluri care mi-au placut mai mult si va las pe voi sa alegeti care va place. Daca aveti idei nu ezitati sa le scrieti. Va multumesc anticipat si imi cer scuze daca v-am furat din timp. Deny va iubeste pe toti si va dulce , dulce.

1) Trandafir fara spini
2) Fight for love
3) Stronger

Da , stiu , nu sunt prea reusite. Nu ma prea pricep la titluri.
P.S. Capitol necorectat.

Buna , Deny meu ! Am sosit si eu cu o mica intarziere. Capitolul a fost minunat. Nu am cuvinte. Trist si foarte frumos. Si nu a fost scurt. Mie mi s-a parut potrivit. Mai pe scurt , mi-a plautr mult si astept cu nerabdare sa pui capitolul urator. Spor la scris si idei ! Te-am pupat dulce :*

P.S. imi place mai mult Fight for love , dar si Stronger.

Buna , dragilor~Imi pare nespus de rau ca revin atat de tarziu cu next-ul , dar mai rau imi pare ca nici acum nu pot sa vi-l aduc. Am avut ceva probleme cand l-am scris aseara , si chiar cand sa il postez mi s-a inchis calculatorul. Am pierdut tot capitolul , dar si raspunsul la intrebari. Am rescris raspunsurile , dar capitolul trebuie sa il mai asteptati putin si imi cer scuze pentru asta. Multumesc celor ce imi citesc ficul , am  observat ca vizualizarile au inceput sa creasca tot mai mult desi eu nu am mai postat de un car de ani. Multumesc fetelor care imi comenteaza fiecare capitol , care lasa intrebari si sunt alaturi de mine in continuare. Deny va  Ralu-chan , Ale-chan urmatorul capitol va e dedicat voua :*:Imi pare rau ca nu il pun in seara asta , dar cel tarziu ajunge miercuri. Sper ca  raspunsurile la intrebari sa fie pe placul vostru si sa va ajute sa intelegeti putin ficul. Scuze ca e asa incurcat , dar pe parcurs o sa se puna cap la cap toate lucrurile. Vreau sa va anunt ca va fi un fic foarte lung , va avea cel putin 30 de capitole impartite in mai multe parti. Bine , sa nu o mai lungim atat si sa trecem la raspunsuri.

Ralu-chan

Pentru Naruto
      Tu cati ani ai defapt?
                24
          O placi pe Hinata?
              Ca prietena? Da , e foarte draguta si o prietena buna , plus ca Sakura e foarte atasata de ea.
          Crezi ca vei putea sa iti protejezi sora?
                 Da , sper...

Pentru Sasuke
          De ce ai lasat-o pe pitica aia sa iti vorbeasca asa?
                Pentru ca e sora Sakurei si in mare parte are dreptul sa fie suparata pe mine , caci am gresit o gramada.
          Ce i-ai facut Sakurei in trecut de vorbeste pitica aia asa cu tine?
                Nu stiu.... '_'.

Pentru Hinata
          Crezi ca Sakura isi va reveni?
                Da , sunt 100% sigura ca isi va reveni. Trebuie...
         De ce ai pus acea vraja pe ea?
                Ca sa stiu cand ,,ei'' se joaca cu mintea Sakurei si sa ii opresc.

Ralu-chan , Hinata are 15 ani , Sakura mai are putin si face 16 , iar Naruto si Sasuke au 24.

Hey! De aceasta data am revenit mai repede si am adus next-ul. Sper sa va placa :*:Cum am spus , acest capitol sau , marog , parte din capitol , este pentru Ralu-chan si Ale-chan. Multumesc pentru sustinere fetelor :*:Spor la citit si voi , ceilalti care cititi acest fic , daca va place sau nu , nu ezitati sa va spuneti parerea caci vreau sa ma perfectionez in arta de a scrie povesti. Deny va

P.S. In legatura cu acele titluri. Mda , m-am cam razgandit. Nu se potrivesc cu idea povesti. Gasesc eu ceva , iar pana la sfarsitul luni il voi schimba, cred. Oricum , multumesc Ale-chan ca ai ales unul si scuze de deranj.



         Isi inchide ochii, incercand sa uite de durerea de cap ce il tot sacaia inca de azi dimineata. Ofta , lasandu-se pe patul fratelui sau, profitand de cele cateva minute de liniste. Liniste, asta isi dorea. Sa uite pentru putin de toata agitatia, de tot stresul. Un vis frumos ce nu se va adeveri prea curand, nu cu multimea de oameni ce misuna prin incaperile casei lui. Pentru o clipa nebunia puse stapanire pe el, un gand fugar trecandu-i prin mintea suprasolicitata. Isi considera bunicile nebune, nevenindu-i a crede ca fiecare nascuse cate sase copii. Era dea dreptul ridicol pentru el, insa nu regreta ca are o familie atat de numeroasa , fericita. Cu multe matusi , unchi si o multime de verisori care de care mai razgaiati.
         -Unde crezi ca pleci, idiotule? Ai de dat niste explicati.
         Naruto ofta si se intoarse din drum , asezandu-se pe pat , langa Shinji.
         -Si ce ar vrea sa stie inaltimea voastra? il intreba blondul pe Shinji , vrand sa faca acea presiune ce se formase intre ei sa dispara.
         -Ternima , nu am chef de glumele tale proaste.
         -Glumele mele sunt proaste? incerca Naruto sa para jignit.
         -Naruto!
         -Bine , termin. se dadu batut blondul , stiind ca mai bine renunta la planul lui conceput pe moment , plan ce avea sa il faca pe fratele sau sa se simta mai bine. Desigur , nu avea sa mearga , venind de la el , plus ca era si gandit pe moment. Deci , ce vrei sa sti?
         -Ce s-a intamplat cu Sakura in urma cu un an? De ce o cauta Nobu si gasca lui? Ce...
         -Shinji, cred ca sunt destul intrebari pentru moment. il opri Naruto , cand observa ca satenul incepe sa vorbeasca din ce in ce mai repede, un semn ca avea multe de spus.
         Shinji se opri, lasandu-l pe Naruto sa ii raspunda la intrebari. Blondul astepta cateva secunde, inspirand adanc aerul cald ce se imprastia in toata camera, apoi isi dezlipi buzeleuna de cealalta si incepu sa vorbeasca:
         -Acum un an, de ziua Sakurei, Nobu era cu ea, Sasuke si Hinata, cand a aparut un tip ciudat. Nu stiu ce s-a intamplat, dar de atunci Sakura nu isi aminteste nimic, iar Nobu s-a intors impotriva noastra. Cred ca acel tip i-a facut ceva si lui si Sakurei.
         -Adica e vrajitor, il intrerupse Shinji.
         -Nup. E un demon , din spusele lui Sasuke.
         -Demon? soptise satenul speriat ,  ingrijorarea citindu-se usor pe chipul sau. Si ce nevoie au demonii de Sakura?
         -Sti caietul acela in care Sakura scria tot timpul? intreba Naruto , in timp ce isi ducea mainile sub cap si se lasa pe spate , pe perna pufoasa.
         -Da , ce-i cu el? Shinji parea dezorientat , dar facu ochii mari dandu-si seama de un lucru. Doar nu o cauta din cauza acelui caiet , nu?
         -Nu, o cauta din cauza a ceea ce e scri in el. Sakura avea vaga placere de a scrie povesti , de a se juca cu personajele ei , dar in acel caiet Sakura a creat o poveste despre o alta ea , o alta Terra si inca o dimensiune. Tot ce a scris Sakura in acea carte se adevereste, ceea ce a dat de banuit demonilor ca Sakura e cheia ce ii poate duce in lumea pazniciilor si vanatorilor.
         -Ce sunt paznicii?Si vanatorii? Au cumva o legatura cu tine si Sasuke?
         -Paznici sunt oameni cu puteri speciale ce au sarcina de a apara credinta si tot ce tine de ea , iar vanatorii sunt cei ce recupereaza sufletele pierdute, ce au parasit calea dreapta sau au fost pur si simplu posedatii de demoni. Si ca sa iti raspund la intrebare: da , aceste finte au legatura cu mine , Sasuke si Hinata. Si cu voi de altfel. E o chestie de familie , sa zic asa.
         -Adica noi suntem...
         -Putin din fiecare. Doar cei ca noi pot veni in lumea noastra , fiind singurii care arata normal.
         -Adica paznicii si vanatorii au coada , colti si blana sau cum?
         -Nu , dar culoarea ochilor si a parului sunt diferite si pot sa faca lucruri pe care oameni niciodata nu vor putea.
         Shinji mai vru sa spuna ceva , insa Naruto se ridica , spunand ca se duce in bucatarie sa manance ceva. Satenul il lasa sa plece , cu toate ca mai avea multe de aflat , dar stia ca pe Naruto nu il desparte nici Sasuke de mancare , asa ca renunta. Prefera sa atipeasca cateva zeci de minute , decat sa se roage de fratele sau sa ii spuna lucruri pe care oricum le va afla , daca si el e prins in toata aceasta situatie , ce el o considera mai mult decat ciudata.


         La naiba , unde e blondul ala tacanit? Ma invarteam de doua zeci de minute prin toata casa, dar nu puteam da de claia aia de fan ce ascundea un creier cat o aluna. Ma enerva atat de tare, incat ii pusesem in gand ca atunci cand il gasesc sa ii tai cu o secure putin cate putin din par , ascultandu-i tipetele dupa ajutor , crezand ca ii voi taia capul , apoi aveam sa il dezbrac de haine si sa il bag in congelator , sa inghete apoi sa il arunc in jar incis si mai apoi cand e prajit de to sa ii curat cu cutitul cenusa de pe piele. Am zambit malefic la aceste ganduri , insa m-am calmat repede , cand mi-am dat seama ca mai am putin si inebunesc din cauza calduri. Erau 24 de grade la noua seara , iar eu ma mai si  agitam ca o gaina biata , intrebandu-ma unde e idiotul de Naruto. Avea sa plateasca scump si dureros cand il gaseam. Lui ii ardea de Gaseste-l pe Naruto, cand Sasuke e in depresie , iar Sakura mai fericita ca niciodata. Ciudata rasturnare de sitauatie, mi-am spus , gandindu-ma la cei doi S ce ne cauzeasa numai probleme. Nu il credeam in stare pe Sasuke sa fie atat de afectat de toata cearta avuta cu Misaki. L-am mai si lasat cu Naruto sa il linisteasca , care cine stie ce prosii i-a mai spus.
         Am trantit usa din bucataria mare , ce se afla in casa mica. La naiba , da aiurea poate suna propozitia asta, mi-am spus in timp ce il cautam cu privirea pe Naruto , dar in incapere se aflau doar Sakura , matusa Izumi si cei doi gemeni.
         -Hei, pitici , nu l-ati vazut cumva pe fratele vostru mai mare?
         -Care dintre ei? intrebase Allen , un saten cu ochii albastri , ce se juca carti cu Sakura si Lena , sora lui geamana.
         -Zapacitul de Naruto , tu pe care credeai ca l-am pierdut?
         Sakura ma privea ba pe mine , ba pe gemeni , neintelegand de ce facem atata tam tam ca nu il gasesc pe blond. Daca si-l amintea cum e Naruto , atunci si ea se enerva , luand in calcul ca Naruto nu e cel mai serios adult. Mai degraba copil de cinci ani decat adult. , am ras in sinea mea de acel zapacit.
         Pustiul de opt ani impliniti in urma cu doua luni nu mai apuca sa raspuna , caci Naruto intra in bucatarie chiar in acel moment.
         -Unde ai fost , copil batut in cap?
         Nu imi raspunsese din prima , insa se stramba , venind amenintator spre frigider. Adio , bucati de prajitura delicioase.
         -De cand trebuie sa iti dau eu tie explicatii?
         -De cand ne-am cunoscut , caci toata lumea stie ca sunt mai responsabila de o mie de ori decat tine.
         -Sa te vad.
         -Pai ai sa ma vezi, bufnita blonda.
         Ne spuneam din ce in ce mai multe cuvinte acre , uitand ca in odaie se aflau si doua suflete pure, si Sakura , ce mai mult decat probabil ii va fi foarte familiara aceasta scena. M-am simtit intradevar fericita , vazandu-l pe Naruto glumind si certandu-se cu mine ca acum un an. Tare imi era dor de un astfel de moment, incat mai aveam putin si incepeam sa plang de fericire , insa am fost prea ocupata sa ma cert cu Naruto. Vechiul Naruto...
         -Hei , incetati! ne-a oprit matusa Izumi , vazand ca in mainile mele era celebra ei salata cu oua , iar in ale lui Naruto delicioasa crema de branza dulce.
         -Matusa Izumi , lasa-ma sa il aranjez doar putin , promit ca il voi pune sa curete dupa acea.
         -Nici nu ma gandesc, salata asta e facuta special pentru Misaki si nu cred ca vrei sa te pui cu ea.
         -Bine , am spus sec, punand bolul cu salata pe masa. Misaki e ca o adoua Sakura , insa putin mai fioroasa cand vine vorba de salata.
         -Hinata, Naruto voi sunteti verisori? Si cine e Misaki? M-am uitat la Sakura care ma privea nedumerita si i-am zambit. M-am asezat la masa , alaturi de ea si gemeni si am gustat din fursecurile facute de matusa. Stiam la ce se referea. Nu stia motivul pentru care eu o numeam pe mama sa ,,matusa'' , adica nu si-l amintea. Deasemenea nu stia ca Misaki, Naruto, Allen, Lena si Shinji sunt fratii ei. Cam multi cei dretp , dar trebuia sa semene si cineva pe bunicile Sakurei , nu?
         -Ii spun matusii Izumi matusa pentru ca imi e foarte apropiata si o respect enor , iar Misaki e sora mai mica a lui Naruto , la fel ca pitici astia -am spus , aratand spre Lena si Allen- si mai are un frate, Shinji, pe care il vei cunoaste mai tarziu , si desigur Sa... m-am oprit odata ce am realizat ca eram pe cale sa ii spun Sakurei ca Naruto are o sora Sakura , care defapt era ea. Mi-am plecat ochii , simtind cum Naruto se intristeaza, dar si cum inima mea se sparge. Sakura era sora lui , prietena mea cea mai buna, era fica matusii Izumi si pretioasa cheie pe care Nobu o vaneaza. Oare Nobu o fi bine? Nu l-am vazut de mult timp , pot spune chiar ca imi e dor de el. Imi e dor de Nobu, de Naoki de toti... De ce? De ce, demon nenorocit? De ce a trebuit sa ii iei cu tine? Impreuna cu ei , noi, clasa mea si a Sakurei eram cei mai buni prieteni , eram uniti.

Eram toti pentru unul si unul pentru toti!

P.S.2 Capitol necorectat.
Astept cat mai multe pareri