FlashBack:

La poarta unei manastirii micute, intr-o ploaie rece de toamna, un copil de numai cinci ani sta si plange, asteptand o mana de ajutor de la oricine. Era un baietel brunet, cu ochii de cea mai inchisa nuanta de negru, care fu abandonat de omul pe care-l numea tata. Acel barbat il crescu-se pana la aceasta varsa, invatandu-l astfel cateva din tainele bisericesti. Dar intr-o zi, micutul nu mai putu tine post si incepu-se sa manance putina paine, iar calugarul vazand ca ordinele ii fura incalcate, il alunga pe bietul copil afara din manastire, spunandu-i ca daca se intoarce Dumnezeu il va pedepsi.

End FlashBack:


De atunci trecura zece ani, iar baiatul ajunse deja mare, nestiind inca ce este dragostea parinteasca. De cand plecase de la manastire dormea pe strada, cersea bani pentru o paine si ceva de baut, dar pentru el asta era o viata destul de frumoasa, calatorind mereu si intalnind oameni noi. Dorea sa-si vada macar odata parintii adevarati, sa-si petreaca macar o zi alaturi de ei, sa rada impreuna si sa fie fericiti, dar el nu stia daca parintii lui mai traiesc sau daca l-au cautat vreodata. Pana acum cei mai buni prieteni ai lui erau cainii vagabonzi si alti copii ai strazii, cu care mai vorbea sau pe care ii mai invata sa se roage, asa cum si el a invatat odata de la acel calugar caruia ii spunea tata. Dar intr-o zi, pe cand mergea spre Tokyo impreuna cu prietenii lui, vazu cum o tanara este aruncata intr-o masina neagra si obligata sa se prostitueze. Asa ca brunetul alerga la cea mai apropiata sectie de politie unde le povestise celor de acolo tot ce a vazut. Acestia i-au spus ca nu au cum sa-l ajute deoarece el este doar un om al strazii, apoi l-au scos afara din sectie.


***

Dupa ce ajunse la aeroport, brunetul cumparase un bilet de avion cu banii stransi din cersetorie, reusind astfel sa plece la Tokyo. Urca in avion, iar o femeie il intreba daca are cumva bagaje sau si le-a uitat acasa. Tanarul spuse ca nu are bagaje, apoi se aseza comod pe un scaun si se pregatii de zbor. Avea emotii foarte mari, afland ca in Tokyo locuiesc parintii lui, dar era si pentru prima data cand acesta zbura cu avionul. Simtea cum inima ii sare din piept vazand cum se departeaza de sol. Acum toate cladirile pareau doar niste jucarii pe langa el. Se simtea atat de bine zburand, incat dorea sa nu mai coboare din vazduh niciodata. Vedea cum avionul rupea in mici bucatele norii ce acopereau razele caldute ale soarelui, cum pamantul fugea incontinu pentru a prinde din urma avionul, luand astfel trofeul suprem, dar stia ca toate acestea nu vor dura la nesfarsit. Nu mai erau decat doua ore pana la Tokyo, iar gandul ca va ajunge acolo il facea foarte nerabdator si foarte fericit stiind ca-si va revedea parintii. In aeroport va intalnii oamenii care i-au dat viata si carora urmeaza sa le daruiasca toata iubirea pe care le-o poarta de cincisprezece ani. Inainte de plecare, un politist vorbii la telefon cu adevaratii lui parinti si le spuse ca-l vor trimite acasa. Acest sentiment il bucura enorm pe tanar, care de atata fericire, incepu sa planga.



Acest fic l-am mai postat si pe alt forum, numai ca acolo este +18. Am hotarat sa scot scenele mai incendiare din capitolele viitoare si sa-l postez si aici, deci sper ca v-a placut. La un comm pun next-ul

Brunetul cobori din avion si ii cauta cu privirea pe adevaratii lui parinti. Deodata un glas foarte bland ii striga numele. Baiatul isi intoarse capul si vazu o femeie de vreo patruzeci de ani care ii facea cu mana. Acesta o lua la fuga spre femeie si ii sarii in brate. Langa femeie se alfa si sotul ei, un barbat de vreo patruzeci si cinci de ani care statea calm privind scena.
- Daca ai stii cat te-am cautat, Sasuke! Spuse femeia cu lacrimi in ochi. Sper ca nu te vom pierde din nou! Eu si tatal tau iti vom da tot ce ai nevoie, dragul meu, numai sa nu mai pleci niciodata! Spuse femeia strangandu-l pe brunet in brate.
- Nu voi pleca, mama. Iti promit!
Tanarul fiind cuprins de emotii incepu sa planga, lacrimile prelingandu-se pe fata sa fina. Pana si barbatul ce-i era tata incepu sa planga, regasindu-si fiul viu si nevatamat.
- Nu pot sa cred ca am o familie de plangaciosi. Spuse un tanar ce parea a fii fratele mai mare a lui Sasuke.
- Nu fi asa nesimtit, Itachi! Cum poti sa vorbesti asa, stiind ca fratele tau a ajuns acasa cu bine? Spuse barbatul al carui nume era Fugaku.
- Eu nu-mi doream sa vina acasa! Din partea mea, Madara putea sa-l tina la manastirea aia toata viata! Nu am nevoie de inca cineva care sa ma bata la cap toata ziua, bine? Si spunand acestea, Itachi se urca in masina sa, si pornii nervos spre casa.
Mikoto, caci asa se numea mama brunetilor, ii spuse lui Sasuke sa nu fie suparat deoarece fratele sau e asa tot timpul. Apoi ii dadu tanarului o geaca pentru a nu-i fi frig. Cei trei se urcara intr-un taxi si plecara spre casa. Pe tot parcursul drumului, Sasuke le povestii parintilor ce a facut si prin cate a trecut in tot timpul cat a fost plecat. Mikoto isi asculta fiul bucuroasa, iar Fugaku era foarte fericit ca si-a regasit copilul. Acum puteau sa fie o familie fericita, sa imparta si bune si rele si toata viata sa fie alaturi de copiii sai pe care isi dorea nespus sa-i vada mari.


***


- Ce frumoasa este casa, mama! Spuse bucuros tanarul.
- Ma bucur ca-ti place, dragul meu! Acum haide, trebuie sa mancam de cina.
- Bine! Ma duc sa ma spal pe maini si vin imediat!
Sasuke alerga fericit catre baie, ducandu-se sa se spele pe maini. Deschise robinetul si lasa lichidul incolor sa-i umezeasca mainile reci, apoi lua apa in pumni si o izbira cu putere catre fata sa. Nu se mai spalase de foarte multa vreme si asta era cea mai buna ocazie sa o faca. Dupa ce-si spalase mainile, acesta iesii lihnit din baie, grabindu-se catre bucatarie, dar nefiind atent se lovi in fratele sau, care nu era foarte incantat de sosirea lui aici.
- Cred ca din cauza zborului ai cam ametit. Sau asa sunt toti cersetorii? Spuse Itachi cu dispret.
- Scuze. Nu vreau sa supar pe nimeni, mai ales pe tine, Itachi. Spuse baiatul aplecand capul in pamant.
- Ai face bine. Macar stii sa-ti ceri scuze.
- Pai, da. Calugarul care m-a crescut a spus ca trebuie sa-mi cer scuze cand fac ceva ce nu e bine.
- Deci sa inteleg ca ne vei tine si noua predici? Spuse brunetul badjocoritor.
- Nu stiu... Daca vreti va invat sa cititi din cartile cu rugaciuni si cu cantece. Raspunse tanarul putin timid.
- Pentru cultura ta generala, eu stiu sa citesc, si chiar daca nu as stii, nu ti-as cere tie ajutorul! Acum dispari de aici!
Sasuke pleca spre bucatarie trist, sterganduse de pe chipul lui si ultima urma de bucurie. Mikoto vazu ca fiul ei este trist, asa ca-l intreba ce s-a intamplat el spunandu-i ca nu s-a intamplat absolut nimic. Se bucura ca a ajuns acasa, dar tot odata era trist din cauza cuvintelor spuse de fratele sau. Stia ca trebuie sa-l ierte, doar el nu este un om rau, ci un om ce a crescut in biserica sub indrumarea calugarului Madara. Acolo a invatat ca in viata trebuie sa fi bun, ajungand astfel in Rai, dar trebuia sa-i indrume si pe ceilalti pe calea cea buna, devenind astfel un om foarte bun. Seara sosii foarte repede, iar brunetul se baga linistit sub plapuma caduroasa, adormind usor.



Desi nu am primit inca nicun comm, m-am decis sa aduc urmatorul capitol ^^ Sper ca va placut si astept cel putin o parere, ca sa vad daca mai are rost sa continui sau nu

O raza de soare ii mangaie chipul unei tinere femei trecuta de patruzeci de ani, care inca dormea. Aceasta deschide incet ochii, apoi se ridica usor in fund si se intinde. Se ridica din pat si porni cu pasi marunti spre baie pentru a-si face ritualul de dimineata. Aceasta intra la dus, unde corpul ii fura atacat de milioane de ghimpi umezi ce o bine dispuneau. Dupa un dus relaxat, Mikoto se imbraca, apoi isi trecu de cateva ori piaptanul prin parul sau negru cu reflexii albastre. Isi facu patul, indreptandu-se linistita catre ucatarie pentru a face micul dejun. Ajunsa in bucatarie, aceasta il vazu pe sotul sau cum gatea, asa ca il lasa sa-si termine treaba, ea mergand putin in gradina cu trandafiri din spatele casei.
Se pare ca in gradina era Sasuke care statea si rupea petalele unui trandafir spunand de fiecare data " este aici locul meu, nu este aici locul meu". Mikoto auzindu-l pe brunet se indrepta catre el spunandu-i:
- Ce s-a intamplat, Sasuke? Cine te-a suparat? Spuse femeia pe un ton ferm.
- Pai... Simt ca nu sunt dorit aici.
- Nu este adevarat! Cu totii ne-am dorit sa te gasim teafar si sa te aducem acasa.
- Itachi nu a vrut asta. El nu ma vrea aici, si decat sa stau aici suparand pe cineva mai bine plec.
- Sasuke, nu trebuie sa-ti pese ce cred cei din jur. Trebuie sa te gandesti si la tine, nu doar la binele celorlalti. Noua ne este mai bine alaturi de tine. Spuse Mikoto cu lacrimi in ochi, luandu-l pe tanar in brate.
Cei doi sunt opriti de Fugaku care ii invita in casa pentru a lua micul dejun impreuna. Ajunsi la masa Cei doi se aseaza si incep sa povesteasca ceea ce au visat. Fugaku isi cere scuze, apoi se ridica de la masa si se indreapta catre camera lui Itachi pentru a-l chema la masa. Barbatul intra in camera fiului sau, spunandu-i sa vina sa manance, dar acesta refuza.
- Itachi, vino la masa si nu ma enerva! Spuse Fugaku putin suparat.
- Nu vreau sa mananc, asa ca lasa-ma in pace! I-o intoarse Itachi.
- Si mai ma rog de ce nu vrei sa mananci?
- Pentru ca nu vreau, bine?
- Sa nu te aud mai tarziu ca ti-e foame!
Si spunand acestea, Fugaku pleca suparat din camera fiului sau. Cand se intoarse sa coboare scarile, se lovi de.....



Stiu ca acest capitol este scurt dar promit ca ma voi revansa Next-ul il voi aduce astazi, daca primesc cel putin un comm.

Uite ca am venit si eu azi mai cu intarziere,dar am venit.
Chiar daca capitolul e scurt imi place si chiar ma intreb care va fi cuplul acestui fic si mai ales de ce Itachi se comporta asa.
Da chiar ma ne-ai lasat asa in suspans si nici nu stim de cine se loveste Fugaku.
Oricum mersi ca m-ai zis de acest fic minunat si spor la scris si la idei

Si spunand acestea, Fugaku pleca suparat din camera fiului sau. Cand se intoarse sa coboare scarile, se lovi de un tip inalt cu parul cenusiu. Tanarul isi ceru scuze de la domnul Uchiha si intra in camera lui Itachi. Baiatul purta o pereche de jeansi negrii cu lanturi, un tricou cu Evanescence si niste adidasi sport de culoare alba. Acesta il saluta prietenos pe Itachi, dupa care se aseza pe marginea patului, si cu un zambet smecher ii spuse brunetului:
- Se pare ca s-a intors fratetu'.
- Da, ce noroc pe mine. Spuse acesta pe un ton plictisit.
- Vad ca nu te incanta prea mult prezenta lui pe aici. Daca vrei te ajut cu mare placere sa-i facem felul.
In incapere se asternu-se o liniste mormantala. Numai respiratiile calde ale celor doi se mai simteau in camera in care tocmai se va planuii uciderea lui Sasuke Uchiha. Brunetul privea calm pe geam, gandindu-se la urmatoarea lui miscare, cand deoadata celalalt distruse tacerea.
- Deci? Ce spui de propunerea mea, Itachi? Sincer sa fiu, nu am mai ucis pe cineva de ani buni. Spuse acesta pe un ton serios.
- S-a facut, Hidane! Raspunse brunetul in timp ce scoase din buzunar un cutit foarte ascutit.
- Vad ca esti mereu pregatit, prietene. Dar sa stii ca trebuie sa le spunem si lui Pain, Deidara si Sasori. Presupun ca si ei ar dorii sa-l vada suferind pe micutul Uchiha.
Pe fetele celor doi aparu un ranjet diabolic. Erau atat de nerabdatori sa-l ucida pe Sasuke, sa-l vada suferind ca in prima zi cand a ajuns inapoi in Tokyo. Nevoia de a ucide crescuse in sufletele lor de cativa ani buni, asteptand momentul potrivit pentru a se pune din nou in actiune. Doreau sa auda din nou strigatele si durerea pe care le-o puteau provoca oamenilor, felul in care acestia cereau sa li se crute vietile bune de nimic, dar cel mai mult doreau sa ii vada suferind in timp ce ei stateau si-i priveau satisfacuti. Nimic nu era mai frumos decat sa iei vietile mizerabile a acestor creaturi numite oameni. Erau hotarati sa-l ucida pe Sasuke, dar nu astazi, ci maine, cand Mikoto si Fugaku vor fi plecati la carnavalul ce abea sosise in oras.


***


In bucatarie situatia era una foarte calma fata de cea din camera lui Itachi. Sasuke si parintii lui glumeau si radeau, schimband diferite pareri despre mancaruri. Se pare ca Sasuke nu se mai simtea atat de trist si singur, ba din potriva, el era acum mult mai deschis cu oamenii care i-au dat viata. Se simtea in siguranta alaturi de ei, nu voia sa-i lase niciodata sa mai plece de langa el. Avea nevoie de dragostea si caldura pe care numai parintii i le putea da, dar cel mai mult avea nevoie de un frate care sa-l protejeze si sa-l ajute atunci cand greseste. In mintea lui, asa arata o familie adevarata, o familie unita si iubitoare. O familie care stie ce e dragostea si care stie cum sa protejeze fiecare sentiment de fericire ce se ascunde in sufletul tuturor, chiar daca nu se lasa vazut niciodata.
Sasuke se ridica de la masa zambind, plecand bucuros spre camera fratelui sau. Dorea sa-i spuna ca-l iubeste si ca intotdeauna va avea nevoie de el, pana cand moartea ii va despartii pentru totdeauna. Chiar daca el murea, spera ca Itachi sa tina cat de putin la el, chiar daca va trebui sa-i demonstreze ca meita sa fie un adevarat Uchiha. Ajuns in fata camerei fratelui sau, Sasuke apasa incet pe clanta. Deschise usa cu sfiala si intra incetisor innauntru. Acesta amuti cand isi vazuse fratele cu un cutit in mana, dar ceea ce-l ingrozea cel mai tare era acel zambet diabolic pe care il avea Itachi. Speriat, tanarul incerca sa tipe dar mana ce-i astupase gura il impiedica sa faca acest gest. Hidan il imobiliza pe Sasuke, tinandu-i la gat un cutit, zambind triunfator. Cu un picior, acesta inchise brusc usa si il arunca pe brunet pe jos, acesta lovindu-se cu capul de coltul biroului. Sasuke se ridica cu greu de pe jos, apoi luand repede un briceag de pe birou, se repezi la fratele sau Itachi, care-l prinse de incheietura mainii in care se afla briceagul si cu cea mai mare usurinta ii rupse mana fratelui sau, apoi il lovii cu repeziciune in stomac lasandu-l pe brunet sa zaca pe jos inconstient.



Multumesc de comentarii fetelor Sper ca acest capitol este mai lung decat celalalt si sper din tot sufletul ca v-a placut

Deci dupa cum se vede Itachi chiar isi uraste fratele si dupa parerea mea capitolul chiar este lung.
Sincer nu ma asteptam sa aflu ca ei chiar ucid oameni.Credeam ca doar nu-l suporta pe Sasuke,dar se pare ca e ceva mai mult de atat.
Mersi ca m-ai anuntat de next si totusi tot ma intreb ce se va intampla in continuare.

Hidan se apropie de brunet, care zacea pe jos inconstient, apoi fara nici o remuscare il loveste puternic cu piciorul in spate, acesta gemand de durere. Cei doi baieti ies din incapere de parca nimic nu s-ar fi intamplat, plecand astfel in parc, deoarece aici nu puteau sa-si intocmeasca planul. Doreau ca dupa ce-l vor ucide pe Sasuke sa stearga orice urma de vinovatie, facand sa para a sinucidere curata. Dar pentru un plan ca asta aveai nevoie si de timp, dar si de linistea necesara. Hidan mergea pe strada cu mainile in buzunar fluierand de zor, dar Itachi statea cu capul in pamant. Oare ce-l framanta? Oare se gandea la fapta necugetata pe care urma sa o planuiasca? Poate ca-i parea totusi rau ca-si va ucide fratele pe care nu de mult ce-l reintalnise. Fiind cufundat intr-o sumedenie de ganduri, Itachi fu trezit la realitate de Hidan:
- Hei, Itachi! Ar trebui sa-i chemam si pe ceilalti? Spuse acesta curios.
- Nu stiu. Faci cum vrei... Veni si raspunsul calm al brunetului.
- Te framanta ceva, asa-i?
- Nu prea stiu nici eu. Vreau din tot sufletul sa-l ucid pe Sasuke, dar ceva in adancul meu imi spune totusi sa nu o fac. Spuse Itachi foarte serios.
- Frate, seriozitatea ta incepe sa ma sperie! Sigur te simti bine? Intrebase Hidan cu o urma de ingrijorare in glas.
- Sunt bine, Hidan! Haide sa mergem!
Cei doi baieti cu suflet rece pornira linistiti spre parc, unde ii intalnira pe Deidara si Sasori alaturi de niste fete din facultate. Sasori incerca sa o invide pe Karin in oras, iar Deidara se lauda cu un desen realizat la ora de pictura. Hidan si Itachi ii chemara pe Deidara si pe roscat, spunandu-le ca au ceva foarte important de discutat. Blondul fiind mai curios din fire ii intreba despre ce este vorba, iar Sasori se multumii doar cu o ridicatura de spranceana. Hidan se apropie de Deidara si ii spuse in soapta:
- Avem de ucis un mititel. Spuse acesta badjocoritor.
- Pe cine? Intrebase Sasori devenind din ce in ce mai curios.
- Pe fratele meu mai mic. Raspunse Itachi.
- Aha deci... Cineva s-a saturat de companie si vrea sa.... Dar blondul nu termina ce avuse de zis ca si primii de la Sasori un cot in stomac.
- Iar te dai mare, blondino?
- Nu sunt blondina, morcoveata! Raspunse acesta iritat de gestul colegului sau.
- Terminati odata! Ce sunteti voi? Copii de gradinita? Se bagase in discutie Hidan.
Reusind astfel sa-i calmeze pe cei doi, Hidan si cu Itachi le explicasera si colegilor ce au de gand sa faca maine seara. Deidara ranji malefic, iar Sasori zambi sarcastic spunand ca nu vor reusi sa-l omoare pe prichindeata de Sasuke. Hidan neinghitind gluma, se repezise la roscat cu gandul de al pune la pamant, bineinteles ca, cu ajutorul pumnilor. Itachi se baga intre cei doi, astfel reusind sa-i opreasca. Cei patru se asezasera pe o banca si incepu sa discute planul. Era atat de bine ticluit incat nici cei mai buni politisti nu ar fi aflat vreodata cine a comis crima.



Iata ca am venit si cu capitolul 5 Va multumesc inca odata pentru commuri si sper ca v-a placut si acest capitol Next-ul poate vine chiar astazi, daca mai am timp suficient sa scriu

Deci esti fenomenala
Si acest capitol este foarte interesant si chiar ma intreb daca cumva Itachi are remuscari.
Eu cred ca nu vor reusi sa il omoare,dar asta voi vedea in capitolul urmator
Ei bine ce pot zice despre acest capitol?Pai nici nu am eu timp sa spun cat de frumos este ca dupa imi e ca fac un com cat Luceafarul.
Oricum din partea mea

Din resedinta familiei Uchiha se auzi tipatul puternic al lui Mikoto. Isi vazuse fiul mai mic zacand pe jos intr-o balta de sange, care se pare ca a fost rezultatul loviturii la cap in timpul caderii. Femeia isi puse mainile la ochii si incepu sa respire sacadat, genunchii incepura sa-i tremure din ce in ce mai tare, iar inima ii batea cu putere parca dorind sa-i iasa din piept. In mintea ei se derulau diferite scene, care mai de care mai inspaimantatoare ce o faceau pe biata femeie sa se gandeasca la moartea fiului sau. Nu-si putea imagina vreodata ca, dupa atat timp in care s-a rugat la Dumnezeu sa-si revada din nou fiul cel mic pe care-l pierduse cu multa vreme in urma, il va vedea mort in asemenea circumstante. Se apropie de fiinta careia i-a dat viata si cu frica il luase de mana, rugandu-se, sperand ca poate acesta nu este mort.
Sasuke isi deschise cu greu ochii, care in contact cu lumina se inchisera brusc la loc, apoi dupa cateva incercari, reusi totusi sa vada lumina ce invaluia intreaga camera. Se uita speriat la mama sa, care se pare ca-si plangea fiul. Tanarul o trezeste la realitate pe Mikoto spunandu-i ca este bine. Aceasta auzindu-l, il imbratisa puternic si ii spuse ca nu si-ar fi putut ierta niciodata faptul ca l-a lasat sa moara.
Mikoto il ridica pe baiat de pe podeaua rece, apoi il luase de dupa gat si porni cu el pana in bucatarie, unde-i pregati un ceai cald. Era atat de fericita ca fiul ei cel mic era teafar incat, in acele momente nimic nu mai conta pentru ea.
Intre timp veni si Fugaku caruia Mikoto ii povesti toata intamplarea ce o socase. Barbatul isi facu cruce si ii multumi lui Dumnezeu pentru ca a facut aceasta minune. Acesta il intreba pe Sasuke daca vrea sa vina cu el si mama sa la carnavalul ce tocmai sosise in oras. Brunetul se gandi putin, apoi dadu din cap in semn negativ spunand ca vrea sa se odihneasca si ca nu are chef de plimbari, asa ca, Fugaku si Mikoto pornira spre carnaval cu zambetul pe buze, promitandu-i tanarului ca-i vor aduce cateva suveniruri.
Dupa ce parinti plecara spre carnaval, Sasuke se ridicase de la masa si se indrepta spre camera sa. Se aseza pe pat, luand o carte cu povesti in mana si incepand sa citeasca. Se simtea atat de bine fiind singur, dar ii treceau fiori prin tot corpul gandindu-se la ceea ce s-a intamplat astazi. Nu-l vazuse niciodata pe Itachi cu un zambet atat de malefic pe fata. De ce l-a atacat asa din senin? Dar daca se gandea mai bine, el fusese cel care sarii asupra fratelui sau cu un briceag in mana. Poate ca el a fost doar in legitima aparare, fiind speriat de gestul neasteptat al lui Hidan, sau poate ca ii se aprinse brusc nevoia de a ucide. Nici el nu stia ce s-a intamplat cu adevarat in mintea lui. Era confuz. Deodata auzise un zgomot puternic in bucatarie, care-l speriase foarte tare. Se ridica din pat si isi luase de pe noptiera un cutit cu care ascutise mai de mult un creion, apoi cand deschise usa....



Inca un next Poate mai pun unul pana deseara, dar nu sunt 100% singura Sper ca va placut si scuze ca este atat de scurt Apropo, multumesc pentru comm-uri Va iubesc

Se ridica din pat si isi luase de pe noptiera un cutit cu care ascutise mai de mult un creion, apoi cand deschise usa se luase brusc curentul. Tanarul tremura din incheieturile, simtea cum inima vrea sa-i iasa din piept, iar picioarele parca ii se blocasera.
Era sigur ca acolo jos, in bucatarie, era cineva sau ceva care-l vroia mort, dar acest gand nu-l putea oprii sa coboare pana acolo si sa vada ce se petrece. Acesta trase aer in piept, apoi pornii incet pe coridorul ce ducea spre bucatarie. Nu stia cu cine se putea intalnii sau ce ar putea patii in momentul in care va ajunge in locul de unde venise acel zgomot puternic. Brunetul transpira puternic, inima parca ii statea in gat, iar picioarele parca nu-i mai ascultau comenzile. Ii treceau prin minte tot felul de moduri in care ar putea fi ucis si abandonat chiar in locul pe care de doar cateva zile il numea casa, ii era frica chiar de persoana care ii dorea atat de mult sfarsitul. Intr-un tarziu, Sasuke ajunse la capatul scarilor ce duceau spre bucatarie. Se sprijina cu mainile de perete pentru a vedea ce s-a intamplat, dar deodata o voce il facu sa-si scape din mana transpirata cutitul.
- Priveste-l, Itachi! E atat de speriat incat poate ca a facut pe el. Spuse Hidan in badjocora. Cum ar trebui sa-l omoram? Rapid sau sa-l lasam sa se chinuie? Continua tanarul lingandu-si usor buza de jos.
- Mai bine scapam repede de el. Cine stie cand se intorc mama si tata de la carnaval. Raspunse Itachi calm.
- S-a facut, prietene!
Si spunand asta, in urmatorul moment Hidan era in spatele lui Sasuke avand in mana un pistol pe care-l tinea la tampla baiatului. Tanarul brunet tremura in cel mai rau hal posibil, ramanand socat de scurta discutie pe care o avusesera cei doi acum cateva clipe. Era absolut sigur ca asta ii va fi ziua in care va parasii aceasta lume buna de nimic, pe care el o credea una primitoare si frumoasa. Dar se pare ca in aceasta viata sunt si oameni carora le place sa curme vietile nevinovate ale semenilor lor, fara pic de regret pentru faptele sale. Sasuke simtea cum genunchii ii tremurau, dar mai ales simtea pofta de a ucide a celor doi tineri. Era atat de speriat, incat nu se mai gandea la ce va urma si pur si simplu credea ca totul s-a sfarsit chiar acum.
Intr-un final Hidan apasase pe tragaci, auzindu-se in toata casa un zgomot puternic care alarma chiar si vecinii. Pe gatul tanarului curgea usor un lichid rosu fara de care nimeni nu ar putea traii. Acesta isi puse mana pe gat si cand o privise observa ca aceasta era plina de sange. Lichidul rosu curgea siroaie pe gatul lui, rana provocandu-i o durere insuportabila deoarece Sasuke ii taiase chiar o vena.
Tanarul Sasuke era pe jos tinandu-se cu ambele maini de piciorul stang. Se pare ca in momentul in care Hidan trase, el il taiase cu cutitul si glontul fu deviat exact in piciorul sau. Cu greu se ridica de pe gresia rece de culoare deschisa caci in jurul sau se afla o balta de sange lasata drept " amintire" de catre cei doi baieti. Sasuke reusii intr-un final sa se ridice de pe jos, repezindu-se brutal spre fratele sau, care fara pic de efort se ferii de cutitul ce se afla in mana tanarului, apoi fara nici o ezitare lua un alt cutit cu care reusii sa-l strapunga pe brunet, acesta scuipand sange si cazand mai apoi din nou pe gresia rece, tinandu-se de abdomen. Stia ca trebuie sa-l opreasca pe Itachi, chiar de ar fi sa moara, dar simtea ca nu mai are pic de putere in picioare. Sasuke ramase inconstient pe jos, fiind inconjurat de sangele ce nu se izbuti sa curga in timpul micii incaierari. Itachi si Hidan stiau ca brunetul nu este mort, dar plecasera, lasand trupul cald al adolescentului sa zaca pe gresia rece.
-Nu vei scapa atat de usor, Sasuke Uchiha! Spuse Hidan inainte de a pleca cu Itachi departe de acest loc.


Noh, ca am mai venit cu un next Sper ca v-a placut capitolul si ca este destul de lung Maine voi aduce urmatorul capitol

Serios?Cand am citit capitolul 6 si am vazut ca a iesit pe usa m-am gandit ca poate da peste Itachi sau Hidan ori peste cineva ce vrea sa-l omoare cand colo se i-a curentul.Deci cand am continuat sa citesc capitolul 7 am ramas
Oricum sorry ca nu am comentat la capitolul 6,dar tocmai ma uitam la un serial pe net atunci
Deci chiar imi place si ma intreb daca Itachi va reveni acasa si daca Sasuke le va spune parintilor adevarul

Linistea cuprinsese intreg Tokyo-ul, numai felinarele luminau putin stradutele laturalnice ale orasului, caci in rest, totul era impanzit de tacerea macabra a unei nopti de primavara tarzie. Rareori se mai aud fosnituri de prin tufisuri sau copaci. Parca intreg orasul fu parasit si lasat la voia sortii pentru totdeauna. Pe strada principala a Tokyo-ului, se aud doua persoane discutand. Din felul de-a vorbii a celor doua persoane reiese ca sunt foarte fericite, dar oare fericirea va dura mai mult de cateva ore?
Usa casei in care bietul Sasuke fu abandonat era inchisa, dar geamul casei era spart, observandu-se cum un glont a reusit sa-l srapunga fara nici o problema. Cele doua persoane intrara in casa, apoi cand aprind lumina raman socati. Fiul lor cel mic zacea intr-o balta de sange de mai bine de trei ore. Nu puteau fi siguri ca mai traia sau ca a plecat deja in lumea celor drepti. Fugaku se apropie de brunet si ii lua pulsul. Se pare ca acesta traia inca dar nimeni nu putea fi sigur ca nu va murii in scurt timp. Barbatul isi intoarse capul spre sotia sa si ii spuse pe un ton foarte serios dar totusi ingrijorat sa sune la politie si la ambulanta. Femeia facu intocmai ce-i spuse barbatul, iar in mai putin de cinci minute organele de politie si medicii fura deja sositi la locul faptei.
Doctorii il luara pe Sasuke pe targa si il urca in masina pentru a-i acorda primul ajutor. Era esential ca el sa ramana in viata, deoarece politistii aveau nevoie de marturii si numai el le putea spune ce s-a intamplat acolo. In timp ce medicii faceau tot posibilul pentru a-i salva viata brunetului, Mikoto suna disperata la fiul ei cel mare, care nu raspundea la telefon. Nu putea crede ca ceea ce s-a intamplat este adevarat. Cine putea oare sa-i faca una ca asta lui Sasuke si mai ales de ce? Fiind cuprinsa de teama si mai ales fiind foarte obosita, femeia cazu in genunchi si incepu sa planga. Acum isi dorea sa nu fi plecat la carnaval, sau chiar si daca ar fi fost asa, trebuia sa-l ia si pe Sasuke cu ea deoarece poate ar fi putut evita un astfel de incident. Fugaku vazandu-si sotia plangand se apropie de ea si incerca sa o calmeze spunandu-i:
- Nu-ti face griji, Mikoto, Sasuke a fost stabilizat de catre medici si se pare ca pana dimineata va putea da declaratii politistilor.
- Fugaku! Tot ce s-a intamplat este doar din vina mea! Daca nu eram eu cu ideea de a merge la carnaval nu s-ar fi intamplat niciodata una ca asta! Spuse femeia incepand sa planga si mai tare.
- Gandeste-te, fie ca plecam sau nu la carnaval, lui Sasuke tot ii se putea intampla una ca asta, chiar si cand eram noi acasa, asa ca nu mai te invinovatii singura.
- Da. Cred ca ai dreptate.
In timp ce medicii il sabilizara pe brunet, politistii si anchetatorii incercau sa gaseasca mai multe indicii ce i-ar putea duce mai aproape de faptas. Ceea ce gasisera pana acum era mult sange si cutitul folosit probabil de Sasuke pentru a se apara de criminali. Politistii se tot intrebau cu ce a fost ranit tanarul de a ramas inconstient atat timp. Din sufragerie se auzi vocea lui Sasuke:
-Uitati-va la geamul din bucatarie. Spuse acesta gafaind din cauza durerii. Au folosit un pistol pentru a ma ucide.
- Cati au fost? Spuse un politist foarte curios si tot odata foarte serios.
- Doi. Cred ca nu au vrut sa ma omoare, au vrut doar sa sufar.
- Baieti, priviti urmele acelea de sange dinspre usa! Spuse Fugaku.
Politistii mersera indata spre usa, doar, doar sperand ca vor gasii vreun indiciu. Se pare ca unul din atacatori fu si el ranit, ceea ce poate ca va fi un prilej pentru politisti. Inainte de toate, Fugaku trebuia sa dea de urma lui Itachi.


Multumesc de comentarii fetelor Sper ca acest capitol este bun, caci l-am scris mai in graba

Vin si eu pe aici putin mai tarziu,dar e bine si asa decat deloc.
Ma intreb totusi daca Itachi se va intoarce acasa si daca vor fi prinsi sau mai ales daca Sasuke va spune ceva politistilor.
Oricum nextul este frumos si chiar nu am ce comenta la adresa lui

Dupa fapta pe care a comis-o, Itachi era hotarat sa nu mai dea deloc pe acasa. Stia ca Sasuke ii va spune pana la urma lui Fugaku adevarul, iar apoi era foarte evidenta situatia ce va urma, inchisoarea. Mai bine statea alaturi de alti oameni carora le placea sa ucida, decat sa ramana acasa langa fratiorul sau mai mic. Alaturi de ceilalti membrii din Akatsuki se simtea foarte bine, stiind ca are prieteni carora chiar le pasa de el. Mai ales Hidan, care ii era prieten de mic. Se cunoscusera la gradinita si de atunci nimic nu-i mai putea despartii.
Itachi statea si privea linistit peisajul mirific ce ii se infatisa. Lumina sinistra ce inconjura luna era atat de frumoasa, incat putea sta priviind-o toata noaptea.
Din cand in cand cate o adiere de vand mai intra in camera brunetului, fiind geamul deschis. Era atat de frumos afara, incat nici nu mai avea sens sa dormii, stiind ca natura este atat de calma si de linistita in timpul noptii. Tanarul fu trezit la realitate de un ciocanit in usa. Acesta murmura un simplu "intra", apoi isi intoarse plictisit capul spre usa pentru a vedea cine ii perturbase linistea. Cand usa se deschise, pe ea intra nimeni altul decat Pain, liderul celor din Akatsuki. Era un tip inalt, cu parul portocaliu, care avea pe fata destul de multe pircinguri. Acesta ii spuse brunetului ca trebuie sa coboare, deoarece vor avea un musafir. Itachi aproba, apoi ridicandu-se lenes din pat, isi lua jacheta de piele si il urma pe Pain pana in living.
In mai putin de cinci minute, cei doi tineri ajunsera la locul propus, acolo aflandu-se deja Deidara, Sasori si Hidan, care pareau foarte incantati de vizita neasteptata a musafirului. Brumetul se aseza pe canapea langa prietenii sa, asteptand ca ceilalti sosirea musafirului. In scurt timp, se aude un ciocanit usor in usa. Pain se ridicase de pe fotoliul din piele si se indreptase spre usa. O deschise incet, iar in fata sa se afla o fata blonda, in varsta de optsprezece ani. Pe fata sefului se putea observa un ranjet pervers pe care fata-l ingnora, apoi intra cu oarecare teama in incapere. Cand il zari pe Deidara, aceasta se napusti asupra lui sarindu-i in brate.
- Deidara, cat ma bucur sa te vad! Spuse aceasta fericita.
- Si eu ma bucur sa te vad, surioara! Ii raspunse acesta cu zambetul pe buze.
- Nu te-am mai vazut de mult timp, si cand am aflat unde esti, am si venit!
- Chiar ti-a fost dor de mine, nu-i asa Ale? Spuse acesta chicotind.
Tanara dadu din cap in semn aprobator, apoi Deidara o invita sa se aseze langa ceilalti pentru a se odihni putin. Dupa ce Pain inchise usa, o stiga si pe Konan. Aceasta sosii cat ai zice peste, deoarece ei ii placeau la nebunie vizitele, mai ales daca erau rudele colegilor sai. Konan aduse niste fursecuri si niste apa minerala pe care le puse pe masuta de cafea, apoi se aseza si ea pe canapea langa Hidan intrand in vorba cu blonda.
- Buna, eu sunt Konan! Tu cum te numesti? Spuse tanara cu zambetul pe buze intinzand mana spre blonda in semn de cunostinta.
- Eu sunt Alexandra, sora lui Deidara. Ma bucur sa va cunosc.
- Daca vrei poti ramane aici cat doresti tu, deoarece nu se supara nimeni. Spuse Konan uitandu-se putin urat la Pain.
- Pai, daca nu incurc pe nimeni, as vrea sa raman si eu alaturi de voi. Raspunse fata vesela.
- Esti bine venita! Si spunand asta, cele doua tinere se imbratisara in semn de bucurie.
Dupa scurta prezentare, cele doua se indreptara spre camera lui Konan, unde aveau sa-si petreaca restul timpului liber. De acum in colo, ele vor fi colege de camera. Vor deveni cele mai bune prietene, isi vor spune una alteia secretele si mai ales se vor distra de minune impreuna.


Scuze ca nu am anuntat pe nimeni, dar capitolul l-am pus in graba, caci a trebuit sa plec in oras Sper totusi ca va placut si multumesc de comentarii

Vad ca sunt prima si asta ma si mira si ma si bucura
Acum revenind la fic chiar ma asteptam ca Itachi sa nu se mai intoarca acasa si chiar cred ca va fi mai interesant cu venirea acestei fete.
Chiar este foarte frumos si eu cum de am intrat pe forum m-am gandit ca sigur ai pus nextul
Oricum este frumos si nu e nimic eu una inteleg ca nu ai avut timp.
Spor la scris si la idei

Razele sclipitoare ale soarelui anuntau o zi insorita si calduroasa. Numai adierea linistita a vantului era semnul ca vara inca nu-si facu aparitia. Lumina binevoitoare a zilei patrunse deja in camera celor doua fete, Konan si Alexandra. Blonda era inca pierduta in lumea viselor, iar colega sa de camera coborase de multa vreme pana in bucatarie pentru a-si gatii ceva.
Alarma de la telefon rasuna in toata incaperea, trezind-o astfel pe Alexandra. Aceasta se ridica speriata in fund frecandu-se cu mainile la ochi, apoi privii oarecum suparata ceasul. Era deja ora zece. Tanara se ridica buimaca din patul moale si se indrepta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. Dupa ce-si termina obisnuitul ritual, aceasta isi lua din dulapul din lemn de cires o pereche de blugi cu talie joasa, si un tricou cu " I love you my monster". Se imbraca repede, apoi dupa ce-si lua in picioare o pereche de cizme cu toc cui de zece centimetrii, cobora intr-un final in bucatarie.
Se pare ca nu era singura ce intarzie la masa. Nici Deidara nu era prezent, dar ceilalti erau obisnuiti deja cu asta, deoarece blondul statea noaptea pana tarziu incercand sa-si bage deoadata-n gura cat mai multe floricele de porumb.
Toate privirile erau atintite asupra tinerei. O liniste apasatoare inghitii intreaga incapere, pana cand cineva cuteza sa o intrerupa:
- Gaseste-ti un loc, papusa. Spuse Hidan cu un zambet pervers, analizand-o pe blonda din cap pana-n picioare.
- Vorbeste frumos, Hidan! Ii raspunse fata.
- Vorbesc cum vreau! S-a inteles!? Spuse acesta ridicandu-se de la masa dorind sa se indrepte spre tanara.
In acel moment, Alexandra isi dadu seama ca nu trebuia sa-i raspunda inapoi tipului. Era putin speriata, chiar daca nu lasa ca asta sa se vada. Hidan se apropie de ea, dorind s-o loveasca, dar cand acesta lua un cutit de pe masa Itachi il prinse de incheietura mainii si-i spuse:
- Las-o in pace, Hidan!
- De ce as lasa-o in pace? Intraba acesta intorcandu-se spre brunet.

Itachi tacu pentru cateva clipe, apoi ii raspunse tanarului:
- Nu are niciun rost sa-ti bati capul cu una ca ea. Nu reprezinta nici o amenintare pentru unul ca tine, asa ca las-o in pace.
- Poate ca nu, dar tot o vei incurca tu, papusa. Spuse acesta cu un zambet smecher pe buze, plecand din incapere.
Dupa o asa faza, Alexandra era hotarata sa nu mai vorbeasca asa cu oricine. Nu putea stii niciodata ce s-ar fi intamplat daca nu-l oprea Itachi pe Hidan. Daca nu ar fi lovit-o, ceva i-ar fi facut sigur. Mii de imagini inundara mintea fetei, care se gandea la ce s-ar fi putut intampla. Aceasta rasufla usurata dupa ce Hidan parasi incaperea, apoi se aseza la masa si incepu sa manance.


*****

Cu totii plecara de la masa, gasindu-si cate ceva de facut pe afara, numai Itachi si Alexandra ramasesera in living privind catre ecranul LCD-ului la un film de actiune. In incapere rasuna doar sonorul filmului. Atmosfera era atat de calma si de linistita incat parca erai intr-o lume atat de frumoasa. Chiar in punctul culminant al filmului, incepusera reclamele. Fiind enervata de melodia unei reclame, blonda dadu televizorul fara sonor, aruncand mai apoi telecomanda pe masuta de cafea oftand. Intr-un final, Itachi sparse gheata :
- Stii, nu ar fi trebuit sa-i raspunzi asa lui Hidan.
- Da, mi-am cam dat si eu seama abea dupa ce am facut-o. Raspunse tanara.
- Prinzi cam greu, Ale! Poate alta data nu vei mai vorbii asa cu el.
- In legatura cu asta, vroiam sa-ti multumesc ca l-ai oprit. Spuse Alexandra evitandu-i privirea brunetului.
- Cu placere. Data viitoare fii mai atenta, bine?
- Desigur. Voi avea mai multa grija. Raspunse fata cu zambetul pe buze.



Si asta a fost tot pentru astazi! Poate pun maine next-ul, cine stie Sper ca va placut!

Mi se pare mie s-au se intrevede ceva pe aici?Eu cam vad ceva pe aici si imi miroase a inceput de dragoste.
Ai mare grija cu dialogul pentru ca cel putin cel de la final este cam plictisitor cand il citesti
Oricum in rest totul este perfect si mersi ca m-ai anuntat.

Cei doi tineri se uitau linistiti la film, blonda privind din cand in cand cu coada ochiului spre Itachi, nu ca el nu ar fi facut la fel. Brunetul tinea in brate castronul de popcorn, iar tanara tinea strans telecomanda, deoarece filmul ajunsese deja la punctul culminant. Itachi observand ca blonda era atat de atenta la film, schimba castronul de popcorn cu unul plin cu apa. Alexandra intinse mana spre castron pentru a lua popcorn, dar in momentul in care mana acesteia facu contact cu apa rece, fata tresari. Se speriase destul de tare, nestiind in ce bagase mana de era atat de rece. Abea cand brunetul incepu sa rada, tanara isi daduse seama ca nu putea fi nimeni altul decat Itachi. Gandindu-se si ea cat de penibil a fost acest moment, isi puse mainile la ochi si incepu sa rada si ea, apoi ii spuse brunetului:
- Stii, puteai sa anunti inainte sa faci asta. Spuse aceasta punandu-si mainile pe sold.
- Daca te-as fi anuntat nu ar mai fi fost nimic amuzant. Trebuia sa vezi ce fata ai facut. Raspunse acesta inca razand.
- Bine, stii ce? Lasa ca vezi ce-ti fac Uchiha!
Si spunand asta, blonda lua putina apa si incepu sa-l stropeasca pe brunet. Dar nici Itachi nu se lasa mai prejos, udand-o si pe ea la randul lui. Dupa ce amandoi fura udati din cap pana-n picioare, tanara incepu sa-l alerge prin tot livingul pe brunet, incercand sa-l prinda si sa-l rasplateasca cum se cuvine pentru acel moment stanjenitor. Acesta se oprise din alergat, iar Alexandra, fiind mai neindemanatica, se impiedica si cazu cu tot cu Itachi pe canapea. Chiar in momentul acela isi facu aparitia si Hidan care nu fu prea incantat de privelistea care i se infatisa in fata ochilor:
- Ce faceti porumbeilor? Spuse acesta cu un zambet pervers. Aveati de gand sa faceti ceva fara sa-mi spuneti si mie?
-Ai terminat deja cu reprosurile tale? Intrebase Itachi putin enervat de prostia la care se gandea Hidan. Daca am fi facut ceva de genul, in orice caz nu o faceam aici.
- Bine, bine. Va testam doar. Raspunse Hidan cu un zambet fortat.
Dupa ce tanarul cu par cenusiu pleca, Alexandra se ridica de pe Itachi putin rusinata. Aceasta isi ceru mii de scuze pe care brunetul le accepta imediat, deoarece stia ca nu a facut-o cu intentie. Tanara ii spuse lui Itachi ca merge pana afara pentru a lua o gura de aer, iar acesta aproba fiind si el putin cam stresat din cauza acelei faze.


*****


Soarele ii facu loc mandrei lune pe bolta cereasca, lasand-o sa anunte venirea unuei nopti calduroase si linistite de primavara. Cu totii erau in bucatarie, la masa, delectandu-se cu diferite mancaruri gatite de Konan. Spuneau glume, radeau si povesteau tot felul de intamplari, pana cand Hidan deschise un nou subiect: dragostea. Era evident ca dorea sa ajunga la intamplarea stanjenitoare de astazi, pe care doar el si "faptasii" o stiau si care acestia doreau sa ramana secreta.



Acesta a fost next-ul ^^ Stiu ca dialogul e cam sec, dar primele 30 de capitole le iau de pe alt forum, unde am postat deja fic'ul si nu le mai corectez. Pe atunci eram incepatoare, deci sa nu va asteptati la cine stie ce... Eh... Sper ca v-a placut Next'ul incerc sa-l aduc maine, dar nu promit nimic Si scuze c anu v-am anuntat in legatura cu acest capitol, dar ma cam grabesc